Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 517/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 517/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 08-03-2013 în dosarul nr. 517/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 517
Ședința publică de la 08 Martie 2013
PREȘEDINTE C. Ș.- judecător T. M. - judecător
G. V.- judecător
Grefier V. D.
Ministerul Public reprezentat prin procuror D. S. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
***
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpații M. G., B. M. și G. D. împotriva sentinței penale nr. 3541 din data de 20 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții inculpați M. G., asistat de avocat C. M. S. care substituie pe avocat I. L., apărător desemnat din oficiu, și B. M., asistat de avocat Ț. I. care substituie pe avocat G. D., apărător desemnat din oficiu, lipsind părțile vătămate N. G., S. M. S., părțile responsabile civilmente M. I., M. D. și B. A. și S. de Probațiune de pe lângă T. Gorj.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, s-a atras atenția inculpaților M. G. și B. M. asupra dispozițiilor art. 70 alin. 2 C.p.p., în sensul că au dreptul să nu dea nici o declarație în cauză, iar în cazul în care consimt, tot ceea ce declară poate fi folosit împotriva lor. Fiind de acord, s-a procedat la audierea acestora, declarațiile fiind atașate la dosarul cauzei.
S-a învederat și faptul că au fost depuse la dosar motivele scrise de recurs pentru inculpații M. G. și B. M., prin apărătorii acestora, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat C. M. S. pentru recurentul inculpat M. G., având cuvântul, solicită admiterea recursului formulat de inculpatul pe care îl asistă, casarea sentinței în ceea ce-l privește pe acesta și pe fond, reducerea pedepsei aplicate inculpatului de prima instanță sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită, prin reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante judiciare prev.de art.74 Cod penal.
S-a solicitat și ca executarea pedepsei astfel aplicată inculpatului să se efectueze în regim neprivativ de libertate, prin aplicarea art.81 sau art.861 Cod penal, scopul pedepsei aplicată inculpatului putând fi realizat și în această modalitate de executare, dat fiind data săvârșirii faptelor analizate în cauză, anul 2009 și conduita bună a inculpatului atât anterior, cât și ulterior săvârșirii faptei pentru care a fost trimis în judecată.
Avocat Ț. I. pentru recurentul inculpat B. M., având cuvântul, solicită, de asemenea, admiterea recursului declarat de inculpatul pe care îl asistă, iar pe fond, reindividualizarea pedepsei aplicată acestuia într-un cuantum mai mic decât cel aplicat de prima instanță.
S-a argumentat în acest sens că trebuie avute în vedere pentru o justă individualizare a pedepsei criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv împrejurările că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, inculpatul a recunoscut și regretat fapta săvârșită și a conștientizat caracterul socialmente periculos al acesteia.
În consecință, s-a solicitat ca în favoarea inculpatului să se rețină circumstanțe atenuante judiciare potrivit art.74 Cod penal.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, a solicitat ca instanța să ia act de retragerea recursului formulat de inculpatul G. D. și a pus concluzii în sensul respingerii recursurilor inculpaților M. G. și B. M. ca nefondate, arătând că pedepsele aplicate acestor inculpați au fost just individualizate în raport de gravitatea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, ce rezultă din modul și mijloacele prin care faptele au fost săvârșite.
De asemenea, s-a arătat că și modalitatea de executare dispusă de prima instanță este temeinică, cu atât mai mult cu cât inculpatul M. G. a mai fost condamnat anterior.
Recurenții inculpații M. G. și B. M., având pe rând ultimul cuvânt, arată că își însușesc concluziile apărătorilor lor.
INSTANȚA
Asupra recursurilor de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 3541 din data de 20 noiembrie 2012 a Judecătoriei C. în baza art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. a, g, i C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., art. 99 și urm. C.p., art. 3201 alin. 7 C.p.p. a fost condamnat inculpatul B. M., fiul lui N. și A., ns. la data de 29.04.1994 în C., jud. D., domiciliat în C., ., jud. D., CNP_, cetățean român, fără studii, fără ocupație, fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În temeiul 71 C.p. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 81 C.p. rap. la art. 110 C.p. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 3 ani, compus din durata pedepsei la care se adaugă un interval de 1 an și 6 luni.
În temeiul art. 71 alin. 5 C.p. a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C.p.
În baza art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. a, g, i C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., art. 99 și urm. C.p., art. 3201 alin. 7 C.p.p. a fost condamnat inculpatul M. G., fiul lui I. și D., ns. la data de 25.10.1992 în C., jud. D., domiciliat în C., ., jud. D., CNP_, cetățean român, fără studii, cu antecedente penale, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
Conform art. 36 alin. 1, 33 lit. a și 34 lit. b C.p. a fost contopită pedeapsa aplicată prin prezenta sentință cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1966/10.07.2009 a Judecătoriei C., definitivă prin nerecurarea d.p. nr. 73/20.10.2009 a Tribunalului D., urmând ca inculpatul M. G. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 6 luni închisoare.
În temeiul 71 C.p. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 36 alin.3 C.p. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata executată de la data de 09.06.2009 la data de 11.11.2009.
A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinței penale nr. 1966/10.07.2009 a Judecătoriei C. și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei aplicate în urma contopirii.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 1966 din data de 10.07.2009 a Judecătoriei C..
În baza art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. a, g, i C.p. cu aplic. art. 75 lit. c C.p., art. 41 alin. 2 C.p., art. 3201 alin. 7 C.p.p. a fost condamnat inculpatul G. D., fiul lui N. și V., ns. la data de 05.02.1990 în C., jud. D., domiciliat în ., ., f.f.l. în C., ., CNP_, cetățean român, fără studii, fără ocupație, cu antecedente penale, în prezent deținut în Penitenciarul C., la pedeapsa de 3 ani închisoare.
Conform art. 36 alin. 1, 33 lit. a și 34 lit. b C.p. a fost contopită pedeapsa aplicată prin prezenta sentință cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1966 din data de 10.07.2009 a Judecătoriei C., definitivă prin nerecurarea deciziciei penale nr. 73 din data de 20.10.2009 a Tribunalului D., în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
În baza art. 864 C.p. rap. la art. 83 C.p. a fost revocată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 344 din data de 07.02.2008 a Judecătoriei C., definitivă prin neapelare și s-a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa stabilită prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul G. D. să execute, în final, pedeapsa de 4 ani și 3 luni închisoare.
În baza art. 36 alin.3 C.p. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata executată de la data de 09.06.2009 la data de 10.02.2010.
A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinței penale nr. 1966/10.07.2009 a Judecătoriei C. și dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei aplicate în urma contopirii.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 1966/10.07.2009 a Judecătoriei C..
S-a luat act că inculpatul G. D. este arestat în altă cauză.
S-a luat act că părțile vătămate N. G., domiciliată în C., .. H35, ., și S. M. S., domiciliat în C., ., nu s-au constituit părți civile în procesul penal.
În baza art. 118 lit. e C.p. s-a dispus confiscarea de la fiecare inculpat a sumei de 200 lei.
În baza art. 191 C.p.p. au fost obligați inculpații la plata sumei de 800 lei, fiecare cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei reprezentând onorariu avocat oficiu.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr. 2971/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., înregistrat pe rolul instanței sub nr._ au fost trimiși în judecată inculpații M. G. și B. M., pentru săvârșirea infr. prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g, i C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. și art. 99 și următ. C.p., și inculpatul G. D., pentru săvârșirea infr. prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g, i C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. și art. 75 lit. c C.p.
Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut în sarcina inculpaților că în perioada 29.01.2009 – 16.02.2009 au sustras materiale de construcții și ușile din PVC ce făceau accesul în imobilul părții vătămate N. G. situat în C., ., iar în perioada 24.01.2009 – 26.01.2009, au sustras un număr de 98 popi metalici telescopici folosiți la cofraje, din imobilul aflat în construcție, situat în C., . nr. 14, aparținând părții vătămate S. M. S..
În fața instanței de judecată, în conformitate cu art. 3201 alin. 1 C.p.p., inculpații au declarat că recunosc săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. În conformitate cu disp. art. 3201 alin. 3 C.p.p. au fost audiați inculpații G. D., B. M. și M. G., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
Analizând întregul material probator administrat atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
1. În perioada 29.01.2009 – 16.02.2009, inculpații G. D., B. M. și M. G., împreună cu alți doi tineri, încă neidentificați, cunoscuți sub numele de Babian și Tibi, au sustras, prin demontarea forțată, ușile din PVC ce făceau accesul în imobilul părții vătămate N. G., situat în C., ., jud. D.. După ce au pătruns în interiorul imobilului, cei cinci au sustras mai multe materiale de construcții din metal și lemn, prejudiciul cauzat fiind în cuantum de 3.000 lei.
Inculpații au vândut ușile din PVC numitului M. M., care ulterior le-a revândut unei persoane necunoscute, bunurile nefiind recuperate de partea vătămată.
2. În perioada 24.01.2009 – 26.01.2009, inculpații G. D., B. M. și M. G. au sustras un număr de 98 popi metalici telescopici folosiți la cofraje, din imobilul aflat în construcție, situat în C., ., nr. 14, jud. D.. Inculpații au transportat bunurile sustrase cu ajutorul unei căruțe, o parte din bunuri au fost vândute numitului R. C. din cartierul Făcăi, care ulterior le-a revândut la un centru de colectare fier vechi.
Bunurile sustrase nu au fost recuperate, prejudiciul produs părții vătămate S. M. S. fiind de 4.000 lei.
Fiind audiați, atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței de judecată, inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor.
În drept, s-a apreciat că faptele inculpaților minori B. M. și M. G. și inculpatului major G. D., care în perioada 29.01.2009 – 16.02.2009 au sustras materiale de construcții și ușile din PVC ce făceau accesul în imobilul părții vătămate N. G. situat în C., ., iar în perioada 24.01.2009 – 26.01.2009, au sustras un număr de 98 popi metalici telescopici folosiți la cofraje, din imobilul aflat în construcție, situat în C., . nr. 14, aparținând părții vătămate S. M. S., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, g, i C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., art. 99 și urm. C.p. pentru inculpații B. M. și M. G. și respectiv prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, g, i C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., art. 75 lit. c C.p. pentru inculpatul G. D..
La alegerea sancțiunii și individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului B. M., prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.p. rap. la art. 100 C.p., respectiv gradul de pericol social concret al faptelor, modalitatea și împrejurările în care au fost săvârșite, noaptea, împreună cu mai multe persoane, valoarea ridicată a prejudiciului, nerecuperat dar și persoana inculpatului, minor, fără antecedente penale, a avut o atitudine sinceră, a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.
Potrivit referatului de evaluare întocmit de S. de Probațiune de pe lângă T. D., s-a reținut că inculpatul B. M. beneficiază de susținere afectivă din partea membrilor familiei, recunoaște și regretă implicarea în comiterea de infracțiuni, însă au fost identificați și factori negativi, în măsură să favorizeze adoptarea unor conduite infracționale: imaturitate cognitivă, situația financiară precară a familiei, tendința asocierii cu anumite persoane în vederea comiterii de infracțiuni, lipsa unui loc de muncă stabil și lipsa supravegherii și implicarea insuficientă a părinților în procesul de educare a inculpatului.
Față de cele menționate anterior, apreciind că o măsură educativă nu este suficientă pentru reeducarea minorului, s-a dispus condamnarea inculpatului B. M. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare în baza art. În baza art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. a, g, i C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., art. 99 și urm. C.p., art. 3201 alin. 7 C.p.p.
În baza art. 81 C.p. rap. la art. 110 C.p. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 3 ani, compus din durata pedepsei la care se adaugă un interval de 1 an și 6 luni.
În temeiul art. 71 alin. 5 C.p a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului M. G., prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.p. rap. la art. 100 C.p., respectiv gradul de pericol social concret al faptelor, modalitatea și împrejurările în care au fost săvârșite, noaptea, împreună cu mai multe persoane, valoarea ridicată a prejudiciului, nerecuperat dar și persoana inculpatului, minor, condamnat anterior la pedeapsa închisorii pentru comiterea unor fapte similare, atitudinea sinceră manifestată pe parcursul procesului penal, acesta a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.
Potrivit referatului de evaluare întocmit de S. de Probațiune de pe lângă T. D., s-a reținut că inculpatul M. G. beneficiază de susținere din punct de vedere afectiv din partea familiei, recunoaște săvârșirea faptelor, însă au fost identificați și factori negativi, potențiali declanșatori ai unei conduite infracționale: a mai fost condamnat la pedeapsa închisorii cu executare pentru comiterea de infracțiuni, are abilități decizionale deficitare, lipsa unui loc de muncă stabil, instrucția școlară limitată.
Față de toate aceste considerente, apreciind că aplicarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru reeducarea inculpatului, s-a dispus condamnarea inculpatului M. G. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în baza art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. a, g, i C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., art. 99 și urm. C.p., art. 3201 alin. 7 C.p.p.
Prima instanță a reținut că prin sentința penală nr. 1966 din data de 10.07.2009 a Judecătoriei C., definitivă prin nerecurarea deciziei penale nr. 73 din data de 20.10.2009 a Tribunalului D., inculpatul M. G. a fost condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat, faptă comisă la data de 08.06.2009.
Întrucât faptele de furt calificat pentru care inculpatul M. G. a fost trimis în judecată în prezenta cauză au fost săvârșite înainte de rămânerea definitivă a hotărârii amintite anterior, s-a constatat că fapta pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 1966 din data de 10.07.2009 a Judecătoriei C. este concurentă cu faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezenta cauză.
D. urmare, în temeiul art. 36 alin. 1, 33 lit. a și 34 lit. b C.p. a fost contopită pedeapsa aplicată prin prezenta sentință cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1966 din data de 10.07.2009 a Judecătoriei C., definitivă prin nerecurarea deciziei penale nr. 73 din data de 20.10.2009 a Tribunalului D., urmând ca inculpatul M. G. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 36 alin. 3 C.p. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata executată de la data de 09.06.2009 la data de 11.11.2009.
A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinței penale nr. 1966/10.07.2009 a Judecătoriei C. și va dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei aplicate în urma contopirii.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 1966 din data de 10.07.2009 a Judecătoriei C..
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului G. D., prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.p., respectiv gradul de pericol social concret al faptelor, modalitatea și împrejurările în care au fost săvârșite, noaptea, împreună cu mai multe persoane, valoarea ridicată a prejudiciului, nerecuperat dar și persoana inculpatului, condamnat anterior la pedeapsa închisorii pentru comiterea unor fapte similare, atitudinea sinceră manifestată pe parcursul procesului penal, acesta a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.
Față de toate aceste considerente, s-a dispus condamnarea inculpatului G. D. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în baza art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. a, g, i C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., art. 75 lit. c C.p., art. 3201 alin. 7 C.p.p.
Prima instanță a reținut că prin sentința penală nr. 1966 din data de 10.07.2009 a Judecătoriei C., definitivă prin nerecurarea deciziei penale nr. 73 din data de 20.10.2009 a Tribunalului D., inculpatul G. D. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat, faptă comisă la data de 08.06.2009.
Întrucât faptele de furt calificat pentru care inculpatul G. D. a fost trimis în judecată în prezenta cauză au fost săvârșite înainte de rămânerea definitivă a hotărârii amintite anterior, s-a constatat că fapta pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 1966 din data de 10.07.2009 a Judecătoriei C. este concurentă cu faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezenta cauză.
D. urmare, în temeiul art. 36 alin. 1, 33 lit. a și 34 lit. b C.p. a fost contopită pedeapsa aplicată prin prezenta sentință cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1966 din data de 10.07.2009 a Judecătoriei C., definitivă prin nerecurarea deciziei penale nr. 73 din data de 20.10.2009 a Tribunalului D., în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului G. D. s-a reținut că acesta a mai fost condamnat prin sentința penală nr. 344 din data de 07.02.2008 a Judecătoriei C., definitivă prin neapelare la data de 19.02.2008 la pedeapsa rezultantă de 1 an și 3 luni închisoare pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat și tâlhărie. În baza art. 861 C.p. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni.
Potrivit dispozițiilor art. 864 C.p. rap. la art. 83 C.p. dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
Având în vedere că faptele dedusă judecății în prezenta cauză, dar și fapta pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 1966 din data de 10.07.2009 a Judecătoriei C., au fost săvârșite în interiorul termenului de încercare stabilit pentru condamnat prin sentința penală nr. 344 din data de 07.02.2008 a Judecătoriei C., prima instanță, în baza art. 864 C.p. rap. la art. 83 C.p. a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 344 din data de 07.02.2008 a Judecătoriei C., definitivă prin neapelare și s-a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa stabilită prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul G. D. să execute, în final, pedeapsa de 4 ani și 3 luni închisoare.
În baza art. 36 alin. 3 C.p. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata executată de la data de 09.06.2009 la data de 10.02.2010.
A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinței penale nr. 1966 din data de 10.07.2009 a Judecătoriei C. și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei aplicate în urma contopirii.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 1966/10.07.2009 a Judecătoriei C..
S-a luat act că inculpatul G. D. este arestat în altă cauză.
Cu privire la soluționarea laturii civile, prima instanță a luat act că părțile vătămate N. G. și S. M. S. nu s-au constituit părți civile în procesul penal.
În baza art. 118 lit. e C.p. s-a dispus confiscarea de la fiecare inculpat a sumei de 200 lei, reprezentând sumele de bani obținute de inculpați în urma vânzării bunurilor sustrase, sume care nu au servit la despăgubirea părții vătămate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs inculpații M. G., B. M. și G. D., în termen, recurenții inculpați M. G. și B. M., depunând prin apărători și motive scrise de recurs.
Prin motivele scrise recurs formulate pentru inculpatul M. G. s-a arătat că prima instanță la individualizarea pedepsei aplicată acestui inculpat trebuia să rețină în favoarea sa și circumstanțe atenuante judiciare potrivit art.74 Cod penal și să se aplice acestuia o pedeapsă care să țină cont că la data săvârșirii faptei era minor, beneficiază de susținerea familiei sale din punct de vedere afectiv, are capacitatea de respectare a normelor și regulilor sociale și disponibilitatea de a se implica în activități lucrative, familiale, recunoaște săvârșirea faptelor, a avut un comportament bun atât în faza urmăririi penale, cât și în fața instanței de judecată.
S-a mai arătat și că ulterior săvârșirii faptelor pentru care inculpatul este trimis în judecată în cauză și până în prezent a avut o conduită bună, nemaifiind implicat în niciun fel de incident de natură penală.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei s-a arătat că aplicându-i-se recurentului o pedeapsă care să fie executată în regim privativ de libertate, prima instanță a acordat preponderență funcției punitive și represive a pedepsei, fără a avea în vedere și funcția acesteia preventivă și de reeducare.
Or, toate aspectele ce circumstanțiază persoana inculpatului dovedesc pe deplin că scopul pedepsei poate fi pe deplin realizat față de acesta și prin suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate sau prin suspendarea acesteia sub supraveghere.
Prin motivele de recurs formulate pentru recurentul inculpat B. M., s-a arătat că prima instanță la individualizarea pedepsei nu a ținut cont de modalitatea concretă de săvârșire a faptei, de împrejurarea că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile, inculpatul este minor, având o experiență redusă de viață, la primul conflict cu legea penală, a colaborat cu organele de urmărire penală, recunoscând și regretând infracțiunea săvârșită și anterior săvârșirii faptei a avut o bună conduită în societate.
În raport de aceste criterii s-a arătat că scopul pedepsei aplicate inculpatului poate fi atins și prin dozarea acesteia într-un cuantum mai mic, respectiv o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile săvârșite, ce se poate aplica inculpatului prin reținerea în favoarea acestuia de circumstanțe judiciare atenuante, potrivit art.74 Cod penal.
Fiind ascultat inculpatul G. D., în prezența apărătorului său, la termenul din data de 1 februarie 2013, acesta a arătat că înțelege să-și retragă recursul formulat în cauză, luându-se declarație inculpatului în acest sens, ce s-a atașat la dosarul cauzei.
În cauză au fost ascultați și recurenții inculpați M. G. și B. M. care și-au menținut poziția procesuală de recunoaștere și regret a faptelor săvârșite.
Analizându-se recursurile formulate în cauză de inculpații M. G. și B. M. prin prisma motivelor de recurs formulate, se reține că acestea sunt fondate și urmează a fi admise, pentru următoarele considerente:
În prealabil se constată că în mod temeinic prima instanță a făcut aplicarea în cauză a procedurii simplificate prevăzută de art. 3201 cod procedură penală în condițiile în care sunt îndeplinite cerințele de fond și de formă care permit aplicarea acestei proceduri, respectiv inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor prin actul de sesizare al instanței în termenul prescris de lege iar din probele administrate, rezultă că faptele acestora sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la persoana lor pentru a permite stabilirea unor pedepse.
Referitor la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților M. G. și B. M., fără a nega pericolul social abstract al faptelor pentru care aceștia au fost trimiși în judecată, dar și pericolul social concret al acestora ce rezidă în special din prejudiciul relativ ridicat produs părților vătămate prin săvârșirea infracțiunilor cercetate în cauză, instanța de recurs reține că este relevantă sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaților și atitudinea părților vătămate ce nu s-au constituit părți civile în cauză.
De asemenea, se constată că, celelalte împrejurări defavorabile inculpaților ce țin de modul și mijloacele săvârșirii faptei și reținute ca atare de prima instanță, respectiv săvârșirea infracțiunii pe timp de noapte și împreună cu mai multe persoane sunt deja evaluate legal prin incriminarea formei calificate a infracțiunii de furt pentru care s-a stabilit răspunderea penală a inculpaților.
În consecință, acestor împrejurări nu li se poate acorda relevanță deosebită și în ceea ce privește aprecierea pericolului social concret al faptei săvârșite de inculpați, deoarece în această ipoteză s-ar ajunge la o dublă agravare a răspunderii penale a inculpaților pentru aceleași împrejurări.
Pe de altă parte, trebuie acordată o mai multă relevanță împrejurării că inculpații au săvârșit infracțiunea cercetată în cauză fiind minori, stare ce atrage un regim sancționator distinct al faptelor penale săvârșite de această categorie de inculpați și potrivit căruia în art.100 alin.2 Cod penal, se arată că pedepsele se aplică cu titlu de excepție numai dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului.
Favorabilă celor doi inculpați este și atitudinea avută de aceștia de recunoaștere și regret a faptelor săvârșite pe tot parcursul procesului penal.
De asemenea, sunt favorabile celor doi inculpați concluziile referatelor de evaluare întocmite în cauză din care rezultă că aceștia beneficiază de susținere afectivă din partea membrilor familiilor lor, fiind identificați însă și factori negativi care să favorizeze adoptarea unor conduite infracționale, respectiv: imaturitate cognitivă, situație financiară precară a familiei, tendința asocierii cu alte persoane în vederea comiterii de infracțiuni, lipsa unui loc de muncă stabil, lipsa supravegherii și implicarea insuficientă a părinților în procesul de educare al inculpatului B. M., iar în privința inculpatului M. G. faptul că a mai fost condamnat la pedeapsa închisorii pentru comiterea unor infracțiuni, are abilități decizionale deficitare, lipsa unui loc de muncă stabil și instrucția școlară limitată.
Tuturor acestor factori negativi identificați prin referatele de evaluare nu li se poate da însă o importanță hotărâtoare la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, dat fiind faptul că în cauză s-a demonstrat că de la data săvârșirii faptelor cercetate (primăvara anului 2009) și până în prezent, inculpații nu au mai săvârșit alte fapte de natură infracțională.
Împrejurările mai sus arătate, conduc instanța de recurs la concluzia că aplicarea față de cei doi inculpați minori a unor pedepse orientate la minimul prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită, așa cum acesta este redus potrivit dispozițiilor art.3201 alin.7 Cod pr.penală sunt în măsură să contribuie la reeducarea inculpaților și prevenirea săvârșirii de către aceștia a noi fapte de natură penală.
În situația inculpatului M. G. se reține că acesta a fost condamnat anterior prin s.p.nr.1966/10.07.2009 a Judecătoriei C., definitivă prin nerecurare prin d.p.nr.73/20.10.2009 a Tribunalului D., pentru o infracțiune similară la pedeapsa închisorii în cuantum de 6 luni, pedeapsă ce a fost executată în regim privativ de libertate și din acest punct de vedere, deși cele două fapte sunt concurente, nu se impune ca executarea pedepsei aplicată acestui inculpat să fie suspendată condiționat sau sub supraveghere.
În raport de aceste considerente și văzând și dispozițiile art.38515 pct.2 lit.d Cod pr.penală, urmează a fi admise recursurile declarate de inculpații M. G. și B. M., se va casa sentința recurată pe latura penală în ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate acestor inculpați.
Se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului B. M. de la 1 an și 6 luni închisoare la 1 an închisoare.
În baza art. 81 Cp rap. la art. 110 C.p, se va suspenda condiționat executarea pedepsei aplicată inculpatului pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni compus din durata pedepsei la care se adaugă un interval de 1 an și 6 luni, fixat de instanță.
Se vor descontopi pedepsele aplicate inculpatului M. G. în prezenta cauză și prin sentința penală nr. 1966 din data de 10.07.2009 a Judecătoriei C. pe care le repune în individualitatea lor.
Se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului în prezenta cauză de la 1 an și 6 luni închisoare la 1 an închisoare.
În baza art. 36 alin. 1, 33 lit. a, 34 lit. b C.p., se va recontopi pedeapsa aplicată inculpatului în prezenta cauză de 1 an închisoare cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului, prin sentința penală nr. 1966 din data de 10.07.2009 a Judecătoriei C. definitivă prin nerecurarea deciziei penale nr. 73 din data de 20.10.2009 a Tribunalului D., urmând ca inculpatul M. G. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de un an închisoare.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
D. fiind manifestarea de voință a recurentului inculpat G. D., potrivit dispozițiilor art.3854 alin.2 rap. la art.369 Cod pr.penală, se va lua act că inculpatul își retrage recursul declarat în cauză.
Văzând și art.192 alin.2 și 3 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea recursului de către inculpatul G. D. împotriva sentinței penale nr. 3541 din data de 20 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Admite recursurile inculpaților M. G. și B. M..
Casează sentința pe latura penală în ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpaților M. G. și B. M..
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului B. M. de la 1 an și 6 luni închisoare la 1 an închisoare.
În baza art. 81 Cp rap. la art. 110 C.p
Suspendă condiționat executarea pedepsei aplicată inculpatului pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni compus din durata pedepsei la care se adaugă un interval de 1 an și 6 luni, fixat de instanță.
Descontopește pedepsele aplicate inculpatului M. G. în prezenta cauză și prin sentința penală nr. 1966 din data de 10.07.2009 a Judecătoriei C. pe care le repune în individualitatea lor.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului în prezenta cauză de la 1 an și 6 luni închisoare la 1 an închisoare.
În baza art. 36 alin. 1, 33 lit. a, 34 lit. b C.p.
Recontopește pedeapsa aplicată inculpatului în prezenta cauză de 1 an închisoare cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului, prin sentința penală nr. 1966 din data de 10.07.2009 a Judecătoriei C. definitivă prin nerecurarea deciziei penale nr. 73 din data de 20.10.2009 a Tribunalului D., urmând ca inculpatul M. G. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de un an închisoare.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă recurentul inculpat G. D. la 400 lei cheltuieli judiciare statului din care 300 lei onorariu avocat oficiu.
Cheltuielile judiciare în recurs privind pe inculpați M. G. și B. M. din care câte 300 lei onorariu avocat oficiu pentru fiecare dintre cei doi recurenți inculpați rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Martie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. Ș. T. M. G. V.
Grefier,
V. D.
Red.jud.G.V.
j.f.C.P.
O.A. 13 Martie 2013
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 529/2013. Curtea... | Ultrajul. Art. 239 C.p.. Decizia nr. 520/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
