Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1174/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1174/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 01-10-2014 în dosarul nr. 1174/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALĂ Nr. 1174
Ședința publică de la 01 octombrie 2014
PREȘEDINTE M. C. G.- judecător
A. M. S.- judecător
Grefier F. U.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror C. C. din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. C.
***
Pe rol, soluționarea apelului declarat de inculpatul V. C. împotriva sentinței penale nr. 95 din data de 18 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Vînju M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit apelantul inculpat V. C. pentru care se prezintă avocat S. N. care substituie pe avocat P. M., apărător desemnat din oficiu, lipsind și părțile vătămate B. G., B. L. R., Malaci M. și B. F..
Procedura de citare legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei învederându-se că nu au fost depuse alte cereri la dosar, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat S. N. pentru apelantul inculpat V. C., având cuvântul, solicită admiterea apelului formulat de inculpat, desființarea sentinței pronunțată de prima instanță și pe fond, reindividualizarea pedepsei aplicate în sensul reducerii acesteia. Arată că la stabilirea și aplicarea pedepsei, prima instanță, în mod corect a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cp. Mai arată că, deși prima instanță a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. b, c Cp., apreciază că nu li s-a dat eficiență maximă, considerând că aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus ar fi rezonabilă și direct proporțională cu natura și gravitatea faptei comise.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului formulat de inculpat ca nefondat, apreciind că pedeapsa a fost just individualizată și că nu se impune reducerea acesteia. Arată că în mod greșit prima instanță a făcut în cauză aplicarea disp. art. 375 C.p.p., în mod corect trebuind reținute disp. art. 320/1 alin. 7 C.p.p.
C.,
Asupra apelului de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 95 din data de 18 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Vînju M. în dosarul nr._, în baza art.178 alin.1,2 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 74 lit. b, c C.p. din 1969, art. 76 lit. b C.p. din 1969, art. 5 C.p. și art. 375 C.p.p. rap la art. 396 alin. 10 C.p.p a fost condamnat inculpatul V. C., fiul lui I. și I., născut la data de 28.11.1951 în ., CNP_, domiciliat în com. Dîrvari, ., cetățean român, fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art.71 Cod penal din 1969 au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal din 1969.
În baza art. 81 Cod penal din 1969 a fost suspendată condiționat executarea pedepsei închisorii pe un termen de încercare de 3 ani stabilit în condițiile art. 82 Cod penal din 1969.
În baza art.71 alin.5 Cod penal din 1969 a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
Au fost puse în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 Cod penal din 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.274 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr. 1408/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vînju M., s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului V. C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.178 alin.1, 2 C.pen.
În actul de sesizare al instanței s-a reținut următoarea stare de fapt:
În ziua de 29.08.2013, în jurul orei 18:00, în timp ce recolta știuleți de porumb din locul denumit ”la sere”, aflat pe raza localității Izimșa, ., județul M., inculpatul V. C., care conducea un utilaj agricol (glorie), a efectuat o manevră de întoarcere a utilajului agricol, fără să observe că în apropierea acestuia se afla numita B. E., care aduna știuleți de porumb, căzuți la recoltare și a acroșat-o cu partea dreaptă a utilajului, apoi a trecut cu ambele roți din partea dreaptă peste victimă, după care aceasta a decedat.
Fiind audiat în cauză, inculpatul a recunoscut fapta comisă, arătând că în momentul în care a vrut să întoarcă utilajul agricol, deși s-a asigurat în oglinzile laterale, nu a observat persoane în preajma utilajului, deși în apropierea acestuia se afla numita B. E..
În urma audierii martorilor D. M., D. M., S. M., D. I. și B. L. R., aceștia au confirmat starea de fapt.
Potrivit raportului de constatare medico-legală nr.442/103 al Serviciului de Medicină Legală M., a rezultat că moartea numitei B. E. a fost violentă și s-a datorat insuficienței respiratorii acute, consecință a traumatismului toracic cu fracturi costale. Leziunile de violență s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri dure și compresiune între planuri dure.
B. G., soțul persoanei decedate, s-a constituit parte civilă cu suma de 80.000 lei.
Starea de fapt reținută prin actul de sesizare, a fost dovedită cu: declarațiile martorilor (filele 34-47 d.u.p.), procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice aferente (filele 10-29 d.u.p), raport de constatare medico-legală nr.442/103 eliberat de S.M.L M. (fila 53 d.u.p.) și declarațiile inculpatului (filele 56-57).
Pe parcursul urmăririi penale inculpatul V. C. a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând faptele reținute în sarcina sa de către organele de urmărire penală.
Inculpatul este în vârstă de 62 de ani, de cetățenie română, căsătorit, agricultor, studii superioare, stagiu militar satisfăcut, conform fișei de cazier judiciar inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.
Prin rezoluția din data de 07.10.2013, s-a început urmărirea penală față de inculpat, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din cultă, faptă prev. și ped. de art. 178 alin.1,2 C.pen.
Inculpatul V. C. i-a fost adusă la cunoștință, conform art.6 C.pr.pen. privind garantarea dreptului la apărare, fapta care este învinuit, încadrarea juridică a faptei, dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i-se atenția că ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa, precum și dreptul de a fi asistat de un apărător ales sau desemnat din oficiu. Inculpatul a arătat că nu solicită apărător ales.
La data de 17.01.2014, s-a procedat la prezentarea materialului de urmărire penală inculpatului V. C., în conformitate cu prevederile art. 250 și următoarele C.pr.pen. Cu această ocazie inculpatul nu a solicitat apărător ales și a că își menține declarațiile anterioare, nu are de formulat cereri noi, de propus noi în apărare sau de făcut declarații suplimentare.
Cauza penală a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Vînju M., județul M., la data de 21.01.2014, sub nr._ .
La dosarul cauzei, prin serviciul registratură, la data de 25.02.2014 a fost depusă de către B. G., soțul victimei, o cerere prin care arată că nu se constituie parte civilă în cauză, neavând nici o pretenție față de inculpat.
Instanța, din oficiu, având în vedere data înregistrării dosarului și faptul că, în cauză nu a fost începută cercetarea judecătorească, în conformitate cu disp. art. 6 alin.1 și 2 din Legea nr.255/2013 a dispus scoaterea cauzei de pe rolul instanței și a trimis-o judecătorului de cameră preliminară.
La termenul din 03.04.2014, în baza art.346 alin.2 C.proc.pen. s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr.1408/P/2013 emis de P. de pe lângă Judecătoria Vînju M. privind pe inculpatul V. C. trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 al. 1 și 2 din C.pen. și s-a dispus începerea judecații cauzei privind pe inculpatul V. C..
În cauză s-a dispus conceptarea și citarea în cauză în calitate de părți civile a numiților B. L. R., B. M. și B. F. (fii victimei), care la termenul din 14.05.2014 au declarat că nu se constituie părți civile în cauză, întrucât s-au împăcat cu inculpatul și nu mai au nicio pretenție față de acesta.
În condițiile art. 83 art. 108 alin.1 și alin.8 și art. 374 alin.2,4 din noul Cod de Procedură Penală inculpatului i s-a luat declarație, prin care acesta a recunoscut starea de fapt așa cum a fost reținută prin rechizitoriu și a solicitat judecarea conform procedurii prevăzută de art. 374-375 C.p.p., fiind de acord să efectueze muncă neremunerată în folosul comunității, aceasta fiind consemnată în scris, semnată conform legii și atașată la dosarul cauzei.
Examinând actele și lucrările dosarului și coroborând probele administrate în cauză, prima instanță a constatat și reținut în fapt și în drept următoarele:
În ziua de 29.08.2013, în jurul orei 18:00, în timp ce recolta știuleți de porumb din locul denumit ”la sere”, aflat pe raza localității Izimșa, ., județul M., inculpatul V. C., care conducea un utilaj agricol (glorie), a efectuat o manevră de întoarcere a utilajului agricol, fără să observe că în apropierea acestuia se afla numita B. E., care aduna știuleți de porumb, căzuți la recoltare și a acroșat-o cu partea dreaptă a utilajului, apoi a trecut cu ambele roți din partea dreaptă peste victimă, după care aceasta a decedat.
Fiind audiat în cauză, inculpatul a recunoscut fapta comisă, arătând că în momentul în care a vrut să întoarcă utilajul agricol, deși s-a asigurat în oglinzile laterale, nu a observat persoane în preajma utilajului, deși în apropierea acestuia se afla numita B. E..
În urma audierii martorilor D. M., D. M., S. M., D. I. și B. L. R., aceștia au confirmat starea de fapt.
Potrivit raportului de constatare medico-legală nr.442/103 al Serviciului de Medicină Legală M., a rezultat că moartea numitei B. E. a fost violentă și s-a datorat insuficienței respiratorii acute, consecință a traumatismului toracic cu fracturi costale. Leziunile de violență s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri dure și compresiune între planuri dure.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, prima instanță a constatat că în conformitate cu art. 104 din Legea nr. 255/2013 privind Legea de punere în aplicare a C.pr.pen. (LPANCPP), pe data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală. Conform art. 246 din Legea nr. 187/2012, de la aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal.
Față de . NCP, având în vedere prevederile art. 5 NCP, instanța trebuie să determine legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză,
Modalitatea de determinare a legii penale mai favorabile a fost efectuată având în vedere instituțiile de drept penal care au incidență asupra condițiilor de incriminare, de tragere la răspundere penală și de aplicare a pedepselor, raportat și la decizia Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014. În ceea ce privește limitele de pedeapsă a închisorii prevăzute de cele două legi succesive (art.178 alin.1,2 din C.pen. 1969 și art. 192 alin.1,2 NCP), instanța constată că nu există nicio diferență, neputând fi identificată o lege mai favorabilă din această perspectivă. Pentru aceste considerente, în aplicarea principiului activității legii penale instanța va avea în vedere prevederile art.178 alin.1,2 din C.pen. 1969, norme în vigoare la data săvârșirii faptei.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului constând în aceea că în ziua de 29.08.2013, în jurul orei 18:00, în timp ce recolta știuleți de porumb din locul denumit ”la sere”, aflat pe raza localității Izimșa, ., județul M., inculpatul V. C., conducând un utilaj agricol (glorie), a efectuat o manevră de întoarcere a utilajului agricol, fără să observe că în apropierea acestuia se afla numita B. E., care aduna știuleți de porumb, căzuți la recoltare și a acroșat-o cu partea dreaptă a utilajului, apoi a trecut cu ambele roți din partea dreaptă peste victimă, după care aceasta a decedat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă faptă prev. de art.178 alin.1,2 C.pen. 1969.
Elementul material al laturii obiective s-a reținut că este realizat de acțiunea de ucidere a victimei B. E. ca urmare a nerespectării măsurilor de prevedere pentru conducerea utilajului agricol.
Urmarea imediată a constatat în producerea rezultatului specific, moartea victimei.
Fiind o infracțiune de rezultat, legătura de cauzalitate între faptă și urmarea produsă rezultă din împrejurimile în care a fost săvârșită fapta, acțiunea inculpatului de a acroșa victima și de a trece cu roțile utilajului peste corpul acesteia având ca rezultat direct decesul victimei.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea din culpă în modalitatea prevăzută de art.19 pct.2 lit.b Cod penal din 1969 întrucât inculpatul nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să-l prevadă (culpă simplă sau neglijență).
Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.396 alin.2 C.pr.pen. întrucât fapta există, a fost săvârșită de către inculpat și constituie infracțiune, prima instanță a dispus condamnarea inculpatului V. C..
La individualizarea pedepsei principale, prima instanță a avut în vedere scopul pe care îl îndeplinesc pedepsele conform art.52 C.pen. și criteriile generale de individualizare enumerate de art.72, alin.1 C.pen.: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în art.178 alin.2 C. pen. 1969, (închisoarea de la 2 an la 7 ani), reduse cu o treime conform art. 39, alin.10 C.pr.pen. (închisoarea de la un an și 4 luni la 4 ani și 8 luni); gradul de pericol social; persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, urmând a se reține în favoarea acestuia circumstanțe atenuante prev. de art.74 lit.b,c cu aplicarea art.76 lit.d C.pen 1969. Astfel, s-a apreciat că în cauză pot fi reținute ca și circumstanțe atenuante stăruința depusă de inculpat în a repara paguba pricinuită, fapt dovedit și de atitudinea moștenitorilor victimei care, după ce s-au constituit părți civile în fața de urmărire penală, în cadrul cercetării judecătorești au declarat că nu se constituie parte civilă, neavând nicio pretenție de la inculpat, precum și atitudinea inculpatului după săvârșirea infracțiunii, rezultând din prezentarea sa în fața autorități și comportarea sinceră în cursul procesului.
În ceea ce privește persoana inculpatului, prima instanță a reținut gradul ridicat de dezvoltare psihică, determinat de vârsta și studiile inculpatului, ce i-a permis să înțeleagă de la început caracterul antisocial al faptei, precum și că nu are antecedente penale și este integrat social.
În consecință, făcând aplicarea dispozițiilor art.396 alin.10 C.pr.pen. și art. 76 lit. d C.pen. 1969, prima instanță a apreciat că, pentru prevenirea săvârșirii de noi fapte penale și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, este necesară aplicarea unei pedepse de un an închisoare.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, ținând seama de decizia nr.LXXIV/2007 pronunțată de Î.C.C.J. în soluționarea recursului în interesul legii, obligatorie conform art.4145, alin.4 C.pr.pen., și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dedusă din cauzele Hirst contra Regatului Unit și S. și P. contra României, instanța nu a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 C.pen. în mod automat, prin efectul legii, ci apreciază conținutul său concret, în funcție de criteriile stabilite în art.71, alin.3 C.pen.
În raport de natura și gravitatea faptei a apreciat însă că este nedemn să exercite drepturile de a fi ales în autoritățile publice sau funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art.64, lit.a, teza a doua și lit.b. C.pen.
Nu a interzis inculpatului dreptul de a alege prevăzut de art. 64 alin.1 lit a teza I, în raport de aceea că fapta inculpatului nu are conotație electorală și nici gravitate deosebită.
De asemenea, având în vedere că inculpatul nu s-a folosit de o anumită funcție, profesie sau activitate pentru comiterea infracțiunii și nu există o legătură între infracțiunea comisă și drepturile părintești sau dreptul de a fi tutore, întrucât conducerea pe drumurile publice de către o persoană ce nu posedă permis de conducere, nu relevă un comportament nedemn care să vatăme interesul copiilor, prima instanță nu a interzis inculpatului, nici exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.c-e Cod penal.
Având în vedere că pedeapsa aplicată nu depășește 3 ani închisoare, iar inculpatul nu a mai fost condamnat anterior, ținând seama de vârstă, de faptul că este integrat social, precum și de atitudinea procesuală de la momentul comiterii faptei până în prezent, prima instanță a apreciat că scopul pedepsei și reinserția socială pot fi atinse chiar fără executarea acesteia.
De aceea, în baza art.81 C.pen. din 1969, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, fixând un termen de încercare de 2 ani și 9 luni, conform art.82, alin.1 C.pen. din 1969.
Pe cale de consecință, a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei principale, conform art. 71 alin. 5 C.pen.
În temeiul art. 359 C.pr.pen., s-a atras atenția inculpatului că acest mod de individualizare a executării pedepsei implică, corelativ, revocarea suspendării condiționate și executarea pedepsei în întregime în regim penitenciar, în cazul săvârșirii altei infracțiuni, pedeapsă ce nu se va contopi cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune, ci se va executa alături de aceasta.
Totodată prima instanță a luat act că părțile civile nu au formulat cereri de despăgubiri civile.
În final, față de soluția de condamnare, în temeiul art.274, alin.1 C.pr.pen., a fost obligat pe inculpatul V. C. la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, ținând seama de cheltuielile din cursul urmăririi penale, numărul de termene de judecată, citații, etc.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul V. C..
Prin motivele de apel, formulate în scris, s-a solicitat să se dea o eficiență mai mare circumstanțelor atenuante, corect reținute de prima instanță, cu consecința reducerii cuantumului pedepsei.
C., examinând apelul, prin prisma motivelor de apel dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 417 alin. Cod procedură penală, constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
În urma propriului examen instanța de apel constată că prima instanță a soluționat corect cauza în procedura reglementată de art. 374 alin. 4, art. 375 C.pr.pen. cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
Se reține în acest sens că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, astfel cum a fost expusă în actul de sesizare a instanței, recunoașterea a intervenit înainte de începerea cercetării judecătorești și sunt îndeplinite și condițiile prev.de art. 349 alin. 2 C.pr.pen. deoarece probele administrate în faza urmăririi penale sunt suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.
Sub aspectul situației de fapt, la fel ca prima instanță, instanța de apel reține că, la data de 29.08.2013, în jurul orei 18:00, în timp ce recolta știuleți de porumb cu ajutorul unui utilaj agricol (glorie) pe care-l conduce, inculpatul V. C. a efectuat o manevră de întoarcere fără să observe că în apropiere se afla numita B. E. și a acroșat-o cu partea dreaptă a utilajului, apoi a trecut cu ambele roți din partea dreaptă peste victimă, aceasta decedând.
Sub aspectul încadrării juridice, se constată că prima instanță a decis corect, în acord cu decizia Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014, că legea penală veche este în cauză lege mai favorabilă și a dispus condamnarea inculpatului în temeiul art. 178 alin. 1, 2 C.pen. anterior.
Susținerile formulate de reprezentatul parchetului, cu ocazia dezbaterilor, în sensul că, în mod greșit prima instanță a reținut dispozițiile art. 375 C.pr.pen. rap. la art. 396 alin. 10 C.pr.pen. față de decizia Curții Constituționale fiind incidente prevederile din codul de procedură penală anterior care reglementau judecata cauzelor în procedură simplificată, respectiv art. 3201 C.pr.pen., sunt nefondate. Dispozițiile în cauză, deși conțin și norme penale sunt în esență dispoziții de procedură penală iar regula în cazul acestor prevederi este aceea că sunt de imediată aplicabilitate, regulă consfințită de legiuitor prin dispozițiile art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală. Or, în speță, la data la care inculpatul a recunoscut fapta și a formulat cererea de judecată în procedură simplificată erau în vigoare dispozițiile actualului cod de procedură penală situație față de care prima instanță a soluționat corect cererea în temeiul dispozițiilor art. 375 C.pr.pen. iar ulterior, în cuprinsul hotărârii de condamnarea a făcut aplicarea art. 396 alin. 10 C.pr.pen.
Cât privește individualizarea pedepsei, în mod corect prima instanță a reținut circumstanțele atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. b, c C.pen. anterior și, dispunând condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare, a valorificat pe deplin criteriile prevăzută de art. 72 C. pen. anterior, o pedeapsă într-un cuantum mai redus nefiind aptă să conducă la realizarea scopului preventiv - educativ al pedepsei, astfel cum era reglementat de art.52 C.pen. anterior, față de natura infracțiunii comise și consecințele produse - decesul unei persoane.
Pentru considerentele de mai sus, constatând totodată, în urma examenului efectuat din oficiu, că hotărârea apelată nu conține motive de nelegalitate sau netemeinicie, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen. apelul declarat de inculpatul V. C. va fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen. apelantul inculpat va fi obligat la 250 lei cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu ce se va avansa din fondurile M.J.
Văzând și dispozițiile art. 551 pct. 4 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de inculpatul V. C. împotriva sentinței penale nr. 95 din data de 18 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Vînju M. în dosarul nr._, ca nefondat.
Obligă apelantul la 250 lei cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu ce se va avansa din fondurile M.J.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 octombrie 2014.
Președinte, Judecător,
M. C. G. A. M. S.
Grefier,
F. U.
Red.jud.A.M.S.
j.f.L.L.
O.A. 21 Octombrie 2014
| ← Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr.... | Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare... → |
|---|
