Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 170/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 170/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 28-03-2014 în dosarul nr. 170/2014
Dosar nr._ - contestație la executare -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 170
Ședința publică de la 28 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE Ș. B. - judecător
Grefier-M. V.
Ministerul Public reprezentat de procuror R. N. din cadrul
D.N.A. – S. T. C.
¤¤¤¤
Pe rol, soluționarea contestației formulată de contestatoarea condamnată B. A. C., deținută în Penitenciarul C., împotriva sentinței penale nr.116 din 27.02.2014 pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr._, având ca obiect contestația la executare (art.598 NCPP).
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatoarea condamnata B. A. C., asistată de avocat B. M., apărător ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, avocat B. M. a solicitat efectuarea unei adrese pentru atașarea dosarului în care a fost condamnată inculpata.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea aceste cereri.
Instanța, constatând că pentru soluționarea contestației nu este necesară atașarea dosarului în care a fost condamnată contestatoarea, respinge această cerere formulată de apărătoarea contestatoarei, ca inutilă.
Apoi, avocat B. M., pentru contestatoare, a solicitat suspendarea cauzei până la soluționarea de către ICCJ a întrebării preliminare în legătură cu aplicarea art. 6 din noul cod penal în situația reținerii cauzei de reducere prev. de art. 3201 din vechiul cod de procedură penală, în sensul dacă maximul prevăzut de legea nouă este cel prevăzut de lege sau cel redus ca urmare a reținerii unei astfel de cauze de reducere.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea acestei cereri întrucât pedeapsa aplicată condamnatei nu depășește maximul prevăzut de noua lege, chiar și redus conform art. 3201 Vcpp.
Instanța, având în vedere că pedepsele aplicate condamnatei nu depășesc maximul special al pedepsei prevăzut de noua lege, chiar și redus ca urmare a reținerii cauzei de reducere, prev. de art. 396 alin. 10 Cpp (anterior 3201 Vcpp), consideră irelevant modul de soluționare de către ICCJ a sesizării respective și astfel respinge această cerere privind suspendarea cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat B. M. având cuvântul pentru contestatoarea condamnată, a solicitat admiterea contestației, arătând că hotărârea primei instanțe este lovită de nulitate întrucât minuta nu a fost întocmită în 2 exemplare identice, în sensul că un exemplar este scris de mână, iar celălalt la calculator. De asemenea judecătorul care a soluționat cauza este același cu cel care a soluționat fondul cauzei și astfel acesta era incompatibil. Un alt motiv de nulitate este acela că nu a fost citată condamnata pentru termenul la care s-a pronunțat sentința.
În subsidiar, a solicitat admiterea contestației și reducerea pedepsei spre minim, ținând cont de disp. art.15 din Vechiul Cod penal, având în vedere atitudinea condamnatei și faptul că parte din prejudiciu, respectiv 600.000 Euro a fost achitat de către condamnată.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, solicită respingerea contestației, precizând că nu există nici o cauză de nulitate a sentinței. Condamnata a avut apărător, iar pedeapsa aplicată acesteia este în limitele de pedeapsă prevăzute de noul cod.
Contestatoarea condamnată B. A. C. având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său.
Dezbaterile fiind închise.
CURTEA
Asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.116 din 27.02.2014 pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr._ , s-a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de petenta condamnată B. A. C., fiica lui C. și A., născută la data de 03.08.1968 în localitatea Bacău, jud. Bacău, cu domiciliul în Tg-J., ..4, ., jud.Gorj, CNP_, în prezent deținută în Penitenciarul de Maximă Siguranță C..
A fost obligată contestatoarea la 30 de lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr._, condamnata B. A. C., prin apărătorul ales, a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 99 din 31.05.2011 pronunțată de Tribunalul Gorj Secția Penală în dosarul nr._, constând în modificarea pedepselor la care a fost condamnată, deducerea pedepsei executate, descontopirea pedepselor, repunerea lor în individualitate și micșorarea pedepsei aplicate în raport de noile limite prevăzute de lege.
În motivarea contestației a arătat că potrivit noilor reglementări din Noul Cod Penal în cazul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, consecințele deosebit de grave au fost dezincriminate, astfel că noile limite de pedeapsă pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune conform art. 244 din Noul Cod Penal sunt de la 6 luni la 3 ani în forma simplă și de la 1 la 5 ani în varianta agravată.
A apreciat ca instanța făcând aplicarea dispozițiilor art. 15 din vechiul Cod Penal, având în vedere că pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune a fost chiar sub minimul special și anume de 3 ani, ar putea reanaliza situației condamnate în raport de noua reglementare și să se aplice o pedeapsă stabilită între noile limite ale infracțiuni de înșelăciune orientată către minim, așa cum a fost pedeapsa aplicată condamnatei.
A mai arătat faptul că instanța de fond a reținut în sarcina condamnatei circumstanțe atenuante, faptul că nu a avut antecedente penale, orientând astfel pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, spre minimul special.
În opinia petentei condamnate în cazul în care nu îi vor fi aplicate dispozițiile legii penale mai favorabile, vor fi afectate principiul egalității în fața legii, precum și principiul legii penale mai favorabile, pentru inculpații care, deși se află în aceeași situație juridică, din motive independente de voința lor, pot fi sancționați diferit pentru aceeași faptă în pofida faptului că unii dintre aceștia pot fi chiar autori.
Petenta condamnată a mai precizat faptul că a suferit în penitenciar un infarct și un șoc anafilactic datorat condițiilor de detenție.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. 1 lit. d din C.pr.pen., art. 595 din C.pr.pen., Legea 187/2012, și art. 15 din vechiul C.pen.
La dosarul cauzei s-au depus, sentința penală nr. 99 din 31.05.2011 pronunțată de Tribunalul Gorj Secția Penală în dosarul nr._, extrasele deciziilor penale nr.107 din 28 martie 2012 a Curții de Apel C. și nr. 2734/17.09.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, mandatul de executare a pedepsei închisorii, emis în baza hotărârii definitive de condamnare.
Analizând actele dosarului și dispozițiile legale, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 99 din 31.05.2011 pronunțată de Tribunalul Gorj Secția Penală în dosarul nr._, definitivă prin deciziile penale nr.107 din 28 martie 2012 a Curții de Apel C. și nr. 2734/17.09.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, petenta B. A. C. a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1, lit. a teza II, lit. b și lit. c C.p.
În baza sentinței penale menționate s-a emis de către Tribunalul Gorj mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 139/2011 din 17.09.2013.
Potrivit art. 6 alin. (1) C.pen. „când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim”.
Conform art. 4 din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
În cauză, persoana condamnată se află în executarea unei pedepse rezultante de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b și c C.pen., pronunțată printr-o hotărâre definitivă, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune în formă continuată și uz de fals, în formă continuată.
În ceea ce privește pedeapsa principală prevăzută de lege pentru infracțiunea de înșelăciune în noul cod penal, respectiv art. 244 alin. 2 Cod penal, aceasta este în cuantum de la 1 la 5 ani. Se observă că pedeapsa aplicată condamnatei este de 3 ani, deci sub maximul prevăzut de noua lege. În consecință, potrivit art. 4 din Legea nr. 187/2012, aceasta nu poate fi redusă ca urmare a intrării în vigoare a acestei legi.
Referitor la pedeapsa complementară aplicată prin sentința de condamnare, se observă că aceasta este în cuantum de 2 ani și a constat în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b și c C.pen.
Potrivit noii reglementări, respectiv art. 66, conținutul acestei pedepse se regăsește întocmai la dispozițiile art. 66 alin. 1 lit. a, b și d.
În conformitate cu același text, limita maximă a acestei pedepse este de 5 ani. Cum pedeapsa aplicată prin sentința de condamnare nu depășește această limită de 5 ani, nici cu privire la pedeapsa complementară nu sunt aplicabile dispozițiile legii mai favorabile.
Față de cele ce preced, în baza art. 595 C.pr.pen., s-a respins cererea de aplicare a legii penale mai favorabile, formulată de petenta condamnată B. C..
Împotriva acestei sentințe penale a formulat contestație condamnata B. A. Constanta.
Motivele contestației au fost formulate oral de avocatul ales și sunt expuse în partea introductivă a prezentei.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 99 din 31.05.2011 pronunțată de Tribunalul Gorj Secția Penală în dosarul nr._, definitivă prin deciziile penale nr.107 din 28 martie 2012 a Curții de Apel C. și nr. 2734/17.09.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, petenta B. A. C. a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1, lit. a teza II, lit. b și lit. c C.p. pentru săv. infr. prev. de art. 215 alin. 1,2,3 și 5 Cp cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp, art. 3201 alin. 7 Cpp, art. 74 lit. a și c și art. 76 lit b Cp și la pedeapsa de 15.000 lei amendă penală pentru săv. infr. prev. de art. 290 C.p., cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp, art. 3201 alin. 7 Cpp, art. 74 lit. a și c și art. 76 lit. e C.p.
Aceste fapte sunt incriminate în prezent în noul Cod penal în disp. art. 244 alin. 2 și în disp. art. 322 alin. 1, iar limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de înșelăciune sunt de la 8 luni la 3 ani și 4 luni, reduse ca urmare a dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cpp (anterior art. 3201 VCpp), iar pentru infracțiunea de fals, în cazul amenzii, sunt între 1.350 lei și 112.500 lei, reduse ca urmare a dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cpp (anterior art. 3201 VCpp),
În atare situație, se constată că în mod corect prima instanță a reținut că pedepsele aplicate condamnatei în baza vechii reglementări, de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1, lit. a teza II, lit. b și lit. c C.p. pentru săv. infr. prev. de art. 215 alin. 1,2,3 și 5 Cp și de 15.000 lei amendă penală pentru săv. infr. prev. de art. 290 C.p., nu depășesc maximul special prevăzut de legea nouă, respectiv de 3 ani și 4 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor ca pedeapsa complementară în cazul infracțiunii de înșelăciune și de 112.500 lei amendă în cazul infracțiunii de fals și astfel, nu sunt aplicabile în cauză disp. art. 6 din noul Cod penal.
Solicitarea contestatoarei de a i se aplica dispozițiile art. 15 din vechiul Cod penal, care prevede reducerea pedepsei și sub maximul special prevăzut de legea nouă în raport de infracțiunea săvârșită, de persoana condamnatului, de conduita acestuia după pronunțarea hotărârii sau în timpul executării pedepsei și de timpul cât a executat din pedeapsă, nu poate fi primită.
Astfel, este adevărat că potrivit acestui text de lege, pedeapsa putea fi redusă chiar și sub maximul special prevăzut de legea nouă, însă acest text de lege nu poate fi aplicabil în cauză, chiar dacă constituie o lege penală mai favorabilă, întrucât în noul Cod penal nu mai este prevăzută o astfel de posibilitate, iar legea de aplicare a noului Cod penal, cu nr. 187/2012, prevede expres că este interzisă aplicarea acestui text de lege, art. 4 din această lege prevăzând „Pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi”.
Faptul, că o astfel de lege încalcă dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituția României, prin care se arată că legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, nu poate fi constatat direct de instanță, o astfel de susținere putând fi analizată doar de Curtea Constituțională și numai în urma invocării unei excepții de neconstituționalitate, excepție care însă nu a fost invocată în cauză.
Aspectul invocat, că hotărârea primei instanțe este lovită de nulitate pe considerentul că minuta nu a fost întocmită în două exemplare identice, nu poate fi reținut. Astfel, minuta a fost întocmită în două exemplare, așa cum prevede legea, neavând relevanță dacă un exemplar este scris de mână, iar altul cu ajutorul calculatorului, important fiind ca aceste 2 exemplare să aibă același conținut, ori, în cauză, nu s-a dovedit că acestea ar avea conținut diferit.
De asemenea, nici aspectul că judecătorul era incompatibil întrucât este același care a judecat și cauza în fond, nu este întemeiat. Astfel, contestația de față nu este o cale de atac declarată împotriva soluției dată pe fondul cauzei, ci este o cerere distinctă și astfel nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 64 alin. 3 Cpp, care prevăd incompatibilitatea judecătorului.
Nici critica, că nu a fost citată condamnata pentru termenul la care s-a judecat contestația în primă instanță, nu este întemeiată, întrucât potrivit art. 23 alin. 8 din Legea 255/2013, în cauzele, cum este și cea de față, nu se citează persoana condamnată, ci doar este încunoștințată despre termenul stabilit și de posibilitatea de a formula concluzii scrise, judecarea cauzei având loc fără participarea persoanei condamnate, a avocatului acesteia și a procurorului, ori în cauză condamnata a fost încunoștințată că va fi soluționată cauza la data de 27.02.2014 și că are posibilitate să depună concluzii scrise, aceasta semnând pentru primirea acestei comunicări (conform dovezii de la fila 47).
Prin urmare, Curtea, în baza art. 4251 alin. 7 lit. b C.p.p, va respinge contestația, ca nefondată, iar în baza art. 275 alin. 2 Cpp, o va obliga pe contestatoare la 70 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația formulată de contestatoarea condamnată B. A. C., deținută în Penitenciarul C., împotriva sentinței penale nr.116 din 27.02.2014 pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr._ .
Obligă pe contestatoarea condamnată la 70 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Martie 2014.
Președinte,
Ș. B.
Grefier,
M. V.
G.S. 04 Aprilie 2014
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 534/2014. Curtea... | Abuz în serviciu contra intereselor publice. Art.248 C.p..... → |
|---|
