Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 534/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 534/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 11-04-2014 în dosarul nr. 534/2014
Dosar nr._ - Art.178 Cod penal -
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE A.
DECIZIA PENALĂ NR.534
Ședința publică de la 11 Aprilie 2014
PREȘEDINTE A. Iliejudecător
V. Trifănescujudecător
Grefier L. M. P.
Ministerul Public reprezentat de procuror V. N.
din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. C.
c.c.c.
Pe rol, judecarea apelurilor declarate de asigurătorul A. R. A. SA și inculpatul Ș. L. C., împotriva sentinței penale nr.369 din 31 ianuarie 2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat M. I., apărător oficiu, care substituie pe avocat M. M., partea civilă T. G., asistat de avocat Digă A., apărător ales, care substituie pe avocat C. A., lipsind societatea de A. R. A. SA și S. C. de Urgență C..
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, s-a constatat că la dosarul a fost depusă o cerere din partea asigurătorului care a solicitat să se ia act că își retrage apelul, s-a luat declarație inculpatului, care a arătat că își retrage apelul declarat.
Avocat M. I. pentru inculpat, solicită să se ia act de manifestarea de voință.
Reprezentantul parchetului solicită să se ia act de retragerea apelurilor declarate de inculpat și asigurător, cu obligarea apelanților la cheltuieli judiciare statului.
Inculpatul arată că își retrage apelul.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA
Asupra apelurilor de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.369 din 31 ianuarie 2014, Judecătoria C., în temeiul art 178 al. 1 și 2 C.p. cu aplicarea art. 320/1 alin. 7 C.p.p. a condamnat pe inculpatul Ș. L. C., fiul lui C. și O., născut la data de 21.05.1990 în . în comuna Goiești, ., județul D., CNP_, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
In temeiul art 71 Cp, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev de art 64 alin 1 lit a, teza a doua, si lit b Cp pe durata executării pedepsei .
În baza art. 81 al. 1 și 2 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni, calculat potrivit art. 82 C.pen.
În baza art. 71 al. 5 C.pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza art. 359 C.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a luat act că S. C. de Urgență C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 14, 346 C.p.p s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă T. G. și a fost obligat asiguratorul de răspundere civilă SOCIETATEA DE A. R. A. ASIGURĂRI SA la plata sumei de 16.949 lei, din care suma de 10.000 lei reprezintă daune morale și suma de 6.949 lei reprezintă daune materiale.
A fost obligat inculpatul la 1500 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 594/P/2013 din 22.08.2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul D., s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului Ș. L. C., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 1 și 2 Cp..
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces – verbal de cercetare la fața locului cu fotografii judiciare și schița locului faptei; raport de expertiză tehnică auto, supliment la raportul de expertiză; raport de expertiză criminalistică întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București din cadrul INEC; raportul de constatare medico legală autopsie nr. 2993/A3 emis de IML C. la data de 20.09.2011; înscrisuri; declarații martori; declarații învinuit.
În cursul cercetării judecătorești au fost depuse înscrisuri în circumstanțiere: caracterizări și fișa de cazier judiciar a inculpatului.
Înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul Ș. L. C. s-a prevalat de dispozițiile art 320/1 Cpp, conform cărora „până la începerea cercetării judecătorești, poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Analizând întregul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În seara zilei de 22.07.2011, în jurul orelor 21.30, inculpatul Ș. L. C. a plecat din municipiul C., cu intenția de a se deplasa la domiciliu, în ., conducând autoturismul proprietate personală marca Volskwagen Golf înmatriculat sub nr._ . Inculpatul este posesor al permisului de conducere valabil pentru categoriile A, B și C din data de 12.10.2009.
În jurul orei 21.45 în timp ce se deplasa pe DN 6B, pe raza ., ., inculpatul a observat că victima T. A. se angajase în traversarea străzii, de la stânga spre dreapta, prin loc neamenajat și fără să se asigure, fiind lovită de autoturismul condus de către acesta și proiectată peste vehicul, pe partea carosabilă, împrejurări în care a survenit decesul.
Din raportul de constatare medico – legală necropsie nr. 2993/A3 emis de IML C. la data de 20.09.2011, a rezultat că moartea numitului T. A., în vârstă de 85 de ani, a fost violentă și s-a datorat șocului traumatic și hemoragic, urmarea unui politraumatism cu multiple fracturi costale, sternale, de coloană vertebrală cu hemotorax și fracturi ale oaselor membrelor superioare și inferioare. Leziunile de violență s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri dure și compresiune între planuri dure în condițiile accidentului de circulație suferit. Între leziuni și deces există legătură de cauzalitate directă, necondiționată.
Pentru a se stabili dinamica producerii accidentului, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice auto, iar din raportul nr. 8635/P/2011 întocmit de expert tehnic dr. ing. G. B. din cadrul Biroului de Expertize Judiciare Tehnice și Contabile D. a rezultat că accidentul s-a produs în modalitatea mai sus descrisă, iar în momentul premergător accidentului autoturismul condus de către inculpat circula prin localitatea Duțulești cu o viteză de circa 88 km/h, viteză ce se află în raport de cauzalitate cu accidentul produs.
S-a apreciat că accidentul a fost generat de pietonul – victimă T. A., care a traversat .-un loc nepermis, însă la producerea accidentului a contribuit și inculpatul Ș. L. C., care a circulat cu o viteză cu mult peste viteza legală pe acel sector de drum.
Accidentul putea fi evitat atât de către victimă, dacă nu traversa DN 6 B prin loc nepermis și fără să se asigure sau dacă nu-și mai continua deplasarea, rămânând la mijlocul părții carosabile fără a depăși marcajul longitudinal ce desparte cele două sensuri de circulație, până când trecea autoturismul condus de inculpat, dar, de asemenea, putea fi evitat și de către inculpat, dacă ar fi respectat regimul de viteză pe acel sector de drum, deoarece spațiul de oprire la viteza de 50 km/h (viteză legală) – calculat de expert la valoarea de 30,07 metri – este mult mai mic decât spațiul de unde s-a declanșat starea de pericol – calculat de expert la valoarea de 47,14 m.
La solicitarea inculpatului Ș. L. C., în cauză s-a efectuat de către același expert tehnic un supliment al raportului de expertiză tehnică, în care s-a concluzionat că la o distanță de 15 m de locul impactului cu victima, autoturismul era condus de inculpat cu o viteză de 87 km/h și au fost menținute concluziile anterioare referitoare la posibilitățile de evitare a accidentului.
De asemenea, tot la solicitarea inculpatului, a fost efectuată o expertiză criminalistică de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București din cadrul INEC, fiind întocmit raportul nr. 217/27.06.2013, care la stabilirea vitezei de deplasare a autoturismului condus de inculpat a avut în vedere urmele de frânare, dispunerea mijloacelor materiale de probă la fața locului și avariile suferite de autoturism.
S-a stabilit ca dinamică a producerii accidentului faptul că, în timp ce conducea autoturismul înmatriculat sub nr._ pe DN 6 B, pe raza localității Duțulești, inculpatul a observat victima care s-a angajat în traversarea drumului de la stânga la dreapta și a acționat intensiv sistemul de frânare. Victima a fost lovită de partea frontală a autoturismului, preluată pe capota motor, a lovit parbrizul în zona superioară din stânga, după care corpul său a fost rotit peste plafon și apoi proiectat pe carosabil, între cele două urme de frânare. În urma impactului a rezultat decesul pietonului.
Viteza de deplasare a autoturismului condus de inculpatul Ș. L. C. în momentul apariției stării de pericol a fost de cca. 100 km/h, iar în momentul impactului a fost de cca. 65 km/h.
Victima T. A. putea preveni accidentarea sa dacă nu s-ar fi angajat în traversarea drumului public prin loc nepermis și fără să se asigure, în timp ce inculpatul o putea evita dacă ar fi circulat cu viteza maximă admisă în localități.
Impactul dintre autoturism și victimă nu s-a produs în cadrul întârzierilor involuntare ale conducătorilor auto.
Având în vedere probatoriul administrat în cauză, s-au reținut în sarcina inculpatului Ș. L. C. încălcarea următoarelor dispoziții legale: art. 35 alin. 1 din OUG 195/2002; art. 48 din OUG 195/2002; art. 49 alin. 1 din OUG 195/2002 și art. 114 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002.
La rândul său, victima T. A. a încălcat următoarele dispoziții legale: art. 35 alin. 1 din OUG 195/2002; art. 72 alin. 3 din OUG 195/2002.
În consecință, producerea accidentului s-a datorat culpei concurente a celor doi conducători de vehicule.
Atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești inculpatul a recunoscut și a regretat săvârșirea faptei.
În drept, fapta inculpatului care în seara zilei de 22.07.2011 a provocat un accident de circulație în urma căruia a rezultat decesul victimei T. A., întrunește elementul material al infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin 1 și 2 C.p.
Elementul material s-a realizat prin acțiunea inculpatului, care nu a respectat normele legale cu privire la respectarea vitezei legale pe acel sector de drum, urmarea imediată constând în moartea victimei T. A..
Cu privire la latura subiectivă, inculpatul a săvârșit fapta cu forma de vinovăție a culpei cu prevedere, inculpatul Ș. L. A. încălcând obligația de diligență ce-i revenea, prevăzând rezultatul socialmente periculos al faptei însă nu l-a acceptat, considerând fără un temei suficient că acesta nu se va produce.
Întrucât uciderea din culpă a fost săvârșită de către inculpat, conducător auto, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale, fapta se încadrează în forma agravată a infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin.2 C.p.
Apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art.345 alin2 C.p.p., în sensul că fapta dedusă judecății există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, în cauză a operat răspunderea penală a inculpatului pentru infracțiunea comisă.
La individualizarea pedepselor, instanța a avut in vedere dispozițiile art. 72 C.pen., ținând seama de pericol social concret al infracțiunii savarsite, modul de acțiune, limitele de pedeapsă prevăzute de codul penal si împrejurările care agravează si atenuează răspunderea penală a inculpatului. În ceea ce privește pericolul social concret al faptei săvârșite, acesta a fost apreciat în baza art.18 and.1 alin2 C.p., instanța urmând să țină seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita inculpatului.
Totodată, instanța a ținut cont și de dispozițiile art. 320 indice 1 alin1 și 7 C.p.p.- urmând ca la stabilirea pedepsei să țină cont de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă mai sus menționate.
În speță, instanța a reținut că inculpatul Ș. L. A. nu este cunoscut cu antecedente penale, iar pe parcursul procesului penal a recunoscut și a regretat fapta comisă. Instanța a reținut, de asemenea, că inculpatul este o persoană bine integrată în societate, are un loc de muncă stabil, câștigându-și existența în mod cinstit, așa cum rezultă din caracterizările depuse la dosarul cauzei.
În ceea ce privește individualizarea executării pedepsei, instanța a reținut că, în cauză, cu privire la inculpatul Ș. L. C., sunt îndeplinite condițiile pentru incidența instituției suspendării condiționate a executării pedepsei, prevăzute de art.81 C.p.
Astfel, pe de o parte, pedeapsa aplicată de instanță este mai mică de 3 ani închisoare iar inculpatul Ș. L. C., nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 3 ani, astfel cum rezultă din cazierul judiciar.
Pe de altă parte, având în vedere împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta precum și circumstanțele personale ale inculpatului instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
În baza art. 81 al. 1 și 2 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni, calculat potrivit art. 82 C.pen.
În baza art. 359 C.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Instanța a constatat că S. C. de Urgență C. nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză penală.
Partea vătămată T. G., fiul victimei, s-a constituit parte civilă cu suma de 40.000 lei, din care suma de 20.000 lei daune materiale și suma de 20.000 lei daune morale.
Instanța a încuviințat părții civile T. G. proba testimonială, fiind audiați martorii P. M. și S. T., pe latură civilă, declarațiile acestestora fiind consemnate și atasate la dosarul cauzei. De asemenea, instanța a încuviințat pe latură civilă, proba cu înscrisuri, acestea fiind depuse la dosarul cauzei, respectiv facturi și bonuri fiscale.
Cu privire la soluționarea laturii civile, potrivit art.998 vechiul C.civil, orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara.
Pentru existența răspunderii civile delictuale, se cer realizate în mod cumulativ următoarele condiții: existența unei fapte, existența unui prejudiciu, existența unui raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu, existența vinovăției persoane care a săvîrșit fapta.
În cauză, instanța a reținut că, fapta inculpatului care în seara zilei de 22.07.2011 a provocat un accident de circulație în urma căruia a rezultat decesul victimei T. A., întrunește elementul material al infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin 1 și 2 C.p.
Instanța a apreciat că exisă un prejudiciu adus părții civile prin săvârșirea faptei ilicite, între faptă și prejudiciu existând un raport de cauzalitate, de la cauză la efect, respectiv, prejudiciului a fost cauzat ca urmare a săvârșirii faptei ilicite. Fapta inculpatului Ș. L. A. a fost săvârșită cu forma de vinovăției a culpei.
Din declarațiile martorei P. M. C., a rezultat că la înmormântarea victimei T. A. au participat în jur de 180 – 200 persoane, iar suma totală pentru înmormântare și pomenirea de la înmormântare a fost în jur de 6000 lei sau chiar mai mult. A mai arătat martora că victima s-a bucurat de o apreciere deosebită în comună, întrucât a fost brigadier.
Martorul S. T. a arătat că partea civilă a cheltuit următoarele sume de bani: 500 lei crucea; 500 lei preotul; la pomana de la înmormântare au participat în jur de 200 de persoane, iar la pomana de 6 săptămâni au participat 100 de persoane. A mai arătat că T. G. a mai achitat suma de 400 – 500 lei transportul victimei la morgă, suma de 200 lei transportul victimei la cimitir și alte cheltuieli specifice.
De asemenea, instanța a avut în vedere și culpa comună egală a celor două părți, respectiv a inculpatului și a victimei T. A..
Astfel, în raportul de expertiză tehnică auto s-a menționat că "numitul T. A. putea preveni accidentarea sa dacă nu s-ar fi angajat în traversarea drumului public prin loc nepermis și fără să se asigure". În consecință, instanța apreciază că suma de 6949 lei acoperă prejudiciul material produs părții civile.
Cu privire la daunele morale solicitate de părțile civile, dacă în cazul răspunderii civile patrimoniale, stabilirea prejudiciului este relativ ușoară, întrucât acesta este material, evaluabil în bani, iar criteriile de evaluare a pagubei materiale sunt tot de natură patrimonială, în cazul răspunderii civile pentru daune morale, dimpotrivă, prejudiciile sunt imateriale, nesusceptibile, prin ele însele, de a fi cântărite în bani.
În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice plan, suferite de partea vătămată, și probate cu orice mijloc de probă, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat.
Instanța a apreciat că, față de relația de afecțiune existentă între partea civilă și victimă, după cum rezultă și din declarațiile martorilor audiați, acesta a suferit, ca urmare a faptei inculpatului, un prejudiciu moral care necesită reparație bănească, evaluat de instanță la suma de 10.000 lei.
Autoturismul condus de inculpat în momentul producerii accidentului era asigurat la SOCIETATEA DE A. R. A. ASIGURĂRI.
În legătură cu persoana care poate fi obligată la plata acestor despăgubiri, potrivit disp. art. 54 alin.2 din Legea nr. 136/1995, modificată prin OUG nr. 61/2005, aprobată prin Legea nr.283/7.10.2005 “în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați”.
În aceste condiții, ținând cont și de disp. art. 49 din aceeași lege potrivit cărora asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, instanța apreciază că la plata despăgubirilor civile dovedite de părțile civile va fi obligat direct asigurătorul de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia.
De asemenea, potrivit recursului în interesul legii soluționat prin decizia nr. 3/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în situația în care autoturismul înmatriculat în România nu este asigurat pentru răspundere civilă, Fondul de protecție a victimelor străzii are calitatea de parte responsabilă civilmente și poate fi obligat singur, iar nu în solidar, cu inculpatul, la plata despăgubirilor civile către persoanele păgubite prin accidente de vehicule neasigurate.
În aceste condiții, dacă inculpatul care a depus diligențe și a încheiat un contract de asigurare pentru răspundere civilă cu o societate de asigurare ar fi obligat să plătească despăgubiri civile către persoanele păgubite prin accidente de circulație, s-ar crea o situație discriminatorie față de un inculpat care deși nu a încheiat asigurare de răspundere civilă nu poate fi obligat la plata despăgubirilor civile.
Fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, instanța, în temeiul art. 14, 346 C.p.p. a admis în parte acțiunea civilă, formulată de către partea civilă T. G. și a fost obligat asiguratorul de răspundere civilă SOCIETATEA DE A. R. A. ASIGURĂRI SA la plata sumei de 16.949 lei, din care suma de 10.000 lei reprezintă daune morale și suma de 6.949 lei reprezintă daune materiale.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel asigurătorul A. R. A. SA și inculpatul Ș. L. C., iar în ședința de azi, 11 aprilie 2014, inculpatul a arătat că își retrage apelul.
Se constată, de asemenea, că la data de 10 aprilie 2014, prin serviciul registratură asigurătorul A. R. A. SA a depus o cerere prin care a arătat că își retrage apelul declarat.
Având în vedere dispozițiile art.421 rap.la art.415 Cod pr.penală Cod pr.penală, C. va lua act de retragerea apelurilor.
În baza art.275 alin.2 Cod pr.penală, apelanții vor fi obligați la câte 100 lei cheltuieli judiciare statului și pe apelantul inculpat și la plata sumei de 200 lei reprezentând onorariu apărător oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea apelurilor declarate de asigurătorul A. R. A. SA și inculpatul Ș. L. C., împotriva sentinței penale nr.369 din 31 ianuarie 2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ .
Obligă apelanții la câte 100 lei cheltuieli judiciare statului și pe apelantul inculpat și la plata sumei de 200 lei reprezentând onorariu apărător oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 11 aprilie 2014.
A. IlieValentina T.
Grefier,
L. M. P.
Red.jud.VT
j.f.M.M.
PS/25.04.2014
| ← Traficul de influenţă. Art.257 C.p.. Decizia nr. 507/2014.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 170/2014.... → |
|---|
