Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 156/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 156/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 27-03-2014 în dosarul nr. 156/2014
Dosar nr._ - contestație -
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.156
Ședința publică de la 27 Martie 2014
PREȘEDINTE V. Trifănescujudecător
Grefier S. C.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. N. T.
din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. C.
c.c.c.
Pe rol, judecarea contestației formulată de condamnatul C. R. G., împotriva sentinței penale nr.277 din 28 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns condamnatul, asistat de avocat A. A. M., apărător oficiu.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, după care, s-a luat declarație contestatorului, care a arătat că își retrage contestația formulată.
Avocat A. A. M. pentru condamnat, solicită să se ia act de manifestarea de voință.
Reprezentantul parchetului solicită să se ia act de retragerea contestației, cu obligarea contestatorului la cheltuieli judiciare statului.
Contestatorul arată că își retrage contestația în anulare.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA
Asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.277 din 28 februarie 2014, Tribunalul D., în baza art. 23 din legea 255/2013 rap la art 595 NCPP, a respins contestația la executare privind pe condamnatul C. R. G., fiul lui L. și M., născut la data de 01.12.1984, în Caracal, jud.O., cu domiciliul în ., CNP –_ deținut în prezent în Penitenciarul C..
Cheltuielile judiciare au rămas in sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că la data de 05.02.2014, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului D. contestația formulată de condamnatul C. R. Gheoghe, prin care a solicitat aplicarea legii mai favorabile, conform art. 6 din Codul Penal, în vigoarea din 01.02.2014, privind pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 50 din data de 24.04.2009 pronunțată de Tribunalul O., definitivă prin decizia penală nr. 1854/11.05.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Sesizarea a fost însoțită de fișa de evaluare a deținutei, copiile sentințelor penale și ale mandatului de executare a pedepsei închisorii.
În motivarea contestației condamnatul a arătat că în noul cod penal infracțiunea pentru ca a fost condamnat are limitele de pedeapsă reduse la jumătate astfel încât în raport și de perioada pe care a executat-o de 3 ani și 9 luni și de situația familială foarte grea se impune aplicarea legii penale mai favorabile.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat următoarele:
Prin sentința penală nr. 50 din data de 24.04.2009 pronunțată de Tribunalul O., definitivă prin decizia penală nr. 1854/11.05.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestatorul a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 alin.1 lit.a și b cod penal pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.20 cod penal rap.la art.174, 175 lit.i, 176 alin.1 lit.a și b cod penal, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 279 alin.1 cod penal.
În baza art.33 lit.a, 34 lit.b cod penal și art.35 alin.1 cod penal s-a contopit pedepsele aplicate, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev,de art.64 lit.a și b cod penal.
În baza acestei sentințe s-a emis mandatul de executare nr. 147/11 mai 2010.
Potrivit art. 6 alin. (1) C. pen., „când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.”
Însă, conform art. 4 din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, „pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.”
Pentru a analiza incidența dispozițiilor art. 4 sau art. 6 CP, instanța a descontopit pedeapsa rezultantă în cele două pedepse ce o alcătuiesc, urmând a observa aplicabilitatea art. 4 / art. 6 CP pentru fiecare dintre acestea.
În urma intrării în vigoare a noului cod penal infracțiunea de tentativă la omor calificat și deosebit de grav, prev. de art 174, art 175 lit.i cpenal, 176 alin. 1 lit. a și b cod penal anterior se regăsește în dispozițiile art. 32 rap. la art. 188 alin. 1, 189 alin.1 lit. f și h cod penal, limitele de pedeapsă fiind de la 7 ani și 6 luni închisoare la 12 ani și 6 luni închisoare .
Pedeapsa aplicată contestatorului pentru infracțiunea menționată anterior este de 15 ani, astfel că pentru această infracțiune nu se impune reducerea pedepsei aplicate, față de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 187/2012, această pedeapsă neintrând sub incidența instituției legii penale mai favorabile.
De asemenea, infracțiunea prev de art.279 alin.1 cod penal se regăsește în noul cod penal în dispozițiile art. 342 alin.1, fiind pedepsită cu închisoare a de la 1 la 5 ani, astfel încât pedeapsa de 2 ani aplicată contestatorului pentru această infracțiune nu depășește maximul special prevăzut de noua lege, neimpunându-se reducerea acesteia.
Nu se impune aplicarea legii penale mai favorabile, nici cu privire la pedeapsa complementară privind interzicerea drepturilor prev.de art.64 m alin.1, lit.a, și lit.b cod penal pe o perioadă de 3 ani întrucât exercițiul acestor drepturi are corespondent în noul cod penal la art. 66 alin. a,b,d pe o durată maximă de 5 ani.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul C. R. G., iar în ședința publică de azi a arătat că își retrage contestația formulată.
Așa fiind și avându-se în vedere manifestarea de voință a contestatorului condamnat, C. urmează să ia act de retragerea contestației formulată de condamnatul C. R. G., iar în baza art.275 alin.2 Cod pr.penală, contestatorul condamnat va fi obligat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea contestației formulată de condamnatul C. R. G., împotriva sentinței penale nr.277 din 28 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._ .
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 27 martie 2014.
V. T.
Grefier,
S. C.
j.f.G.C.
PS/4.04.2014
| ← Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr.... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 439/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
