Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 1165/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1165/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 30-09-2014 în dosarul nr. 1165/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALĂ Nr. 1165
Ședința publică de la 30 septembrie 2014
PREȘEDINTE C. C.- judecător
A. D.- judecător
Grefier S. C.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror D. S. din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. C.
***
Pe rol, soluționarea apelului declarat de P. de pe lângă J. D. T. S. împotriva sentinței penale nr. 719 din data de 13 martie 2014 pronunțată de J. D. T. S. în dosarul nr._, privind pe inculpatul S. D. D..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit: inculpatul S. D. D. și partea civilă S. D. M..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se că nu au fost depuse alte cereri la dosar, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, a arătat că parchetul a criticat sentințe primei instanțe pentru nelegalitate, întrucât, în mod greșit, nu a aplicat pe lângă pedeapsa principală și pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi. Chiar dacă s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, atât timp cât s-a constatat că, vechiul Cod penal reprezintă legea penală mai favorabilă, trebuie aplicată pedeapsa accesorie, a cărei executare să fie suspendată pe parcursul termenului de încercare.
C.
Asupra apelului de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 719 din data de 13 martie 2014 pronunțată de J. D. T. S. în dosarul nr._, în baza art.180 alin.2 cod penal cu art.5 noul cod penal a fost condamnat inculpatul S. D. D., fiul lui C. și M., născut la 28.09.1967 în Ploiești, județul Prahova, domiciliat în D. Tr.S., .. 5, județul M., CNP_; la 3 luni închisoare.
În baza art.81-82 cod penal rap.la art.5 noul cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 3 luni.
S-a atras atenția inculpatului asupra art.83 cod penal.
A fost obligat inculpatul la 360 lei despăgubiri civile, 2.000 lei daune morale și 800 lei cheltuieli de judecată către partea civilă S. D. M..
A fost obligat inculpatul la 350 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr.27/P/2013 din 20 august 2013 al Parchetului de pe lângă J. D. T. S. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul S. D. D., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.180 alin.2 cod penal, reținându-se că la data de 21.12.2012, în jurul orei 21,00, a lovit-o pe fosta sa soție, partea vătămată S. D. M., producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 12-14 zile îngrijiri medicale, potrivit certificatului medico legal nr.880/27.12.2012 emis de Serviciul de Medicină Legală M..
Starea de fapt expusă a fost probată în cursul urmăririi penale cu următoarele mijloace de probă: plângerea și declarațiile părții vătămate și ale inculpatului, declarațiile martorilor F. L. V., S. G. A., P. A. F., F. M., certificatul medico legal nr.880/27.12.2012 eliberat de Serviciul de Medicină Legală M..
Partea vătămată S. D. M. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.257 lei daune materiale și 5.000 lei daune morale.
În susținerea acțiunii civile, partea vătămată a depus la dosar copii ale înscrisuri medicale, chitanțe, permis auto, act proprietate autovehicul.
În faza de cercetare judecătorească a fost identificat inculpatul, i s-a adus la cunoștință învinuirea, încadrarea juridică, dreptul de a avea apărător, precum și dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i-se atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa. I s-a adus la cunoștință și obligația de a înștiința instanța, în scris, în termen de 3 zile, despre orice schimbare a locuinței intervenită în cursul procesului penal.
S-a procedat la audierea inculpatului în prezența apărătorului ales, avocat Nuța G..
Inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, susținând că în seara respectivă a avut o altercație verbală și fizică cu partea vătămată.
Pentru stabilirea circumstanțelor în care s-a săvârșit infracțiunea au fost audiați martorii S. A. G., F. L. V., M. V., C. C. I., F. M., D. C. M., P. A. F..
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut, în fapt, că părțile au fost căsătorite și la data de 11.09.2012 acestea au divorțat. La data de 21 decembrie 2012, inculpatul S. D. D. a venit din Austria, unde muncește de circa 3 ani, și s-a deplasat la locuința fostei sale soții situată în D. Tr.S., ..5, pentru a discuta cu aceasta despre motivele reale ale divorțului.
Pe fondul reproșurilor legate de relația extraconjugală a părții vătămate, discuția a degenerat, inculpatul lovind-o pe partea vătămată.
Imediat după agresiune, partea vătămată s-a deplasat la spital, unde a rămas internată până a doua zi, în jurul orei 11,00.
În urma loviturilor primite partea vătămată S. D. M. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 12-14 zile îngrijiri medicale, potrivit certificatului medico legal nr.880/27.12.2012 emis de Serviciul de Medicină Legală M..
Conflictul dintre părți a fost confirmat și de martorii F. L. V., (vecină cu partea vătămată, care a auzit când inculpatul a înjura și amenința pe partea vătămată, iar a doua zi a văzut-o pe aceasta având urme de lovituri pe gât și în zona feței), M. V. și C. C. I. (prieteni cu partea vătămată, cei care a transportat-o la spital în seara respectivă, acesta observând că este lovită la față și la gât), F. M. (mama inculpatului, căreia inculpatul i-a spus că a avut o altercație cu partea vătămată), D. C. și P. A. F..
. a fost confirmată și de certificatul medico legal emis prin care s-au constatat excoriații, echimoze și tumefieri la nivelul fronto temporal dreapta, la baza gâtului, subclavicular stâng, suborbitar drept, leziuni produse prin lovire cu un corp înțepător și un corp dur, acestea pot data din 21 decembrie 2012 și au necesitat 12-14 zile îngrijiri medicale.
S-a apreciat în drept, că fapta inculpatului S. D. D. de a lovi pe partea vătămată S. D. M., cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.180 alin.2 cod penal.
S-a reținut că fapta există, constituie infracțiune și a fost comisă de inculpat cu vinovăție, astfel că acesta va răspunde penal.
S-a mai reținut și că inculpatul se află la prima încălcare a legii penale, pe parcursul procesului penal a avut o conduită relativ sinceră, are un grad de instrucție școlară mediu - liceul, este divorțat, lucrează în Austria.
Având în vedere aceste criterii și ținând seama de gradul de pericol social al faptei, frecvența infracțiunile de violență, urmările produse (12-14 zile îngrijiri medicale) prima instanță a aplicat inculpatului pedeapsa cu închisoarea, într-un cuantum de 3 luni.
Pe de altă parte, ținând seama de circumstanțele personale, s-a apreciat că îndreptarea și reeducarea inculpatului poate avea loc și fără executarea pedepsei și fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 3 luni, atrăgându-i-se, totodată, atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 cod penal, referitoare la revocarea beneficiului suspendării, în cazul săvârșirii, în termenul de încercare, a unei noi infracțiuni.
Partea vătămată S. D. M. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.257 lei daune materiale și 5.000 lei daune morale.
Actele doveditoare depuse de aceasta și martorii audiați nu au confirmat decât parțial suma pretinsă cu titlu de daune materiale, respectiv suma de 360 lei.
Referitor la cererea privind acordarea daunelor morale, s-a reținut că aceasta este fondată, însă cuantumul solicitat este exagerat în raport de prejudiciul moral încercat.
Astfel, prima instanță a reținut că orice suferință fizică se repercutează inevitabil în planul afectivității și psihicului persoanei vătămate, care suporta astfel, în mod automat, și o suferință psihică.
S-a apreciat ca, oricât de dificilă ar fi operațiunea de estimare a intensității acestei suferințe (cu consecințe directe în stabilirea nivelului dezdăunărilor morale), instanța nu statuează însă în mod arbitrar asupra acestei chestiuni, ci are la îndemână drept criterii orientative o . aspecte.
Astfel, pe de o parte, instanța s-a raportat la gravitatea suferinței de ordin fizic suportate de către partea civilă, având în vedere leziunile suferite, care au fost stabilite în mod obiectiv, prin actele medico-legale anexate la dosar.
Pe de altă parte, la stabilirea cuantumului daunelor morale, instanța a avut în vedere ca suma de bani ce urmează a se acorda cu acest titlu trebuie să aibă efecte compensatorii pentru victimă și să nu constituie o amendă excesivă pentru inculpatul care prin fapta sa ilicită a stat la originea lor și care pentru aceasta a suferit deja o condamnare penală.
De asemenea, instanța a avut in vedere și principiul potrivit căruia daunele morale, având drept finalitate compensarea suferințelor psihice ale victimei, suferințe care în sine nu pot fi înlăturate sau vindecate prin prestații bănești, nu se pot constitui în sursă de îmbogățire fără just temei a părții civile.
Or, din perspectiva tuturor acestor aspecte, instanța apreciază că valoarea daunelor morale solicitate de către partea civilă este exagerată și nerezonabilă.
În raport de împrejurările anterior reținute, având în vedere prejudiciul moral suferit de către partea civilă, decurgând din traumele fizice și psihice suportate de către aceasta, din sechelele post-traumatice care afectează negativ participarea victimei la viața socială și profesională și ținând totodată seama că acordarea de despăgubiri civile reprezentând daune morale are un caracter pur afectiv (rolul unor astfel de despăgubiri fiind acela de a se da o compensare victimei, pentru vătămările psihice suferite, prima instanță a apreciat ca suma de 2.000 lei (RON), cu titlu de daune morale, este de natură să compenseze efectul negativ al faptei ilicite imputabile inculpatului pe cale de consecință, a admis doar în aceste limite cererea părții civile de acordare a daunelor morale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă J. D. T. S. prin care a criticat sentința primei instanțe pentru nelegalitate, întrucât, în mod greșit, nu a aplicat pe lângă pedeapsa principală și pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi, conform art. 71 alin.2 Cod penal anterior, a cărei executare trebuia să fie suspendată pe parcursul termenului de încercare.
Apelul declarat de Ministerul Public este fondat.
Instanța de apel constată că, în mod corect, instanța de fond a făcut aplicarea art. 5 Cod penal, referitor la aplicarea legii penale mai favorabile, având în vedere că de la data săvârșirii faptei până la soluționarea definitivă a cauzei, respectiv la data de 01 februarie 2014, a intrat în vigoare Legea nr. 289/2009 privind Codul penal precum și Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal.
Concluzia instanței de fond în sensul că dispozițiile Codului penal de 1969 sunt mai favorabile inculpatului este perfect justificată și rezultă din analiza comparativă a celor două reglementări în materie. De asemenea, se constată că, în mod corect, instanța de fond a aplicat global dispozițiile mai favorabile, în acord cu Decizia Curții Constituționale nr. 265/06 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial la data de 20.05.2014, privind constituționalitatea aplicării art. 5 Cod penal cauzelor în curs de judecată, decizie obligatorie în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin.1 din Legea nr. 47/1992, prin care instanța a statuat că: dispozițiile art. 5 Cod penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
În ceea ce privește pedepsele accesorii, dispozițiile art. 12 alin.1 din Legea de aplicare a Codului penal nr. 187/201 prevăd că: „În cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege penală mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.”, astfel încât critica parchetului în sensul că se impune aplicarea pedepsei accesorii conform art. 71 alin.1 și 2 Cod penal de la 1969 este întemeiată, hotărârea primei instanțe urmând a fi reformată, în sensul că se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cp.
Totodată, față de prevederile art. 71 alin.5 Cod penal de la 1969, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, se suspendă și executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cp.
În consecință, în baza art. 421 pct.2 lit.a) Cod procedură penală, C. va admite a apelul declarat de P. de pe lângă J. D. T. S. împotriva sentinței penale nr. 719 din data de 13 martie 2014 pronunțată de J. D. T. S. în dosarul nr._, va desființa, în parte, sentința penală atacată, iar cauza va fi rejudecată în sensul considerentelor anteriore, urmând a fi menținute restul dispozițiilor sentinței penale atacate, care nu contravin prezentei decizii.
Conform art. 275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de P. de pe lângă J. D. T. S. împotriva sentinței penale nr. 719 din data de 13 martie 2014 pronunțată de J. D. T. S. în dosarul nr._ .
Desființează, în parte, sentința penală atacată.
În baza art. 71 alin.1 și 2 Cp 1969, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cp.
În baza art. 71 alin. 5 Cp 1969, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, se suspendă și executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cp.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate, care nu contravin prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 septembrie 2014.
Președinte, Judecător,
C. C. A. D.
Grefier,
S. C.
Red.jud.A.D.
j.f.E.C.
| ← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 1169/2014.... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1174/2014. Curtea... → |
|---|
