Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 1173/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1173/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 01-10-2014 în dosarul nr. 1173/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALĂ Nr. 1173
Ședința publică de la 01 octombrie 2014
PREȘEDINTE M. C. G.- judecător
A. M. S.- judecător
Grefier F. U.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror C. C. din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. C.
***
Pe rol, soluționarea apelului declarat de P. de pe lângă J. C. împotriva sentinței penale nr. 1277 din data de 28 februarie 2014 pronunțată de J. C. în dosarul nr._, privind pe inculpatul S. I..
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit inculpatul S. I. pentru care se prezintă avocat A. M. M., apărător ales.
Procedura de citare legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei învederându-se că nu au fost depuse alte cereri la dosar, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că susține apelul formulat de parchet pentru două motive. În primul rând arată că hotărârea primei instanțe este netemeinică întrucât pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă în raport cu gravitatea faptei comise și perseverența infracțională a acestuia. Apreciază că în raport de gravitatea faptei comise anterior, respectiv infracțiunea de omor, raportat la împrejurările în care a fost comisă fapta din prezenta cauză, se impunea ca instanța de fond să aplice inculpatului o pedeapsă cu închisoare și să revoce beneficiul liberării condiționate a restului de pedeapsă și executarea în regim de detenție a pedepsei.
În cel de-al doilea motiv arată că legea mai favorabilă pentru inculpat o reprezintă dispozițiile legii vechi, respectiv art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. a Cp. solicitând în acest schimbarea încadrării juridice a faptei și majorarea pedepsei.
Avocat A. M. M. pentru inculpatul S. I., având cuvântul, solicită respingerea apelului formulat de parchet și menținerea sentinței primei instanțe ca temeinică și legală. Arată că inculpatul s-a împăcat cu partea vătămată în cursul urmăririi penale. Apreciază că dispozițiile Noului Cod penal reprezintă legea mai favorabilă în cazul inculpatului, întrucât pentru infracțiunea reținută în sarcina acestuia se prevede pedeapsa închisorii de la unu la cinci ani cât și pedeapsa amenzii. Prima instanță a aplicat inculpatului pedeapsa amenzii penale de 1.800 lei, pe care a și achitat-o.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul în replică, arată că dispozițiile deciziei nr. 265 din data de 06 mai 2014 a Curții Constituționale constată că dispozițiile art. 5 Cp. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, sunt definitive și obligatorii pentru instanțe.
Constatând dezbaterile încheiate,
Deliberând,
C.,
Asupra apelului de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1277 din data de 28 februarie 2014 pronunțată de J. C. în dosarul nr._, în baza art.386 alin.1 C.p.p. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei penale reținută în sarcina inculpatului S. I., fiul lui A. și E., născut la data de 26.09.1955 în ., domiciliat în ., ., județul D., CNP_, din infracțiunea prevăzută de art.87 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a C.p. de la 1969 în infracțiunea prevăzută de art.336 alin.1 C.p. cu aplicarea art.37 lit.a C.p. de la 1969 și art.5 C.p..
În baza art.336 alin.1 C.p. cu aplicarea art.37 lit.a C.p. de la 1969 cu aplicarea art.5 C.p. cu aplicarea art.375 și art.396 alin.10 C.p.p. cu aplicarea art.5 C.p. a fost condamnat inculpatul S. I. la pedeapsa de 180 zile amendă.
În baza art. 61 alin. 2 C.p. de la 1969 și art.61 alin.4 lit.c C.p. de la 1969 cu aplic. art. 5 C.p. s-a dispus ca inculpatul S. I. să execute pedeapsa amenzii penale de 1800 lei.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispoz. art. 63 C.p. privitoare la înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în caz de neexecutare cu rea-credință a pedepsei amenzii.
În baza art.61 C.p. de la 1969 cu aplicare art.5 C.p. a fost menținută liberarea condiționată a restului de pedeapsă de 1753 zile, rest rămas neexecutat din pedeapsa de 15 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.419/06.09.2000 a Tribunalului D. definitivă prin nerecurarea d.p. 583/14.12.2000 a Curții de A. C..
În baza art. 274 alin.1 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 de lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. C. nr._/P/2012 din data de 21.10.2013, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecata, în stare de libertate a inculpatului S. I., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată.
Prin actul de sesizare s-a reținut că în ziua de 18.11.2012, în jurul orei 18.25, inculpatul S. I. a condus pe DN 55, în afara localității Malu M., autoturismul marca Daewoo Cielo cu nr. de înmatriculare_, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
În cursul urmăririi penale s-au administrat următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la fața locului, planșă fotografică, printer alcotest nr. ARAK 5265, poziția_; proces verbal de prelevare probe biologice; buletin de examinare clinică; buletin de examinare toxicologică – alcoolemie nr. 591 din 10.12.2012 al IML C.; raport de expertiză medico legală nr. 1660/i/2013 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei eliberat de INML "M. Minovici" București; declarații martori G. T. și Neagra Mitel; declarațiile învinuitului S. I..
La data de 24.01.2014, anterior citirii actului de sesizare a instanței, inculpatului i s-au adus la cunoștință dispozițiile art. 3201 CPP, conform cărora până la începerea cercetării judecătorești, poate declara, personal sau prin înscris autentic, că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței, că solicită ca judecata să se facă numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește și că nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată, situație în care va beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.
Inculpatul personal a declarat că recunoaște în totalitate faptele astfel cum au fost reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să se facă numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, care i-au fost aduse la cunoștință și pe care le-a însușit.
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 320/1 alin 4 C.proc.pen., instanța de judecată soluționează latura penală atunci când din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat. Potrivit alin. 7 al aceluiași articol instanța va pronunța condamnarea inculpatului care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei amenzii. Instanța respinge cererea atunci când constată că probele administrate în cursul urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
Coroborând probele administrate in cursul urmăririi penale, având în vedere și declarația de recunoaștere a inculpatului, prima instanță a reținut în fapt că la data de 18.11.2012, inculpatul S. I. a mers în vizită la un prieten, pe raza localității de domiciliu, comuna Dobrești, .> Acolo, inculpatul a consumat băuturi alcoolice, respectiv țuică, bere și coniac, totodată a mâncat grătar cu murături, iar în jurul orelor 18.00 a plecat din localitatea Georocel cu scopul de a ajunge în municipiul C. pentru a-și rezolva unele probleme personale.
Deplasarea a efectuat-o la volanul autoturismului marca Daewoo Cielo cu nr. de înmatriculare_, proprietate personală.
Inculpatul a condus respectivul autoturism pe DN 55, pe sensul de deplasare B. – C., iar km 12 700 m, la . M. autoturismul condus de inculpat a intrat în coliziune cu un autoturism marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare BH.3403.BC, condus de martorul Neagra Mitel, aflat în trafic și care se deplasa în aceeași direcție cu autovehiculul inculpatului.
Din impact, autovehiculul marca Opel a ricoșat într-un autobuz marca Mercedes cu nr._, condus de martorul G. T., autovehiculul care efectua curse de transport persoane și se deplasa în aceeași direcție cu cele două autovehicule mai sus menționate.
În urma evenimentului rutier a rezultat rănirea ușoară a conducătorului autoturismului marca Opel, Neagra Mitel, acesta a fost transportat la spital în vederea acordării de îngrijiri medicale.
Au fost anunțați lucrători ai Serviciului Rutier D., aceștia s-au deplasat la fața locului și întrucât au observat că inculpatul S. I. emana halenă alcoolică, l-au testat cu aparatul alcotest marca Drager, rezultatul fiind de 0,79 mg/l alcool pur în aerul expirat, testare care s-a efectuat la orele 19.19.
Potrivit buletinului de analiză toxicologică – alcoolemie nr. 591 din 10.12.2012 al IML C., valoarea alcoolemiei la data de 18.11.2012, orele 19.40 a fost de 1,70 g/l alcool pur în sânge, iar la orele 20.40 de 1,55 g/l alcool pur în sânge.
De asemenea, întrucât de la ora la care inculpatul a condus autovehiculul în trafic și până la ora recoltării celor două probe de sânge a trecut o perioadă mai mare de timp, s-a dispus efectuarea unei interpretări retroactive a alcoolemiei.
Din raportul de expertiză medico legală nr. 1660/i/2013 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei eliberat de INML "M. Minovici" București la data de 18.09.2013 rezultă faptul că inculpatul S. I. ar fi putut avea la orele 18.25 o alcoolemie teoretică în creștere de circa 1,35 g/l alcool pur în sânge.
Totodată s-a precizat faptul că concluziile expertizei reprezintă valoarea rezultată din corelarea teoretică a alcoolemiilor stabilite la analize cu cea rezultată din calculul teoretic al consumului declarat.
Fiind audiați martorii oculari G. T. și Neagra Mitel, aceștia au confirmat faptul că inculpatul S. I. condusese la acea dată autovehiculul în cauză pe drumurile publice, totodată având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, declarații care se coroborează cu declarația inculpatului și cu întregul material probator administrat în cauză.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului care în ziua de 18.11.2012, în jurul orei 18.25, inculpatul S. I. a condus pe DN 55, în afara localității Malu M., autoturismul marca Daewoo Cielo cu nr. de înmatriculare_, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată.
Astfel, în ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, s-a reținut că elementul material constă în conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. Inculpatul a condus autoturismul marca Daewoo Cielo cu nr. de înmatriculare_, având o alcoolemie teoretică în creștere de circa 1,35 g/l alcool pur în sânge.
Urmarea imediata, și anume crearea unei stări de pericol pentru siguranța circulației autovehiculelor pe drumurile publice, s-a produs. Legătura de cauzalitate între fapta inculpatului și urmarea imediată rezultă ex re, din săvârșirea acesteia, infracțiunea prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 rep. fiind o infracțiune de pericol.
Prima instanță a dispus în baza art. 386 alin.1 C.p.p. schimbarea încadrării juridice a faptei penale reținută în sarcina inculpatului S. I. din infracțiunea prevăzută de art.87 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a C.p. de la 1969 în infracțiunea prevăzută de art.336 alin.1 C.p. cu aplicarea art.37 lit.a C.p. de la 1969 și art.5 C.p..
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului s-a reținut că acesta are antecedente penale, săvârșind prezenta infracțiune în stare de recidivă postcondamnatorie, fiind anterior condamnat definitiv la o pedeapsă de 15 ani închisoare pentru omor calificat, din care a executat cca. 10 ani și 2 luni, fiind liberat condiționat la data de 14.07.2010, cu un rest de pedeapsă de 1753 zile.
Analizând textele de lege care incriminează fapta comisă de inculpat, prin prisma dispozițiilor art. 5 din actualul Cod penal – prima instanță a constatat că textul din actualul cod penal care incriminează infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, respectiv de art. 336 alin. 1 C.pen. are un regim sancționator diferit față de vechea reglementare în sensul că spre deosebire de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, care prevedea pentru infracțiunea în cauză numai pedeapsa închisorii, de unu la 5 ani, art. 336 alin. 1 din actualul Cod penal prevede pentru această infracțiune atât pedeapsa închisorii, în aceleași limite, respectiv de la unu la 5 ani cât și pedeapsa amenzii.
Cât privește individualizarea judiciară a pedepsei, s-a reținut că, potrivit art. 74 alin. 1 și 2 din actualul Cod penal, stabilirea duratei sau cuantumului pedepsei dar și alegerea pedepsei, atunci când legea prevede pedepse alternative - situație incidentă în cauză - se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:
a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;
b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;
c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;
d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;
e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;
f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penale;
g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Aplicând criteriile enunțate mai sus la situația din speță, prima instanță a constatat că inculpatul a condus autoturismul pe drumuri publice din comună (sate), la o oră la care traficul nu era intens - în jurul orei 18.25, la începutul lunii noiembrie, când majoritatea populației de la sate se află la domiciliu - aspecte de natură să imprime faptei un grad de periculozitate relativ redus, în pofida alcoolemiei destul de mari. În ceea ce privește datele ce caracterizează persoana inculpatului, se constată că acesta este recidivist ,condamnarea anterioară este pentru infracțiuni de natură diferită față de infracțiunea ce formează obiectul cauzei iar de la momentul depistării în trafic și până la momentul soluționării cauzei în apel, inculpatul a manifestat o atitudine sinceră de recunoaștere și regret, acceptând să dea în cauză declarații detaliate cu privire la circumstanțele în care a consumat alcool și a condus autoturismul sub influența acestuia. Se reține totodată că inculpatul este angajat la o societate agricolă, se află într-o relație amiabilă cu instituțiile de pe raza localității precum și cu cetățenii, iar la locul de muncă s-a implicat activ în procesul de producție, a obținut rezultate bune, mulțumind atât angajatorul cât și colegii.
Din coroborarea acestor date a rezultat că fapta în concret prezintă o gravitate relativ redusă iar gradul de periculozitate al inculpatului nu este unul deosebit de ridicat fiind suficientă aplicarea unei pedepse cu amenda pentru a prevenit pe viitor comiterea de către inculpat a unor noi infracțiuni la regimul circulației rutiere.
În considerarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului s-a constatat că legea mai favorabilă este legea penală nouă, respectiv art. 336 alin. 1 din actualul Cod penal care prevede pedeapsa închisorii, alternativ cu pedeapsa amenzii, sens în care se va dispune schimbarea încadrării juridice.
În ceea ce privește starea de recidivă, s-a constatat că aceasta subzistă atât în raport de dispozițiile vechiului cod penal cât și în raport de dispozițiile actualului cod penal și, în condițiile în care sub aspectul regimului sancționator dispozițiile vechiului cod penal sunt mai favorabile întrucât prevăd în cazul recidivei postcondamnatorii aplicarea restului rămas neexecutat din pedeapsa anterioară la pedeapsa ce a fost aplicată în prezenta cauză, dispozițiile art. 37 lit. a C.pen., anterior, au fost reținute ca fiind mai favorabile.
Referitor la individualizarea cuantumului pedepsei amenzii aceasta se va realiza în raport de dispozițiile actualului cod penal deoarece, atâta timp cât codul penal anterior nu prevedea pentru infracțiunea ce formează obiectul cauzei pedeapsa amenzii, combinarea dispozițiilor favorabile ar echivala cu crearea unei „lex tertia”, care nu este permisă de art. 5 C.pen. Se va ține așadar cont de criteriile menționate mai sus, cu ocazia alegerii sancțiunii, pedeapsa de 180 de zile amendă fiind apreciată suficientă în cauză pentru preveni comiterea unor noi infracțiuni.
În conformitate cu prevederile art. 61 alin. 3 teza a II-a C.pen., ținând cont de starea materială precară a inculpatului, precum și de vârsta acestuia, suma corespunzătoare unei zile amendă a fost stabilită într-un cuantum de 10 lei.
În baza art. 61 alin. 2 C.p. de la 1969 și art.61 alin.4 lit.c C.p. de la 1969 cu aplic. art. 5 C.p. s-a dispus ca inculpatul S. I. să execute pedeapsa amenzii penale de 1800 lei.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispoz. art. 63 C.p. privitoare la înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în caz de neexecutare cu rea-credință a pedepsei amenzii.
În baza art.61 C.p. de la 1969 cu aplicare art.5 C.p. a fost menținută liberarea condiționată a restului de pedeapsă de 1753 zile, rest rămas neexecutat din pedeapsa de 15 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.419/06.09.2000 a Tribunalului D. definitivă prin nerecurarea d.p. 583/14.12.2000 a Curții de A. C..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă J. C..
Prin motivele de apel, formulate în scris, parchetul a criticat hotărârea primei instanțe ca fiind netemeinică în raport de pedeapsa aplicată, apreciată ca fiind prea blândă față de gravitatea faptei comise, soldată cu producerea unui eveniment rutier, din care a rezultat rănirea ușoară a unei persoane și perseverența infracțională a inculpatului care a fost anterior condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de omor și a fost liberat condiționat la 14.07.2010, având un rest de 1753 zile.
C., examinând apelul, prin prisma motivelor de apel dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 417 alin. Cod procedură penală, constată că este întemeiat pentru următoarele considerente:
În urma propriului examen instanța de apel constată că prima instanță a soluționat corect cauza în procedura reglementată de art. 374 alin. 4, art. 375 C.pr.pen. cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
Se reține în acest sens că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, astfel cum a fost expusă în actul de sesizare a instanței, recunoașterea a intervenit înainte de începerea cercetării judecătorești și sunt îndeplinite și condițiile prev.de art. 349 alin. 2 C.pr.pen. deoarece probele administrate în faza urmăririi penale sunt suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.
Sub aspectul situației de fapt, la fel ca prima instanță, instanța de apel reține că, seara zilei de 18.11.2012, în jurul orelor 1825, inculpatul a condus pe DN 55, în afara localității Malu M., autoturismul marca Daewoo Cielo cu nr. de înmatriculare_, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
Sub aspectul încadrării juridice, încadrare ce nu include circumstanțele agravante sau atenuante, curtea reține, în acord cu decizia Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014, că legea penală nouă este lege mai favorabilă.
În acest sens se constată că, spre deosebire de reglementarea anterioară, art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată, noua reglementare, art. 336 C.pen. actual, prevede pentru sancționarea acestei infracțiunii pedeapsa închisorii, alternativ cu amenda iar în speță, prima instanță, în urma unei aprecieri globale și corecte a criteriilor prev. de art. 74 C.pen. a ales just dintre pedepsele alternative pedeapsa amenzii penale, apreciată și de instanța de apel ca fiind aptă să conducă la realizarea scopului educativ preventiv al pedepsei.
Critica din apelul declarat de parchet în sensul greșitei individualizări a naturii sancțiunii penale este așadar nefondată concluzie reținută de instanța de apel și în raport de faptul că, din actele dosarului nu rezultă cu certitudine că evenimentul rutier s-a produs datorită faptului că inculpatul a condus autoturismul sub influența băuturilor alcoolice (în acest sens se constată că inculpatul, în declarațiile date în faza urmăririi penale a susținut că evenimentul rutier s-a produs datorită faptului că autovehiculul care circula în fața sa nu avea luminile de poziție activate, apărare care nu a fost înlăturată, administrarea materialului probator din cauză fiind limitată la infracțiunea prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată). În ceea ce privește perseverența infracțională se constată că inculpatul a mai comis într-adevăr în trecut o infracțiune de omor. Deși infracțiunea de omor este una dintre cele mai grave infracțiuni, inculpatul a fost sancționat penal pentru comiterea ei, fiind condamnat la o pedeapsă de 15 ani închisoare și, în condițiile în care infracțiunea ce formează obiectul prezentului dosar este de o natură diferită - o infracțiune la regimul siguranței rutiere iar nu o infracțiune de violență - acest antecedent nu poate fi apreciat ca reprezentând o dovadă certă a unui risc sporit de recidivă.
Dimpotrivă, celelalte date ce caracterizează persoana inculpatului - a manifestat o atitudine sinceră în faza urmăririi penale iar ulterior a solicitat să fie judecat în procedură simplificată, are 57 de ani și până la această vârstă singurul antecedent penal îl reprezintă infracțiunea de omor, prezintă afecțiuni medicale grave fiind diagnosticat în anul 2013 cu infarct miocardic inferior și hipertensiune arterială grad II ESC/ESH grup aditional de risc înalt, este căsătorit, a absolvit o școală profesională și are un loc de muncă stabil - este mecanic agricol la . Preajba - D. se constituie în împrejurări care, în opinia curții, justifică aplicarea amenzii penale.
Apelul declarat de parchet este însă fondat sub aspectul modalității de individualizare a cuantumului pedepsei atât sub aspectul cuantumului zilelor amendă cât și sub aspectul cuantumului sumei stabilită pentru fiecare zi amendă.
Se reține astfel că pedeapsa, pentru a fi aptă să asigure realizarea scopului educativ - preventiv trebuie stabilită într-un cuantum care trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului.
În speță, valoarea relativ ridicată a alcoolemiei - 1,70 g% la prima recoltare, 1,55 g % la a doua recoltare -, mențiunile buletinului de examinare clinică în care s-a constat că inculpatul, cu ocazia examinării prezenta toate modificările fiziologice specifice persoanelor aflate sub influența băuturilor alcoolice - nu-și păstra echilibrul la întoarcerea bruscă din mers, prezenta vorbire dizartică, avea comportare dezordonată, atenție dispersată, judecată incoerentă ca și prezența antecedentelor penale justifică în opinia instanței de apel aplicarea unei pedepse orientată către maximul special, astfel cum a fost redus ca urmare a aplicării art. 396 alin. 10 C.pr.pen.
Referitor la cuantumul zilelor amendă, constatând că inculpatul nu a făcut dovada unor persoane aflate în întreținerea sa și este angajat în muncă, având însă o ocupație pentru care salariul este cel mai probabil raportat la nivelul venitului minim pe economie instanța de apel apreciază că se justifică stabilirea unei sume în apropiere de minimul special prevăzut de lege respectiv 20 lei pentru fiecare zi amendă.
Examinând în continuare sentința apelată se constată că prima instanță a reținut starea de recidivă postcondamnatorie în condițiile art. 37 lit. a C.pen. C.pen. anterior și a menținut liberarea condiționată a restului rămas neexecutat din pedeapsa de 15 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 419/06.09.2000 a Tribunalului D., în temeiul art. 61 C.pen. anterior. Procedând în felul acesta prima instanță a aplicat legea penală mai favorabilă pe instituții autonome, conform opiniei împărtășită de majoritatea instanțelor la data pronunțării hotărârii apelate, confirmată de ÎCCJ printr-o decizie obligatorie, pronunțată în dezlegarea unor probleme de drept.
Ulterior deciziei ÎCCJ C. Constituțională, prin decizia nr. 265/06.05.2014 a stabilit că prevederile art. 5 din Codul penal sunt constituționale numai în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
În speță, așa cum s-a arătat legea penală mai favorabilă este noul cod penal așa încât, pentru ca hotărârea să fie în acord cu decizia Curții Constituționale se impune reformarea sentinței în sensul reținerii stării de recidivă în temeiul dispozițiilor actualului cod penal.
Cât privește reglementarea liberării condiționate, se constă că dispozițiile noului cod penal sunt chiar mai favorabile decât cele prevăzute în codul penal anterior deoarece, potrivit art. 61 C.pen. anterior, liberarea condiționată putea fi revocată și în situația în care, pentru infracțiunea se aplica amenda penală. Or, în actuala reglementare, potrivit art. 104 alin. 2 C.pen. actual, liberarea condiționată se revocă numai în situația în care, pentru fapta comisă și descoperită în termenul de supraveghere se pronunță o condamnare la pedeapsa închisorii, nu și atunci când se pronunță o condamnare la pedeapsa amenzii penale, cum este situația din speță.
Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen. va fi admis apelul declarat de parchet, desființată în parte hotărârea apelată și, în urma rejudecării cauzei, în baza art. 386 C.pr.pen. va fi schimbată încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 în infracțiunea prev. de art. 336 alin 1 C.pen. actual, cu aplic. art. 5 C.pen. actual.
În baza art. 336 alin. 1 C.pen. actual, cu aplic. art. 41 alin. 1 C.pen. actual, art. 61 alin. 4 lit. c C.pen. actual, art. 5 C.pen. actual, art. 396 alin. 10 C.pr.pen. va fi condamnat inculpatul S. I. la pedeapsa de 4.000 lei amendă penală, corespunzător unui număr de 200 zile-amendă penală, suma corespunzătoare fiecărei zile-amendă fiind stabilită la 20 lei și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a conduce autovehicule, prev. de art. 66 alin. 1 lit. i C.pen., pe o durată de 2 ani.
Se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 C.pen. actual privitoare la înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, în caz de neexecutare cu rea-credință a pedepsei amenzii.
Se va constata că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 104 C.pen. actual pentru a se dispune revocarea liberării condiționate a restului de pedeapsă de 1753 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 15 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 419/06.09.2000 a Tribunalului D., definitivă prin nerecurarea deciziei penale nr. 583/14.12.2000 a Curții de A. C..
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Văzând și dispozițiile art. 552 alin. 1 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de P. de pe lângă J. C. împotriva sentinței penale nr. 1277 din data de 28 februarie 2014 pronunțată de J. C. în dosarul nr._, desființează în parte hotărârea apelată și, rejudecând:
În baza art. 386 C.pr.pen. schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 în infracțiunea prev. de art. 336 alin 1 C.pen. actual, cu aplic. art. 5 C.pen. actual.
În baza art. 336 alin. 1 C.pen. actual, cu aplic. art. 41 alin. 1 C.pen. actual, art. 61 alin. 4 lit. c C.pen. actual, art. 5 C.pen. actual, art. 396 alin. 10 C.pr.pen. condamnă pe inculpatul S. I. la pedeapsa de 4.000 lei amendă penală, corespunzător unui număr de 200 zile-amendă penală, suma corespunzătoare fiecărei zile-amendă fiind stabilită la 20 lei și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a conduce autovehicule, prev. de art. 66 alin. 1 lit. i C.pen., pe o durată de 2 ani.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 C.pen. actual privitoare la înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, în caz de neexecutare cu rea-credință a pedepsei amenzii.
Constată că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 104 C.pen. actual pentru a se dispune revocarea liberării condiționate a restului de pedeapsă de 1753 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 15 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 419/06.09.2000 a Tribunalului D., definitivă prin nerecurarea deciziei penale nr. 583/14.12.2000 a Curții de A. C..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare din apel, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 octombrie 2014.
Președinte, Judecător,
M. C. G. A. M. S.
Grefier,
F. U.
Red.jud.A.M.S.
j.f.S.C.M.
O.A. 22 Octombrie 2014
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1199/2014. Curtea de... | Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 1156/2014. Curtea... → |
|---|
