Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 2471/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2471/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 17-12-2013 în dosarul nr. 2471/2013
Dosar nr._ - art.215 Cod penal –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 2471/2013
Ședința publică de la 17 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E. P. - judecător
A. D. - judecător
T. M. - judecător
Grefier: M. I.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. T. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
¤¤¤¤
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 11 decembrie 2013, consemnate prin încheierea de ședință de la această dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie penală, având ca obiect recursurile declarate de P. DE PE L. J. M. și recurenta inculpată P. L., împotriva sentinței penale nr.165 din 27 iunie 2013, pronunțată de J. M., în dosarul nr._, având ca obiect delapidarea (art. 215 ind.1 C.p.).
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Constată că, prin sentința penală nr.165 din 27 iunie 2013, pronunțată de J. M., în dosarul nr._, s-a admis cererea inculpatei P. L. privind judecarea sa potrivit procedurii prevăzută de art. 320 ind. 1 C.p.p.
În baza art. 215 ind. 1 alin. 2 C.pen., a condamnat pe inculpata P. L. fiica lui I. și Sevastița, născută la data de 5.06.1961 în Baia de A., județul M., cu domiciliul în M., ., ., . județul Gorj, CNP –_, cetățenie română, studii 12 clase, fără antecedente penale, la pedeapsa de 12 ( doisprezece) ani închisoare.
I s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II - a și lit. b din C.pen. pe durata și în condițiile art. 71 C.pen.
În baza art. 88 C.pen., s-a dedus din durata pedepsei durata reținerii și arestului preventiv pentru perioada 23.04._13.
În baza art. 14 C.p.p. rap. la art. 346 C.p.p. și art. 1357 din noul cod civil a obligat inculpata la plata sumei de_,91 lei cu dobânzile legale aferente până la data plății efective către partea civilă . SA - S. D. Minieră Tg-J. Exploatarea Livrări CFU M., pentru prejudiciul adus unității care constă în lipsa la gestiunea de casă.
În baza art. 350 alin. 1 din C.p.p., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatei dispusă prin mandatul de arestare preventivă nr. 7 din 24.04.2013 emis de judecătoria M. și menținută prin încheierea din 09.05.2013 .
În baza art. 191 din C.p.p., a obligat inculpata la 1000 lei cheltuieli judiciare statului
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. M. din data de 07.05.2013, inculpata P. L. a fost trimisă în judecată în stare de arest, pentru săvârșirea infr. prev.de art. 215 ind. 1 alin. 2 C.P.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei M. la data de 08.05.2013 sub nr. dosar_ .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpata și-a desfășurat activitatea în cadrul E.L. CFU M., fiind încadrată în muncă în funcția de casier, din anul 1981, iar în urma restructurării acestei unități, în luna martie 2010, aceasta a fost încadrată în funcția de casier – încasator, soldul scriptic și faptic al casieriei pornind de la zero.
În perioada martie 2010 – 31 octombrie 2012, la gestiunea de casă a inculpatei au fost efectuate șase inventare, dispuse de câte două ori pe an, atât de corpul de control cât și de către unitatea angajatoare, constatându-se de fiecare dată că soldul faptic de numerar corespundea cu soldul scriptic al acestuia, nefiind identificate lipsuri în gestiune.
S-a mai reținut că, la data de 22.04.2013, a fost dispus un control de către Corpul de Control al C.E.O. – Suc. – Div. Minieră Tg.J., efectuat de către o comisie de inventariere formată din M. I. – președinte, D. L. – membru și C. I. – secretar, numită în baza deciziei nr.813/22.04.2013 a directorului EL CFU.
A fost inventariată gestiunea inculpatei, iar în urma comparării soldului scriptic în valoare de 283.535, 91 lei cu soldul faptic, respectiv 13.000 lei, a rezultat un minus de inventar de 270.535,91 lei.
Această lipsă în gestiune a fost însușită și recunoscută de inculpată încă de la începerea inventarului, în declarația de inventar, ea arătând că are cunoștință de existența unor minusuri în gestiune, în valoare de 270.000 lei.
S-a reținut că, inculpata a declarat că în ultimii doi ani de activitate, și-a însușit din gestiunea de casă sume de bani, pe care le-a folosit în interes propriu, respectiv pentru a o trata pe fiica sa P. A. N., care a suferit de o afecțiune medicală ce nu a putut fi diagnosticată medical, apelând în ultima instanță și la mijloace de vindecare oculte, respectiv vrăjitoare.
Aceasta a mai arătat că la inventarele de casă dispuse de corpul de control și unitatea angajatoare nu s-au constatat lipsuri în gestiune, întrucât de fiecare dată aducea la gestiune sumele de bani lipsă, împrumutându-se în acest sens de la bănci comerciale, respectiv BCR, BRD, Bankpost și de la persoane fizice, mărindu-și în acest fel datoriile, fiind nevoită ca pentru achitarea lor să își însușească mai mulți bani din gestiune.
Față de situația de fapt reținută, instanța a constatat că în drept, fapta inculpatei, care în calitate de casier – încasator, și-a însușit din gestiune, sume de bani de peste 200.000 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare în formă continuată prev. de art.215 ind.1 alin.2 C.P.
S-a arătat în hotărârea primei instanțe că vinovăția inculpatei P. L. a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: copii ale dispoziției de inventariere nr.813/22.04.2013 a EL CFU M., proces verbal de desigilare a casieriei din 22.04.2013, ora 12,00, declarații de inventar a inculpatei din 22.04.2013, ora 12,10, liste de inventariere din 22.04.2013, proces verbal de inventariere nr.829/22.04.2013 al EL CFU M., proces verbal de predare – primire a casieriei inculpatei din 22.04.2013, proces verbal de predare – primire a biletelor de odihnă și tratament din casieria inculpatei din 22.04.2013, notă explicativă a inculpatei din 22.04.2013, proces verbal de identificare a inculpatei internate în Spitalul mun. M. – Secția Neurologie în perioada 17 – 22.04.2013, copia deciziei nr.576/18.010.2012 a directorului Sucursalei Diviziei Miniere Tg.J., nota de informare nr.471/23.04.2013 a S.C. EO S.A., note explicative luate numitelor Cujmireanu E., M. I. și O. M., adresa nr.908/24.04.2013 a S.C. EO S.A. – S. D. Minieră Tg.J. privind valoarea prejudiciului și constituirea ca parte vătămată, adresa nr.909/24.04.2013 a S.C. EO S.A. – S. D. Minieră Tg.J. privind rezultatele inventarierilor anterioare ale casieriei, proces verbal inventariere 31.10.2012 al EL CFU M., declarații de martori, toate coroborate cu declarațiile inculpatei .
S-a mai reținut în hotărârea recurată că inculpata P. L. nu este cunoscută cu antecedente penale și atât în cursul urmăririi penale, cât și în timpul cercetării judecătorești, inculpata a recunoscut și regretat fapta săvârșită.
A considerat prima instanță că fapta săvârșită de inculpată prezintă un pericol social deosebit care a pus în pericol desfășurarea activității economice a unității unde și-a desfășurat activitatea și nu se pot reține circumstanțe atenuante în favoarea acesteia, având în vedere suma mare de bani însușită de aceasta peste 200.000 lei, care echivalează cu aproape 400 salarii minime pe economie, pe timp de o lună iar folosirea de către inculpată a banilor însușiți din gestiune pentru a fi dați unei vrăjitoare constituie dimpotrivă o agravantă pentru aceasta având în vedere că asemenea practici au fost de mult depășite făcând parte din obscurantism și nicidecum nu pot fi așezate în secolul XXI .
A mai considerat prima instanță că prin activitatea sa inculpata a pus în pericol desfășurarea normală a activității mai ales în contextul social actual când locurile de muncă s-au diminuat crescând șomajul.
Prima instanță a făcut aplicarea disp. art. 320 ind. 1 C.p.p. având în vedere recunoașterea acesteia și a aplicat o pedeapsă cu privare de libertate în baza art. 215 ind. 1 alin. 2 C.pen.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat recurs P. de pe lângă J. M. și inculpata P. L..
În motivarea recursului declarat de parchet s-a arătat că în mod greșit instanța de fond nu a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, având în vedere că pedeapsa aplicată inculpatei a fost mai mare de doi ani închisoare, iar legea o prevede expres ca pedeapsă complementară.
Inculpata P. L. în motivarea recursului a susținut că hotărârea instanței de fond este nelegală prin nerespectarea dispozițiilor art.197 alin.2 C.p.p., care atrage nulitatea relativă a sentinței penale atacate, în sensul că, s-au încălcat prevederile artz.300 C.p.p., privind obligativitatea verificării de către instanța de fond a regularității actului de sesizare.
A mai criticat recurenta faptul că prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la solicitarea apărătorului privind aplicare de circumstanțe atenuante personale, greșita individualizare a pedepsei, nededucerea perioadei reținerii și arestării preventive, faptul că nu a fost verificată calitatea de funcționar și posibilitatea de a fi subiect activ al infracțiunii..
A solicitat în principal admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței, reținerea cauzei spre rejudecare, în sensul micșorării pedepsei și aplicarea art.861 alin.1 pct.b și c Cod penal.
Pe parcursul soluționării recursului partea civilă a precizat că inculpata a achitat din prejudiciul inițial suma de 2.668 lei, suma pe care o mai solicită cu titlu de prejudiciu fiind de 267.867,91 lei.
La termenul din data de 01.11.2013, reprezentantul Ministerului Public a invocat un motiv nou de recurs, respectiv greșita încadrare juridică a faptei, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei, din art 215 ind 1 alin 2 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art 215 ind 1 alin 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art 41 alin 2 Cod penal.
Examinând recursurile formulate prin prisma motivelor de recurs formulate și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art 385 ind 6 alin 3 Cod pr penală, Curtea apreciază că sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 320 indice 1 C.proc.pen., până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată. Instanța de judecată soluționează latura penală atunci când din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
Instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Instanța respinge cererea atunci când constată că probele administrate în cursul urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat. În acest caz instanța continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun.
Starea de fapt a fost corect reținută prin actul de sesizare a instanței, rezultând din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală, probe însușite de inculpată, care a recunoscut în totalitate săvârșirea faptei.
Astfel, din procesul verbal de inventariere din data de 22.04.2013 (fila 33- dosar de urmărire penală), rezultă că în gestiunea inculpatei a fost identificat un minus de inventar de 270.535,91 lei, inculpata arătând în nota explicativă dată cu ocazia efectuării inventarierii, că și-a însușit această sumă de bani (fila 36- dup).
Ulterior, în toate declarațiile date de recurenta inculpată în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, recurenta inculpată a recunoscut în mod constant faptul că și-a însușit această sumă de bani în perioada în care a avut calitatea de casier la societatea parte civilă.
Curtea apreciază că aceste probe sunt suficiente pentru a se putea concluziona faptul că inculpata și-a însușit suma de 270.535,91 lei, din casieria unității la care și-a desfășurat activitatea.
În privința încadrării juridice a faptei, Curtea apreciază însă că încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpată, art 215 ind 1 alin 2 Cod penal, reținută atât în rechizitoriu cât și în hotărârea recurată, este greșită.
Astfel, art 215 ind 1 alin 2 Cod penal nu face decât să prevadă o cauză de agravare a pedepsei, în cazul în care fapta are consecințe deosebit de grave, fără a descrie elementele constitutive ale infracțiunii.
Elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare sunt prevăzute în art 215 ind 1 alin 1 Cod penal.
Așadar, alin 2 al art 215 ind 1 Cod penal nu poate constitui o infracțiune de sine stătătoare și nu poate fi reținut în mod separat față de dispozițiile art 215 ind 1 alin 1 Cod penal, fiind necesar ca în cazul în care delapidarea a produs consecințe deosebit de grave să fie reținut faptul că încadrarea juridică este art 215 ind 1 alin 1 și 2 Cod penal.
Totodată, având în vedere faptul că însușirea sumei de 270.535,91 lei, a avut loc într-o perioadă mare de timp, în intervalul 2010-2012, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, scopul însușirii fiind acela de a procura mijloace materiale pe care să le pună la dispoziția unei „vindecătoare”, fiecare însușire întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, este necesar să se rețină forma continuată a infracțiunii, prevăzută de art 41 alin 2 Cod penal.
Este fondat în consecință acest motiv de recurs al Parchetului, Curtea urmând ca în baza art. 334 Cod proc. pen., să schimbe încadrarea juridică a faptei reținută în rechizitoriu din infracțiunea prevăzută de art. 215 ind. 1 alin.2 C.pen. în infracțiunea prevăzută de art. 215 ind 1 alin. l și 2 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen..
Nu sunt fondate susținerile recurentei din recurs cu privire la nulitatea hotărârii primei instanțe, întrucât nu ar fi examinat regularitatea actului de sesizare.
Încălcarea dispozițiilor art 300 Cod pr penală nu poate atrage decât nulitatea relativă a sentinței penale, conform art 197 alin 4 Cod pr penală, nefiind un caz de nulitate absolută prevăzut de art 197 alin 2 Cod pr penală.
Cum în cazul nulităților relative este necesară dovedirea vătămării suferite de persoana care o invocă, iar inculpata recurentă nu a indicat producerea unei astfel de vătămări, Curtea constată că aceste motiv de recurs este nefondat.
Nici susținerea recurentei inculpate privind lipsa de temeinicie a sentinței recurate pentru lipsa verificărilor calității de subiect al infracțiunii de delapidare de către inculpată și a persoanei juridice care poate fi parte civilă nu sunt fondate.
Curtea reține, că recurenta inculpată a avut calitatea de casieră la S. C. E. O. SA – S. D. Minieră Târgu Jiu- El CFU M., iar parte civilă în cauză a fost S. C. E. O. SA – S. D. Minieră Târgu Jiu, persoana juridică în cadrul căreia și-a desfășurat activitatea inculpata, neavând relevanță sub aspectul calității de parte civilă, faptul că desfășurarea efectivă a activității inculpatei a avut loc la un punct de lucru din localitatea M..
Cu privire la calitatea de subiect al infracțiunii de delapidare, Curtea reține că și în situația în care inculpata nu ar fi avut în fișa postului calitatea de gestionar, întrucât aceasta avea în primire bunuri ale părții civile în folosul căreia desfășura activitate de salariat, avea cel puțin calitatea de gestionar de fapt, iar conform art 147 alin 2 Cod penal, calitate de „funcționar” are orice persoană care desfășoară o activitate în folosul unei persoane juridice, alta decât cele prevăzute la art 147 alin 1 Cod penal.
În concluzie Curtea reține că este nefondată critica recurentei inculpate privitoare la nestabilirea corectă a calității recurentei inculpate de subiect activ al infracțiunii de delapidare.
Este fondat însă motivul de recurs invocat de recurenta inculpată privind nereținerea circumstanțelor atenuante în favoarea sa.
Astfel, Curtea reține că inculpata nu are antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea penală, având un comportament bun în societate, după cum rezultă din caracterizările depuse la dosar.
Sunt incidente astfel dispozițiile art 74 alin 1 lit a Cod penal.
Având în vedere și motivele pentru care inculpata a săvârșit infracțiunea, procurarea de mijloace materiale necesare vindecării fiicei sale, chiar dacă aceste sume au fost date unei persoane ce nu avea calitatea de medic, față de starea psihică în care inculpata a săvârșita infracțiunea, Curtea va reține în favoarea inculpatei recurente și dispozițiile art 74 alin 2 Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 ind 1 alin 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art 41 alin 2 Cod penal și art 3201 C.proc.pen., Curtea va avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C.pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptei, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, împrejurările săvârșirii faptei, faptul că prejudiciul este foarte apropiat de suma la care se poate reține producerea unor consecințe deosebit de grave.
Curtea apreciază astfel că o pedeapsă de 4 ani închisoare este însă în măsură să asigure scopului pedepsei prevăzut de art 52 Cod penal, astfel încât în baza art. 215 ind 1 alin.l și 2 C.pen. cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen., art. 320 ind 1 alin.7 C.proc.pen., art. 74 alin. l lit. a) și alin. 2 C.pen. raportat la art. 76 alin. 2 C.pen., va condamna pe inculpata P. L. la pedeapsa de 4 ani închisoare.
Totodată Curtea constată că față de prevederile exprese ale art 215 ind 1 alin 2 Cod penal, aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie, motivul de recurs în acest sens al Parchetului este fondat, astfel încât în baza art. 65 C.pen. interzice inculpatei drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a Il-a și b) C.pen. pe o durată de 1 an, ca pedeapsă complementară.
Având în vedere că inculpata prin natura faptelor săvârșite a demonstrat că nu este demnă să exercite o funcție ce presupune alegerea într-o autoritate publică sau o funcție electivă publică și nici o funcție implicând exercițiul autorității de stat, aceste funcții implicând o responsabilitate pe care inculpatul a demonstrat că nu o are în acest moment, în temeiul art. 71 Cod penal i se vor interzice drepturile prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a) teza a II a și lit b) Cod penal, având în vedere la stabilirea acestor pedepse complementare și Decizia nr. 74/2007 a I.C.C.J pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii.
În privința modalității de executare Curtea consideră că scopul preventiv-educativ al pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatei, având în vedere faptul că inculpata a înțeles gravitatea faptei săvârșite și a regretat săvârșirea acesteia, a început să achite deja prejudiciul pe care l-a produs, conform posibilităților sale, are un loc de muncă asigurat, iar executarea pedepsei în regim de detenție nu ar asigura recuperarea prejudiciului și ar afecta în mod grav familia inculpatei.
În consecință, în baza art. 86 ind 1 C.pr.pen. va suspenda executarea pedepsei 4 ani închisoare aplicată inculpatei P. L., sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 9 ani, stabilit conform dispozițiilor art.86 ind 2 C.pen.
In baza art. 71 alin. 5 C.pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se va suspendă și executarea pedepsei accesorii, prev. de art. 71 alin.l raportat la art. 64 lit.a) teza a II-a, lit.b)C.pen.
În baza art.86 ind 3 alin.l C.pen., pe durata termenului de încercare, inculpata se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj, potrivit programului de supraveghere întocmit;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existentă.
În baza art.359 C.pr.pen., va atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.86 ind 4 C.pen.
Întrucât în perioada 23.04.2013 la 14.08.2013, inculpata a fost reținută și arestată preventiv, se va deduce această perioadă, în temeiul art 88 Cod penal, din durata pedepsei aplicate.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art 385 ind 15 pct 2 lit d Cod pr penală, vor fi admise recursurile declarate de P. de pe lângă J. M. și de către inculpata P. L., împotriva sentinței penale nr. 165 din 27 iunie 2013, pronunțată de J. M., în dosarul nr._ și va fi casată sentința penală atacată, în parte, pe latură penală.
În privința laturii civile a cauzei, Curtea constată că suma de 270.535,91 lei pe care a fost obligată inculpata, a fost solicitată de partea civilă în cererea de constituire de parte civilă și recunoscută de inculpată, fiind cuprinsă și în procesul verbal încheiat de angajații părții civile cu ocazia inventarierii gestiunii recurentei inculpate.
În consecință, prima instanță, în mod corect a obligat-o pe recurenta inculpată la plata acestei sume către partea civilă.
Înainte de soluționarea cauzei în primă instanță, partea civilă a recuperat suma de 968 lei, prin reținerea acestei sume din ultimul salariu cuvenit inculpatei, iar după pronunțarea sentinței recurate și înainte de soluționarea recursului, recurenta inculpată a achitat părții civile suma de 2.050 lei, cu chitanțele nr_/19.09.2013,_/24.09.2013,_/25.09.2013,_/22.10.2013 și_/15.11.2013.
Aceste plăți nu atrag casarea hotărârii primei instanțe care este corectă în raport cu probele pe care le-a avut la dispoziție, astfel încât Curtea nu va casa hotărârea sub aspectul laturii civile.
Recurenta inculpată va avea posibilitatea de a invoca efectuarea acestor plăți în cadrul procedurii de executare, în cazul în care se va începe executarea silită.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
În temeiul art 192 alin 3 Cod pr penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de P. de pe lângă J. M. și de către inculpata P. L., împotriva sentinței penale nr. 165 din 27 iunie 2013, pronunțată de J. M., în dosarul nr._ .
Casează sentința penală atacată, în parte, pe latură penală, și rejudecând;
In baza art. 334 C.proc.pen., schimbă încadrarea juridică a faptei reținută în rechizitoriu din infracțiunea prevăzută de art. 215 ind. 1 alin.2 C.pen. în infracțiunea prevăzută de art. 215 ind 1 alin.l și 2 C.pen. cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen.
În baza art. 215 ind 1 alin. l și 2 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen., art. 320 ind 1 alin.7 C.proc.pen., art. 74 alin. l lit. a) și alin. 2 C.pen. raportat la art. 76 alin. 2 C.pen.,
Condamnă pe inculpata P. L. la pedeapsa de 4 ani închisoare.
In baza art. 65 C.pen. interzice inculpatei drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a Il-a și b) C.pen. pe o durată de 1 an, ca pedeapsă complementară.
In baza art. 71 C.pen., interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și b) C.pen., ca pedeapsă accesorie.
In baza art. 86 ind 1 C.pr.pen. suspendă executarea pedepsei 4 ani închisoare aplicată inculpatei P. L., sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 9 ani, stabilit conform dispozițiilor art.86 ind 2 C.pen.
In baza art. 71 alin. 5 C.pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepsei accesorii, prev. de art. 71 alin.l raportat la art. 64 lit.a) teza a II-a, lit.b)C.pen.
În baza art.86 ind 3 alin.l C.pen., pe durata termenului de încercare, inculpata se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj, potrivit programului de supraveghere întocmit;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existentă.
În baza art.359 C.pr.pen., va atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.86 ind 4 C.pen.
Deduce din durata pedepsei aplicate durata reținerii si arestului preventiv de la 23.04.2013 la 14.08.2013.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Decembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. E. P. A. D. T. M.
Grefier,
M. I.
Red.jud.M.E.P.
J.fond:C.I.
G.S. 14.01.2013/3ex.
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 152/2014. Curtea... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
