Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 506/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 506/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 27-10-2015 în dosarul nr. 506/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 506/2015
Ședința publică de la 27 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - L. B.
Grefier - M. N.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. S., de la P. de pe lângă C. de A. C.
…………..
Pe rol, soluționarea contestaților formulate de inculpații N. I. R., I. V. I., I. F. C. și FELEȘCO M. A. (toți deținuți în P. C.) împotriva Încheierii nr. 350 din data de 22 octombrie 2015, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul cu nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns: contestatorii – inculpați N. I. R., I. V. I., I. F. C. și Feleșco M. A., asistați de avocat ales N. D. P..
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat N. D. P., având cuvântul pentru contestatorii – inculpați N. I. R., I. V. I., I. F. C. și Feleșco M. A., solicită admiterea contestațiilor, desființarea încheierii, iar pe fond revocarea măsurii arestării preventive întrucât, din actele existente la dosar, respectiv înscrisurile cu constatările preliminare formulate de medicul legist, nu rezultă că se menționează zona corpului în care partea vătămată avea leziuni; de asemenea, arată că nu s-a menționat prezența unor semne de violență în zona vaginală sau anală a părții vătămate, iar expertiza genetică efectuată în cauză nu a constatat de fapt existența vreunei amprente asupra corpului părții vătămate; de altfel, inculpații au regretat de la început fapta așa cum au prezentat-o, cu precizarea că martorii T. și T. V. se aflau la o distanță apreciabilă și nu puteau vedea ceea ce s-a întâmplat; menționează că fapta se presupune a fi fost săvârșită la 14/15 iunie 2015, iar inculpații au fost arestați la data de 05 august 2015; există un dubiu cu privire la existența infracțiunilor pentru care inculpații au fost arestați preventiv, cu atât mai mult cu cât, inițiativa de a pleca din Caracal a avut-o partea vătămată; în consecință, solicită în principal revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea cu o măsură mai puțin severă întrucât inculpații sunt tineri, nu au antecedente penale, în cauză a început cercetarea judecătorească, inc. N. era soldat la data săvârșirii faptei, iar inc. I. terminase 12 clase.
Având cuvântul, reprezentantul parchetului solicită respingerea contestațiilor ca nefondate întrucât încheierea este legală și temeinică, din probele existente până în prezent la dosar existând indicii că s-a săvârșit infracțiunea de viol de către inculpații trimiși în judecată, care prezintă un pericol concret pentru ordinea publică în raport de gravitatea faptei săvârșite, conduita contestatorilor pe parcursul procesului și, mai mult, de la 17 septembrie 2015 (dată la care s-au soluționat alte cereri formulate de inculpați), nu s-au produs modificări care să impună o altă soluție în legătură cu starea d arest preventiv a contestatorilor.
Contestatorul – inculpat N. I. R., în ultimul cuvânt, declară că este de acord cu apărătorul ales.
Contestatorul – inculpat I. V. I., având cuvântul, este de acord cu apărătorul ales.
Contestatorul – inculpat I. F. C. este de acord cu apărătorul ales.
Contestatorul – inculpat Feleșco M. A., în ultimul cuvânt, declară că este de acord cu apărătorul ales.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA,
Asupra contestațiilor de față;
Prin Încheierea nr. 350 din data de 22 octombrie 2015 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul cu nr._ , printre altele, în baza art.362 C.p.p. rap. la art. 208 alin.2 C.p.p., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților:
- N. I. R., fiul lui C. și E., născut la 09.09.1993, în mun. Caracal, jud. O., cu domiciliul în .. 125, jud. O., C.N.P._;
- FELEȘCO M. A., fiul lui P. și N., născut la 09.05.1994, în mun. Caracal, jud. O., cu domiciliul în loc. Caracal, .. 7, ., ., jud. O., C.N.P._;
- I. F.-C., fiul lui M. și E., născut la 18.04.1991, în mun. Caracal, jud. O., cu domiciliul în ., .. 24, jud. O., C.N.P._, și
- I. V. I., fiul lui S. și D., născut la 12.11.1996, în mun. Caracal, jud. O., cu domiciliul în ., ., nr. 39, jud. O., C.N.P._, în prezent arestați preventiv P. C..
În baza art.208 alin. 3 și 207 alin 4 C.p.p., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților.
Deliberând asupra legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților N. I. R., Feleșco M. A., I. F. – C. și I. V. I., precum și asupra necesității menținerii acestei măsuri preventive, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr.649/P/2015, P. M. de pe lângă Tribunalul M. București a dispus trimiterea în judecată - în stare de arest preventiv - a inculpaților N. I. R., Feleșco M. A., I. F. - C. și I. V. I. pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art.218 alin.3 lit. f Cod penal, constând în fapt în aceea că, în noaptea de 14/15.06.2015, în jurul orei 0130, inculpații N. I. R. Feleșco M. A., I. F. – C. și I. V. I., au dus cu mașina pe șoseaua de centură a municipiului Caracal, jud. O. pe victima R. V. în vârstă de 18 ani, pe care au constrâns-o să întrețină relații sexuale normale și orale cu toți cei patru inculpați.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului O. la data de 27.08.2015 sub nr._ 15, fixându-se termen pentru verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților la data de 28.08.2015, în procedura de Cameră Preliminară conform art.348 alin 2 rap la art. 207 alin 2 Cod procedură penală, la aceeași dată; prin încheierea din 05.08.2015 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București, pronunțată în dosarul nr._/3/2015, definitivă prin încheierea nr. 914/C/10.08.2015 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Curții de A. București, s-a dispus arestarea preventivă a celor patru inculpați, pe o perioadă de 30 de zile, de la 05.08.2015 până la 03.09.2015, inclusiv, constatându-se a fi îndeplinite condițiile prev. de art. 202, art. 223 alin. 2 și art. 226 Cod procedură penală, în sensul existenței probelor ce conturează presupunerea rezonabilă a implicării inculpaților în comiterea infracțiunii pentru care erau cercetați, pe baza evaluării gravitații acestora a modului și circumstanțelor de comitere, apreciindu-se că lăsarea lor în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Prin încheierea nr.310 din 17.09.2015 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ 15, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, în procedura de cameră preliminară, rămasă definitive prin decizia nr. pronunțată de C. de A. C..
Prin încheierea nr.93 din 08.10.2015 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ 15, în baza art. 346 C.p.p. s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 649/P/2015, emis de P. M. de pe lângă Tribunalul M. București, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății cauzei privindu-i pe inculpații N. I. R., Feleșco M. A., I. F. - C. și I. V. I., trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art.218 alin.3 lit. f Cod penal.
Verificând la termenul de judecată din data de 22 octombrie 2015 dacă în prezent mai subzistă temeiurile care au determinat luarea și menținerea măsurii arestării preventive față de inculpați, instanța de fond a constatat în esență că aceasta este legală și temeinică, întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților se mențin, nu s-au modificat până în acest moment procesual și impun în continuare măsura privativă de libertate menționată.
Astfel, din materialul administrat în cursul urmăririi penale s-a reținut că există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații sunt implicați în săvârșirea infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată, constând în aceea că în noaptea de 14/15.06.2015, în jurul orei 01:00, inculpații N. I. R. Feleșco M. A., I. F. – C. și I. V. I., au dus cu mașina pe șoseaua de centură a municipiului Caracal, jud. O. pe victima R. V. în vârstă de 18 ani, pe care au constrâns-o să întrețină relații sexuale normale și orale cu toți cei patru inculpați.
Această suspiciune rezonabilă s-a fundamentat pe ansamblul probator administrat în cursul urmăririi penale, respectiv: proces verbal de sesizare din oficiu, proces verbal de redare a convorbirilor telefonice din data de 04.08.2015, raport de primă expertiză nr.1427/A1/253 din 30.07.2015, raport de expertiză criminalistică nr._ din 24.08.2015, declarația persoanei vătămate R. V., declarațiile martorilor, declarațiile inculpaților și procesele verbale întocmite în cauză.
În afară de faptul că, în speță, subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii preventive față de inculpați, prima instanță a constatat că, la acest moment procesual, deși cercetarea judecătorească a început, constând în faptul că partea vătămată a fost audiată, inculpații s-au folosit de dreptul la tăcere iar în speță nu a fost audiat nici un martor, context în care s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă riscul încercării influențării martorilor de către aceștia și în consecință zădărnicirea aflării adevărului.
Pe de altă parte, s-a apreciat de prima instanță că măsura preventivă este în continuare proporțională cu gravitatea acuzației, în sensul că inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art.218 alin.3 lit. f Cod penal, faptă care se caracterizează în concret printr-o periculozitate deosebită, astfel că sunt îndeplinite în continuare, condițiile prev. de art. 202 alin. 3 CPP. In același sens, s-a reținut că, din perspectiva dispozițiilor art. 5 din C.E.D.O., în cauza de față este identificat cel puțin unul dintre pericolele care justifica menținerea in stare de arest a inculpatului, respectiv tulburarea grava a ordinii publice având in vedere caracterul deosebit de grav al infracțiunii pentru care este cercetat cu referire si la circumstanțele concrete in care se retine ca a fost săvârșită, astfel cum este expusă in actul de sesizare al instanței, deoarece pericolul concret pentru ordinea publică pe care lăsarea in libertate a inculpatului l-ar crea nu poate fi disociat de rezonanta sociala pe care săvârșirea acestui gen de fapte a creat-o in rândul societății civile.
Față de considerentele expuse, apreciind că măsura arestării preventive dispusă față de inculpații infracțiunii de viol prev. de art.218 alin.3 lit. f Cod penal este legală și temeinică, precum și verificând subzistența temeiurilor care au determinat luarea acestei măsuri, caracterul necesar și proporțional al acesteia cu gravitatea acuzației și scopul urmărit, în baza art.362 alin. 2 rap. la art. 208 NCPP, instanța de fond a constatat legalitatea și temeinicia măsurii, apreciind așadar că, în cauza dedusă judecații, și la acest moment al procedurii judiciare - chiar dacă măsura arestării preventive are un caracter excepțional - prezervarea ordinii publice reprezintă un element pertinent si suficient pentru privarea de libertate a inculpatului, câtă vreme se bazează pe fapte de natura sa certifice împrejurarea ca eliberarea sa ar tulbura in mod real ordinea publică.
Conformându-se obligației impuse de normele de drept european, prima instanță a constatat ca nici o alta măsura preventiva mai puțin severa nu va fi suficienta pentru a proteja in mod just interesul public, impunându-se in continuare privarea de libertate a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri au formulat contestații inculpații N. I. R., I. V. I., I. F. C. și FELEȘCO M. A.,solicitând desființarea încheierii, iar pe fond revocarea măsurii arestării preventive întrucât, din actele existente la dosar, respectiv înscrisurile cu constatările preliminare formulate de medicul legist, nu rezultă că se menționează zona corpului în care partea vătămată avea leziuni; de asemenea, arată că nu s-a menționat prezența unor semne de violență în zona vaginală sau anală a părții vătămate, iar expertiza genetică efectuată în cauză nu a constatat de fapt existența vreunei amprente asupra corpului părții vătămate; de altfel, inculpații au regretat de la început fapta așa cum au prezentat-o, cu precizarea că martorii T. și T. V. se aflau la o distanță apreciabilă și nu puteau vedea ceea ce s-a întâmplat; menționează că fapta se presupune a fi fost săvârșită la 14/15 iunie 2015, iar inculpații au fost arestați la data de 05 august 2015; există un dubiu cu privire la existența infracțiunilor pentru care inculpații au fost arestați preventiv, cu atât mai mult cu cât, inițiativa de a pleca din Caracal a avut-o partea vătămată; în consecință, solicită în principal revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea cu o măsură mai puțin severă întrucât inculpații sunt tineri, nu au antecedente penale, în cauză a început cercetarea judecătorească, inc. N. era soldat la data săvârșirii faptei, iar inc. I. terminase 12 clase.
Contestațiile sunt nefondate.
Analizând încheierea contestată prin prisma motivelor invocate de inculpați, instanța constată că este legală și temeinică, în concordanță cu actele existente la dosar și dispozițiile legale care reglementează măsura arestării preventive pe parcursul procesului penal.
Astfel, prin încheierea din 05 august 2015 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București, definitivă prin Încheierea nr. 914/C din 10 august 2015 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Curții de A. București, s-a dispus arestarea preventivă a celor patru inculpați, constatându-se a fi îndeplinite cerințele prev de art. 202, 223 lin. 2 și art. 226 Cod procedură penală, respectiv s-a constatat existența probelor ce conturează presupunerea rezonabilă a implicării inculpaților contestatori în comiterea infracțiunii pentru care sunt cercetați, iar pe baza evaluării gravității acesteia, a modului și circumstanțelor în care se presupune că a fost comisă, s-a apreciat că lăsarea lor în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Instanța de fond, analizând legalitatea și temeinicia măsură arestării preventive luată față de inculpat, a constatat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților se mențin și impun în continuare măsura privativă de libertate.
Și instanța de control judiciar apreciază, verificând actele existente la dosar, că, în cauză, sunt îndeplinite cerințele prev de art. 223 alin. 2 cod procedură penală, care reglementează condițiile pentru menținerea stării de arest preventiv a unui inculpat, respectiv dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune de viol sau altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Or, probatoriul administrat în cauză până în acest moment, în faza de urmărire penală, demonstrează că temeiurile faptice ce au fost avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților la data de 05 august 2015, continuă să subziste, deoarece probele atașate dosarului confirmă până în prezent susținerile acuzării: proces verbal de sesizare din oficiu, proces verbal de redare a convorbirilor telefonice din 04 august 2015, raport de primă expertiză nr. 1427/A1/253 din 30 iulie 2015, raport de expertiză criminalistă din 24 august 2015, declarația părții vătămat R. V., declarațiile martorilor, declarațiile inculpaților.
Menționăm că, potrivit practicii C. Europeană a Drepturilor Omului, orice măsură privativă sau restrictivă de libertate trebuie particularizată în raport cu împrejurările cauzei, complexitatea activității de urmărire penală și de cercetare judecătorească și persoana celui bănuit de comiterea unei infracțiuni, pentru ca aceasta să nu reprezint un abuz din partea organului judiciar și nici o abatere de la scopul prevăzut de lege.
În sistemul european de protecție a dreptului omului, conceptul de libertate are două componente: primul este cel prev în art. 5 din Convenție, care garantează libertatea și siguranța persoanei, acestea privind libertatea sa fizică, și anume dreptul oricărei persoane de a nu fi reținută sau arestată în mod abuziv; cel de-al doilea privește restricțiile la libertatea de circulație, care intră în domeniul de aplicare al art. 2 din Protocolul nr. 4 adițional la Convenție. Dreptul la liberă circulație nu este absolut, exercitarea acestuia putând face obiectul unor restrângeri, astfel cum sunt prevăzute în art. 2 paragraful 3 din Protocolul nr. 4.
Cât privește necesitatea menținerii arestării preventive într-o societate democratică, instanța europeană a statuat că prevederile aplicabile într-un stat, trebuie să respecte pe cât posibil valorile unei societăți democratice, în special preeminența dreptului. Pe de altă parte, autoritățile judiciare naționale pot dispun restrângerea și libertății unei persoane doar cu respectarea necesității proporționalității măsurii și a scopului pentru care aceasta a fost aplicată, respectiv buna desfășurare a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau judecată, prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni.
C. de apel reține că, în prezent, lăsarea în libertate a inculpaților – contestatori prezintă pericol pentru ordinea publică. Câtă vreme infracțiunea presupus a fi comisă de către inculpați vizează o valoare socială importantă _ libertatea și integritatea sexuală a unei persoane -, alături de împrejurarea că, în cauză, a fost demarată cercetarea judecătorească la 22 octombrie 2015 (dată la care inculpații au invocat dreptul la tăcere și instanța a dispus citarea martorilor în vederea audierii pentru termenul din 19 noiembrie 2015), determină momentan concluzia oportunității menținerii arestării preventive, cu atat mai mult cu cât, privarea de libertate a inculpaților a fost dispusă în urmă cu circa 3 luni, respectiv la 5 august 2015.
C. Europeană a Drepturilor Omului a decis în mod constant că, dacă indicii concrete impun luarea în considerare a unui interes public ce are a fi protejat precumpănitor, în pofida prezumției de nevinovăție, față de regula respectării libertății individuale fixată de Convenție, prelungirea detenției unui acuzat este legitimă (C. Europeană a Drepturilor Omului, 26 ianuarie 1993, W.c/Suise, 13 iulie 1996, V. der Tang vs. Spania, 06 noiembrie 2003 Pantano vs. Italia).
Ca urmare, analizând măsura arestării preventive a inculpaților contestatori și din perspectiva dispozițiilor art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenție, instanța de control constată că sunt îndeplinite exigențele acestui text de lege, arestarea inculpaților până în acest ,moment procesual fiind legitimă, ea impunându-se și pe viitor, neputând fi înlocuită cu o altă măsură preventivă mai ușoară, acuzații nefurnizând garanții că vor participa la proces, neavând în prezent o ocupație și, totodată, nu și-au asumat responsabilitatea comiterii presupusei infracțiuni de viol împotriva părții vătămate.
Așadar, menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților este în concordanță cu jurisprudența C. Europeană a Drepturilor Omului, fiind necesară pentru a preveni riscul săvârșirii unei noi infracțiuni (Matznetter vs. Austriei), o eventuală punere în libertate a inculpaților tulburând în mod real opinia publică, față de natura și modul în care se presupune că a fost comisă infracțiunea (Lettelier vs. Franței), luarea unei măsuri preventive mai blânde nefiind de natură a proteja societatea.
Circumstanțele denatură personală invocate de inculpați, respectiv vârsta acestora, lipsa antecedentelor penale, nu atrag schimbarea temeiurilor ce au justificat inițial luarea măsurii arestării preventive și sunt insuficiente pentru a conduce la încetarea detenției provizorii, necesitatea protejării intereselor de ordin public primând intereselor lor personale.
De asemenea, C. Europeană a admis faptul că gravitatea acuzațiilor și sancțiunea pe care o riscă persoana deținută, justifică arestarea preventivă a persoanei, după cum admite că anumite infracțiuni, prin gravitatea și prin reacția publică la săvârșirea lor, pot da naștere unui pericol pentru ordinea publică, care să justifice arestarea preventivă cel puțin pentru o perioadă de timp.
Or, în cauza de față, inculpații au fost arestați la 05 august 2015, astfel încât, durata arestării preventive continuă să fie una rezonabilă, prin raportare la criteriile utilizate de C. Europeană, pentru a determina caracterul rezonabil al acestui termen, respectiv durata efectivă a detenție, cuantumul pedepsei în caz de condamnare, complexitatea cauzei, conduita fiecărui inculpat. .
În consecință, se apreciază că, în cauză, temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestora, motiv pentru care, în baza art. 362 alin. 2 și art. 208 cod procedură penală, în mod legal s-a menținut la instanța de fond măsura arestării preventive cu privire la aceștia.
În raport de aceste considerente, contestațiile formulate de inculpați sunt nefondate, astfel încât, în baza art. 206 și art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b cod procedură penală, vor fi respinse.
În baza art. 275 alin. 2 cod procedură penală, vor fi obligați contestatorii la plata a câte 50 lei, fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestațiile formulate de inculpatii N. I. R., I. V. I., I. F. C. și FELEȘCO M. A. (toți deținuți în P. C.) împotriva Încheierii nr. 350 din data de 22 octombrie 2015, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul cu nr._, ca nefondate.
Obligă contestatorii la câte 50 lei, fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Octombrie 2015.
Președinte,
L. B.
Grefier,
M. N.
tehnored.: 2 ex./A.T. – 26 noiembrie 2015
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1378/2015. Curtea de... | Denunţarea calomnioasă. Art. 259 C.p.. Decizia nr. 1634/2015.... → |
|---|
