Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 1103/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1103/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 18-09-2014 în dosarul nr. 1103/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 1103/2014
Ședința publică de la 18 Septembrie 2014
PREȘEDINTE L. B. Judecător
I. G. Judecător
Grefier M. N.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror D. S. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. C.
*******
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate în încheierea de sedință din data de 05 septembrie 2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, privind judecarea apelului declarat de inculpata A. L., domiciliată în C., . jud D., împotriva sentintei penale nr.2752 din 30.04.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ .
Deliberând,
CURTEA
Asupra apelului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2752 din 30.04.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în baza art. 228 alin. 1 C. pen. rap. la art. 229 alin. 1 lit. b și d din Codul penal, cu aplic. art. 77 lit. d din C. pen., cu aplic. art. 78 alin. 1 C pen, cu aplic. art. 5 din Codul penal, cu aplic. art. 396 alin. 10 din C. pr. pen., a fost condamnată inculpata A. L., fiul lui N. și L., născut la data de 05.02.1994 în C., cu domiciliu in C., ., CNP_, la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (faptă comisă la data de 18/19.05.2012).
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin s.p. 1089/04.04.2013 a Judecătoriei C., definitivă și modificată prin d.p. 1565/11.07.2013 a Curții de A. C., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel:
- pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin s.p. 1089/04.04.2013 a Judecătoriei C. pentru comiterea infr. prev. de art. 208 alin. 1 c. pen. 209 alin. 1 lit. a, i cu aplic. art. 99 c. pen (faptă din 19.08.2009)
- pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată prin s.p. nr. 3108/16.12.2010 a Judecătoriei C., definitivă prin nerecurare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a cu apl. art. 99 C.p. (faptă din 16.08.2009), care a fost contopită prin s.p. 559/31.03.2011 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin d.p. nr. 363/18.05.2011 a Tribunalului Prahova
- pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin s.p. nr. 3272/18.12.2009 a Judecătoriei C., definitivă prin neapelare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, g, i cu apl. art. 41 alin. 2 și art. 99 C.p. (fapte din 06/07.01.2009 și 10/11.01.2009) care a fost contopită prin s.p. 559/31.03.2011 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin d.p. nr. 363/18.05.2011 a Tribunalului Prahova.
S-a constatat că fapta ce formează obiectul prezentului dosar a fost comisă în timpul liberării condiționată din s.p. 559/31.03.2011 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin d.p. nr. 363/18.05.2011 a Tribunalului Prahova.
În baza art. 61 alin. 1 teza a II-a c. pen de la 1969 a fost revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicat prin s.p. 559/31.03.2011 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin d.p. nr. 363/18.05.2011 a Tribunalului Prahova, și constată un rest neexecutat de 301 zile.
În baza art. 61 alin. 1 teza a III-a din c. pen de la 1969 a fost contopit restul de 301 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicat prin s. 559/31.03.2011 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin d.p. nr. 363/18.05.2011 a Tribunalului Prahova, cu pedeapsa aplicată în cauză, rezultând o pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare.
S-a constatat că fapta ce formează obiectul prezentului dosar este concurentă cu infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1 c. pen. 209 alin. 1 lit. a, i cu aplic. art. 99 c. pen (faptă din 19.08.2009) ce formează obiectul s.p. 1089/04.04.2013 a Judecătoriei C., definitivă și modificată prin d.p. 1565/11.07.2013 a Curții de A. C..
În baza art. 36 alin. 1 din codul penal de la 1969, art. 33 lit. a din c. pen. de la 1969, art. 34 lit. b de la 1969, a fost contopită pedeapsa de 3 ani și 4 luni aplicată prin prezenta cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin s.p. 1089/04.04.2013 a Judecătoriei C., definitivă și modificată prin d.p. 1565/11.07.2013 a Curții de A. C. în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani și 4 luni închisoare.
În baza art. 40 cod penal de la 1969 au fost contopite cele două pedepse rezultante de mai sus, în pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni, astfel că inculpata A. L. va executa pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 C.pen. de la 1969, s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit. b) din c. pen de la 1969, astfel cum s-a dispus prin s.p. 1089/04.04.2013 a Judecătoriei C..
În baza art. 36 alin. 3 din codul penal de la 1969 s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada efectiv executată din s.p. 1089/04.04.2013 a Judecătoriei C., de la 31.07.2013 la 24.02.2014.
Au fost menținute celelalte dispozițiile ale sentinței penale 1089/04.04.2013 a Judecătoriei C., definitivă și modificată prin d.p. 1565/11.07.2013 a Curții de A. C..
În temeiul art. 19 c. pe. pen, art. 397 c. pr.pen, art. 23 alin. 3 C.proc.pen., 1357 c. civ admite acțiunea civilă formulată de partea civilă Babru I. și obligă inculpa la plata sumei de 5.500 ei reprezentând daune materiale către această parte civilă.
În baza art. 274 alin. 1 teza I din codul de procedură penală a fost obligată inculpata la plata sumei de 618 de lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat (din care suma de 218 de lei reprezintă cheltuieli efectuate în timpul urmăririi penale).
În baza art. 274 alin. 1 teza a II-a din codul de procedură penală onorariul majorat al apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 400 de lei, a rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul cu nr. 5911/P/2012 din data de 10.09.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. a fost trimisă în judecată, arestată în altă cauză, inculpata A. L. pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1 c. pen. de la 1969 rap. la art. 209 alin. 1 lit. a, g, i c. P.. de la 1969, cu aplic. art. 75 alin. 1 lit. c din c. pen. de la 1969.
În actul de sesizare al instanței, în esență s-a reținut următoarea situație de fapt:
În noaptea de 18/19.05. 2012 inculpata A. L. împreună cu minorul M. Gilbert a escaladat gardul împrejmuitor al imobilului persoanei vătămate B. I., situat în C., . iar dintr-o anexă a sustras un motor electric și un cărucior.
Starea de fapt reținută în actul de sesizare a instanței a fost probată cu: procese-verbale de cercetare la fața locului și planșe foto, proces verbal de reconstituire, declarația persoanei vătămate, declarații martori, declarație învinuită, înscrisuri.
Prin încheierea din data de 04.10.2013 instanța, în baza art. 300 c. pr. pen. de la 1969 s-a constatat regularitatea actului de sesizare (fila 11 dosar instanță).
În ședința publică din data de 04.10.2013 persoana vătmată B. I. s-a constituit parte civilă cu suma de 5500 de lei (fila 9 dosar instanță).
În aceeași ședință publică i-au fost aduse la cunoștință inculpatei prevederile art. 320 ind. 1 c. pr. pen. de la 1969.
Inculpata a recunoscut în totalitate faptele astfel cum au fost reținute în actul de sesizare a instanței, și a solicitat ca judecata să se facă numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește. Nu a solicitat alte probe.
Instanța a procedat la ascultarea inculpatei, declarația fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei (fila 8 dosar instanță), după care a pus în discuție solicitarea inculpatei de judecare numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Reprezentantul Ministerului Public și apărătorul inculpatului au solicitat aplicarea disp. art. 320 ind. 1 c. pr. pen. de la 1969.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 374 alin. 4 C.proc.pen. (fost 320 ind. 1 c. pr. pen din c. penal de la 1969) inculpatul poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, situație în care va beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii, potrivit art. 396 alin. 10 c. pr. pen.
Conform art. 396 alin. 10 c. pr.pen. instanța de judecată soluționează latura penală atunci când reține aceeași situație de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de inculpat, situație în care va beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii
Instanța respinge cererea inculpatului atunci când constată că probele administrate în cursul urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat. În acest caz instanța continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun.
Starea de fapt a fost corect reținută prin actul de sesizare a instanței, rezultând din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penal și însușite de către inculpat.
Astfel, instanța a constatat că din probele administrate în cauză rezultă că inculpata se face vinovată de infr. de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1 c. pen. rap. la art. 229 alin. 1 lit. b și d din codul penal, cu aplic. art. 77 lit. d din c. P. (fost 208 alin. 1 c. pen. de la 1969 rap. la art. 209 alin. 1 lit. a, g, i c. P.. de la 1969, cu aplic. art. 75 alin. 1 lit. c din c. pen. de la 1969).
Instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În noaptea de 18/19.05. 2012 inculpata A. L. împreună cu minorul sub 14 ani M. Gilbert au escaladat gardul împrejmuitor al imobilului persoanei vătămate B. I., situat în C., . iar din magazia din curte au sustras un motor electric pe care l-au așezat într-un cărucior luat din aceeași magazie, apoi l-au transportat pe terenul din vecinătate.
Ulterior, cei doi au transporatat cu ajutorul unui taxi motorul electric la locunța martiorului M. T. C., care l-a achiziționat contra sumei de 250 de lei.
În timpul urmăririi penale și al judecății inculpata a recunoscut comiterea faptelor
În drept,
În noaptea de 18/19.05. 2012 inculpata A. L. împreună cu minorul M. Gilbert a escaladat gardul împrejmuitor al imobilului persoanei vătămate B. I., situat în C., . iar dintr-o anexă a sustras un motor electric și un cărucior întrunește elementele constituitve ale infracțiunii de 228 alin. 1 c. pen. rap. la art. 229 alin. 1 lit. b și d din codul penal, cu aplic. art. 77 lit. d din c. P. (fost art. 208 alin. 1 c. pen. de la 1969 rap. la art. 209 alin. 1 lit. a, g, i c. P.. de la 1969, cu aplic. art. 75 alin. 1 lit. c din c. pen. de la 1969).
Instanța a reținut în sarcina inculpatei și circumstanța agravantă prev. de art. 77 lit. d din c. P. întrucât inculpata a sustras bunurile îmnpreună cu minorul M. Gilbert, născut la data de 26.07.1998.
În ședința publică din data de 04 aprilie 2014, instanța a pus în discuție schimbarea încadrării juridice din infr. prev. de art.208 alin. 1 c. pen. de la 1969 rap. la art. 209 alin. 1 lit. a, g, i c. pen. de la 1969, cu aplic. art. 75 alin. 1 lit. c din c. pen. de la 1969 în infr. prev. de art. 228 alin. 1 c. pen. rap. la art. 229 alin. 1 lit. b și d din codul penal, cu aplic. art. 77 lit. d din c. pen.
Art. 5 din noul cod penal prevede că în cazul în care de la comiterea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Instanța a constatat că din punct de vedere al tratamentului sancționator legea penală mai favorabilă este legea în vigoare.
Având în vedere că fapta a fost comisă anterior datei de 01 februarie 2014, dată la care art. 208-209 din c. pen de la 1969 au fost abrogate, instanța a fost obligată să aplice legea penală în vigoare.
Pentru aceste motive, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice din infr. prev. de art.208 alin. 1 c. pen. de la 1969 rap. la art. 209 alin. 1 lit. a, g, i c. pen. de la 1969, cu aplic. art. 75 alin. 1 lit. c din c. pen. de la 1969 în infr. prev. de art. 228 alin. 1 c. pen. rap. la art. 229 alin. 1 lit. b și d din codul penal, cu aplic. art. 77 lit. d din c. pen.
Instanța a dat eficiență disp. art. 396 alin. 10 C.proc.pen. cu privire la judecata în cazul recunoașterii vinovăției, având în vedere că inculpata a recunoscut în totalitate faptele reținute în actul de sesizare și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care a declarat că le recunoaște și le însușește.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 din actualul C.p., respectiv: gravitatea infracțiunii comise, periculozitatea infractorului care se evaluează după împrejurările și modul de comitere a infracțiunii precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
A considerat că aplicarea unei pedepse orientate spre mediu, respectiv de 3 ani și 4 luni închisoare în regim de executare pentru comiterea infr. prefv. De art. 228 alin. 1 c. pen. rap. la art. 229 alin. 1 lit. b și d din codul penal, cu aplic. art. 77 lit. d din c. pen, cu aplic. art. 5 alin. 1 c. pen, cu aplic. art. 396 alin. 10 din c. pr. pen în regim de executare constituie un mijloc de reeducare suficient pentru inculpată.
În ceea ce privește cuantumul pedepselor aplicate și modalitatea de executare, instanța a avut în vedere modul în care au fost comise faptele, și persoana inculpatului, respectiv: pătrunderea inculpatei în curtea locuinței persoanei vătămate a avut loc pe timp de noapte, prin escaladare, împreună cu un minor mai mic de 14 ani.
De asemenea, instanța a avut în vedere că inculpata nu este la primul conflict cu legea penală, inculpata dând dovadă de perseverență infracțională în comiterea acelorași gen de fapte.
Astfel, prin s.p. 1089/04.04.2013 a Judecătoriei C., definitivă și modificată prin d.p. 1565/11.07.2013 a Curții de A. C. inculpata a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare pentru infracțiuni de furt calificat.
De asemenea, inculpata a comis fapta ce formează obiectul prezentului dosar comisă în timpul liberării condiționată din s.p. 559/31.03.2011 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin d.p. nr. 363/18.05.2011 a Tribunalului Prahova.
În ceea ce privește latura civilă, în ședința publică din data de 04.10.2013 persoana vătmată B. I. s-a constituit parte civilă cu suma de 5.500 de lei (fila 9 dosar instanță).
La termenul din data de 04.10.2013 inculpata și-a manifestat disponibilitatea de a achita părții vătămate suma de 5.500 lei cu care s-a constituit parte civilă în cauză, reprezentând daune materiale (fila 8 dosar instanță).
Întrucât inculpatul a achiesat la suma solicitată de către partea civilă, acțiunea civilă fiind disponibilă, astfel că instanța nu are competență de a cenzura această disponibilitate procesuală a părților și prin urmare nu poate modifica cuantumul în care despăgubirile urmează a fi plătite părții civile.
În conformitate cu dispozițiile art. 23 alin (2) și 3 C. proc. pen., inculpatul, cu acordul părții responsabile civilmente, poate recunoaște, în tot sau în parte, pretențiile părții civile, iar în cazul recunoașterii pretențiilor civile, instanța obligă la despăgubiri în măsura recunoașterii. Prin urmare, dacă inculpatul a recunoscut, în totalitate, pretențiile părții civile, în cauză neexistând parte responsabilă civilmente, instanța nu are competența de a cenzura, sub aspectul cuantumului, pretențiile părții civile.
Având în vedere aceste aspecte, în temeiul art. 19 c. pe. pen, art. 397 c. pr.pen, art. 23 alin. 3 C.proc.pen., 1357 c. civ s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă B. I. și a fost obligată inculpata la plata sumei de 5.500 ei reprezentând daune materiale către această parte civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpata A. L. apel ce nu a fost motivat în fapt și în drept.
Analizând apelul,prin prisma motivelor invocate și examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept,C. constată următoarele:
În mod corect a aplicat instanța de fond pedeapsa pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1 C. pen. rap. la art. 229 alin. 1 lit. b și d din Codul penal, cu aplic. art. 77 lit. d din C. pen., cu aplic. art. 78 alin. 1 C pen, cu aplic. art. 5 din Codul penal, cu aplic. art. 396 alin. 10 din C. pr. pen., și a constatat că fapta ce formează obiectul prezentului dosar a fost comisă în timpul liberării condiționată din sentința penală nr.559/31.03.2011 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală nr. 363/18.05.2011 a Tribunalului Prahova.
În consecință a fost revocat beneficiul liberării condiționate și a fost contopit restul de 301 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicat prin s. 559/31.03.2011 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin d.p. nr. 363/18.05.2011 a Tribunalului Prahova, cu pedeapsa aplicată în cauză, rezultând o pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare.
În ceea ce privește concursul de infracțiuni, instanța de fond a aplicat dispozițiile din legea penală veche mai favorabile având în vedere că, legea penală nouă prevede un spor obligatoriu reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse aplicate, dispoziții ce nu se regăsesc în Codul penal anterior.
C. nu a identificat elemente de nelegalitate ale sentinței penale atacate, motiv pentru care în baza art.421 alin.1 lit.b C.pr.p. va respinge apelul, formulat de inculpata A. L. împotriva sentinței penale nr.2752 din 30.04.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, ca nefondat.
În baza art.275 alin.2 Cpr.p. va obliga pe apelanta inculpată A. L. la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 alin.1 lit.b C.pr.p. respinge apelul, formulat de inculpata A. L. împotriva sentinței penale nr.2752 din 30.04.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, ca nefondat.
În baza art.275 alin.2 Cpr.p. obligă pe apelanta inculpată A. L. la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Septembrie 2014
PreședinteJudecător
L. B. I. G.
Grefier,
M. N.
Red.jud. I.G.
j.f.R.A.
M.N. 24.09. 2014
| ← Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466... | Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 1166/2014.... → |
|---|
