Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 1083/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1083/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 15-09-2014 în dosarul nr. 1083/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALĂ Nr. 1083
Ședința publică de la 15 septembrie 2014
PREȘEDINTE A. M. S.- judecător
M. C. G.- judecător
Grefier F. U.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror C. N. din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. C.
***
Pe rol, soluționarea apelului declarat de inculpatul U. I. A. împotriva sentinței penale nr. 36 din data de 21 februarie 2014 pronunțată de Judecătoria Orșova în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit apelantul inculpat U. I. A., pentru care se prezintă avocat D. V. care substituie pe avocat B. N., apărător ales.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se că au fost depuse la dosar concluzii scrise pentru apelantul inculpat.
Avocat D. V. pentru apelantul inculpat U. I. A., având cuvântul, a arătat că nu i s-a comunicat faptul că ar exista un motiv pentru care inculpatul nu s-a prezentat, nici nu se află în posesia actelor în circumstanțiere și nu are alte cereri de formulat.
Instanța, a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat D. V. pentru apelantul inculpat U. I. A., având cuvântul, a solicitat admiterea apelului formulat de inculpat, desființarea sentinței primei instanțe și achitarea inculpatului pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată. A arătat că din sentința penală rezultă faptul că inculpatului i s-a aplicat legea penală nouă, apreciată ca fiind mai favorabilă, însă, consideră că dispozițiile legii vechi reprezintă legea mai favorabilă inculpatului. A mai arătat că, față de probatoriul administrat, există îndoieli cu privire la faptele reținute în sarcina inculpatului, din declarațiile martorilor audiați rezultând că nu acesta a condus autoturismul. Cu privire la locul săvârșirii faptei, a arătat că, la momentul respectiv, din punct de vedere legal, drumul nu făcea parte din nici o categorie de drumuri funcționale, astfel că prima instanță a reținut în mod greșit faptul că este vorba de drumul județean DJ 607C. În subsidiar, în cazul în care se reține că inculpatul a condus autoturismul iar drumul pe care a condus este drum public, a solicitat să se rețină ca fiind mai favorabilă legea veche și să se dispună achitarea în temeiul art. 19 din Lege nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, rap. la art. 16 alin. 1 lit. b teza a II-a și art.181 C.pen. anterior întrucât faptele comise nu prezintă gradul concret de pericol social al unor infracțiuni. În susținerea acestei teze a invocat practica Curții de A. C. respectiv o decizie din anul 2013 prin care, s-a dispus achitarea în temeiul art. 181 C.pen. pentru o infracțiune de refuz de probe biologice, faptă comisă în termenul de încercare al suspendării dispusă anterior pentru comiterea unor infracțiuni silvice.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, a arătat că materialul probator administrat în cauză face dovada comiterii de către inculpat a celor două infracțiuni pentru care a fost condamnat în primă instanță. Astfel, inculpatul a fost surprins în trafic noaptea, la ora 0340, oră la care nu au putut fi identificate alte persoane. În procesul-verbal întocmit de organele de cercetare penale s-a menționat însă că autoturismul în cauză a fost oprit în timp ce circula pe DJ 607 3 C, drum public pe care polițiștii supravegheau circulația iar la volan era inculpatul și ca pasager a fost identificat martorul T. S.. Nu s-a menționat nimic în cuprinsul procesului-verbal despre soția inculpatului iar martorul T. S. a declarat în faza urmăririi penale că autoturismul în cauză a fost condus de inculpat. În fața instanței a revenit asupra acestei declarații susținând că era băut și nu-și amintește cine a condus autoturismul. Dacă această declarație ar fi reală ar fi trebuit ca nici atunci când a fost audiat în faza urmăririi penale să nu-și amintească ce s-a întâmplat considerent în raport de care trebuie să se rețină ca fiind reală declarația dată la urmărire penală.
În ceea ce privește legea penală mai favorabilă a arătat că dispozițiile anterioare, respectiv art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, sunt mai favorabile deoarece, chiar dacă potrivit noilor dispoziții nu se mai poate reține starea de recidivă, pe de o parte este obligatorie revocarea suspendării condiționate dispuse anterior iar pe de altă parte în urma contopirii pedepselor, în temeiul dispozițiilor actualului cod penal este obligatorie aplicarea la pedeapsa cea mai grea a unui spor de pedeapsă de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite spre deosebire de codul penal anterior care prevedea aplicarea unui spor facultativ.
Cu privire la aplicarea art. 181 C.pen. anterior, a arătat că nu există în codul de procedură penală actual un text de lege care să permită o soluție întemeiată pe aceste dispoziții. Articolul invocat, art. 16 alin. 1 lit.b C.pr.pen. reglementează situația când fapta nu a fost comisă cu vinovăția cerută de lege. În speță, inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice știind că a consumat băuturi alcoolice și nu are permis. Faptele au fost așadar comise cu intenție, forma de vinovăție cerută de lege. În subsidiar a arătat că solicitarea de achitare în temeiul acestui articol nu este nici temeinică deoarece, chiar dacă s-a invocat un precedent judiciar, acolo revocarea suspendării condiționate provenea dintr-o condamnare pentru o infracțiune silvică ceea ce nu este cazul în speță unde se pune problema unei perseverențe infracționale pe linia comiterii infracțiunilor la regimul circulației rutiere - în antecedentele inculpatului figurează o condamnare pentru conducere fără permis și o sancțiune administrativă pentru o faptă similară. A mai arătat că infracțiunile în cauză sunt infracțiuni de pericol iar datele ce caracterizează persoana inculpatului nu-l ajută: are antecedente penale, este recidivist, n-a recunoscut și n-a regretat faptele, mai mulți martori au fost sancționați pentru mărturie mincinoasă, faptă ce se comite în general la rugămintea inculpatului interesat în cauză iar nu din proprie inițiativă.
Concluzionând a solicitat ca apelul declarat de inculpat să fie admis numai sub aspectul identificării legii penale mai favorabile.
Constatând dezbaterile încheiate,
Deliberând,
C.,
Asupra apelului de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 36 din data de 21 februarie 2014 pronunțată de Judecătoria Orșova în dosarul nr._, în baza art. 335 alin. 2 C.penal cu aplic. art.5 C.penal, a fost condamnat inculpatul U. I. A., fiul lui B. și L., născut la 10.03.1978 în municipiul Orsova, judetul Mehedinti, domiciliat în . S., cetățenie română, studii medii, căsătorit, fără ocupație, cu antecedente penale, CNP_, la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana care are anulata exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, fapta prev. de art. 335 alin. 2 C.penal, săvârșită la data de 12 mai 2012.
În baza art.336 alin.1 C.penal cu aplic. art.5 C.penal, a fost condamnat inculpatul U. I. A., la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, fapta prev. de art. 336 alin. 1 C.penal, săvârșită la data de 12 mai 2012.
În baza art. 33 lit. b - 34 lit. b C.penal cu aplic. art. 10 din Legea 187/2012, au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta sentință, dispunându-se ca inculpatul U. I. A. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
În baza art. 83 C.penal cu aplic. art. 15 alin. 1 și 2 din Legea 187/2012, a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin s.p.nr.160/27.04.2009 a Judecătoriei Caransebeș rămasă definitivă prin d.p. nr. 270/R/11.03.2010 a Curții de A. Timișoara și s-a dispus ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, în total inculpatul U. I. A. urmând să execute 2 ani închisoare în regim de detenție.
În baza art.67 alin.1 și art.65 alin.1 C.penal cu aplic.art.12 din Legea 187/2012, s-a aplicat condamnatului U. I. A. pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a conduce autovehicule pentru care este necesar permis de conducere categoria B prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b și i C.penal pe o perioada de 1 an precum și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit. a, b și i C.penal.
În baza art. 398 C.p.p. raportat la art. 274 alin. 1 C.p.p., a fost obligat inculpatul U. I. A. la plata sumei de 850 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 670 lei cheltuieli judiciare la urmărirea penala iar 180 lei cheltuieli judiciare în faza cercetării judecătorești.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Orșova din 02.07.2013 a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul U. I. A., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică în sânge peste limita, faptă prev.și pedepsita de art.86 alin.2 din OUG 195/2002, cu aplicarea art.37 lit. a din Codul Penal și infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică în sânge peste limita legală, faptă prev. și pedepsita de art.87 alin.1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art.37 lit. a din Codul Penal, toate cu aplicarea art.33 lit. b Cod Penal, reținându-se că în data de 12.05.2012, în jurul orelor 01,45, cu ocazia efectuării serviciului de supraveghere a traficului rutier, pe DJ 607 C, pe raza comunei Cireșu, organele de politie din cadrul Secției nr.3 Poliție Rurală Orșova, l-au depistat pe învinuitul U. I. A. conducând autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare TM-_, având anulată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice.
Întrucât învinuitul emana miros de alcool, acesta a fost testat cu aparatul alcotest, la orele 03,54, rezultând o valoare a alcoolemiei în aerul expirat de 0,67 mg/l. Învinuitul a fost condus la Spitalul municipal Orșova în vederea recoltării probelor de sânge. Din buletinul de analiză toxicologica-alcoolemie nr. 265-266 din 16.05.2012 eliberat de Serviciul de Medicina Legala M., s-a reținut faptul ca rezultatul primei probe de sânge este de 1,30mg/l alcool pur în sânge iar rezultatul celei de-a doua probe a fost de 1,15mg/l alcool pur în sânge.
Starea de fapt expusă a fost probată în cursul urmăririi penale cu următoarele mijloace de probă: proces verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (f.6), proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante (f.7-8), rezultatul testare alcoolscopica (f-9), proces – verbal de prelevare probe biologice și buletin de examinare clinică (f.10-11); buletinul de analiza toxicologica-alcoolemie nr. 265-266 din 16.05.2012 eliberat de Serviciul de Medicina Legala M., adresa nr.25877din 29.05.2012 a Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor (f.14), declarații martor Trailescu S. (f.30-32), declarații martor U. S. A. (f.33-36), declarații martor C. D. A. (f.38-40), declarații inculpat U. I. A. (f.26-27).
Înainte de începerea cercetării judecătorești, a fost identificat inculpatul și conform art. 3201 alin. 3 C.p.p. a fost întrebat dacă solicită ca judecarea să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care le cunoaște și le însușește, acesta declarând că nu recunoaște faptele așa cum au fost reținute în actele de sesizare – rechizitoriul din 02.07.2013, și a solicitat administrarea de probe noi.
În faza de cercetare judecătorească, la termenul de judecată din 15.11.2013, a fost identificat inculpatul U. I. A., i s-a adus la cunoștință învinuirea, încadrarea juridică, dreptul de a avea apărător, precum și dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i-se atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa. I s-a adus la cunoștință și obligația de a înștiința instanța, în scris, în termen de 3 zile, despre orice schimbare a locuinței intervenită în cursul procesului penal.
În prezența apărătorului ales av. B. N., inculpatul a declarat că nu el a condus autoturismul la momentul depistării în trafic ci soția sa U. S..
Pentru a stabili circumstanțele producerii infracțiunii, au fost audiați martorii U. S. A. (f.37-38 dos.), C. D. –A. (f.45dos.), T. S. (f.46 dos.).
La termenul din 17.02.2014, instanța, în raport de dispozițiile art. 386 alin.1 din Noul Cod pr.penală, intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014, a schimbat încadrarea juridică a infracțiunilor, dată prin actul de sesizare al instanței din infracțiunea de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are anulată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, faptă prev. și pedepsita de art.86 alin.2 din OUG 195/2002, cu aplicarea art.37 lit.a din Codul Penal și infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică în sânge peste limita legală, faptă prev. și pedepsita de art.87 alin.1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art.37 lit.a din Codul Penal, toate cu aplicarea art.33 lit.b Cod Penal, în infracțiunea de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are anulată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, prev și ped. de art.335 alin.2 N.C.Penal, cu aplicarea art.33 lit.b-34 lit.b și infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică în sânge peste limita legală faptă prev.și pedepsitaart.336 alin.1 N.C.Penal, cu aplicarea art.33 lit.b-34 lit.b, ambele cu aplicarea art.5 C.penal.
Analizând întregul material probator administrat în faza de urmărire penală precum și probele administrate nemijlocit în faza judecății, prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
În data de 12.05.2012, în jurul orelor 01,45, cu ocazia efectuării serviciului de supraveghere a traficului rutier, pe DJ 607 C, pe raza comunei Cireșu, organele de politie din cadrul Secției nr.3 Poliție Rurală Orșova, l-au depistat pe inculpatul U. I. A. conducând autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare TM-_, având anulată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice.
Întrucât inculpatul emana miros de alcool, acesta a fost testat cu aparatul alcotest, la orele 03,54, rezultând o valoare a alcoolemiei în aerul expirat de 0,67 mg/l., fiind condus la Spitalul Municipal Orșova în vederea recoltării probelor de sânge.
Din buletinul de analiză toxicologica-alcoolemie nr. 265-266 din 16.05.2012 eliberat de Serviciul de Medicina Legala M. (fila 12 dos.urm.pen.), rezulta faptul ca rezultatul primei probe de sânge este de 1,30mg/l alcool pur în sânge iar rezultatul celei de-a doua probe a fost de 1,15mg/l alcool pur în sânge.
Efectuându-se verificări s-a constatat că inculpatul U. I. A. figurează în evidențe ca posesor al permisului de conducere categoria B, permisul de conducere fiind anulat cu data de 11.03.2010, așa cum rezulta din adresa nr.25877din 29.05.2012 a Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor (f.14 d.u.p.).
S-a apreciat că fapta inculpatului U. I. A., de a conduce autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare TM-_, având anulată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.335 alin.2 N.C.Penal
Fapta inculpatului U. I. A. de a conduce pe drumurile publice autoturismul proprietate personală, marca Audi cu nr. de înmatriculare TM-_, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 336 alin.1 N.C.Penal.
Vinovăția inculpatului a rezultat din coroborarea probatoriului administrat în cauză, respectiv: proces verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (f.6 d.u.p.), proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante (filele 7-8 d.u.p.), rezultat alcooltest (fila 9 d.u.p.), proces – verbal de prelevare probe biologice și buletin de examinare clinică (f.10-11); buletinul de analiza toxicologica-alcoolemie nr. 265-266 din 16.05.2012 eliberat de Serviciul de Medicina Legala M. (fila 12 d.u.p.), adresa nr._ din 29.05.2012 a Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor (f.14), declarații martor Trailescu S. (f.30-32), declarații parțiale inculpat U. I. A. (f.26-27), acesta recunoscând ca în ziua respectiva a consumat băuturi alcoolice și ca avea cunoștință de faptul ca are anulată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice ca urmare a judecării sale pentru infracțiuni la regimul rutier de către Judecătoria Caransebeș.
Faptele există, constituie infracțiuni și au fost comise de inculpat cu vinovăție, sub forma intenției directe în modalitatea descrisa de disp.art.16 alin.3 lit.a N.C.penal, acesta prevăzând rezultatul faptelor sale și urmărind producerea acestui rezultat prin săvârșirea faptelor, astfel că acesta va răspunde penal.
Fiind audiat, atât în faza de urmărire penală cat și în faza de judecata, inculpatul U. I. A., nu a recunoscut săvârșirea faptelor, precizând că la momentul depistării în trafic de către organele de politie, pe raza comunei Cireșu, nu el a condus ci soția sa U. S..
S-a reținut că inculpatul are antecedente penale, fiind condamnat prin s.p.nr.160/27.04.2009 a Judecătoriei Caransebeș rămasă definitiva prin d.p.nr.270/R/11.03.2010 a Curții de A. Timișoara la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru același gen de infracțiuni.
În raport de aceste aspecte, de criteriile generale de individualizare a pedepsei instituite de disp.art.74 N.C.penal și având în vedere și gradul de pericol social al faptelor, limitele de pedeapsă fixată în partea specială a Codului penal, frecvența infracțiunilor la regimul circulației, efectele asupra siguranței circulației, dar și faptul că inculpatul a avut o atitudine nesinceră pe tot parcursul procesului penal, instanța va aplica inculpatului pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana care are anulata exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, fapta prev. de art.335 alin.2 C.penal, săvârșită la data de 12 mai 2012, și aplicarea pedepsei de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, fapta prev.de art.336 alin.1 C.penal, săvârșită la data de 12 mai 2012, pedepse aplicabile în condițiile legii penale mai favorabile.
Având în vedere ca inculpatul a săvârșit faptele deduse judecății înainte de a fi judecat definitiv pentru una din acestea, în cauza au fost contopite pedepsele aplicate în baza art.33 lit.b-34 lit.b C.penal cu aplic.art.10 din Legea 187/2012, dispunându-se ca inculpatul U. I. A. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
Întrucât inculpatul a comis infracțiunile deduse judecății în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin s.p.nr.160/27.04.2009 a Judecătoriei Caransebeș rămasă definitiva prin d.p.nr.270/R/11.03.2010 a Curții de A. Timișoara, s-a dispus în temeiul art.83 cod penal revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin s.p.nr.160/27.04.2009 a Judecătoriei Caransebeș rămasă definitiva prin d.p.nr.270/R/11.03.2010 a Curții de A. Timișoara și executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, în total inculpatul U. I. A. urmând să execute 2 ani închisoare în regim de detenție.
F. de pedepsele aplicate și de natura lor și având în vedere disp. art. art.67 alin.1 și art.65 alin.1 C.penal cu aplic.art.12 din Legea 187/2012, inculpatului U. I. A. aplicându-i-se pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a conduce autovehicule pentru care este necesar permis de conducere categoria B prev.de art.66 alin.1 lit a, b și i C.penal pe o perioada de 1 an precum și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev.de art.66 alin.1 lit a, b și i C.penal.
Deși inculpatul s-a aparat de maniera ca nu el a condus autoturismul ci soția sa, aceasta apărare nu a fost primita fiind infirmata de probatoriul administrat în cauza, respectiv declarațiile date de martorul Trailescu S. în faza de urmărire penala(filele 30-32 d.u.p.), proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante (filele 7-8 d.u.p.) din conținutul cărora reiese ca autoturismul a fost condus de inculpat și ca în interiorul sau nu se aflau decât cei doi și nicidecum soția inculpatului, instanța având în vedere și comportamentul disimulat al martorului Circiu D. A. la testarea acestuia cu poligraful în raport de întrebările relevante cauzei adresate acestuia.
Prima instanță a înlăturat ca fiind subiectiva depoziția martorei U. S. A., soția inculpatului pe motiv că nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauza, dar și ca urmare a faptului că, fiind invitata sa efectueze testarea cu poligraf a refuzat acest lucru aspect care a creat convingerea instanței ca a denaturat în permanenta adevărul, încercând, împreună cu inculpatul, sa inducă în eroare atât organele de urmărire penala cat și instanța de judecata.
Referitor la apărarea inculpatului privind aspectul ca sectorul de drum pe care a fost depistat nu este drum public, apărare apreciata de instanță ca duplicitara, în condițiile în care inculpatul s-a aparat de maniera ca nu el este cel care a condus autoturismul, prima instanță a constatat ca, potrivit procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante (filele 7-8 d.u.p.), infracțiunea s-a consumat pe DJ 607C Ciresu-Ilovita, drum public, așa cum reiese din adresele nr.1019/10.03.2013 a Primariei comunei Ciresu(fila 17 d.u.p.) și respectiv nr.2701/25.03.2013 a Consiliului Județean M.(fila 19 d.u.p.).
Potrivit art.6 pct.14 din OUG 195/2002 republicata privind circulația pe drumurile publice prin drum public se înțelege orice cale de comunicație terestra, cu excepția cailor ferate, special amenajata pentru traficul pietonal sau rutier, deschisa circulației publice; drumurile care sunt închise circulației publice sunt semnalizate la intrare cu inscripții vizibile.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termen legal, inculpatul U. I. A..
Prin motivele de apel formulate în scris, prin avocat ales, s-a solicitat să se dispună achitarea în temeiul art. 421 pct. 2 lit.a C.pr.pen. rap. la art. 16 lit. a C.pr.pen. S-a arătat că în mod greșit s-a dispus condamnarea deoarece, în noaptea de 12.05.2012, cea care a condus autoturismul a fost soția inculpatului, pe locul din dreapta s-a aflat martorul T. S. iar inculpatul a ocupat locul din partea stângă spate. Pe drum, la cca 300-400 m de centrul satului Cireșu, autoturismul în cauză s-a intersectat cu o altă mașină și, pentru că nu aveau loc să treacă, drumul fiind îngust, inculpatul s-a dat jos pentru a reproșa celuilalt conducător auto că are faza lungă aprinsă și că nu efectuează nici un demers pentru a putea trece unul pe lângă altul, ocazie cu care a constatat că autoturismul în cauză era al poliției. În acest sens au fost invocate depozițiile martorilor U. S. și Circiu D. A. dar și declarația martorului T. S. care în faza instanței de judecată a învederat că nu-și mai aduce aminte cum au decurs evenimentele în noaptea respectivă deoarece era într-o stare avansată de ebrietate.
S-a invocat și faptul că drumul unde s-a întâmplat incidentul nu se afla în administrarea Primăriei comunei Cireșu și nici a Consiliului Județean M., astfel încât, la momentul respectiv, din punct de vedere legal, nu făcea parte din nicio categorie de drumuri funcțională.
Apelantul inculpat, legal citat, nu s-a prezentat la niciunul dintre termenele de judecată din apel.
La termenul de judecată din 13.06.2014 instanța a respins proba cu înscrisuri, constând în emiterea unor adrese către Consiliul Județean M. și Primăria Comunei Cireșu, prin care să comunice în ce categorie funcțională se încadra, la data de 12.05.2012, drumul ce face legătura între DJ 607B și DJ 607C, drum localizat pe raza satului Cireșu (de la fostul Canton de drumuri până în centru satului Cireșu) și cum era clasificat, constatând că nu este utilă față de ansamblul materialului probator administrat în cauză,. La același termen de judecată și cu aceeași motivare privind utilitatea probei, a fost respinsă și proba testimonială constând în audierea în calitate de martor a numiților B. D. și D. V.. A fost încuviințată proba cu înscrisuri în circumstanțiere.
Examinând apelul declarat în cauză, prin prisma motivelor de apel formulate și din oficiu, în limitele prev. de art. 417 C.pr.pen., curtea constată următoarele:
Motivul de apel prin care se solicită achitarea în raport de faptul că autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare TM-_ a fost condus la data de 12.05.2012 de către soția inculpatului, martora U. S. A., este neîntemeiat.
La fel ca prima instanță, curtea constată că susținerea inculpatului este nereală, argumentele pentru care au fost înlăturate din ansamblul materialului probator depozițiile martorilor Circiu D. și U. S. A., fiind însușite în integralitate și de către instanța de apel. Suplimentar, curtea constată că atitudinea procesuală adoptată de apelantul inculpat reprezintă un argument în plus în sensul că depozițiile celor doi martori nu reflectă realitatea și au fost date în scopul de a induce în eroare organele judiciare, cu consecința exonerării inculpatului de la stabilirea răspunderii penale. Astfel, în declarația pe care a dat-o în ziua constatării infracțiunii flagrante (declarația din 12.05.2012, aflată la fila nr. 27 dosar urmărire penală) a susținut că nu poate să dea „niciun fel de declarație” deoarece este sub influența băuturilor alcoolice. Or, din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă că la momentul audierii inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice dar nu era într-o stare avansată de ebrietate care că nu-i permită să relateze o situație corespunzătoare adevărului, de natură să înlătură cu certitudine răspunderea sa penală - faptul că soția a condus autoturismul - și să solicite la momentul respectiv audierea acesteia. Se constată astfel că valorile rezultate în urma recoltării și analizării probelor de sânge nu sunt deosebit de mari (1,30 mg/l la prima recoltare, respectiv 1,15 mg/l la cea de-a doua recoltare) iar din buletinul de examinare clinică rezultă că avea, la momentul examinării, o comportare dezordonată însă era orientat în timp și spațiu și prezenta o judecată coerentă. Se constată totodată că, la aceeași dată, a fost audiat, în calitate de martor T. S., persoana identificată de organele de cercetare penală, ca fiind singurul pasager în autoturismul condus de inculpat iar acesta a declarat că autoturismul a fost condus de inculpat și a relatat traseul pe care l-au urmat, fără să facă vreo referire la soția inculpatului. Or, chiar dacă s-ar putea reține că atunci când a fost audiat pe 12.05.2012 inculpatul datorită stării de ebrietate nu a putut să precizeze cine a condus autoturismul nu se justifică în nici un fel motivul pentru care în ziua următoare, când nu se mai afla în stare de ebrietate, cunoștea că era cercetat de poliție pentru comiterea a două infracțiuni la regimul circulației rutiere iar persoana împreună cu care efectuase deplasarea, respectiv T. S., declarase că el fusese cel care condusese autoturismul, nu s-a prezentat la poliție sau parchet pentru a indica numele persoanei care condusese în realitate autoturismul. Mai mult se constată că, la câteva zile după comiterea infracțiunilor, respectiv pe data de 17.05.2012, inculpatul s-a adresat cu o cerere Consiliului Județean M., prin care a solicitat să i se comunice informații cu privire la categoria drumului cuprins între localitatea Cireșu și fostul canton de drumuri (fila nr. 57 dosar urmărire penală) pentru ca, abia în declarația pe care a dat-o pe 03.10.2012 (fila nr. 26 dosar urmărire penală) să susțină pentru prima dată că nu el a condus autoturismul pe data de 12.05.2012, la volanul acestuia aflându-se soția sa.
În contextul aspectelor reliefate mai sus, concluzia care se impune cu certitudine este aceea că inculpatul a condus autoturismul la data de 12.05.2012 și încă de la început a încercat să se sustragă de la stabilirea răspunderii penale - atitudine determinată cel mai probabil de faptul că anterior fusese condamnat la o pedeapsă cu suspendarea condiționată tot pentru o infracțiune la regimul circulației rutiere iar noua faptă era comisă în termenul de încercare - încercând inițial să dovedească faptul că drumul pe care ar fi circulat nu era un drum public, în înțelesul OUG nr 195/2002 iar mai apoi încercând să acrediteze varianta conducerii autoturismului de către soția sa, sens în care a solicitat și audierea unui martor (C. D. A.), care în urma efectuării constatării tehnico - științifice asupra comportamentului simulat, s-a dovedit că a prezentat modificări specifice unui astfel de comportament.
Nefondată este și susținerea conform căreia se impune o soluție de achitare ca urmare a faptului că sectorul de drum pe care a fost depistat nu este drum public, argumentele invocate de prima instanțe referitoare la caracterul duplicitar al apărărilor formulate de inculpat și mențiunile procesului - verbal de constatare a infracțiunii flagrante din care rezultă că autoturismul condus de inculpat a fost oprit în timp ce circula pe un drum public (DJ 607C Cireșu - Ilovița) iar nu pe sectorul pentru care inculpatul a solicitat informații din partea Consiliului Județean M., fiind de asemenea însușite în totalitate de curtea de apel. Se impune totodată constatarea că martorul T. S. a declarat în faza urmăririi penale (filele nr. 30 -31 dosar urmărire penală) că inculpatul a condus autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare TM-_ pe itinerarul DC 2 N. - DJ607 C - . drumuri publice, deși avea permisul de conducere anulat din data de 11.03.2010, conform adresei nr._ din 29.05.2012 întocmită de S.P.C.R.P.C.Î.V. C. S. (fila nr. 14 dosar urmărire penală).Ulterior, împreună cu martorul, a consumat băuturi alcoolice la un magazin din satul Cireșu iar din depoziția acestuia nu rezultă că autoturismul ar fi fost parcat în acest interval de timp în extravilanul satului astfel încât chiar dacă sectorul de drum pe care inculpatul circula cu autoturismul la momentul la a fost oprit de agenții de poliție nu ar fi fost deschis circulației rutiere, anterior acestui moment, sub influența băuturilor alcoolice, a condus autoturismul pe raza satului Cireșu, sector de drum cu privire la care nu se contestă că ar fi drum public.
În ceea ce privește declarația pe care martorul T. S. a dat-o în fața primei instanței, și în care a revenit asupra declarațiile din faza urmăririi penale instanța de apel constată că în mod corect a fost apreciată de prima instanță ca fiind subiectivă deoarece nu există nici un element de natură să confere credibilitate susținerii martorului în sensul că declarațiile date în faza urmăririi penale i-ar fi fost sugerate de organele de poliție. Dimpotrivă, declarațiile pe care le-a dat în faza urmăririi penale, pe 12.05.2012 și 31.01.2013, se coroborează cu mențiunile procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante iar împrejurarea că acestea sunt declarațiile care reflectă realitatea este reținută de instanța de apel și în raport de considerațiile privind conduita procesuală a inculpatului, astfel cum a fost evidențiată mai sus.
Pentru considerentele expuse instanța de apel constată că motivul de apel prin care se solicită achitarea, în temeiul art. 16 lit. a C.pr.pen., este nefondat.
Este nefondată și solicitarea de a se dispune achitarea în temeiul art. 181 C.pen. anterior deoarece, deși Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal, permite o astfel de soluție - în acest sens sunt dispozițiile art. 19 conform cărora, „Atunci când, în cursul procesului, se constată că în privința unei fapte sunt aplicabile dispozițiile art. 181din Codul penal din 1968, ca lege penală mai favorabilă, procurorul dispune clasarea, iar instanța dispune achitarea, în condițiile Codului de procedură penală.”, în speță nu este justificată.
În acest sens instanța de apel reține că, pentru a fi incidente dispozițiile art. 181 C.pen. anterior era necesar să se constate că fapta, prin atingerea minimă adusă uneia dintre valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, era lipsită în mod vădit de importanță și nu prezenta gradul de pericol social al unei infracțiuni. Criteriile de apreciere a gradului de pericol social erau prevăzute de alineatul 2 al acestui articol iar între acestea se regăseau datele privind persoana și conduita făptuitorului. În cauză, inculpatul dovedește perseverență în săvârșirea infracțiunilor la regimul circulației rutiere (este trimis în judecată pentru comiterea unor astfel de infracțiuni, în condițiile în care anterior a mai fost condamnat și i s-a aplicat și o sancțiune cu caracter administrativ pentru același gen de fapte) și a adoptat o atitudine procesuală de negare a comiterii faptelor în pofida probelor evidente de vinovăție, elemente în prezența cărora nu s-ar putea reține incidența art. 181 C.pen.
Examinând în continuare apelul declarat de inculpat, se constată că prin actul de sesizare a instanței de judecată faptele au fost încadrate în dispozițiile art. 86 al.2 din OUG 195/2002 și art. 87 al.1 din OUG 195/2002.
Întrucât până la soluționarea cauzei în primă instanță, respectiv la data de 01 februarie 2014, a intrat în vigoare Legea nr. 289/2009 privind Codul penal, instanța de fond, în temeiul art. 386 C.pr.pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei în dispozițiile art. 335 alin. 2 C.pen., cu aplic. art. 5 C.pen. și art. 336 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 5 C.pen.
Cu privire la determinarea legii penale mai favorabile se constată că, ulterior datei la care prima instanță a pronunțat hotărârea apelată, prin decizia Curții Constituționale nr. 265 din 06.05.2014, publicată în Monitorul Oficial la data de 20.05.2014 decizie obligatorie în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin.1 din Legea nr. 47/1992, s-a statuat că dispozițiile art. 5 Cod penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
ÎN prezenta cauză, prima instanță a procedat la o combinare a dispozițiilor mai favorabile din legile penale succesive și a creat o așa numita „lex tertia” prin aceea că, a reținut dispozițiile care incriminează și sancționează infracțiunile de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are anulată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice și conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste o,80 g/l alcool pur în sânge din actualul cod penal însă operațiunea de contopire a pedepselor aplicate pentru fiecare dintre cele două infracțiuni a efectuat-o în temeiul dispozițiilor codului penal anterior.
În urma propriului examen, instanța de apel constată dispozițiile noului cod penal în aparență sunt favorabile inculpatului deoarece, sub aspectul reglementării recidivei, spre deosebire de reglementarea anterioară, dispozițiile art. 41 alin. 1 C. pen. statuează că există recidivă doar dacă primul termen este o condamnare la o pedeapsă cu închisoarea mai mare de un an iar din examinarea cazierului judiciar al inculpatului rezultă că nu este îndeplinită această cerință (anterior fiind condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, prin S.P. 160/2009 a Judecătoriei Caransebeș, definitivă prin D.P. 270/2010 a C.A. Timișoara).
În cazul pedepselor pentru care s-a dispus suspendarea condiționată a executării legiuitorul a instituit însă reguli distincte, art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal cuprinzând prevederea în sensul că regimul suspendării condiționate a executării pedepsei, inclusiv sub aspectul revocării este cel prevăzut de Codul penal din 1969. Or, potrivit art. 83 alin. 1 C.pen. anterior în cazul în care se revocă suspendarea condiționată se dispune „executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune”.
Pe cale de consecință, independent de legea care va fi aleasă ca fiind mai favorabilă, aplicarea art. 83 alin. 1 C.pen. anterior este obligatorie, pedeapsa anterioară urmând a fi cumulată aritmetic cu pedeapsa aplicată concursului de infracțiuni.
Sub aspectul modalității de individualizare a pedepsei se constată că noua lege prevede în cazul închisorii aceleași limite minime și maxime ca și reglementarea anterioară iar prima instanță, raportat la datele ce caracterizează fapta - pe timp de noapte, fără producerea unui eveniment rutier - și persoana inculpatului - nu a recunoscut comiterea faptelor, este cunoscut cu antecedente penale, care provin tot din comiterea unei infracțiuni la regimul circulației rutiere și mai are și o amendă administrativă pentru fapte de aceeași natură - corect s-a orientat în privința pedepsei închisorii, în condițiile în care codul penal în vigoare prevede inclusiv pentru infracțiunea prev. de art. 336 C.pen. alin. 1 C.pen. și amenda drept pedeapsă alternativă și a individualizat just pedepsele, în cuantumul minimului special.
În aceste condiții, legea mai favorabilă este vechiul cod penal, concluzie impusă de tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni. Astfel, potrivit codului penal anterior în cazul concursului de infracțiuni sporul de pedeapsă este facultativ iar în cauză față de natura, numărul și circumstanțele comiterii infracțiunilor instanța de apel apreciază că nu se justifică apreciere interzisă de codul penal în vigoare care, în cazul concursului de infracțiuni, prevede aplicarea unui spor obligatoriu, într-un cuantum fix (1/3 din totalul celorlalte pedepse, conform art. 39 alin. 1 lit. b C.pen. actual).
Pentru considerentele de mai sus, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen. apelul va fi admis, va fi desființată în parte sentința apelată și condamnat inculpatul în temeiul încadrărilor juridice din actul de sesizarea.
Se va menține aplicarea art.33 lit. b, 34 lit. b C.pen. anterior cu aplic.art.5 C.pen. actual și pedeapsa rezultantă, aplicată concursului de infracțiuni, de 1(unu) an închisoare, aplicarea art.83 C.pen. anterior, cu aplic. art.5 C.pen. actual rap. la art. 15 al.2 din Lg. 187/2012 în privința revocării suspendării condiționate a pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin S.P. 160/2009 a Judecătoriei Caransebeș, definitivă prin D.P. 270/2010 a C.A. Timișoara și se va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa totală de 2 ( doi ) ani închisoare.
În ceea ce privește pedepsele complementare și accesorii, față de dispozițiile art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, conform cărora aceste pedepse se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă, va fi înlăturată pedeapsa complementară, aplicată conform art.67 C.pen. actual, codul penal anterior permițând aplicarea unor pedepse complementare doar dacă pedeapsa aplicată era închisoare de cel puțin 2 ani. Cu privire la pedeapsa accesorie, instanța de apel apreciază că, față de natura și gravitatea infracțiunilor comise de inculpat se justifică aplicarea pedepsei accesorii constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art.64 lit. a teza II, lit. b C.pen. anterior.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Văzând și dispozițiile art. 552 alin. 1 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de inculpatul U. I. A. împotriva sentinței penale nr. 36 din data de 21 februarie 2014 pronunțată de Judecătoria Orșova în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința apelată și, rejudecând:
Descontopește pedeapsa rezultantă în pedepsele componente pe care le repune în individualitate.
În baza art.86 al.2 din OUG 195/2002, cu aplic. art.37 lit. a V.C.P. și art.5 N.C.P.
Condamnă pe inc. U. I. A. la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art.87 al.1 din OUG 195/2002, cu aplic. art.37 lit. a V.C.P. și art.5 N.C.P.
Condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
Menține aplicarea art.33 lit. b, 34 lit. b V.C.P. cu aplic.art.5 N.C.P. și pedeapsa rezultantă, aplicată concursului de infracțiuni, de 1(unu) an închisoare .
Menține aplicarea art.83 V.C.P., cu aplic. art.5 N.C.P. rap. la art. 15 al.2 din Lg. 187/2012 în privința revocării suspendării condiționate a pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin S.P. 160/2009 a Judecătoriei Caransebeș, definitivă prin D.P. 270/2010 a C.A. Timișoara; dispune ca inculpatul să execute pedeapsa totală de 2 ( doi ) ani închisoare.
Înlătură pedeapsa complementară aplicată conform art.67 N.C.P.
În baza art.71 V.C.P., cu aplic. art.5 C.p.
Aplică inculpatului pedeapsa accesoriei a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a teza II, lit. b V.C.P. pe durata prev. de art. 71 al.2 V.C.P.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 septembrie 2014.
Președinte, Judecător,
A. M. S. M. C. G.
Grefier,
F. U.
Red.jud.A.M.S.
j.f.A.C.
O.A. 08.10.2014
| ← Infractiuni la legea privind drepturile de autor şi drepturile... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 705/2014.... → |
|---|
