Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 273/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 273/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 18-04-2014 în dosarul nr. 273/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE FOND
DECIZIA PENALĂ Nr. 273
Ședința publică de la 18 aprilie 2014
PREȘEDINTE A. M. S.- judecător
Grefier F. U.
Ministerul Public reprezentat prin procuror C. N. din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. C.
***
Pe rol, soluționarea contestației formulată de condamnatul R. Nicușor M. împotriva sentinței penale nr. 365 din data de 12 martie 2014 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul condamnat R. Nicușor M., în stare de detenție, asistat de avocat B. M. care substituie pe avocat M. C., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se că nu au fost depuse alte cereri la dosar, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat B. M. pentru contestatorul condamnat R. Nicușor M., având cuvântul, a solicitat admiterea contestației formulată de condamnat, aplicarea legii penale mai favorabile și reducerea pedepsei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, a solicitat respingerea contestației formulată de condamnat ca neîntemeiată. A arătat că în mod corect Tribunalul D. a constatat că în cauză există autoritate de lucru judecat în ceea ce privește situația juridică a acestui condamnat.
Contestatorul condamnat R. Nicușor M., având cuvântul, a arătat că își însușește concluziile apărătorului său și solicită reducerea pedeapsei aplicată pentru tentativa la infracțiunea de omor de la 20 de ani la 18 ani și 9 luni închisoare.
Constatând dezbaterile încheiate,
Deliberând,
C.,
Asupra contestației de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 365 din data de 12 martie 2014 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în baza art. 23 din Legea 255/2013 rap. la art. 598 Cod procedură penală, a fost respinsă contestația formulată de condamnatul R. Nicușor M., fiul lui T. și M., născut la data de 29.05.1976 în Caracal, jud. O., deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță C..
În baza art.275 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligat contestatorul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin contestația la executare înregistrată pe rolul Tribunalului D. sub nr._, condamnatul R. Nicușor M. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, prin schimbarea pedepsei de 20 ani închisoare din vechiul Cp la maximul pedepsei prevăzut de legea nouă pentru tentativă la omor deosebit de grav, întrucât a fost condamnat direct la maximul pedepsei de 20 de ani, astfel încât consideră că trebuie să i se aplice noul cod penal care prevede că orice schimbare de legislație va profita deținuților.
În cursul judecății la prezenta cauză a fost reunită cauza penală nr._ care privea aceeași persoană condamnată și același obiect constând în contestație la executare pentru aplicarea legii penale mai favorabile și reducerea pedepsei.
În motivarea soluției de respingere a contestației la executare tribunalul a reținut că prin sentința penală nr. 100/2014 pronunțată de Tribunalului D. în dosarul nr._, definitivă la data de 03.03.2014, prin decizia penală nr.67/2014 a Curții de A. C., a fost admisă contestația la executare, ca urmare a sesizării din oficiu privind pe condamnatul R. Nicușor M. iar în baza art. 6 alin.6 NCP a fost înlăturată executarea măsurii de siguranță constând în interzicerea dreptului de a se afla pe raza Municipiului București pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei rezultante de 20 de ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 957/22.07.2004 pronunțată de Tribunalul București, secția II penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr.5922/11.11.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin aceeași hotărâre s-a constatat că nu se impune aplicarea art. 6 NCP cu privire la pedeapsa rezultantă 20 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 957/22.07.2004 pronunțată de Tribunalul București, secția II penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 5922/11.11.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 957/22.07.2004 și s-a dispus rectificarea mandatului de executare nr. 1106 din 26 noiembrie 2004 emis de Tribunalul București – secția II penală.
A mai arătat prima instanță că, prin sentința penală nr. 100/2014 pronunțată de Tribunalului D. s-a reținut că petentul contestator R. Nicușor M. a fost condamnat prin sentința penală nr. 957/22.07. 2004 pronunțată de Tribunalul București secția II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 5922/11.11.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, R. Nicușor M. la următoarele pedepse: 20 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art.20 rap.la art. 174, 176 lit.d cu aplic. art. 37 lit.b Cod penal în vechea reglementare; - la pedeapsa de 15 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 211 alin. 21 lit.b și C Cod penal cu aplic. art. 37 lit.b Cod penal; - la pedeapsa de 15 ani închisoare pentru art. 197, alin. 2 lit. c Cod penal cu aplic. art.37 lit.b Cod penal.
Prin aceeași sentință în baza art. 33-34 Cod penal s-a dispus ca R. Nicușor M. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 20 de ani închisoare și 5 ani interzicerea dreptului de a se afla pe raza Municipiului București după executarea pedepsei.
În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr. 1106/26.11.2004 de către Tribunalul București, executarea pedepsei începând la data de 21.07.2003.
Potrivit art. 6 alin 1 NCP când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiune săvârșită se reduce la acest maxim .
Pe de altă parte conform art. 4 din Legea nr. 187 /2012 "pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre rămasă definitivă sub imperiul vechiului cod penal care nu depășește maximul special prevăzut de noul cod penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a noii legii"
În consecință pentru a analiza incidența disp. art. 4 sau art. 6 NCP, instanța a descontopit pedeapsa rezultantă în cele trei pedepse componente care o alcătuiesc, urmând a observa apoi aplicabilitatea prevederilor art. 4/6 NCP.
Ca urmare a intrării în vigoare a noului Cod penal și a legii nr. 187/2012 de punere în aplicare, infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174, 176 lit. d cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal în vechea reglementară este incriminată în prezent de art. 188 rap. la art. 189 alin. 1 lit. d NCP, cu aplic. art. 43 alin. 5 NCP, iar limitele de pedeapsă pentru această faptă sunt de la 7 ani la 6 luni la 12 ani și 6 luni închisoarea, însă ca urmare a reținerii stării de recidivă post executorie limitele minime și maxime se majorează cu încă jumătate, fiind deci cuprinse între 11 ani și 2 luni și 18 ani și 9 luni închisoare.
În consecință pentru pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat s-a reținut că se imune a fi redusă de la 20 de ani la 18 ani și 9 luni închisoare.
În ceea ce privește pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 211 alin. 21 lit. b și c Cod penal cu aplic. art. 37 lit.b Cod penal, tribunalul a constatat că această faptă este încriminată în noul cod penal prin prevederile art. 234 alin. 1 lit. d și f NCP cu aplic. art. 43 alin. 5 NCP, iar limitele de pedeapsă sunt între 3 și 10 ani închisoare, însă prin reținerea stării de recidivă postexecutorie, aceste limite se majorează cu o jumătate astfel încât pedeapsa pentru această faptă potrivit prevederilor noului cod penal are ca limite 4 ani și 6 luni - 15 ani închisoare.
În consecință, s-a constatat că pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie în formă calificată nu se impune a fi redusă.
În mod similar pedeapsa de 15 închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 197, alin. 2 lit. c Cod penal cu aplic. art.37 lit.b Cod penal, s-a constatat că această faptă este incriminată în noul cod penal prin prevederile art. 218 alin. 1 și 3 Cod penal cu aplic. art. 43 alin.5 cod penal, iar limitele de pedeapsă sunt între 7 ani și 6 luni și 18 ani închisoare, astfel încât nici în această situație nu s-ar impune reducerea pedepsei rezultante.
Instanța nu a procedat însă la reducerea automată a pedepselor la care s-a făcut referire mai sus, ci va proceda la stabilirea legii mai favorabile în raport de tratamentul juridic sancționator al concursului de infracțiuni, urmând să se compare pedeapsa rezultantă aplicată condamnatului – aceea de 20 de ani închisoare cu limita maximă la care s-ar putea ajunge conform art. 39 alin 1 lit b NCP.
Conform art. 39 alin 1 lit NCP "În caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și atunci când s-au aplicat numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea la care se adaugă 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite.
În cauza de față contopind ipotetic cele trei pedepse ce alcătuiesc pluralitatea de infracțiuni - concursul, prin prisma dis part 39 alin 1 lit b NCP, ar rezulta o pedeapsă mult mai mare decât pedeapsa rezultantă de 20 de ani închisoare aplicată în baza vechii reglementări, respectiv 29 de ani și 9 luni închisoare.
Prin urmare, comparând cele două pedepse rezultante – calculate atât potrivit vechii reglementări (20 de ani închisoare) cât și prin trimitere la noul cod penal (29 de ani și 9 luni închisoare), instanța a constatat că legea penală mai favorabilă condamnatului o reprezintă codul penal din 1969 iar nu noul cod penal intrat în vigoare de la 1.02.2014, prin aplicare căruia s-ar stabili o pedeapsă rezultantă de 29 de ani și 9 luni închisoare.
S-a constatat că între prezenta cauză penală și cauza care a format obiectul dosarului nr._ există identitate de persoană, legea referindu-se la noțiunea de persoană supusă măsurilor de executare a pedepsei, identitate de temei legal, în ambele cauze solicitându-se verificarea incidenței art.6 Cp raportat la art. 598 lit. d Cpp coroborat cu art.23 din Legea 255/2013, care reglementează o formă specială de contestație la executare, identitate de motive și apărări, prin ambele contestații la executare urmărindu-se asigurarea respectării principiului legalității astfel încât nicio persoană condamnată să nu fie pusă în situația de a executa o pedeapsă, sau un plus de pedeapsă care nu are corespondent legal în noua legislație penală.
În raport de aceste considerente a apreciat că sunt incidente prevederile art.599 Cpp conform căruia cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, temei legal, motive și apărări.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul R. Nicușor M..
Prin motivele scrise de contestație a solicitat aplicarea legii mai favorabile în sensul reducerii pedepsei aplicată pentru tentativa la infracțiunea de omor deosebit de grav de la 20 de ani la 18 ani și 9 luni închisoare, maximul prevăzut de legea nouă și aplicarea legii noi, ca fiind mai favorabilă și în cazul infracțiunilor de viol și tâlhărie.
Contestația este nefondată pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a constatat incidența prevederilor art. 599 Cod procedură penală în raport de sentința penală nr. 100/2014 pronunțată de Tribunalului D. în dosarul nr._, definitivă la data de 03.03.2014, prin decizia penală nr.67/2014 a Curții de A. C..
În urma propriului examen curtea constată că prin sentința penală nr. 100/2014 pronunțată de Tribunalului D., definitivă și intrată așadar în puterea lucrului judecată, a fost soluționată situația juridică a inculpatului, prin prisma incidenței legii penale mai favorabile, examinare impusă ca urmare a intrării în vigoare a noului cod penal. Din considerentele acestei hotărâri rezultă că toate infracțiunile pentru care a fost condamnat petentul prin sentința penală nr. 957/22.07. 2004 pronunțată de Tribunalul București secția II-a penală, au fost examinate de instanță prin prisma incidenței art. 6 din noul cod penal. În ceea ce privește pedeapsa de 20 de ani închisoare, în privința căreia petentul solicită să fie redusă la 18 ani și 9 luni închisoare, s-a stabilit că, în raport de noile limite, s-ar impune efectuarea unei astfel de reduceri. Examinând în continuare pedeapsa rezultantă care ar trebui aplicată pentru concursul de infracțiuni, instanța a constatat că nu se impune reducerea deoarece pedeapsa rezultată ce ar trebui aplicată în temeiul noului cod penal ar fi mult mai mare decât pedeapsa rezultantă pe care contestatorul o execută în prezent (execută o pedeapsă rezultantă de 20 de ani închisoare iar ca urmare a aplicării regulilor ce reglementează tratamentul sancționator în cazul concursului de infracțiuni din noul cod penal ar trebui să execute o pedeapsă rezultantă de 29 de ani și 9 luni închisoare). Soluția dispusă prin această hotărâre este în acord cu decizia nr. 1 din 14.04.2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin care s-a statuat că, în aplicarea legii mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei, înainte de . noului cod penal, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni, într-o primă etapă se verifică incidența dispozițiilor art. 6 din Codul penal, cu privire la pedepsele individuale. În a doua etapă, se verifică dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, conform art. 39 Cod penal. În cazul în care pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza art. 39 Cod penal, pedeapsa rezultantă va fi redusă la acest maxim. În caz contrar, pedeapsa rezultantă va rămâne astfel cum a fost stabilită potrivit legii vechi.
Pentru considerentele de mai sus, constatând la fel ca prima instanță că prin sentința penală nr. 100/2014 pronunțată de Tribunalului D. s-a verificat incidența art.6 Cp raportat la art. 598 lit. d Cpp coroborat cu art.23 din Legea 255/2013 în privința condamnatului R. Nicușor M. existând identitate de persoană, temei legal, motive și apărări între cauza care a format obiectul dosarului în care a fost pronunțată această hotărâre și cauza în care s-a pronunțat sentința împotriva căreia s-a declarat prezenta contestație curtea o apreciază ca nefondată urmând a o respinge ca atare, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.pr.pen.
În temeiul art.275 alin.2 C.pr.pen. actual contestatorul va fi obligat la 130 lei din care 100 lei reprezintă onorariu pentru avocatul desemnat din oficiu, care va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției, în contul BA D..
Văzând și dispozițiile art. 551 pct. 4 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul R. Nicușor M. împotriva sentinței penale nr. 365 din data de 12 martie 2014 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ .
Obligă contestatorul la 130 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariu pentru avocatul desemnat din oficiu, care va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției, în contul BA D..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 aprilie 2014.
Președinte,
A. M. S.
Grefier,
F. U.
Red.jud.S.A.M.
j.f.M.E.M.
O.A. 23.04.2014
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 435/2014. Curtea de Apel... | Contestarea măsurii asigurătorii. Art.250 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
