Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 1660/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1660/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 15-12-2015 în dosarul nr. 1660/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ Nr. 1660
Ședința nepublică de la 15 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. M.
Judecător M. E. P.
Grefier M. V.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror I. S.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
¤¤¤¤
Pe rol, soluționarea apelului formulat de inculpatul V. J., împotriva sentinței penale nr. 2002 din 09.10.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._, având ca obiect punerea în circulație sau conducerea unui autovehicul neînmatriculat (art.334 NCP).
La apelul nominal făcut în ședința nepublică a răspuns apelantul inculpat G. G. asistat de avocat I. A., apărător ales, și avocat B. M., apărător desemnat din oficiu, partea responsabilă civilmente V. F. D., lipsind intimat S. de Probațiune de pe lângă T. M. și partea responsabilă civilmente E. N. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, avocat I. A. susține că măsura de a nu părăsi limita teritorială a mun.Dr.Tr.S., este o măsură ce exercită asupra minorului anumite efecte; din luna ianuarie mama lui va pleca la muncă în Germania, iar tatăl locuiește la bunici în . se impune ca perioada să fie limitată și să se dispună ridicarea măsurii luate.
La interpelarea instanței, tatăl inculpatului arată că locuiește în . va prelua pe inculpat.
Apărătorul inculpatului solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a depune acte.
Reprezentantul Ministerului Public nu apreciază oportună solicitarea apărătorului.
În temeiul art.420 alin.4 C.p.p., a fost audiat inculpatul, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nefiind invocate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor judiciare.
Avocat I. A. având cuvântul pentru apelantul inculpat, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și diminuarea perioadei asistării zilnice la 3 luni, perioadă pe care o apreciază oportună față de gravitatea redusă a faptei.
Cu privire la măsura interzicerii depășirii limitei teritoriale a mun. Dr.Tr.S. arată că este un impediment pentru educarea minorului, întrucât inculpatul apelant trebuie să se deplaseze la domiciliul tatălui său și al bunicilor, întrucât ar rămâne singur și nu ar duce la îndreptarea minorului.
Solicită să se aibă în vedere atitudinea sinceră a inculpatului, care a conștientizat gravitatea faptei încă de când a fost oprit de poliție și a regretat săvârșirea faptei, măsura complementară și durata mare a măsurii educative neavând rost..
Avocat din oficiu B. M. pentru apelantul inculpat, arată că formulează aceleași concluzii de admitere a apelului formulat de apărătorul ales și solicită modificarea măsurii educative.
Partea responsabilă civilmente V. F. D., susține aceleași concluzii ca și ale apărătorilor și arată că va prelua supravegherea minorului.
Reprezentanta Ministerului Public având cuvântul, arată că apelul este parțial întemeiat, dar nu în sensul înlăturării totale a obligației de a nu părăsi o anumită limită teritorială, ci în sensul înlocuirii obligației de a nu părăsi limita teritoriale a municipiului Dr Tr S. cu obligarea de a nu părăsi limita județului M..
Cu privire la durata măsurii educative susține că nu se impune reducerea perioadei de asistare la 3 luni de la 6 luni, întrucât inculpatul necesită o supraveghere atentă.
Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței în parte și înlocuirea obligației de a nu părăsi localitatea cu obligația de a nu părăsi țara.
Apelantul inculpatul având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorilor și îi pare foarte rău că a săvârșit fapta.
Dezbaterile fiind închise.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2002 din 09.10.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._, în baza art. 114 alin. 1 C. pen. și art. 115 alin. 1 pct. 1 lit. d C. pen., a aplicat inculpatului minor V. J., măsura educativă a asistării zilnice pe o durată de 6 (șase) luni cu supraveghere sub coordonarea Serviciului de Probațiune M., pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație sau conducerea unui vehicul neînmatriculat prevăzută de art. 334 alin. 1 C. pen. și pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. 1 C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. 1 C. pen. și cu aplicarea art. 129 alin. 1 C. pen.
În baza art. 121 alin. 1 C. pen., a obligat inculpatul minor pe durata executării măsurii educative: să urmeze un curs de pregătire școlară; să nu depășească, fără acordul serviciului de probațiune, limita teritorială a orașului Drobeta-T. S. pe întreaga durată a măsurii educative; să nu se afle la nicio adunare publică ori manifestare sportivă și să nu frecventeze niciun local, bar, cafenea sau orice alt loc în care se servesc băuturi alcoolice pe întreaga durată a măsurii educative; să se prezinte la serviciul de probațiune la datele fixate de acesta.
S-a atras atenția inculpatului minor asupra dispozițiilor art. 123 C. pen. referitoare la consecințele nerespectării, cu rea-credință, a condițiilor de executare a măsurii educative sau a obligațiilor impuse acestuia.
În baza art. 274 alin. 1 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul, prin ocrotitori legali părțile responsabile civilmente E. N. D. cu domiciliul în în Drobeta-T. S., .. 85A, ., . și V. F. D. cu domiciliul în . la plata sumei de 1000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr.4897/P/2014 din 27.05.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. S., înregistrat pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 28.05.2015 sub nr._, a fost trimis în judecată inculpatul V. J., pentru săvârșirea infracțiunilor de „punere în circulație sau conducerea unui autovehicul neînmatriculat, faptă prev. și ped. de art.334 al. 1Cp și „conducerea unui vehicul fără permis de conducere”, faptă prev. și ped. de art. 335 al. 1 Cp cu aplicarea art. 38 al. 2 Cp și art. 113 al. 2 Cp.”
Analizând materialul probator administrat în faza de urmărire penală, instanța a constatat că starea de fapt reținută prin actul de sesizare este corectă, fiind probată cu ajutorul mijloacelor de probă administrate în cauză.
A reținut prima instanță că la data de 31.10.2014, în jurul orelor 00,05, agenții poliției rutiere în timp ce efectuau controlul traficului rutier pe raza municipiului, au oprit pentru control, pe ., autoturismul marca Smart care avea aplicate plăcuțe cu nr. de circulație provizorie AR_ și care era condus de către inculpatul V. J.. Conducătorului auto i s-au solicitat documentele, acesta prezentând cartea de identitate, ocazie cu care organele de politie au constatat că are vârsta de 15 ani, fiind deci minor. In autoturism, alături de inculpat, se afla martorul M. R. D.. Verificându-se autoturismul în baza de date s-a stabilit că acesta are . TCCO1MCO1XH00 7378, fiindu-i atribuite numere de circulație provizorie AR_, pentru perioada 25.08._14, iar în prezent autoturismul nu este înmatriculat în circulație.
Din cercetările efectuate în cauză s-a stabilit că autoturismul aparține mamei sale, numita E. N. D., aspect ce reiese din contractul de vânzare- cumpărare încheiat la data de 07.10.2014(atașat la dosarul cauzei).
În cauză a fost dispusă efectuarea unei expertize medico legale psihiatrice pentru a se stabili dacă inculpatul, la momentul săvârșirii faptelor, a avut discernământ. Din raportul de expertiză medico legală psihiatrică nr. 154/A-P/32 din data de 16.02.2015 emis de SML M. rezultă că numitul V. J. are discernământ asupra faptelor și consecințelor sale.
În drept, a reținut prima instanță că faptele comise de către inculpatul V. J., constituie infracțiunile de „punere în circulație sau conducerea unui autovehicul neînmatriculat, faptă prev. și ped. de art.334 al. 1Cp și „conducerea unui vehicul fără permis de conducere”, faptă prev. și ped. de art. 335 al. 1 Cp cu aplicarea art. 38 al. 2 Cp și art. 113 al. 2 Cp.”
Prima instanță a reținut că faptele pentru care inculpatul este cercetat în prezenta cauză există, sunt prevăzute de legea penală, sunt săvârșite de către inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, sunt nejustificate și îi sunt imputabile inculpatului, motiv pentru care în temeiul art. 396 alin. 2 C. proc. pen., cu derogările cuprinse în art. 504 și art. 511 C. proc. pen., a dispus aplicarea unei măsuri educative potrivit art. 114 alin. 1 C. pen.
La individualizarea măsurii stabilită în sarcina inculpatului, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 116 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valorile ocrotite, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunilor, motivul săvârșirii infracțiunilor și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunilor și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială, precum și Referatul de evaluare întocmit de S. de probațiune M. (filele 47-48 dosar instanță).
Astfel, prima instanță a arătat că a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 alin. 1 C.p. după cum urmează: împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, faptul că este la primul contact cu legea penală, astfel cum rezultă din fișa de cazier (fila 49 dosar instanță), precum și atitudinea sinceră a inculpatului care a recunoscut și regretat fapta comisă, cooperând cu organele judiciare, aspecte care nu sunt însă de natură să formeze convingerea instanței în sensul de a reține circumstanțe atenuante judiciare.
Față de cele expuse mai sus, pentru individualizarea regimului răspunderii penale a inculpatului, instanța a avut în vedere în primul rând Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică aflat la fila 11 a dosarului de urmărire penală.
A reținut prima instanță că potrivit acestui Raport, inculpatul minor are discernământ asupra faptelor și consecințelor sale, prezintă un intelect normal și are încredere în forțele proprii, cu stimă de sine ridicată și în acest context trebuie analizate cele două fapte penale săvârșite de către inculpat, respectiv cea de punere în circulație sau conducere a unui vehicul neînmatriculat (prevăzută de art. 334 alin. 1 C. pen.) și cea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere (prevăzută de art. 335 alin. 1 C. pen.).
Astfel, coroborând Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică cu declarația dată de inculpat în fața instanței, precum și cu declarațiile acestuia în faza de urmărire penală (filele 16-19 și 21 dosar urmărire penală) instanța a reținut că inculpatul, deși minor, în cunoștință de cauză a luat hotărârea de a conduce autoturismul mamei sale, fără consimțământul acesteia. Altfel spus, inculpatul a acționat în mod clandestin, cunoscând că nu are dreptul de conduce, fiind minor. Mai mult, la fila 16 dosar urmărire penală, în declarația dată de inculpat la data de 31.10.2014 (în prezența apărătorului ales), inculpatul a recunoscut că s-a speriat în momentul în care a observat echipajul de poliție aflat pe o stradă din mun. Drobeta-T. S. în timp ce inculpatul conducea autoturismul mamei sale.
Din toată starea de fapt, recunoscută de altfel de către inculpat, instanța a concluzionat că în ciuda unei caracterizări favorabile a inculpatului la data de 31.10.2014, în timpul nopții, acesta a luat decizia de a conduce pe drumurile publice autoturismul mamei sale, în condițiile în care nu avea dreptul de a conduce, iar autoturismul nu era înmatriculat, iar împrejurarea că inculpatul are o stimă de sine ridicată la care se adaugă cunoștințele teoretice privitoare la conducerea unui autoturism denotă faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunile din teribilism, alegând să încalce legea în defavoarea unui comportament social corespunzător, astfel că prima instanță a ajuns la concluzia că inculpatul minor, pentru ca în viitor să devină un adult responsabil pentru faptele sale, trebuie să fie supus unor măsuri de îndreptare pentru a-și putea valorifica în mod corespunzător calitățile sale, iar tendințele delincvente să fie neutralizate astfel încât să nu mai aibă niciun contact cu legea penală.
În plus, instanța s-a raportat și la împrejurarea că minorul, deși conștient de faptele sale, a apreciat în mod nejustificat faptul că experiența de a conduce vehicule în jocurile virtuale îi este suficientă pentru a săvârși în concret faptele pentru care este judecat, nesocotind astfel riscurile acțiunilor sale în lumea reală, apreciind că acesta trebuie atenționat în mod energic pentru a înțelege că faptele sale doar din hazard nu au produs consecințe și mai grave, fiind însă creat un pericol social la adresa siguranței circulației rutiere în condițiile în care, pe timp de noapte, fără drept și fără experiență a condus pe o distanță apreciabilă în mun. Drobeta-T. S. și împrejurimi, inculpatul neavând fizic capacitatea de a acționa cu responsabilitatea cerută unui conducător auto pentru siguranța traficului rutier.
Tot în ceea ce privește individualizarea regimului răspunderii penale a inculpatului, instanța a analizat și solicitarea avocatului ales al acestuia cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 80 C. pen. referitoare la renunțarea la aplicarea pedepsei. Față de această solicitare, instanța a reținut în primul rând că la termenul de judecată din data de 18.09.2015 s-a admis în prezenta cauză aplicarea procedurii simplificate prevăzută de art. 375 C. proc. pen., constatându-se că față de persoana inculpatului (minor) nu există nicio prevedere legală care să interzică judecarea cauzei potrivit regulilor speciale în cazul recunoașterii învinuirii. Aceasta, evident cu mențiunea că dispozițiile art. 396 alin. 10 C. proc. pen. referitoare la reducerea limitelor de pedeapsă în cazul recunoașterii învinuirii nu își pot găsi aplicarea pentru simplul motiv că în privința infractorilor minori nu se poate aplica nicio pedeapsă, conform art. 114 alin. 1 și alin. 2 C. pen.
Astfel, în noua structură a regimului răspunderii penale a minorului, Codul penal actual, spre deosebire de vechea reglementare, stabilește la nivel de principiu că față de minorul care răspunde penal se pot lua numai măsuri educative, neprivative sau privative de libertate, după caz, neputându-i-se aplica vreo pedeapsă. .
Ca atare, regimul juridic al răspunderii penale a minorului este incompatibil cu toate normele penale (materiale și procedurale) care privesc aplicarea față de inculpat a unei pedepse. Mai mult, din verificările efectuate de instanță în sistemul Ecris, instanța a reținut că hotărârea invocată de către avocatul inculpatului cu titlu de practică judiciară (decizia penală nr. 120/05.03.2014 în dosarul nr._ al Curții de Apel A.-I.) în sensul că alte instanțe au aplicat inculpaților minori dispozițiile art. 80 C. pen. nu doar că nu leagă instanța de judecată, însă nici măcar nu reprezintă o practică judiciară relevantă în prezenta cauză în condițiile în care în dosarul respectiv starea de fapt era cu totul diferită de cea de față întrucât inculpatul era major la data săvârșirii faptei penale (împrejurare ce nu există în prezentul dosar).
Pe cale de consecință, instanța a reținut că față de inculpatul minor nu se poate da eficiență juridică dispozițiilor privitoare la renunțarea la aplicarea pedepsei, așa cum a solicitat avocatul acestuia, deoarece minorilor nu li se pot aplica pedepse.
Or, întrucât față de inculpații minori nu se poate pronunța o hotărâre de condamnare la o pedeapsă, atunci în mod corelativ nici nu se poate dispune renunțarea sau amânarea aplicării pedepsei ori suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Chiar dacă dispozițiile Codului penal sau Codului de procedură penală nu prevăd în mod expres interzicerea aplicării față de inculpatul minor a dispozițiilor art. 80 C. pen., art. 83 C. pen. sau art. 91 C. pen., instanța reține că în oricare din aceste modalități de individualizare a pedepselor sunt menționate ipoteze distincte în care renunțarea la aplicarea pedepsei poate fi anulată, la fel cum amânarea aplicării pedepsei ori suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pot fi anulate sau revocate, caz în care inculpatului i se stabilește o pedeapsă sau i se aplică o pedeapsă a cărei executare a fost amânată sau suspendată sub supraveghere. Or, cum inculpatului minor nu i se poate aplica nicio pedeapsă, rezultă că toate acele dispoziții cuprinse în art. 82 alin. 3, art. 88, art. 89, art. 96 și art. 97 C. pen. amintite mai sus rămân fără aplicabilitate și, implicit, instituțiile juridice respective privitoare la individualizarea pedepselor ajung să fie golite de conținut, motiv pentru care nu pot fi aplicate în prezenta cauză. Pe de altă parte, în plus față de cele expuse, instanța a reținut că inculpatului minor i se aplică regimul juridic derogatoriu al răspunderii penale, expres reglementat de Titlul V al Părții generale a Codului penal, fiind norme speciale ce prezintă prioritate față de normele generale cuprinse în Titlul III al aceleiași părți a Codului penal. În concluzie, instanța observă că solicitarea avocatului inculpatului de aplicare în prezenta cauză a dispozițiilor art. 80 C. pen. este nelegală, contravenind dispozițiilor legale cuprinse în art. 114 C. pen.
Pentru stabilirea măsurii educative aplicată inculpatului minor, instanța s-a raportat și la dispozițiile art. 129 alin. 1 C. pen. ce reglementează unicitatea măsurii educative chiar și în cazul unei pluralități de infracțiuni (astfel cum este și în cazul de față, fiind aplicabile prevederile art. 38 alin. 1 C. pen.), dar și la art. 114 C. pen.
A constatat prima instanță că potrivit acestui din urmă text de lege, se observă că în mod obligatoriu în prezenta cauză se poate dispune numai o măsură educativă neprivativă de libertate, nefiind incidente prevederile alin. 2 referitoare la măsura educativă privativă de libertate. Ca atare, prin raportare la cele două fapte săvârșite de către inculpat – așa cum au fost reținute și analizate mai sus, inclusiv din prisma periculozității acestora – și cu analizarea dispozițiilor art. 115 alin. 1 pct. 1 C. pen. coroborate cu art. 117-120 C. pen. unde se prezintă conținutul fiecărei măsuri în parte, precum și din perspectiva concluziilor Referatului de evaluare întocmit de S. de probațiune M., instanța a constatat că minorul trebuie supus unei verificări și supravegheri atente și, de asemenea, trebuie să respecte anumite obligații ce vor fi stabilite în sarcina sa.
Astfel, instanța a reținut că minorul nu va fi afectat negativ în niciun sens prin stabilirea unor obligații în sarcina sa în perioada următoare, ba dimpotrivă acestea sunt chiar necesare pentru a asigura îndreptarea inculpatului, conștientizarea consecințelor faptelor sale și evitarea reiterării unui comportament antisocial. Tocmai pentru aceste considerente, instanța constată că se impune stabilirea măsurii educative pe durata maximă prevăzută de lege, pentru ca rolul de îndreptare și de educare a inculpatului minor să poată fi atins.
Față de cele expuse, în baza art. 114 alin. 1 C. pen. și art. 115 alin. 1 pct. 1 lit. d C. pen., instanța a aplicat inculpatului minor V. J. măsura educativă a asistării zilnice pe o durată de 6 (șase) luni cu supraveghere sub coordonarea Serviciului de Probațiune M., pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație sau conducerea unui vehicul neînmatriculat prevăzută de art. 334 alin. 1 C. pen. și pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. 1 C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. 1 C. pen. și cu aplicarea art. 129 alin. 1 C. pen.
Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel inculpatului V. J., susținând că instanța de fond nu a analizat în mod judicios starea de fapt la măsura luată, nu a ținut cont de persoana inculpatului, conduita acestuia înainte și după comiterea infracțiunii, de posibilitățile sale de interpretare.
Susține apelantul inculpat că instanța i-a îngrădit inculpatului dezvoltarea liberă a personalității, legătura acestuia cu familia (tatăl și bunicii paternei locuiesc în afara localității Dr.Tr.S.) și comunitatea( inculpatul fiind angrenat în niște activități sportive extrașcolare)toate aceste aspecte având scopul de a-l forma pe acesta în spirit de responsabilitate și respect.
Consideră că, chiar dacă dispozițiile Codului de procedură penală sau Codului penal nu prevăd în mod expres posibilitatea aplicării renunțării la aplicarea pedepsei în cazul minorilor, conform art 80 alin 1 și 2 Cod penal, această apărarea invocată în fața instanței de fond a fost respinsă pe considerentul că minorului nu i-a fost aplicată o pedeapsă, dar conceptul de „pedeapsă prevăzută de lege” este util și în cazul minorului pentru a determina condițiile și limitele răspunderii sale, fiind definit de art 187 Cod penal, astfel că vor avute în vedere limitele de pedeapsă din norma de incriminare, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau majorare a pedepsei.
A solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței instanței de fond și pronunțarea unei noi hotărâri.
În cursul dezbaterilor a solicitat apelantul inculpat, prin apărător ales, reducerea duratei măsurii educative și modificarea obligației impuse de prima instanță de a nu depăși limita teritorială a mun. Drobeta Turnu Severin.
Analizând apelul formulat, Curtea de apel constată că acesta este fondat numai cu privire la obligația impusă inculpatului minor de a nu părăsi limita teritorială a municipiului Drobeta Turnu Severin pe durata măsurii educative fără încuviințarea serviciului de probațiune.
Astfel, în privința stării de fapt reținute de prima instanță, Curtea de apel constată că aceasta este corectă și rezultă din probele administrate în cursul urmăririi penale, probe pe care inculpatul minor nu le-a contestat în fața instanței, inculpatul minor recunoscând de altfel în totalitate starea de fapt reținută în rechizitoriu și nesolicitând administrarea probelor administrate în cursul urmăririi penale sau a unor probe noi care să tindă la schimbarea acestei stări de fapt..
În consecință, Curtea de apel reține că în noaptea de 30/31.10.2014, inculpatul minor V. J., a condus autoturismul marca Smart cu . TCCO1MCO1XH00 7378 și numere de circulație provizorie AR_, atribuite pentru perioada 25.08._14, proprietatea mamei sale, numita E. N. D., pe drumurile publice din municipiul Drobeta Turnu Severin, pe locul din dreapta al autovehiculului fiind martorul M. R. D., fiind oprit în jurul orelor 00,05, de agenții poliției rutiere în timp ce efectuau controlul traficului rutier pe raza municipiului, pe ..
La data săvârșirii faptei incuplatul minor, în vârstă de 15 ani la acel moment, avea discernământ asupra faptelor și consecințelor sale, conform raportului de expertiză medico legală psihiatrică nr. 154/A-P/32 din data de 16.02.2015 emis de SML M..
Această situație de fapt rezultă din probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv declarații inculpat, declarație martor M. R. D., raport de expertiză medico legală psihiatrică nr. 154/A-P/32 din data de 16.02.2015 emis de SML M., contract de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit, proces verbal de verificare auto, proces verbal de constatare, coroborate cu declarația inculpatului de recunoaștere a săvârșirii faptelor din fața primei instanțe și a instanței de apel.
În drept, curtea constată că faptele comise de către inculpatul V. J., constituie infracțiunile de „punere în circulație sau conducerea unui autovehicul neînmatriculat, faptă prev. și ped. de art.334 al. 1Cp și „conducerea unui vehicul fără permis de conducere”, faptă prev. și ped. de art. 335 al. 1 Cp cu aplicarea art. 38 al. 2 Cp și art. 113 al. 2 Cp.”, așa cum în mod legal a reținut și prima instanță.
Curtea de apel constată că nu este fondată critica apelantului minor referitoare la respingerea cererii sale de aplicare a dispozițiilor art 80 Cod penal referitoare la renunțarea la aplicarea pedepsei..
Așa cum legal și temeinic a indicat prima instanță, pentru a se putea dispune renunțarea la aplicarea pedepsei, în baza art 80 Cod penal este necesar să poată fi aplicată inculpatului o pedeapsă.
În cazul minorilor, conform art. 114 Cod penal nu pot fi aplicate însă decât măsuri educative, neprivative sau privative de libertate, în cazul în care răspund penal, neputându-le fi aplicate pedepse, astfel că nu li se pot aplica nici dispozițiile art 80 Cod penal.
Un alt argument, în același sens al imposibilității aplicării dispozițiilor art 80 Cod penal, în cazul inculpaților minori, este faptul că în cazul anulării renunțării la aplicarea pedepsei, conform art 82 Cod penal, se stabilește o pedeapsă pentru infracțiunea pentru care s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei și se aplică o pedeapsă pentru infracțiunea care a atras anularea, aplicându-se dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni, recidivă sau concurs de infracțiuni.
Ori, această operațiune de stabilire a pedepsei în cazul anulării renunțării la aplicarea pedepsei ar fi imposibilă, întrucât așa cum s-a arătat anterior, minorilor care au săvârșit infracțiuni și răspund penal nu li se pot aplica pedepse.
Totodată, instanța de apel constată că în cadrul capitolului privind regimul răspunderii penale a minorului, Codul penal face referire la pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite de minori nu în sensul pedepsei aplicabile minorilor ci pentru a stabili cazurile în care pot fi aplicate măsuri educative privative de libertate sau măsuri educative neprivative de libertate (art 114 Cod penal), durata măsurii educative privative de libertate a internării într-un centru de detenție (art 125 alin 2 Cod penal).sau termenul de prescripție a răspunderii penale a minorilor.
Referitor la criticile apelantului inculpat privind în ansamblu măsura educativă a asistării zilnice, instanța de apel constată că sunt nefondate.
Conform informațiilor prezentate în referatul de evaluare a minorului întocmit de S. de Probațiune M., minorul locuiește singur în municipiul Drobeta Turnu Severin, într-un apartament proprietatea mamei sale, mama sa fiind plecată în Germania, iar pe tată îl vizitează la sfârșitul săptămâni, nu este atras de actul educațional, a creat probleme în perimetrul școlar, fiindu-i scăzută media la purtare după o altercație cu colegii, este obraznic la ore, nu respectă ținuta școlară și este perceput în școală ca o persoană răzvrătită., prezentând un risc mediu de săvârșire a unor noi infracțiuni.
Conform recomandărilor consilierului de probațiune schimbarea comportamentală și reintegrare socială a minorului este condiționată de o supraveghere parentală adecvată și de evitarea anumitor situații de risc, recomandând aplicarea unei măsuri educative care să implice o supraveghere riguroasă din partea tatălui și să îl oblige pe minor să se prezinte la serviciul de probațiune pentru a preveni săvârșirea de noi abateri de la normele de conviețuire socială, curtea de apel constatând că una dintre cauzele săvârșirii faptei este reprezentată de lipsa de supraveghere a minorului, care locuia singur într-un apartament din municipiul Drobeta Turnu Severin, mama sa fiind plecată în Germania pentru a munci, iar tatăl locuind într-o comună învecinată localității de domiciliu a minorului, neglijând supravegherea acestuia..
Se constată astfel că din analiza comportamentului inculpatului minor și a posibilităților acestuia de conformare la normele de conviețuire socială este necesară aplicarea unei măsuri educative neprivative de libertate care să asigure o atentă și permanentă supraveghere a minorului, inclusiv de către serviciul de probațiune, fiind necesară impunerea de obligații care să-l împiedice pe inculpat să intre în contact cu persoane care să îl determine la săvârșirea în continuare de infracțiuni.
În aceste condiții, în mod legal și temeinic prima instanță a aplicat inculpatului minor cea mai aspră dintre măsurile educative neprivative de libertate, respectiv măsura asistării zilnice, pe durata maximă prevăzută de art 120 Cod penal, respectiv 6 luni.
Sunt fondate însă criticile apelantului referitor la greșita stabilire a limitei teritoriale pe care nu trebuie să o depășească pe perioada măsurii educative.
Conform documentelor de identitate prezentate de tatăl inculpatului minor, acesta locuiește în comuna Șimian, ., iar impunerea obligației de a nu depăși, fără acordul serviciului de probațiune limita teritorială a municipiului Drobeta Turnu Severin ar afecta posibilitatea de supraveghere și îndrumare a minorului de către tatăl său, neputând fi impus tatălui minorului să își schimbe domiciliul pentru a fi în contact permanent cu minorul, o supraveghere riguroasă din partea tatălui fiind apreciată și de consilierul de probațiune ca fiind necesară în scopul schimbării comportamentului minorului.
Pentru reeducarea minorului este necesar însă ca minorul să poată lua legătura cu tatăl său sau să locuiască cu tatăl său fără a fi împiedicat de o obligație de a nu se deplasa în localitatea de domiciliu a tatălui său.
În consecință, este fondat apelul minorului cu privire la acest aspect al obligației impuse minorului de a nu părăsi limita teritorială a municipiului Drobeta Turnu Severin, instanța de apel urmând a modifica această limită la nivelul județului M., limită teritorială pe care o apreciază ca fiind suficientă pentru a asigura atât educarea minorului cât și supravegherea acestuia de către părintele aflat în țară.
În privința duratei măsurii educative, instanța de apel constată că față de problemele pe care inculpatul minor le-a avut în mediul școlar, de riscul mediu de săvârșire a unor noi infracțiuni și de gravitatea infracțiunii, prin conducerea unui autovehicul pe drumuri publice intens circulate, fără a poseda cunoștințele și abilitățile necesare, inculpatul punând viața și integritatea corporală a altor participanți la trafic, inclusiv a prietenului care l-a însoțit ca pasager, este necesară supravegherea inculpatului minor pe durata maximă a măsurii educative, o durată mai mică a măsurii educative nefiind suficientă pentru schimbarea comportamentului acestuia.
În concluzie este nefondată critica apelantului, privind durata măsurii educative.
Celelalte obligații impuse apelantului pe perioada măsurii educative, respectiv să urmeze un curs de pregătire școlară; să nu se afle la nicio adunare publică ori manifestare sportivă și să nu frecventeze niciun local, bar, cafenea sau orice alt loc în care se servesc băuturi alcoolice pe întreaga durată a măsurii educative; să se prezinte la serviciul de probațiune la datele fixate de acesta, sunt de asemenea apreciate de instanța de apel ca fiind necesare pentru a atingerea scopului măsurii educative, întrucât îl vor împiedica pe minor să se afle în situații în care să nu poată fi supravegheat comportamentul său, îl vor împiedica să se afle în locuri nepotrivite vârstei și îl vor determina să respecte normele de comportament, știind că este necesar să se prezinte la serviciul de probațiune și să prezinte anumite aspecte privind activitatea sa.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art 421 pct 2 lit a Cod pr penală, va fi admis apelul inculpatului V. J.,. împotriva sentinței penale nr. 2002 din 09.10.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._, urmând a fi desființată în parte sentința apelată sub aspectul obligației prev. de art. 121 alin. 1 lit. b) C.P.. și rejudecând în aceste limite
În baza art. 121 alin. 1 lit. b) Cod penal, va fi obligat inculpatul minor ca pe durata executării măsurii educative să nu depășească, fără acordul Serviciului de Probațiune, limita teritorială a județului M., pe întreaga durată a măsurii educative.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate ce nu sunt contrare prezentei.
În baza art. 275 alin. 3 Cod pr penală, cheltuielile judiciare din apel vor rămâne în sarcina statului din care suma de 260 lei onorariu avocat oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul inculpatului V. J., fiul lui F. D. și N. D., născut la data de 20.10.1999 în R., Italia, domiciliat în Drobeta-T. S., .. 85A, ., ., CNP_, împotriva sentinței penale nr. 2002 din 09.10.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința apelată sub aspectul obligației prev. de art. 121 alin. 1 lit. b) Cod penal. și rejudecând în aceste limite
În baza art. 121 alin. 1 lit. b) Cod penal.
Obligă inculpatul minor pe durata executării măsurii educative să nu depășească, fără acordul Serviciului de Probațiune, limita teritorială a județului M., pe întreaga durată a măsurii educative.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate ce nu sunt contrare prezentei.
În baza art. 275 alin. 3 Cod pr penală
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului din care suma de 260 lei onorariu avocat oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Decembrie 2015
Președinte, Judecător,
T. M. M. E. P.
Grefier,
M. V.
Red.jud.M.E.P.
j.fond.P.C.Lungănașu
G.S. 14.01.2016/7ex.
| ← Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 1635/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 590/2015.... → |
|---|
