Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 1288/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1288/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-06-2013 în dosarul nr. 1288/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 1288
Ședința publică de la 10 iunie 2013
PREȘEDINTE G. C.- judecător
V. M.- judecător
L. B.- judecător
Grefier A. R.
Ministerul Public reprezentat prin procuror D. T. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
***
Pe rol, soluționarea recursului declarat de P. de pe lângă T. D. împotriva sentinței penale nr. 481 din data de 19 noiembrie 2012 pronunțată de T. D. în dosarul nr._, privind pe condamnatul G. F..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns condamnatul G. F., în stare de arest, asistat de avocat J. C., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se că nu au fost depuse alte cereri la dosar, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și deducerea perioadei detenției preventive de la 08.12.2006 la 09.12.2006 precizând că temeiul deducerii a fost menționat în dispozitivul sentinței.
Avocat J. C. pentru condamnatul G. F., având cuvântul, a solicitat admiterea recursului și deducerea din pedeapsă a perioadei detenției preventive de la 08.12.2006 la 09.12.2006.
Condamnatul G. F., având ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului formulat de P. și deducerea detenției preventive.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 481 din data de 19 noiembrie 2012 pronunțată de T. D. în dosarul nr._, în baza art. 461 lit. d C.p.p. rap. la art. 18 alin. 1 din Legea 302/2004 cu modificările ulterioare, a fost admisă contestația la executare formulată de către condamnatul G. F., fiul lui G. și G., născut la 23.09.1982, domiciliat în ., CNP –_, în prezent deținut în Penitenciarul Pelendava C..
A fost computată din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată condamnatului G. F. prin sentința penală nr. 741/19.XI.2004 a Tribunalului D., definitivă prin neapelare și perioada arestării în vederea predării statului român de la 01.09.2011 la 12.09.2011.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin cererea înregistrată la data de 05.06.2012 pe rolul Judecătoriei C., sub nr._/215/2012, condamnatul G. F., deținut în Penitenciarul Pelendava C. în executarea pedepsei de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt, a solicitat deducerea perioadei executate în vederea extrădării de la 01.08.2011 la 12.09.2011.
Prin sentința penală nr. 2066 din data de 26 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2012 s-a admis excepția de necompetență materială a instanței și s-a declinat competența în favoarea Tribunalului D., cu motivarea că aceasta este instanța de executare în a cărei rază teritorială se afla locul de deținere în care petentul era încarcerat la data formulării cererii.
Primind cauza spre soluționare, T. D. a înregistrat-o la data de 06.08.2012, sub nr._/215/2012.
Prin încheierea de ședință din data de 21 septembrie 2012 pronunțată în dosarul sus-menționat s-a constatat că din eroare dosarul a fost înregistrat pe rolul instanței ca fiind recurs, motiv pentru care s-a scos cauza de pe rol în vederea repartizării unui complet de cauze directe, fiind înregistrat la data de 27.09.2012, sub nr._, complet C 4 cauze directe.
În vederea unei juste soluționări a cauzei s-a dispus atașarea dosarului de fond nr. 2749/2004 al Tribunalului D. în care s-a pronunțat sentința penală nr. 741/2004. De asemenea, s-au solicitat informații Penitenciarului Pelendava C. cu privire la situația juridică a condamnatului, un referat în acest sens fiind întocmit și de către Biroul Executări Penale din cadrul Tribunalului D..
Totodată, fiind audiat în ședința publică din 05.11.2012, condamnatul a arătat că a fost condamnat la data o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare de către T. D., ca instanță de fond, iar din pedeapsa rezultantă nu s-a dedus perioada reținerii sale în vederea extrădării, cele declarate fiind consemnate și atașate la dosar.
Analizând cererea formulată, în raport de actele și lucrările dosarului, prima instanță a constatat și reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 741 din 09.11.2004 pronunțată de T. D. în dosarul nr.2749/P/2004, rămasă definitivă prin neapelare la data de 29.11.2004, numitul G. F. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g, alin. 3 lit. c Cp.; art. 217 alin. 1 Cp.
A fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 840 din 29.11.2004 și comunicat IPJ D..
Prin adresele nr._ din 27.12.2005 și 24.11.2006 și prin adresa nr._ din 09.03.2009 și nr._ din 15.03.2010 s-a comunicat din partea IPJ D. - Serviciului de Investigații Criminale faptul că numitul G. F. se sustrage de la executarea pedepsei, fapt pentru care a fost pus în urmărire generală prin Disp. IGPR nr. S/_ din 27.06.2005, fiind urmărit internațional.
A fost emis mandatul de urmărire internațională în vederea extrădării nr. 15 din 03.03.2009 și mandatul european de arestare nr. 14 din 03.03.2009.
Conform adresei nr._/SIRENE/COV din 01.09.2011 s-a comunicat faptul că numitul G. F. a fost arestat în Ungaria la 01.09.2011.
Prin adresa nr. A234382 din 13.09.2011 a Penitenciarului Oradea s-a comunicat data începerii executării pedepsei: 12.09.2011 și data expirării pedepse: 11.03.2016.
T., analizând cererea formulată de către petentul contestator, în raport cu motivele invocate, dar și în raport cu cazurile prevăzute expres de dispoziția procedurală a articolului 461 C.p.p., a constatat că prin sentința penală nr. 741 din 09.11.2004 pronunțată de T. D. în dosarul nr.2749/P/2004, rămasă definitivă prin neapelare la data de 29.11.2004, contestatorul G. F. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare. În baza acestei sentințe a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii cu nr. 840/29.11.2004, la data de 03.03.2009 dispunându-se darea în urmărire internațională în vederea extrădării, precum și emiterea mandatului european de arestare cu nr.14/03.03.2009. În baza acestui mandat european de arestare, contestatorul a fost arestat în Ungaria la data de 01.09.2011, fiind predat autorităților române la data de 12.09.2011 când a și început executarea pedepsei dispuse prin sentința penală nr. 741 din 09.11.2004 a Tribunalului D..
În conformitate cu dispozițiile art. 18 alin. 1 din Legea 302/2004 cu modificările ulterioare, durata arestului efectuat în străinătate în îndeplinirea unei cereri formulate de autoritățile române este luată în calcul în cadrul procedurii penale române și se compută din durata pedepsei aplicate de instanța română.
Față de aceste dispoziții prevăzute în legea specială s-a constatat ca întemeiată contestația formulată, cazul procedural incident fiind cel prevăzut de art. 461 lit. d C.p.p.
În speță, s-a reținut că arestarea condamnatului în Ungaria în vederea executării mandatului de arestare preventivă începând cu 01.09.2011 și până la data de 12.09.2011, când a fost predat autorităților române, poate fi calificat ca un incident ivit în cursul executării pedepsei, motiv pentru care din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată condamnatului G. F. prin sentința penală nr.7 41/19.XI.2004 a Tribunalului D., definitivă prin neapelare, deducându-se și perioada arestării în vederea predării statului român de la 01.09.2011 la 12.09.2011.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă T. D. arătând că instanța de fond a omis să deducă perioada în care condamnatul s-a aflat arestat provizoriu în Spania în vederea extrădării în România.
A doilea motiv de recurs privește temeiul juridic în baza căruia s-a dedus perioada arestării preventive, instanța de fond omițând să menționeze dispozițiile art. 461 lit. d Cod de procedură penală și art. 36 și 88 Cod penal.
Recursul este fondat.
La data de 15.05.2013 s-au depus la dosarul cauzei înscrisuri emise de Ambasada României la Madrid și Secretariatul General al Instituțiilor Penitenciarelor din cadrul Ministerului de Interne din Spania din care rezultă că G. F. fost reținut la data de 08.12.2006 a fost reținut de Garda Civilă din Alamuz - Cordoba în vederea executării mandatului internațional de arestare și a fost pus în libertate condiționată de către un magistrat spaniol la 09.12.2006, fiind atașată și copia încheierii prin care s-a dispus această măsură. Ulterior, condamnatul a fost arestat pe teritoriul Ungariei la data de 01.09.2011 și predat autorităților române la data de 12.09.2011.
Instanța de fond a dedus doar perioada detenției preventive din Ungaria deși se impunea și deducerea perioadei detenției preventive din Spania, având în vedere că a fost arestat în vederea extrădării, temeiul solicitării extrădării fiind mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 840/29.11.2004 emis de T. D..
Având în vedere dispozițiile art. 18 din Legea 302/2004 precum și art. 88 Cod penal privind computarea reținerii și arestării preventive, Curtea va admite recursul formulat de P. și va casa sentința în sensul că va deduce din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată condamnatului G. F. prin S.P. nr. 741/19.11/2004 a Tribunalului D., definitivă prin neapelare perioada arestării în vederea predării statului român de la 01.09.2011 la 12.09.2011 cât și perioada reținerii de la 08.12.2006 la 09.12.2006.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art. 192 alin. 3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în faza de recurs vor rămâne în sarcina acestuia urmând ca suma de 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu să fie avansată din fondurile MJ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P. de pe lângă T. D. împotriva sentinței penale nr. 481 din data de 19 noiembrie 2012 pronunțată de T. D. în dosarul nr._ .
Casează sentința în sensul că deduce din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată condamnatului G. F. prin S.P. nr. 741/19.11/2004 a Tribunalului D., definitivă prin neapelare perioada arestării în vederea predării statului român de la 01.09.2011 la 12.09.2011 cât și perioada reținerii de la 08.12.2006 la 09.12.2006.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în faza de recurs rămân în sarcina acestuia, urmând ca suma de 100 lei - reprezentând onorariu avocat oficiu - să fie avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 iunie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
G. C. V. M. L. B.
Grefier,
A. R.
Red.jud.G.C.
j.f.M.N.
dact. 3 ex./O.A.
| ← Ameninţarea. Art. 193 C.p.. Decizia nr. 1351/2014. Curtea de... | Înlocuirea măsurii preventive. Art. 139 C.p.p.. Decizia nr.... → |
|---|
