Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 445/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 445/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 31-03-2014 în dosarul nr. 445/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALĂ Nr. 445/2014
Ședința publică de la 31 Martie 2014
PREȘEDINTE C. C. Judecător
A. D. Judecător
Grefier V. D.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. S. din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. C.
Pe rol, soluționarea apelului declarat de inculpatul M. M. împotriva sentinței penale nr. 208 din 23 ianuarie 2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat P. A. O., apărător din oficiu, lipsind partea civilă Ș. M.,
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, s-a luat declarație inculpatului, apoi, s-a acordat cuvântul.
Avocat P. A. O. solicită admiterea apelului, desființarea sentinței, reindividualizarea pedepsei, schimbarea încadrării juridice în art. 228, 229 alin.1 lit. b și alin.2 lit. b cod penal și reindividualizarea pedepsei aplicate între noile limite.
Reprezentantul Parchetului pune concluzii de admiterea a apelului în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, art. 228, 229 alin.1 lit. b și alin.2 lit. b cod penal cu menținerea pedepsei aplicate, având în vedere gravitatea faptelor.
Inculpatul M. M., având ultimul cuvânt, solicită să se reducă pedeapsa aplicată.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului
Prin sentința penală nr. 208 din 23 ianuarie 2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în baza art. 208 alin.1-209 alin. 1 lit. g C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. și art. 320 ind. 1 alin. 7 C.p.p., a fost condamnat inculpatul M. M., fiul lui G. și A., născut la data de 01.08.1992 în Apele Vii, jud. D., cu domiciliul în ., .. 74, jud. D., CNP_, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 192 alin. 2 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. și art. 320 ind. 1 alin. 7 C.p.p., a fost condamnat inculpatul M. M. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b C.p., au fost contopite pedepsele de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani închisoare aplicate prin prezenta sentință în pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 C.p.
Interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II a și lit. b C.p. pe durata executării pedepsei principale.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art. 14 raportat la art. 346 C.p.p., s-a admis acțiunea civilă formulată de partea vătămată Ș. M. și obligă inculpatul la plata sumei de 800 lei cu titlu de despăgubiri materiale, către aceasta.
În baza art. 191 alin. 1 C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 lei reprezintă onorarii avocat oficiu.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria C. cu numărul 6587/P/2013 din 04.12.2013, inculpatul M. M. a fost trimis în judecată în stare de arestat în altă cauză pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și furt calificat, prev. de art. 192 alin. 2 cu aplicarea art. 41 alin.2 și art. 208 alin.1-209 alin. 1 lit. g cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. ambele cu aplicarea art. 33 lit. a C.p.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În seara zilei de 28.03.2013, după lăsarea întunericului( după orele 20,00) inculpatul s-a deplasat la locuința părții vătămate Ș. M., a pătruns în fără drept în curte,prin grădina din spatele locuinței acesteia, iar din anexa gospodăriei a sustras o pompă de stropit vița de vie, din aramă, pe care transportat-o la locuința sa. Cu aceeași ocazie inculpatul a observat în anexa părții vătămate și o căldare din cupru, motiv pentru care, în seara de 30.03.2013, tot după lăsarea întunericului, s-a deplasat din nou la locuința părții vătămate,a pătruns în curte în aceeași modalitate și din interiorul anexei a sustras căldarea din cupru cu instalația aferentă fabricării alcoolului,bunuri pe care le-a transportat la locuința sa.
Ulterior inculpatul l-a contactat pe numitul C. C.,un prieten al inculpatului, solicitându-i să îl ajute să valorifice bunurile sustrase de la partea vătămată. Astfel numitul C. C., cunoscând proveniența bunurilor primite de la inculpat, a vândut pompa martorului C. I., contra sumei de 100 lei .
Inculpatul a împrumutat căruța tractată de cal de la vecinul său M. M. M. și a transportat cu acest utilaj căldarea din cupru și instalația aferentă în localitatea Mârșani la un centru de colectare a materialelor feroase,unde a vândut bunurile martorului M. F. contra sumei de 30 lei.
Prejudiciul cauzat părții vătămate Ș. M. a fost estimat la suma de 800 lei și a nu fost reparat, partea vătămată constituindu-se parte civilă în procesul penal cu această sumă.
Starea de fapt expusă s-a probat cu recunoașterea inculpatului care se coroborează cu următoarele mijloace de probă: procesul verbal de sesizare, procesul verbal de cercetare la fața locului, declarațiile părții vătămate,procesul verbal de conducere în teren și planșa fotografică aferentă, declarațiile martorilor C. ion, M. F., C. Iustiman G. și Ș. Nicușor
În drept, faptele inculpatului M. M., care,în baza unei rezoluții infracționale unice, în datele de 28.03.2013 și 30.03.2013, după lăsarea întunericului, a pătruns fără drept în curtea locuinței părții vătămate Ș. M. sustrăgând bunuri (pompă de stropit via,căldare din cupru și instalație de distilat alcool),întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu în formă continuată și furt calificat în formă continuată, infracțiuni prev. de art. 192 alin. 2 cu aplicarea art. 41 alin.2 și art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. g cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.
Faptele au fost săvârșite de către inculpat cu vinovăție în forma intenției directe, așa cum este definită de art. 19 pct. 1 lit. a C.pen.,acesta prevăzând și urmărind producerea rezultatului, respectiv pătrunderea fără drept în curtea părții vătămate și sustragerea bunurilor.
Instanța a reținut că inculpatul a avut o atitudine sinceră atât în fața organelor de cercetare penală cât și în fața instanței, recunoscând și regretând faptele și a dat relevanță juridică acestor împrejurări, prin aplicarea art. 3201 C.proc.pen. cu privire la judecata în cazul recunoașterii vinovăției, având în vedere că au recunoscut în totalitate faptele reținute în actul de sesizare și au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care au declarat că le recunosc și le însușesc.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului,instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.p.,limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social concret, modul și mijloacele de săvârșire a faptei,atitudinea sinceră a acestuia pe parcursul întregului proces penal, recunoscând faptele pentru care a fost trimis în judecată.
Reținând vinovăția inculpatului, prin prisma celor mai sus arătate, instanța a aplicat acestuia o pedeapsă orientată spre minimul prevăzut de lege, redus conform dispozițiilor art. 3201 C.proc.pen.,pentru infracțiunea de violare de domiciliu de 2 ani închisoare și respectiv o pedeapsă orientată spre minimul prevăzut de lege, redus conform dispozițiilor art. 3201 C.proc.pen pentru infracțiunea de furt calificat adică o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare.
Instanța a constatat că infracțiunile săvârșite de către inculpat sunt în concurs real, în condițiile art. 33 lit. a C.p., urmând ca în baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b c.p. să se contopească cele două pedepse aplicate inculpatului de 2 ani închisoare și respectiv de 2 ani și 6 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani și 6 luni închisoare.
S-a constatat că inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arestat în altă cauză.
Având în vedere că inculpatul prin natura faptelor săvârșite a demonstrat că nu este demn să exercite o funcție ce presupune alegerea într-o autoritate publică sau o funcție electivă publică și nici o funcție implicând exercițiul autorității de stat, aceste funcții implicând o responsabilitate pe care inculpatul nu a demonstrat-o în acest moment, în temeiul art. 71 Cod penal, i se vor interzice drepturile prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal, având în vedere la stabilirea acestor pedepse complementare și Decizia nr. 4/2007 a Î.C.C.J pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii.
În ceea ce privește latura civilă, s-a constatat că partea vătămată Ș. M. s-a constituit parte civilă cu suma de 800 lei, prejudiciu ce a fost însușit de către inculpat,prin declarația din data de 23.01.2014.
Astfel, în baza 14 raportat la art. 346 C.p.p., instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea vătămată Ș. M. și a obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cu titlu de despăgubiri materiale către aceasta.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul M. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului a arătat că pedepsele aplicate pentru infracțiunile de violare de domiciliu și furt calificat în forma continuată sunt disproporționate în raport cu gravitatea faptelor și datele ce caracterizează persoana inculpatului, care a avut o atitudine sinceră atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței, recunoscând și regretând sincer faptele, astfel cum au fost descrise în actul de sesizare, solicitând aplicarea disp. art. 320 ind. 1 CPPA.
Totodată a arătat că de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o lege penală nouă, care prevede pedepse în limite mai reduse pentru infracțiunile deduse judecății.
În drept, apelul a fost întemeiat pe disp.art. 408-425 Cod procedură penală.
C., examinând cauza prin prisma motivelor de apel invocate sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, constată că apelul declarat de P. este fondat, pentru următoarele considerente:
Realizând un examen propriu asupra cauzei, C. constată că probatoriul administrat demonstrează fără echivoc că în baza unei rezoluții infracționale unice, în datele de 28.03.2013 și 30.03.2013, după lăsarea întunericului, a pătruns fără drept în curtea locuinței părții vătămate Ș. M. sustrăgând o pompă de stropit via, o căldare din cupru și o instalație de distilat alcool.
Vinovăția inculpatului este dovedită prin probele administrate în faza urmăririi penale, care se coroborează pe deplin cu declarația de recunoaștere a faptelor date de inculpat atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, care a solicitat judecarea cauzei în procedura abreviată a recunoașterii vinovăției prev. de art. 3201 CPPA.
În raport de legea penală aplicabilă la data comiterii infracțiunilor deduse judecății (Codul Penal de la 1969) instanța de fond a stabilit corect că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu în formă continuată și furt calificat în formă continuată, infracțiuni prev. de art. 192 alin. 2 cu aplicarea art. 41 alin.2 și art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. g cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.
La data de 01.02.2014, a intrat în vigoare Noul Cod Penal - Legea nr. 286/2009, care reunește infracțiunile de furt calificat săvârșit în timpul nopții și respectiv violare de domiciliu într-o unică infracțiune complexă de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b și alin. 2 lit. b), stabilind că aceasta se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani, fiind deci diminuate considerabil atât maximul special al pedepsei pentru infracțiunea de furt calificat (de la 15 ani) cât și minimul special (de la 3 ani), eliminându-se totodată temeiul reținerii și aplicării regimului sancționator al concursului de infracțiuni. De asemenea, a fost modificat regimul sacționator al infracțiunii continuate, art. 36 Cod penal stabilind că aceasta se sancționază cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii, lege penală favorabil inculpatului în raport cu Codul Penal de la 1969, care stabilea potrivit art. 42 posibilitatea aplicării unui spor de cel mult 5 ani.
În consecință, având în vedere intervenția legii penale favorabile și disp. art. 5 Cod penal, în baza art. 421 pct. 2 lit.a) rap. la art. 419 Cod procedură penală, se impune admiterea apelului declarat de inculpatul M. M., cu consecința desființării în parte a sentinței penale apelate, pe latură penală și rejudecând, se va proceda la schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunile de violare de domiciliu în formă continuată și furt calificat în formă continuată, prev. de art. 192 alin. 2 cu aplicarea art. 41 alin.2 și art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. g cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p, aflate în concurs real (art. 33 lit. a CPA), într-o unică infracțiune de furt calificat în forma continuată, prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b) și alin. 2 lit. b) Cod penal, cu aplic. art. 36 alin. 1 Cod penal, pentru care se va dispune condamnarea inculpatului.
Procedând la individualizarea judiciară a pedepsei, prin prisma criteriilor de individualizare prev. de art. 74 Cod penal, C. va avea în vedere gravitatea infracțiunii de furt în raport de împrejurările, modul de comitere și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea socială ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs, dar și de periculozitatea infractorului, relevată de motivul și scopul urmărit prin săvârșirea infracțiunii, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Valorificând aceste criterii, C. a reținut că fapta inculpatului este de o gravitate relativ redusă, aceasta fiind săvârșită pe timp de noapte, prin violarea domiciliului părți vătămate, în mod repetat, că valoarea prejudiciului cauzat părții vătămate este modică și că inculpatul și-a asumat în totalitate acoperirea acestuia, că nu are antecedente penale, însă a fost trimis în judecată în stare de arest în altă cauză, iar în cursul procesului penal a avut o atitudine sinceră de recunoaștere și regret a faptelor comise.
În raport de aceste considerente, 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b) și alin. 2 lit. b) Cod penal, cu aplic. art. 3201 alin. 7 CPPA, art. 36 alin. 1 Cod penal C. va condamna pe inculpatul pe inculpatul M. M. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, egală cu minimul special redus cu o treime.
Constatând că în cauză nu se impune aplicarea unei pedepse complementare, iar în baza art. 65 Cod penal, pedeapsa accesorie poate fi aplicată numai concomitent și în același conținut cu pedeapsa complementară, va înlătura aplicarea art. art.71 CPA rap, la art.64 alin.1 lit.a teza a II-a si lit.b CPA.
Va menține restul dispozițiilor sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Văzând și disp. art. 275 alin. 3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul M. M. împotriva sentinței penale nr. 208 din 23 ianuarie 2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința penală apelată, pe latură penală și rejudecând:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului M. M. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 386 Cod procedură penală rap. la art. 5 Cod penal, schimbă încadrarea juridică a faptelor inculpatului M. M. din infracțiunile de furt calificat în forma continuată prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g CPA cu aplic. art. 41 alin. 2 CPA și violare de domiciliu în forma continuată prev. de art. 192 alin. 1 și 2 CPA cu aplic. art. 41 alin. 2 CPA, aflate în concurs real (art. 33 lit. a CPA), într-o unică infracțiune de furt calificat în forma continuată, prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b) și alin. 2 lit. b) Cod penal, cu aplic. art. 36 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b) și alin. 2 lit. b) Cod penal, cu aplic. art. 3201 alin. 7 CPPA, art. 36 alin. 1 Cod penal condamnă pe inculpatul M. M. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
Înlătură aplicarea art. art.71 CPA rap, la art.64 alin.1 lit.a teza a II-a si lit.b CPA.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Menține restul dispozițiilor sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 31 Martie 2014.
C. C. A. D.
Grefier,
V. D.
Red.jud.CC
j.f.FMG
IB
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 444/2014.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
