Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 503/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 503/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 08-04-2014 în dosarul nr. 503/2014
Dosar nr._ - art.181 c.p. –
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALĂ Nr. 503
Ședința publică de la 08 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. M. - judecător
M. E. P. - judecător
Grefier E. L.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. T. din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. C.
¤¤¤¤¤
Pe rol, soluționarea apelului declarat de P. DE PE L. J. C., împotriva sentinței penale nr.43 din 16.01.2014, pronunțată de J. C., în dosarul nr._, având ca obiect vătămarea corporală (art. 181 C.p.).
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, s-a constatat cauza în stare de soluționare și s-a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, solicită admiterea apelului, arătând că apelul Parchetului privește doar modul de soluționare al laturii civile a cauzei și îndreptarea greșelii de judecată privind îndreptarea erorii materiale.
Cu privire la acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Județean de Urgență C., arată că primai instanță a reținut în mod corect circumstanța atenuantă prevăzută de art 73 lit b) Cod penal din 1968, respectiv provocarea, dar în mod greșit nu a ținut seama de acest aspect la soluționarea laturii civile și trebuie să țină seama de proporția culpelor reducând în mod corespunzător suma la care trebuie obligat inculpat către partea civilă S. C. Județean de Urgență C..
Dezbaterile fiind închise.
CURTEA
Asupra apelurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 43 din 16.01.2014, pronunțată de J. C., în dosarul nr._, în baza art. 181 alin. 1 C.p. cu apl. art. 73 lit. b C.p., art. 76 lit. e C.p., a condamnat pe inculpatul V. D., fiul lui A. și I., ns. 06.08.1984 în C., domiciliat în C., ., nr. 7, .. 1, ., la 1.000 lei amendă penală.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 63 ind. 1 C.p.
În baza art. 14, 346 C.p.p, a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă M. B. M. V., domiciliat în C., .. 3, ., ., și obligă inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de daune morale.
S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Județean de Urgență C., cu sediul în C., ., jud. D., și obligă inculpatul la plata sumei de 373,70 lei.
A obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr. 6945/P/2008 al Parchetului de pe lângă J. C., a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul V. D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 181 alin. 1 C.p.
În actul de sesizare a instanței, s-a reținut că, la data de 02.06.2008, în jurul orelor 07,00, în timp ce se afla pe . C., inculpatul V. D. a lovit cu pumnul pe partea vătămată M. B. M. V., cauzându-i leziuni ce au necesitate pentru vindecare 25-30 zile îngrijiri medicale.
Pentru dovedirea acestei situații de fapt, au fost propuse următoarele mijloace de probă: declarații parte vătămată, declarații martori, declarații inculpat, certificat medico-legal.
În cursul cercetării judecătorești, nu a fost posibilă audierea inculpatului, a părții vătămate sau a martorilor, întrucât din procesele verbale de imposibilitate a executării mandatelor de aducere a rezultat că sunt plecați din țară.
Partea vătămată, prin procurator, s-a constituit parte civilă în procesul penal, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 4.000 lei daune materiale și 1.000 lei daune morale.
S. C. Județean de Urgență C. s-a constituit parte civilă în procesul penal, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 379, 70 lei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că la data de 02.06.2008, în jurul orelor 07,00, inculpatul V. D. se deplasa împreună cu martorul U. C. I., acesta din urmă conducând autoturismul marca Peugeot 405 cu numărul de înmatriculare JPL019, din direcția Centrului M. C. către Parcul N. R..
În sensul giratoriu situat lângă Centrul M., urmare a nerespectării dispozițiilor privind circulația pe drumurile publice în sensul giratoriu, partea vătămată M. B. M. V. a fost forțat să încetinească autoturismul marca Dacia L. pe care îl conducea, pentru ca, autoturismul condus de martorul U. C. I., să se poată deplasa.
Ulterior, partea vătămată a urmărit autoturismul în care se aflau martorul și inculpatul, șicanându-i în trafic, iar în zona unei stații Peco situată pe .-a depășit, iar apoi s-a oprit, gesticulând la adresa celor doi.
Inculpatul a coborât din autoturism și s-a îndreptat către partea vătămată, aceasta din urmă aplicând o lovitură inculpatului. Inculpatul, la rândul său, a lovit pe partea vătămată cu pumnul în zona feței, moment în care a intervenit martorul U. C. I. și i-a despărțit.
Conform declarației martorului N. M., acesta a observat pe partea vătămată, conducând cu viteză autoturismul marca Dacia L., apoi oprindu-se brusc. Partea vătămată a gesticulat și a adus injurii inculpatului și martorului U. C. I., iar inculpatul a coborât din autoturism și s-a îndreptat spre partea vătămată.
Martorul N. M. a precizat că partea vătămată a lovit pe inculpat, iar acesta din urmă a ripostat, fiind despărțiți de martorul U. C. I..
Inculpatul V. D. a recunoscut săvârșirea faptei, menționând că a fost lovit de partea vătămată, iar ulterior a ripostat, lovind la rândul lui cu pumnul în zona feței.
Conform certificatului medico-legal nr. 1260/A2/04.06.2008, partea vătămată a suferit o fractură a osului malar și a oaselor maxilarului, leziunile având nevoie pentru vindecare de 25-30 zile de îngrijiri medicale.
În drept, fapta inculpatului V. D. care, la data de 02.06.2008, în jurul orelor 07,00, în timp ce se afla pe . C., a lovit cu pumnul pe partea vătămată M. B. M. V., cauzându-i leziuni ce au necesitate pentru vindecare 25-30 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 181 alin. 1 C.p.
Instanța a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă a provocării prev. de art. 73 lit. b C.p., întrucât fapta a fost săvârșită sub influența unei puternice tulburări determinată de injuriile și lovitura aplicată de partea vătămată.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.p., limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, gradul de pericol social concret al faptei, modul și mijloacele de săvârșire a faptei, circumstanța atenunată prev. de art. 73 lit. b C.p., persoana inculpatului, necunoscut cu antecedente penale.
Instanța nu a dispus recoltarea de probe biologice, întrucât circumstanțele săvârșirii faptei, dar și lipsa antecedentelor penale, caracterizează inculpatul ca fiind o persoană care a respectat normele impuse de o societate democratică, astfel că instanța a apreciat că în cauză nu se impune păstrarea unui profil genetic al inculpatului.
De asemenea, instanța a avut în vedere că disp. art. 3 din Legea nr. 76/2008 sunt facultative, iar nu imperative, probele biologice urmând a fi recoltate după punerea în balanță a nevoilor societății și dreptul la viață privată al inculpatului.
În prezenta cauză, instanța a reținut că nu sunt suficiente indicii pentru a considera ca inculpatul va mai săvârși o altă faptă cu violență, astfel că un simplu incident, pentru care instanța a reținut și scuza provocării, nu justifică supunerea inculpatului la prelevarea de probe biologice, nefiind întrunite condițiile impuse de Convenția Europeană a Drepturilor Omului pentru a justifica o imixtiune în dreptul la viață privată prev. de art. 8 CEDO.
În baza art. 14, 346 C.p.p, având în vedere numărul de zile de îngrijiri medicale, suferințele fizice, dar culpa părții vătămate în producerea incidentului, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă M. B. M. V. și a obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de daune morale.
Întrucât în dovedirea pretențiilor materiale nu au fost depuse probe, deși s-a acordat un termen pentru depunerea de înscrisuri, instanța nu a acordat suma solicitată cu titlu de daune materiale.
Instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Județean de Urgență C. și a obligat inculpatul la plata sumei de 373,70 lei și la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de stat (suma de 200 lei reprezentând onorariu av. oficiu).
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel P. de pe lângă J. C. și inculpatul V. D., acesta din urmă fără a preciza în scris motivele.
În motivarea apelului declarat de parchet, s-a arătat că hotărârea instanței de fond este nelegală, întrucât în mod greșit instanța a soluționat latura civilă a cauzei, omițând să se pronunțe asupra capătului de cerere, privind reactualizarea sumei de 379,70 lei, solicitată de partea civilă S. C. județean de Urgență C., cu titlu de despăgubiri, cu indicele de inflație de la data producerii prejudiciului și până la data plății efective a debitului, precum și înlăturarea acestei omisiuni prin intermediul unei încheieri de îndreptare eroare materială.
În cursul dezbaterilor, reprezentantul Minsterului Public a criticat și faptul că deși prima instanță a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art 73 lit b) Cod penal din 1969 nu a redus suma pe care a fost obligat inculpatul să o plătească în favoarea părții civile, corespunzător culpei reținute.
Inculpatul V. D. nu a motivat apelul formulat.
Examinând apelurile Ministerului Public și ale inculpatului, prin prisma motivelor de apel și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art 417 alin 2 Cod pr penală, C. reține că apelurile sunt fondate pentru următoarele motive:
Situația de fapt a fost corect reținută de prima instanță, în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, din aceste probe rezultând în esență că, în data de 02.06.2008, în timp ce conducea un autoturism în municipiul C., a avut un conflict în trafic cu partea vătămată M. B. M. V., în cursul căruia partea vătămată l-a obligat pe inculpat să oprească autoturismul pe care îl conducea, după care a adus injurii și l-a lovit pe inculpat, așa cum rezultă din declarațiile martorilor N. M. și U. C. I., iar inculpatul a ripostat lovind partea vătămată cu pumnul în zona feței.
În urma acestei lovituri partea vătămată a suferit leziuni, respectiv a suferit o fractură a osului malar și a oaselor maxilarului, leziunile având nevoie pentru vindecare de 25-30 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr. 1260/A2/04.06.2008.
Aplicarea de lovituri părții vătămate a fost recunoscută de inculpat.
În mod legal instanța a constatat că fapta inculpatului V. D. care, la data de 02.06.2008, în jurul orelor 07,00, în timp ce se afla pe . C., a lovit cu pumnul pe partea vătămată M. B. M. V., cauzându-i leziuni ce au necesitate pentru vindecare 25-30 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 181 alin. 1 C.p. din 1968.
C. constată că și în prezent, după . data de 01.02.2014 a noului Cod penal (Legea 286/2009), fapta săvârșită este pedepsită în baza art. 193 alin 2 Cod penal, pedeapsa prevăzută fiind închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă.
Conform art 181 alin 1 Cod penal din 1968, pedeapsa aplicabilă este închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Cum prin reținerea în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante a provocării, prevăzută de art 73 lit b) Cod penal din 1968, devin aplicabile dispozițiile art 76 alin 1 lit e) Cod penal, se poate aplica inculpatului o pedeapsă cuprinsă între minimul special al pedepsei, 6 luni închisoare și minimul general, 15 zile închisoare, sau se aplică o amendă care nu poate fi mai mică de 250 lei.
În cazul în care în raport de dispozițiile art 193 alin 2 Cod penal ar fi reținută în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art 75 alin 1 lit a) Cod penal, ce permite în baza art 76 alin 1 Cod penal, reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, pedeapsa aplicabilă ar fi închisoare de la 4 luni la 3 ani și 4 luni sau amendă.
În aceste condiții, comparând pedepsele aplicabile pentru săvârșirea faptei conform Codului penal din 1968 și conform Codului penal în vigoare de la data de 01.02.2014, C. constată că legea penală mai favorabilă este reprezentată de dispozițiile art. 181 alin. 1 C.p. din 1968 cu apl. art. 73 lit. b C.p. din 1968, art. 76 lit. e) C.p. din 1968.
Sub aspectul pedepsei aplicate C. reține că în mod legal și temeinic prima instanță în raport de circumstanțele săvârșirii faptei, limitele de pedeapsă, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului și urmările faptei, a aplicat o pedeapsă just individualizată, respectiv 1.000 lei amendă penală.
În privința laturii civile, C. reține că este întemeiată critica Parchetului privind faptul că prima instanță nu a dispus actualizarea sumei pe care a fost obligat inculpatul să o plătească în favoarea părții civile S. C. Județean de Urgență C., cu indicele de inflație la data plății.
Cum prin cererea de constituire de parte civilă a Spitalului C. Județean de Urgență a fost solicitată obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de spitalizare reactualizată cu indicele inflației de la data producerii prejudiciului și până la data plății efective a debitului, prima instanță trebuia să se pronunțe asupra acestei cereri.
Actualizarea sumei ce constituie prejudiciu cu indicele de inflație de la data producerii prejudiciului la data plății are rolul de a compensa prejudiciul suferit de partea civilă pentru lipsa de folosință a sumelor folosite cu titlu de cheltuieli de spitalizare, prin păstrarea valorii reale a sumei pe care o va primi cu titlu de despăgubire, în temeiul art 998-999 Cod civil.
C. constată astfel că în mod nelegal prima instanță nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere al Spitalului C. Județean de Urgență prin care a fost solicitată obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de spitalizare reactualizată cu indicele inflației de la data producerii prejudiciului și până la data plății efective a debitului, cerere ce trebuia admisă.
Tot în privința modului de soluționare al acestei cereri, C. constată că este întemeiată critica Parchetului privind incorecta utilizarea a procedurii îndreptării erorii materiale prin încheiere ulterioară pronunțării, prin îndreptare de eroare materială neputându-se înțelege și soluționarea unui capăt de cerere ce a fost omis a fi soluționat, după cum rezultă din analiza art 278 Cod pr penală.
În privința cuantumului sumei pe care trebuia obligat inculpatul să o plătească către partea civilă S. C. Județean de Urgență, C. reține că sunt întemeiate susținerile reprezentantului parchetului privind faptul că la soluționarea acestui capăt de cerere prima instanță nu a ținut cont de culpa comună a inculpatului și părții vătămate.
C. constată că prima instanță deși a reținut și culpa părții vătămate, prin reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art 73 lit b ) Cod pr penală, iar la soluționarea acțiunii civile formulate de partea vătămată a avut în vedere culpa concurentă a acesteia, la soluționarea acțiunii civile formulate de partea civilă S. C. Județean de Urgență C. a omis să ia în considerare și această culpă comună.
Potrivit art. 998 cod civil din 1864, în vigoare la data săvârșirii faptei, cel ce cauzează altuia un prejudiciu este obligat să-l repare, iar despăgubirile acordate victimei trebuie să constituie o justă și integrală reparare a pagubei produse prin fapta ilicită a autorului.
Inculpatul răspunde însă față de partea civilă S. C. Județean de Urgență C. numai în măsura culpei sale.
Față de modul în care s-au desfășurat faptele, respectiv faptul că partea vătămată după ce a fost incomodată în trafic, în timp ce conducea un autoturism, a urmărit autoturismul condus de inculpat, pe care l-a blocat în trafic, după care i-a adus injurii și l-a lovit pe inculpat, fiind lovit ulterior de inculpat, C. apreciază că partea vătămată are o culpă de 50% în producerea vătămărilor pe care le-a suferit, iar inculpatul o culpă de 50%.
În aceste condiții, inculpatul nu putea fi obligat către partea civilă S. C. Județean de Urgență C. numai la plata a 50% din cheltuielile de spitalizare, între inculpat și partea vătămată neexistând solidaritate, atâta timp cât acțiunile lor au fost distincte.
Pentru diferența de 50 % din cheltuielile de spitalizare partea civilă S. C. Județean de Urgență C. se poate îndrepta împotriva părții vătămate.
Având în vedere aceste considerente în temeiul art 421 pct 2 lit a Cpp, C. va admite apelul Parchetului de pe lângă J. C. și apelul inculpatului declarat împotriva sentinței penale nr.43 din 16.01.2014, pronunțată de J. C., în dosarul nr._, urmând a desființa sentința penală și încheierea din 31.01.214 în parte, sub aspectul laturii civile cu privire la partea civilă S. C. Județean de Urgență C..
În temeiul art 998 și urm Cod civil de la 1864, va fi obligat inculpatul la plata către partea civilă S. C. Județean de Urgență C. a sumei de 186,5 lei actualizată cu indicele de inflație la data plății.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței penale apelate și încheierii desființate.
În temeiul art 275 alin 3 Cod pr pen., cheltuielile judiciare din apel vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul Parchetului de pe lângă J. C. declarat împotriva sentinței penale nr.43 din 16.01.2014, pronunțată de J. C., în dosarul nr._ .
Desființează sentința penală și încheierea din 31.01.214 în parte, sub aspectul laturii civile cu privire la partea civilă S. C. Județean de Urgență C..
Obligă inculpatul la plata către partea civilă S. C. Județean de Urgență C. a sumei de 186,5 lei actualizată cu indicele de inflație la data plății.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale apelate și încheierii desființate.
Cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Aprilie 2014.
Președinte, Judecător,
T. M. M. E. P.
Grefier,
E. L.
Red.jud. M.E.P.
J.fond:S.M.
G.S. 13.05.2014/5ex.
| ← Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 592/2014. Curtea... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
