Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 1591/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1591/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 03-12-2015 în dosarul nr. 1591/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 1591/2015
Ședința publică de la 03 Decembrie 2015
PREȘEDINTE C. I. Judecător
A. C. M. Judecător
Grefier F. I.
Ministerul Public reprezentat de procuror I. S. din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. C.
Pe rol,soluționarea contestației în anulare formulată de condamnatul P. C. împotriva deciziei penale nr.1038 din 9 iulie 2015, pronunțată de C. de A. C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns condamnatul P. C., asistat de avocat D. C., apărător ales, lipsind intimatul T. N., parte civilă S. Județean de Urgență T.- J..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, instanța pune în discuție inadmisibilitatea contestației, după care, se acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat D. C. solicită admiterea contestației în anulare, desființarea deciziei și, rejudecând, cere achitarea inculpatului P. C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin.2 cod penal, în baza art. 17 alin.2 rap. la art. 16 alin.1 lit. d cod pr.penală cu aplicarea art. 26 cod penal. Învederează că acesta s-a aflat în legitimă apărare așa cum declară singurul martor ocular N. A. R., declarație care trebuie coroborată și cu actele medico-legale aflate la dosarul cauzei dar și cu celelalte probe. Contestatorul aflat cu animalele la pășunat pe un teren ce aparține unei terțe persoane, nu agresorului, s-a apărat de atacul material, direct. Imediat și injust declanșat de inculpatul T. N. și a reacționat ca atare.
Reprezentantul Ministerului Public față de motivele invocate, de achitare, cere respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă, cu obligarea contestatorului la cheltuieli judiciare statului.
Contestatorul își însușește concluziile apărătorului și învederează că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 2 luni, suspendată condiționat în baza art. 81 cod penal.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 1038 din 9 iulie 2015, pronunțată de C. de A. C. în dosarul nr._, a fost respinsă cererea de repunere în termen formulată de inculpatul parte vătămată T. N..
A fost respins apelul formulată de inculpatul parte vătămată T. N., fiul lui D. și Nicolița, născut la data de 30.04.1953 în V., județul Gorj, domiciliat în Tg-J., cartier Preajba, ., județul Gorj, CNP._, formulat împotriva sentinței penale nr.2326 din 07.10.2014 pronunțată de Judecătoria Tg.J. în dosarul nr._, ca tardiv.
A fost respins apelul formulat de inculpatul parte vătămată P. C., fiul lui M. și E., născut la data de 10.05.1959 în . M., domiciliat în Tg-J., ., județul Gorj, CNP._, formulat sentinței penale nr.2326 din 07.10.2014 pronunțată de Judecătoria Tg.J. în dosarul nr._, ca nefondat.
A fost obligat fiecare inculpat parte vătămată la câte 500 lei cheltuieli judiciare statului, din care câte 300 lei, onorarii avocat oficiu.
În fapt s-a reținut că prin sentinței penale nr.2326 din 07.10.2014 pronunțată de Judecătoria Tg.J. în dosarul nr._, în temeiul art. 386 N.C.p.p., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului T. N., prin actul de sesizare, din infracțiunea prev. de art.193 al. 2 N.C.p. în infracțiunea prev. de art. 181 al.1 din C.P. de la 1969.
În baza art.181 alin.1 din C.P. de la 1969, cu aplicarea art.74-al.(1)-lit.c din C.P. de la 1969 și a art.5 N. C.pen., a condamnat inculpatul T. N., la 6 luni închisoare.
În baza art.81 Cod penal de la 1969, cu aplicarea art. 38-al.(1)-lit.c) și art.38-al.(2) din C.P. de la 1969 și a art.5 N.C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de câte 2 ani și 6 luni, termen de încercare potrivit art.82 Cod penal de la 1969.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P. C. și a obligat inculpatul T. N. la plata către partea civilă P. C. a sumei de 700 de lei, reprezentând despăgubiri civile.
În temeiul art. 386 N.C.p.p., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului P. C., prin actul de sesizare, din infracțiunea prev. de art.193 al. 2 N.C.p. în infracțiunea prev. de art. 180 al.2 din C.P. de la 1969.
În baza art.180 alin.2 C.pen. de la 1969, cu aplicarea art.74 al.(1)-lit.a) din C.P. de la 1969 și a art.5 N. C.pen., a condamnat inculpatul P. C. la 2 luni închisoare.
În baza art.81 Cod penal de la 1969, cu aplicarea art.5 N.C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de câte 2 ani și 2 luni, termen de încercare potrivit art.82 Cod penal de la 1969.
S-a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
În temeiul art.274 c.pr.pen, a obligat ambii inculpați la câte 400 de lei cheltuieli judiciare statului, în care s-au inclusși cheltuielile de la urmărirea penală
Împotriva acestei sentințe penale au formulat apel inculpatul parte vătămată T. N. și inculpatul parte vătămată P. C..
Inculpatul parte vătămată P. C., a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței, în condițiile în care s-a dat o greșită interpretare probatorilor administrate, în cauză neexistând probe certe de vinovăție.
A fost criticată și soluția adoptată pe latură civilă de către prima instanță, atât în ceea ce privește cuantumul prejudiciului material, dar și al inexistenței prejudiciului moral.
În ceea ce privește apelul declarat de inculpatul T. N.e, s-a constatat că a fost înregistrată cererea de repunere în termenul de apel la data de 28 mai 2015, inculpatul apelant invocând necomunicarea copiei minutei hotărârii atacate, până la această dată, absența studiilor juridice determinând întârzierea în formularea cererii.
În raport de dovezile de comunicare a minutei instanței de fond ( fila 87 dosar fond), precum și de data formulării cererii de repunere în termen 28 mai 2015, de dispozițiile art.411 C.p.p., s-a constatat că cererea de repunere în termen este formulată în afara termenului prevăzut de lege, respectiv cu mult peste cele 10 zile de la data încetării cauzei temeinice de împiedicare.
Nneregularitățile de comunicare a copiei minutei hotărârii instanței de fond, invocate s-au apreciat nefondate, în condițiile în care dovezile de comunicare existente în cauză, au făcut dovada comunicării minutei, potrivit art.407 C.p.p., pe de o parte, iar pe de altă parte, susținerile apelantului inculpat sunt simple alegații, fără a fi însoțite de probe, în măsură de putea fi verificate.
Pe cale de consecință, s-a constatat că cererea de repunere în termen formulată de apelantul inculpat T. N. este nefondată, excepția tardivității apelului formulat în aceste condiții fiind întemeiată.
În ceea ce privește apelul formulat de inculpatul parte vătămată P. C., s-a constatat că acesta este nefondat, astfel încât, în temeiul art.421 alin.1 lit.b C.p.p., a fost respins.
Starea de fapt astfel cum a fost reținută de către instanța de fond, a fost confirmată și susținută de mijloacele de probă, administrate, atât în faza de urmărire penală, cât și pe parcursul cercetării judecătorești, interpretarea probatoriilor fiind asigurată cu respectarea principiilor și regulilor ce guvernează această materie, astfel cum sunt prevăzute de art.97 și următoarele C.p.p.
Declarațiile celor doi inculpați, dar și declarațiile martorilor, fie prezenți la conflict, fie cei care au aflat despre conflict ulterior de la inculpați, au confirmat întrutotul aplicarea loviturilor reciproce, lovituri în urma cărora inculpatul parte vătămată P. C. a necesitat pentru vindecare 23-25 zile îngrijiri medicale, iar inculpatul parte vătămată T. N. a necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale.
Modalitatea de derulare a conflictului, neînțelegerile determinate de pășunatul animalelor pe terenul inculpatului parte civilă T. N., urmată de agresiunile verbale și ulterior fizice, reciproce, au fost dovedite în cauză de întreg probatoriul administrat, cum corect s-a reținut de către judecătorul fondului.
Susținerile apelantului inculpat P. C. s-a constatat că sunt nefondate, în condițiile în care probele cauzei înlătură existența oricărui dubiu asupra stării de fapt reținută de către prima instanță.
Încadrarea juridică dată faptelor săvârșită de inculpați a fost corectă.
În absența probelor că inculpatul parte civilă P. C., și-a pierdut mirosul ca urmare a leziunilor suferite, existând împrejurări obiective ce fac imposibilă determinarea acestei infirmități fizice la momentul soluționării cauzei, astfel cum rezultă din adresa comunicată de I.M.L. București, la termenul de soluționare a apelului, a impus constatarea că încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de inculpați este corectă.
Dând eficiență principiului in dubio pro, încadrarea dată faptei săvârșită de inculpatul T. N., în infracțiunea prev.de art.181 Cod penal, s-a impus atâta timp cât în cauză nu s-a putut dovedi că inculpatul parte civilă a suferit ca urmare a leziunilor produse o infirmitate fizică.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a constatat, de asemenea, că soluția primei instanțe a fost corectă, atâta timp cât numărul zilelor de îngrijiri medicale suferit de către fiecare dintre inculpați, modul în care s-a produs prejudiciul, implicarea fiecăruia în fapta ilicită, au fost judicios apreciate, prin acordarea cu titlul de despăgubiri civile a sumei de 700 lei, de către inculpatul parte civilă T. N..
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare condamnatul P. C., solicitând desființarea acesteia cu consecința achitării, vizând infracțiunea de lovire, pentru care a fost condamnat, cu motivarea că a săvârșit fapta în stare de legitimă apărare potrivit art. 26 cod penal fiind obligat să se apere împotriva unui atac material direct, imediat și injust declanșat de celălalt inculpat – parte vătămată T. Niocolae.
Contestația în anulare promovată este inadmisibilă și urmează a fi respinsă, în baza art. 432 Cod procedură penală, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 426 Cod procedură penală, împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:
a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;
b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;
c) când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;
d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;
e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;
f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;
g) când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;
h) când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;
i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
Contestația în anulare așa cum, este bine statuat în practică este o cale extraordinară de atac de retractare ce poate fi exercitată în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunțate cu încălcarea normelor procesual penale.
Cazul prev. de art. 426 lit. b noul cod de procedură penală vizează situația când inculpatul a fost condamnat deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal.
Singura posibilitate pentru judecătorii din cadrul aceleiași instanțe de a constatat cu ocazia soluționării contestației în anulare că în cadrul apelului au fost date soluții greșite este justificată de apariția unor elemente noi, neavute în vedere de completul de apel, ca urmare a unor erori procedurale.
Cazul prevăzut de art. 426 lit. b Noul Cod de procedură penală, însă nu poate fi invocat în apărarea sa pentru a justifica omisiunea instanței de a se pronunța asupra altor cauze de împiedicare a exercitării acțiunii penale, cum ar fi de existența unui caz de achitare dintre cele prev. de art. 16 alin.1 lit. a – d noul cod de procedură penală. Potrivit art. 16 cod pr.penală acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată între altele și în situația în care există o cauză justificativă sau de neimputabilitate.
Se reține așadarcă încetarea procesului penal poate fi dispusă doar pentru incidența unui caz prevăzut în art. 16 alibn.1 lit. e,h și j noul cod de procedură penală, în timp ce în cauză contestatorul invocă altceva, respectiv cazul de achitare prevăzut în art. 16 alin.1 lit. d cod pr.penală făcând vorbire între altele în motivarea contestației în anulare și de dispozițiile art. 26 cod penal ca și cauză de neimputabilitate ce vizează excesul neimputabil. Potrivit acestui text de lege nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită de persoana aflată în stare de legitimă apărare, care a depășit din cauza tulburării sau temerii, limitele unei apărări proporționale cu gravitatea atacului, situație premisă care justifică, teoretic, achitarea inculpatului nu încetarea procesului penal așa cum s-a arătat mai sus.
Pentru considerentele expuse se va respinge contestația în anulare ca inadmisibilă cu obligarea la plata sumei de 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de condamnatul P. C. împotriva deciziei penale nr.1038 din 9 iulie 2015, pronunțată de C. de A. C. în dosarul nr._ .
Obligă contestatorul la plata sumei de 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Decembrie 2015
C. I. A. C. M.
Grefier,
F. I.
Red.jud. C.I.
I.B.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 590/2015.... | Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 1628/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
