Contestarea măsurii asigurătorii. Art.250 NCPP. Decizia nr. 313/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 313/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 30-04-2014 în dosarul nr. 313/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 313
Ședința publică de la 30 aprilie 2014
PREȘEDINTE A. C. M.- judecător
Grefier F. I.
Ministerul Public reprezentat prin procuror A. G. din cadrul
D. – Serviciul T. C.
***
Pe rol, soluționarea contestației formulată de D. – B. T. O. împotriva încheierii din data de 24 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ *, privind pe intimatul M. G..
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit intimatul M. G. pentru care se prezintă avocat N. P., apărător ales.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se că nu au fost depuse alte cereri la dosar, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicita admiterea contestatiei, desfiintarea incheierii atacate si rejudecandu-se cauza sa se dispuna respingerea contestatiei ca nefondata. Arata ca bunul a fost găsit la percheziția domiciliară efectuată la familia inculpaților din cauză, fiind luată măsura asiguratorie în vederea confiscării speciale sau extinse astfel cum prevedeau disp. art. 249 C.p.p. Precizează că din indiciile existente în acest moment rezultă că autoturismul aparține în fapt inculpatului B., măsura sechestrului fiind instituită în vederea acoperirii prejudiciului produs prin comiterea infracțiunilor. Critică încheierea primei instanțe și în ceea ce privește motivarea arătând că măsura sechestrului se poate lua și asupra bunurilor aparținând altor persoane, în măsura în care petentul ar fi reușit să dovedească că într-adevăr bunul îi aparține lui. În cauză însă subliniază că bunul aparținea în fapt și era folosit de familia B. și nu de petentul M. G..
Precizează că în mod corect a fost respinsă excepția tardivității și nu reiterează această excepție.
Avocat N. P. pentru intimatul M. G., având cuvântul, solicită respingerea contestației formulate de parchet și menținerea încheierii primei instanțe arătând că petentul a făcut pe deplin dovada că este proprietarul în fapt și în drept al bunului.
Precizează că așa cum, rezultă din adresa primăriei inculpatul deține case și terenuri iar din înscrisurile depuse la filele 91 și următoarele s-a făcut dovada că el și alți membri ai familiei sale au obținut sume importante de bani ca urmare a restituirii unor cantități de aur sau ca despăgubire primită de la statul german.
Precizează că sumele de bani primite au fost ținute în conturi și au produs la rândul lor dobânzi, aceste resurse fiind alocate achiziționării autoturismului.
Precizează de asemenea că petentul nu are nici o legătură cu activitatea infracțională, că autoturismul se afla întâmplător la familia B. fiind lăsat în garajul acestora cu ocazia deplasării pe care petentul a făcut-o cu un nepot al său pentru pețit și că din toate autoturismele asupra cărora s-a luat măsura sechestrului acesta este singurul înmatriculat legal în județul O. pe numele petentului.
Precizează de asemenea că în realitate bunul nu a fost ridicat de la familia B. iar cheile sunt în continuare la petent. Precizează că restituirea este urgentă întrucât a expirat ITP-ul pentru autoturism în 2013.
La interpelarea instanței precizează că M. V. este posibil să fie cumnata petentului, Diamant M. posibil să fie fratele iar M. I. este posibil să fie tatăl, însă nu este sigură pe aceste aspecte și nici nu are înscrisuri din care să rezulte legăturile de rudenie. Arată de asemenea că nu știe dacă aceste persoane locuiesc și gospodăresc împreună cu petentul.
CURTEA
Prin încheierea din data de 24 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ *, a fost admisă contestația formulată de persoana interesată M. G., domiciliat în orașul P. . jud. O. împotriva ordonanței emisă la data de 19 oct. 2012 de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă I.C.CJ.-D.I.I.C.O.T. - B. teritorial O. și în baza art. 255 alin.1 rap. la art. 250 C.p.p. a fost desființată în parte această ordonanță în privința dispoziției de instituire a măsurii asigurătorii a sechestrului prin indisponibilizarea autoturismului marca MAYBACH cu . șasiu WDBVF8J85A001441, cu ._ cu nr. de înmatriculare_ .
S-a dispus ridicarea de pe acest vehicul a sigiliului tip M.I. nr._ aplicat conform procesului verbal de efectuare a percheziției domiciliare din 19 oct. 2012.
S-a dispus ca autoturismul ce se află conform aceluiași proces verbal în custodia numitului B. H., domiciliat în mun. D., . nr. 43 jud. V., să fie predat persoanei interesate menționate.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a constatat că prin cererea depusă la data de 21martie 2014 în dosarul nr._ * persoana interesată M. G. a formulat contestație împotriva ordonanței nr. 71D/P/2010 emisă la data de 19.10.2012 de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă ICCJ – D. - B. T. O. prin care a fost dispusă măsura asigurătorie a sechestrului prin indisponibilizarea autoturismului marca MAYBACH cu . șasiu WDBVF8J85A001441,cu ._ cu nr. de înmatriculare_ și a solicitat să i se restituie acest bun.
În motivarea acestei contestații s-a arătat că nu are calitatea de parte în procesul ce face obiectul acestui dosar penal și nici nu se află între cei pentru care s-as dat o soluție de scoatere de sub urmărire penală ori de neîncepere a urmăririi penale iar în privința dreptului de proprietate arată că l-a dobândit prin cumpărare de la firma . Srl care la rândul ei a achiziționat bunul de la Inmex car Corp Srl din Cehia . De asemenea, a susținut persoana interesată că a avut posibilitatea să cumpere acest bun deoarece a beneficiat de restituirea unei cantități de aur dar și a unei sume de bani în condițiile în care este cutuma etniei de care aparține este de a deține vehicule de marcă cu valoare mare, aur și alte obiecte pentru a dovedi gradul de înavuțire și a se putea căsători.
În susținerea acestei contestații persoana interesată a depus proba cu înscrisuri.
Prima instanță a constatat că este fondată această contestație.
În acest sens au fost reținute următoarele argumente:
1. - prin raportare la prevederile art. 255 alin.1 și 2 C.p.p. care trimite în mod corespunzător la prevederile art.250 C.p.p. s-a constatat că nu se pune problema tardivității contestației de față în raport de termenul de 3 zile prevăzut de aceste din urmă norme deoarece din analiza dosarului de urmărire penală nu rezultă că s-au îndeplinit proceduri de comunicare a ordonanței prin care s-a dispus sechestrul pentru ca termenul să înceapă să curgă. De asemenea, s-a reținut că nu se pune problema tardivității prin depășirea acestui termen în raport de data aducerii la îndeplinire a acestei ordonanțe prin care s-a dispus sechestrul (19.0ct.2012) pentru aceleași argumente legate de faptul că nu s-au făcut comunicările necesare ale aplicării sechestrului către persoana interesată și evident pentru că nu i s-a precizat cu această ocazie care este calea procedurală de a ataca măsura asigurătorie.
2.- persoana interesată a făcut dovada dobândirii unui drept de proprietate prin înscrisurile prezentate (contract de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat la data de 16.03.2012, factura nr. 8 din 15.03.2012 emisă de vânzătoarea susmenționată) care se bucură de prezumția de validitate atâta timp cât nu s-a făcut dovada contrarie și nici în mod evident din conținutul acestora nu rezultă concluzia contrarie. Nu în ultimul rând, s-au reținut, spre a confirma cele constatate, elementele de fapt cu privire la dobândirea de către persoana interesată de sume de bani și bunuri ușor vandabile (aur) prin restituirile operate ca mod de reparație dovedite prin înscrisurile în copie emise de BNR (filele 91 și în continuare)și prin celelalte înscrisuri între care sentințe judecătorești ,care au sensul că persoana interesată în mod real a avut posibilitatea nu doar să încheie o astfel de convenție având ca obiect un bun de valoare relativ ridicată ci să și execute obligația de plată a prețului ce este unul din efectele acestui act juridic. În același sens au fost reținute elementele de fapt cu caracter notoriu referitoare la tradițiile ce țin de psihologia etniei de care aparține persoana interesată de a considera că obține un bun renume prin etalarea de bunuri de valoare însemnată și nu în alte modalități ,lucru care din nou vine să confirme conduita contractuală a acesteia.
Ca urmare, prima instanță a admis contestația și a desființat în parte ordonanța procurorului în privința dispoziției referitoare la acest vehicul, dispunând ridicarea sigiliului aplicat cu ocazia sechestrului de pe acesta și totodată restituirea bunului ce se află în custodie către persoana interesată.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație D. – B. T. O. criticând încheierea sub aspectul temeiniciei (motive depuse la filele 5 – 9 dosar).
În esență în motivarea contestației s-a invocat faptul că autoturismul asupra căruia se instituise sechestrul aparține în fapt inculpaților B. fiind achiziționat cu bani obținuți din activitățile infracționale ce au generat un prejudiciu estimat la 8 milioane euro. Consideră că petentul nu a făcut dovada proprietății și nici a fondurilor necesare achiziționării unui astfel de autoturism. S-a subliniat faptul că numitul M. G. are un nivel de trai redus, caracteristic etniei preponderent nomade fiind și lipsit de veniturile necesare achitării impozitelor astfel cum rezultă din adresa nr. 2910 din data de 02 aprilie 2014 a Primăriei P..
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate se constată că este fondată contestația formulată de D. – B. T. O., urmând a fi admisă pentru următoarele considerente.
Măsura sechestrului asigurator a fost dispusă în baza art. 163 și urm. din V.C.p.p. și nu a vizat doar autoturismul marca MAYBACH ce face obiectul prezentei contestații ci un număr total de 9 autoturisme de lux identificate cu ocazia percheziției domiciliare din data de 19 octombrie 2012 în curtea imobilului folosit de inculpații B. (proces verbal de percheziție de la filele 306 – 311 vol. I d.u.p.).
La acel moment în condițiile art. 163 V.C.p.p. măsura indisponibilizării bunului mobil s-a luat în vederea confiscării speciale și a reparării pagubei produse prin infracțiune apreciindu-se din informațiile existente că bunul aparținea în fapt inculpaților în cauză.
Deși prima instanță a apreciat că prin înscrisurile depuse la dosar de către petent s-a făcut dovada că acesta este proprietarul în fapt și în drept al bunului, Curtea constată că bunul a fost găsit efectiv la domiciliul inculpaților B. și mai mult, în interiorul acestuia, cu ocazia percheziției s-a identificat cartea de identitate a numitului Tufurin I. și două ordine de plată pe numele aceleiași persoane, acesta din urmă având calitatea de inculpat în cauză alături de membrii ai familiei B. la domiciliul cărora a fost găsit autoturismul, printre altele și pentru infracțiunea prev. de art. 7 din Legea 39/2003 și art. 9 din Legea 241/2005.
În autoturism nu a fost găsit nici un act care să aparțină petentului deși acesta precizează că bunul i-ar aparține, și nici nu a fost oferită o explicație plauzibilă pentru faptul că autoturismul a fost lăsat la membrii grupării infracționale și la dispoziția unuia dintre inculpații trimiși în judecată. Cele două împrejurări de fapt arătate anterior dau naștere unei prezumții puternice că bunul aparținea în fapt inculpaților la domiciliul cărora a fost găsit, fiind la dispoziția celor din urmă pentru a fi folosit conform propriei voințe.
În plus se reține că în nici un moment petentul nu a făcut dovada că ar fi avut venituri suficiente care să îi permită achiziția unui bun de valoarea celui solicitat.
Conform facturii depuse la dosar autoturismul a fost achiziționat la data de 15 martie 2012 pentru suma totală de 508.400 lei (RON), petentul precizând că suma respectivă a provenit din valorificarea cantităților de aur restituite de statul român după 1989 precum și din despăgubiri primite de la statul german.
Înscrisurile de la filele 91 și urm. la care face trimitere prima instanță nu îl privesc pe inculpat și nici nu privesc sume sau bunuri care să ajungă la o valoare măcar egală cu cea precizată în actul de vânzare cumpărare al bunului.
Astfel, înscrisul de la fila 91 privește restituirea unei cantități de 519,26 g aur în valoare de 21.130 lei (RON) către o persoană numită M. I. în anul 2005, către aceeași persoană fiind restituită în iulie 2005 o monedă de aur de 13,94 g (fila 95). Celelalte înscrisuri vizând obținerea de despăgubiri atestă plăți parțiale în contul unor despăgubiri totale acordate de statul german de 15.000 euro în perioada 2003 – 2005 către numiții Diamant M. și M. V., iar sentința civilă nr. 4117/2003 pronunțată de Judecătoria Râmnicu V. (fila 183 dosar) atestă obținerea unor despăgubiri de către trei reclamanți numiți H..
Petentul nu a depus la dosar nici un act din care să rezulte legături de rudenie dintre el și aceste persoane putându-se prezuma însă din analiza copiei de pe buletinul său de identitate (depusă la fila 81 din dosarul primei instanțe) că nu este fiul nici uneia din persoanele care au obținut restituirea cantităților de aur sau despăgubiri, în condițiile în care se precizează că este fiul lui T. și G..
Deși s-a indicat cu ocazia dezbaterii contestației că petentul ar fi fratele respectiv cumnatul persoanelor menționate în înscrisurile de la dosar, nu există dovezi în acest sens și nici nu există un minim de dovadă din care să rezulte că persoanele care au obținut sumele de bani sau metalele prețioase ar fi oferit aceste sume petentului pentru a-și achiziționa bunul pe care îl solicită.
De asemenea, însumând toate valorile indicate în înscrisurile depuse de petent se poate observa cu ușurință că nu se ajunge nici măcar la jumătatea valorii autoturismului, astfel, și dacă ar fi considerate reale susținerile petentului tot nu sunt suficiente pentru a demonstra că el a achiziționat din resursele proprii sau ale familiei mașina în cauză.
Mai mult, atât metalul prețios cât și banii au fost obținuți în perioada 2000 – 2005, cu aproape 7 ani înainte de achiziția bunului, iar petentul nu a făcut dovada că aceste sume ar fi fost păstrate pentru a fi alocate cumpărării unui autoturism de lux în anul 2012, mențiunile privind păstrarea lor la unități bancare fiind lipsite de orice suport probator și puțin plauzibile în condițiile în care conform adresei emise de Primăria P. cel din urmă nu și-a achitat nici măcar impozitele și taxele locale. (fila 169 vol. IV)
Faptul că petentul aparține unui grup social care tinde să epateze prin achiziția și folosirea unor bunuri de valoare foarte mare nu reprezintă un argument de natură a înlătura prezumția dedusă din aspectele de fapt concrete analizate mai sus și nici nu îl poate exonera pe acesta de obligația de a-și proba în mod temeinic susținerile, întreaga motivație a cererii de ridicare a măsurii asiguratorii fiind în realitate o simplă poveste fără nici o legătură cu mijloacele de probă din dosar (nu există dovada că ar avea un nepot care intenționa să se căsătorească, de altfel nu este indicat nici măcar un nume, nu există dovada că familia B. ar avea o fată care intenționa să se căsătorească, nu există dovada că petentul a fost la pețit la cei din urmă, sau măcar indicată data concretă la care această activitate s-ar fi derulat, nu există dovezi privind faptul că numiții Diamant M., M. V. sau familia H. pot fi rude cu petentul și cu atât mai mult că cei din urmă ar fi decis să păstreze toate resursele financiare pe care le au pe o perioadă de aproximativ 8 ani pentru a le pune la dispoziția exclusivă a petentului în vederea achiziționării unui autoturism, nu există dovezi că într-adevăr cheile autoturismului ar fi rămas la petent așa cum susține, etc ...)
Pentru toate aceste considerente Curtea apreciază ca fondată contestația formulată în cauză de parchet împotriva încheierii din data de 24 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ *, va desființa în totalitate încheierea din 24.04.2014 a Tribunalului O. și rejudecând cauza, va respinge, ca nefondată, contestația petentului M. G..
Cheltuielile vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestația D.I.I.C.O.T. - B.T. O. împotriva încheierii din data de 24 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ *, desființează în totalitate încheierea din 24.04.2014 a Tribunalului O. și rejudecând respinge, ca nefondată, contestația petentului M. G..
Cheltuielile rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 aprilie 2014.
Președinte,
A. C. M.
Grefier,
F. I.
Red.jud.A.C.M.
j.f.Gh.B.
O.A. 06 Mai 2014
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 273/2014.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 585/2014. Curtea de... → |
|---|
