Denunţarea calomnioasă. Art. 259 C.p.. Decizia nr. 1634/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1634/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 11-12-2015 în dosarul nr. 1634/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALĂ Nr. 1634
Ședința publică de la 11 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. E.
Judecător T. C. B.
Grefier Ș. C. D.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. B. din cadrul
Parchetului de pe lângă curtea de A. C.
¤¤¤¤¤
Pe rol judecarea, soluționarea apelurilor formulate de apelantul inculpat B. D. și partea vătămată B. A., împotriva sentinței penale nr.543 din 09.06.2015 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, având ca obiect denunțarea calomnioasă (art. 259 C.p.).
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul inculpat B. D. asistat de avocat Vespa D., apărător ales și avocat I. C., apărător ales, pentru apelantul parte civilă B. A., lipsă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, în temeiul art.420 alin.4 C.p.p., a fost audiat inculpatul, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Apărătorul inculpatului solicită proba cu martori, în vederea dovedirii discuțiilor purtate în comunitate, ce confirmă apărarea inculpatului, buna credință a acestuia în susținerile neadevărate, cererea fiind pusă în discuția părților.
Reprezentantul Parchetului și apărătorul părții civile, I. C., solicită respingerea probei solicitate, ca inutilă.
Instanța respinge proba solicitată ca nefiind utilă în cauză, în raport de materialul probator deja administrat, împrejurarea ce urmează a fi dovedită fiind deja probată în prezenta cauză.
Nefiind invocate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor judiciare.
Avocat Vespa D. având cuvântul pentru apelantul inculpat B. D., solicită admiterea apelului, în sensul achitării inculpatului, în condițiile în care acesta nu cunoștea caracterul nereal al acuzațiilor aduse părților civile, zvonul public alimentând acuzațiile inculpatului.
În subsidiar se solicită o reindividualizare a pedepsei aplicate inculpatului, în sensul aplicării unei amenzi penale.
Avocat I. C. având cuvântul pentru apelantul parte civilă B. A., solicită admiterea apelului părții civile, în sensul majorării cuantumului despăgubirilor civile acordate, iar cu privire la apelul inculpatului, se solicită respingerea acestuia, pedeapsa fiind prea blândă în raport de circumstanțele faptei, dar și ale inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită respingerea apelurilor formulate în cauză.
Apelantul inculpat având ultimul cuvânt, arată că nu a săvârșit faptele pentru care a fost condamnat.
Dezbaterile fiind închise.
CURTEA
Asupra apelurilor de față, constată următoarele:
Prin sentinței penale nr.543 din 09.06.2015 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, în baza art. 386 alin. 1 C.p.p. s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulata de reprezentantul Ministerului Public și s-a dispus schimbarea încadrării juridice reținute in sarcina inculpatului B. D. din infracțiunea prev. de art. 268 alin. 1 NCP cu aplicarea art. 5 NCP in infracțiunea prev. de art. 259 alin. 1 V.C.P. cu aplicarea art. 5 NCP.
În baza art. 259 alin. 1 V.C.P cu aplicarea art. 5 N.C.p., a condamnat pe inculpatul B. D., la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârsirea infracțiunii de denunțare calomnioasa.
A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b V.C.p., pe durata executării pedepsei principale și în condițiile prevăzute de art. 71 V.C.p..
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului pe o durată de 2 ani si 6 reprezentând termen de încercare potrivit art. 82 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 C.p. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate in cazul săvârșirii cu intenție a unei noi infracțiuni in cursul termenului de încercare.
In baza art. 19 si 397 NCP, s-a admis în parte acțiunea civila formulata de partea civila B. A. si îl obliga pe inculpat la plata sumei de 1500 lei către aceasta cu titlu de daune morale.
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p. rap. la art. 272 alin. 1 C.p.p., a obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
In baza art. 276 alin 1 Cod procedura penala, a obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei către partea civila B. A. cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de părți.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina nr. 1394/P/2013 din 18.07.2014 înregistrat pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr._ s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului B. D. pentru săvârsirea infracțiunii prev. de art. 268 alin 1 Cod penal cu aplic art. 5 N Cod penal.
Analizând materialul probator administrat in cauza instanța a reținut următoarea situație de fapt :
In data de 16.11.2011 B. D. a sesizat instituțiile abilitate prin plângerea penală cu nr.914/PA/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul O. și prin care îl reclama pe numitul B. A. că ar fi dat medicului legist C. M. bani sau alte foloase necuvenite pentru ca acesta să-i elibereze certificatele medico-legale nr.404/C/29.04.2011 și 404/C/19.05.2011 prin care se concluziona greșit că „numitului B. A. i-ar fi fost provocat în data de 27.04.2011 o leziune traumatică produsă prin lovire cu un corp tăietor care în urma intervențiilor medicale și a complicațiilor survenite ar fi necesitat un număr total de 43-44 zile îngrijiri medicale pentru vindecare" solicitand efectuarea de cercetari impotriva medicului legist Coanda M. si a partii civile B. A. sub aspectul savarsirii infractiunilor prev de art 254, 255, 289 si 291 V Cod penal.
Prin ordonanța nr. 914/PA/2011 din 13.01.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul O., procurorul de caz a reținut că faptele reclamate nu există și a dispus NUP față de numitul C. M. pt.art. 254(1) Cp. iar față de B. A. pentru infr.prev.de art.255(l) Cp., disjungând cauza și continuarea cercetărilor față de cei doi sub aspectul infr. prev.de art.289 Cp.,respectiv art.291teza I Cp. (în ceea ce-l privește pe B. A.).
Din cercetările efectuate în prezenta cauză, a reieșit că infracțiunea a fost comisă de B. D. în următoarele împrejurări:
Prin plângerea sa din data de 20.02.2013, numitul B. A. a sesizat organele de urmărire penală, respectiv poliția Piatra O. solicitând ca față de B. D., să se facă cercetări pentru săvârșirea infracțiunii de „denunțare calomnioasă" prev.de art.259 al.l Cp.
Petentul B. A. a susținut că, în urma incidentului din data de 27.04.2011 dintre cei doi, făptuitorul B. D. 1-a reclamat, în mod tendențios și mincinos, printr-o altă plângere penală din 16.11.2011, la P. de pe lângă Tribunalul O., în sensul că B. A. ar fi obținut pe alte căi, decât cele legale, certificatul medico-legal cu mai multe zile îngrijiri medicale față de cele strict necesare. Mai exact spus, prin plângerea penală formulată, B. D. a pretins că numitul B. A. a obținut certificatele medico-legale 404/C/29.04.2011 și 404/C/19.05.2011 de la Serviciul de Medicină Legală O., oferind sub formă de „mită" bani sau alte foloase.
Cele pretinse de făptuitorul B. D. nu s-au confirmat, întrucât în cauza cu nr. 914/PA/2011 și prin ordonanța din 13.01.2012 P. de pe lângă Tribunalul O. a dispus neînceperea urmăririi penale (soluție definitivă), într-o atare situație lui B. A. fiindu-i lezate demnitatea și onoarea, deoarece a fost acuzat pe nedrept.
In fapt, prin cercetările de la dosar s-a stabilit că în ziua de 27.04.2011 între numiții B. D. și B. A. a existat un conflict, părțile lovindu-se reciproc, incidentul făcând obiectul dosarului penal nr.2179/P/2011. Din acel dosar s-a reținut că în data de 27.04.2011, în jurul orelor 19— aflându-se la cositul lucernei de pe terenul său, B. D. având o altercație cu numitul B. A., i-a pricinuit acestuia din urmă o leziune ( plagă tăiată infectată AMF deget IV mâna dreaptă), prin tăiere cu coasa, victima B. A. necesitând 43-44 zile îngrijiri medicale conform CML nr. 404/C/19.05.2011.
Iar, pe de altă parte, din același dosar s-a mai reținut că în timpul incidentului partea vătămată B. D. a fost lovit de partea civila B. A., de B. M. A. și de numitul P. M., cauzându-i-se reclamantului din cauza penală cu nr. 2179/P/2011 leziunile traumatice descrise în CML nr. 395/C/28.04.2011 și potrivit căruia B. D. a necesitat 9-10 zile de îngrijiri medicale.
Din declarația numitului B. A. precum și din probatoriile administrate la dosarul nr.2179/P/2011 rezultă că în urma incidentului din 27.04.2011 avut cu B. D., petentul a solicitat a se efectua cercetări față de acest făptuitor pentru infr. prev. de art. 181 al.l Cp. întrucât la 29.04.2011 fiind internat în spital și examinat de medicul legist i s-a eliberat CML nr. 404/C/29.04.2011 prin care s-a concluzionat că i-au fost necesare inițial un nr. de 22-23 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin alte complicații. Ulterior, reexaminat la data de 19.05.2011 de către medicul legist, numitului B. A. i s-au acordat în continuare încă 20-21 zile de îngrijiri medicale totalizând 43-44 zile.
De precizat că, pentru acest certificat medico-legal emis la 19.05.2011, inculpatul B. D. a formulat plângere penală împotriva părții civile și a medicului legist, pe motiv că pentru obținerea acestui certificat B. A. i-ar fi oferit medicului legist C. M. drept „mită" bani sau alte foloase.
Asta deși, prin plângerea formulată și nici prin declarația dată procurorului de caz din dosarul nr.914/PA/2011, numitul B. D. nu a putut indica vreun mijloc de probă pentru dovedirea infractiunii de luare și dare de mită, menționând totodată că nu cunoștea detalii concrete în legătură cu infracțiunile de corupție sesizate, declarându-se nemulțumit de concluziile medicului legist și pe care îl bănuia că ar fi primit bani sau alte foloase necuvenite de la numitul B. A.. Avându-se în vedere și aceste aspecte esențiale cauzei, prin ordonanța nr.914/PA/2011 din 13.01.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul O. s-a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul prevederilor art.10 lit.a C.p.p., din actele de la dosar reținându-se că „faptele de corupție nu există".
Prin aceeași ordonanță nr.914/PA/2011 din 13.01.2012 s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor față de numiții C. M. și, respectiv B. A., sub aspectul infr. prev.de art.289(l) Cp. și art.291 teza I Cp., constituindu-se dosarul penal nr.382/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, cauză în care prin rezoluția procurorului de caz din 07.09.2012 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de cele doua persoane, pe același temei legal, prev.la art.10 lit."a" C.p.p.
Și această soluție din dosar nr.382/P/2012 este definitivă, nefiind formulată plângere-soluție în baza art.2781 C.p.p., cum nu s-a formulat o asemenea plângere nici în cauza cu nr.914/PA/2011.
In acest context, s-a menționat și faptul că în cauza penală cu nr.2179/P/2011 privitor la conflictul dintre părți din 27.04.2011- conflict generator, se pare, al constituirii dosarelor penale anterior menționate -, prin ordonanța acestui parchet din 12.12.2013 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a numiților B. D. pentru săvârșirea infractiunii prev. de art. 181 C.pen., B. A. pentru săvârșirea infractiunii prev. de art. 180 al.l și 2 Cp. cu aplic.art.75 lit.a,c Cod penal, celor doi aplicându-li-se sancțiunea amenzii administrative în cuantum de câte 1.000 lei fiecare.
Prin sent. pen. nr.360/15.04.2014 din dosarul nr._ al Judecătoriei Slatina, s-au respins plângerile formulate, în baza art.2781 C.p.p., de petenții B. D. și B. A., ca nefondate, menținându-se cele dispuse prin ordonanța nr._/P/2011 din 12.12.2013 ca legale și temeinice.
Cu ocazia audierii în calitate de învinuit, de către organele de poliție, B. D. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de care este acuzat, susținând, în continuare, atât prin plângerea făcută cât și prin cele declarate în scris că acel certificat medico-legal este fals, întrucât el nu 1-a lovit în nici un fel pe B. A., și că s-a considerat îndreptățit a formula o asemenea plângere.
Fiind audiat in cursul judecații inculpatul B. D. nu a recunoscut fapta comisa arătând ca a luat cunoștința despre faptele pentru care a făcut plângere prin intermediul martorilor D. N. si P. C..
Fiind audiați acești doi martori au infirmat cele susținute de inculpatul B. D. arătând ca nu i-au adus la cunoștința acestuia aspectele cu privire la care B. D. a formulat plângere penala.
La individualizarea pedepsei ce va fi aplicata inculpatului instanța a avut in vedere criteriile generale de individualizare prev de art 72 c.p. respectiv dispoz. părții generale limitele de pedeapsa fixate in partea speciala, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului si atitudinea acestuia in timpul desfășurării procesului penal, astfel în baza art. 396 alin 2 c.p.p. instanța a dispuse condamnarea inculpatului la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârsirea infracțiunii prev. de art 259 alin 1 Cod penal.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că, așa cum a stabilit C. Europeană a Drepturilor Omului (în cauza S. și P. contra României și în cauza Hirst Contra Marii Britanii), exercițiul unui drept poate fi interzis doar în măsura în care există o nedemnitate. În cauză, natura faptelor comise de către inculpat reflectă o atitudine de sfidare a valorilor sociale importante, ceea ce relevă în mod indubitabil existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prev. de art. 64 lit. c teza a II-a și lit. b Co. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat îi vor fi interzise inculpatului pe durata executării pedepsei principale.
In ceea ce privește individualizarea modalității de executare a pedepsei aplicate instanța a apreciat ca scopul sancționator si preventiv al pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia și i s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 83 c.p. care atrag revocarea suspendării condiționate.
În baza art. 71 alin 5 c.p. instanța a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate inculpatului in condițiile art. 71 rap la art. 64 lit. a si b c.p. pe durata suspendării condiționate a pedepsei.
In ceea ce privește acțiunea civila formulata de partea civila B. A. instanța a apreciat ca prin săvârsirea infracțiunii deduse judecații i s-a creat părții civile un prejudiciu moral prin aceea ca fata de aceasta persoana s-a desfasurat activități de tragere la răspundere penala motiv pentru care a admis in parte acțiunea civila și a obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 lei către partea civila.
Împotriva acestei sentințe penale au formulat apel inculpat B. D. și partea vătămată B. A..
În motivarea apelului inculpatul B. D. a susținut că soluția dispusă de instanța de fond este netemeinică, întrucât din probatoriul administrat în cauza, nu rezultă intenția de a sesiza organele judiciare cu rea credință cu privire la săvârșirea unei fapte penale de către partea civilă B. A..
În cauză nu sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii penale pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă prev.de art.259 V.C.p., întrucât era necesar ca la momentul la care a sesizat organele judiciare să cunoască că faptele sesizate sunt mincinoase, iar pentru a fi întrunite elementele constitutive de denunțare calomnioasă este necesar ca făptuitorul să cunoască, că faptele sesizate prin denunț sau plângere sunt nereale. În cauză, nu s-a dovedit faptul că la momentul sesizării organelor judiciare, cunoștea că cele sesizate sunt nereale.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, soluția instanței de fond este nelegală deoarece legea mai favorabilă este legea nouă, întrucât dispozițiile art.269 alin.1 C.p., prevăd pedeapsa alternativă a închisorii cu amenda penală.
Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe și pe fond achitarea în baza art.16 lit.b C.p.p., iar în subsidiar, admiterea apelului și desființarea hotărârii primei instanțe și coborârea cuantumului pedepsei sub minimul special prev.de art.259 al.1 V.C.p.
Partea civilă B. A. critică netemeinicia sentinței penale sub aspectul cuantumul daunelor morale acordate.
Sub aspectul admiterii în parte a acțiunii civile, apreciază că aceasta nu este motivată, singura referire care se face în hotărâre este faptul că acțiunea civilă este admisă în parte, fără a se motiva în concret pentru care considerente cererea sa nu a fost admisă în totalitate.
De asemenea, se critică cuantumul despăgubirilor civile acordate, apreciindu-se că prejudiciul moral adus impune și o despăgubire proporțională
Analizând motivele de apel invocate cât și hotărârea primei instanțe, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art.417 și următoarele C.p.p., se constată că apelurile sunt nefondate, astfel încât, în temeiul art.421 pct.1 lit.b c.p.p., urmează a fi respinse pentru următoarele considerente:
Asigurând o corectă interpretare a probatoriilor administrate în cauză, în conformitate cu dispozițiile art.97 și următoarele C.p.p., instanța de fond a reținut în sarcina inculpatului, săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă, astfel cum este prevăzută de dispozițiile art.268 N.C.p.p. respectiv art.259 alin.1 V.C.p., atât sub aspectul întrunirii trăsăturilor obiective cât și subiective ale infracțiunii de denunțare calomnioasă.
Săvârșirea faptei, astfel cum a fost reținută, rezultă din însuși modul în care inculpatul a denunțat faptele calomnioase pe fondul litigiului, de natură penală, cu partea civilă B. A.. În acest litigiu au fost reclamate, de ambele părți, săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.180 V.C.p. și art.181 V.C.p.
Astfel, denunțul calomnios al inculpatului față de faptele imputate părții civile B. A. este făcut în condițiile în care la data de 27.04.2011 între aceștia are loc un conflict, părțile lovindu-se reciproc, partea civilă B. A. suferind leziuni ce au necesitat 43-44 zile îngrijiri medicale, conflictul părților formând obiectul dosarului nr.2179/P/2011.
Inițial, în această cauză, părții civile B. A. i s-a eliberat un certificat medico-legal din care a rezultat a fi necesare pentru însănătoșire 22-23 zile îngrijiri medicale, pentru că,la o reexaminare ulterioară actul medico-egal să menționeze acordarea în continuare a încă 20-21 zile de îngrijiri medicale, în total fiind necesare 43-44 zile îngrijiri medicale.
În acest dosar, privitor la conflictul din părți din 27.04.2011 prin ordonanța parchetului din 12.12.2013, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului B. D. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.181 C.p. și a părții civile B. A. pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.180 alin.1 și 2 C.p., cu aplicarea art.75 lit.a C.p., părțile fiind sancționate administrativ, cu amendă a câte 1000 lei fiecare.
Împotriva soluției de mai sus, părțile au formulat plângere în temeiul art.278/1 C.p.p., respinse prin s.p.nr.360/15.04.2014 a Judecătoriei Slatina.
Simultan, cu derularea procesului penal ce a avut ca obiect infracțiunile prevăzute de art.181 C.p. și art.180 V.c.p., s-a formulat de către inculpat plângere împotriva părții civile și a medicului legist, C. M., pentru săvârșirea infracțiunilor de dare și luare de mită, fals și uz de fals, fapte penale săvârșite în vederea obținerii actelor medicale de către partea civilă B. A., fapte penale cercetate în dosarul 914/PA/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul O..
În condițiile în care inculpatul B. D. nu a putut indica mijloace de probă pentru săvârșirea infracțiunilor reclamate, prin ordonanța 914/PA/2011 din 13.02.2012, s-a dispus neînceperea urmării penale, în temeiul art.10 lit.a C.p.p., în ceea ce privește infracțiunea de corupție și totodată, s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor față de partea civilă B. A. și C. M., sub aspectul infracțiunilor prev.de art.289 și art.291 C.p., constituindu-se dosarul penal nr.382/P/2012 al Parchetului de pe lângă judecătoria Slatina.
Și cu privire la aceste fapte, s-a dat soluția de neîncepere a urmării penale prin rezoluția nr.382 din 7.09.2012 de către P. de pe lângă Judecătoria Slatina, soluție rămasă definitivă prin nerecurare, în raport de dispozițiile procedurii penale în vigoare la acea dată.
Or, din modul în care sunt soluționate plângerile formulate de părți, actele procedurale emise de autoritățile abilitate în acest sens, enumerate mai sus, declarațiile părții civile ale martorilor audiați, cât și poziția procesuală a inculpatului, care deși cunoaște soluțiile pronunțate în cauză, în raport de plângerile formulate, susține pe mai departe caracterul fals al actelor medicale eliberate cât și acordarea foloaselor de către partea civilă B. A., se constituie în probe ce fac dovada săvârșirii faptelor de către inculpat, cum corect a constatat și judecătorul fondului.
Infracțiunea de denunțare calomnioasă să săvârșește cu intenție, intenție ce este probată în cauza de față, cu dovedirea împrejurării, că învinuirile aduse părții civile nu corespund realității, mărturie stau soluțiile pronunțate de către organele de cercetare penală, dar și a împrejurării că inculpatul cunoaște acest caracter mincinos al învinuirii. Acest fapt este probat în cauză cu derularea simultană a proceselor penale ce au avut ca obiect infracțiunile de lovire, dar și cele care au avut ca obiect săvârșirea infracțiunilor de corupție și fals, și cu toate acestea deși inculpatul cunoaște soluțiile date în dosarele respective, formulează totuși denunțul calomnios.
Nu poate fi reținută buna credință a inculpatului în denunțarea faptelor calomnioase, în condițiile în care acesta nu-și argumentează denunțul prin indicarea vreunui mijloc de probă, ci simplul fapt al eliberării actelor medicale, constituie pentru acesta temeiul denunțului faptelor de corupție și a falsului, așa cum rezultă din rezoluțiile procurorului de caz în ordonanțele de neîncepere a urmării penale.
În absența acestor probe și în prezența perseverenței inculpatului în a susține aceeași poziție procesuală, de săvârșire a faptelor penale de către partea civilă cu prilejul obținerii certificatului medico-legale, dar și în condițiile în care partea civilă și martorii audiați cu privire la neoferirea informațiilor privind falsul actelor medicale, se constată că inculpatul, cu rea credință, a realizat denunțul calomnios, cum corect a reținut și judecătorul fondului.
Constatând astfel că starea de fapt și starea de drept din prezenta cauză, au fost judicios analizate în primă instanță, se apreciază că în mod corect s-a făcut și aplicarea dispozițiilor art.5 C.p., în raport de limitele pedepsei închisorii, modalității de executare a pedepsei, în condițiile în care instanța se orientează la aplicarea unei pedepse principale reprezentate de închisoare și aceasta în conformitate cu dispozițiile Deciziei nr.265/2014 a Curții Constituționale.
De aceea, se constată că pedeapsa de 6 luni închisoare în condițiile aplicării art.81 V.C.p., răspunde exigențelor art.72 rap.la art.52 V.c.p.
În ceea ce privește apelul părții civile, se apreciază că acesta este nefondat.
Acordarea cu titlul de despăgubirii morale a sumei de 1500 lei, răspunde principiilor de echitate și proporționalitate între faptă și prejudiciul moral suferit de victimă.
Fără îndoială, prin imputarea unor fapte penale grave, neadevărate, partea civilă a suferit un prejudiciu moral, reprezentat de consecințele pe plan psihic aduse de acuzația nedreaptă și potențialul oprobriului public.
Cu toate acestea, se apreciază că suma acordată de judecătorul fondului răspunde exigențelor legii, sub aspectul cuantumului, consecințele faptelor fiind evaluată în mod corect.
În temeiul art.276 C.p.p., se vor compensa cheltuielile judiciare ale părților reprezentând onorariul avocatului ales.
În temeiul art.275 alin.2 C.p.p., va obliga inculpatul și partea civilă la câte 50 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, apelurile formulate de apelantul inculpat B. D., fiul lui I. si A., născut la data de 04.06.1970, in loc. piatra O., jud. O., domiciliat in oraș Piatra O., ., jud. O., CNP_ și partea vătămată B. A., cu domiciliul în comuna Piatra O., ., ., județul O., împotriva sentinței penale nr.543 din 09.06.2015 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._ .
Compensează cheltuielile judiciare ale părților reprezentând onorariul avocatului ales.
Obligă inculpatul și partea civilă la câte 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Decembrie 2015.
Președinte, Judecător,
I. E. T. C. B.
Grefier,
Ș. C. D.
Red.jud.T.C.B.
J.fond:L.C.
G.S. 08.01.2016/5ex.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 1635/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
