Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 171/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 171/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 28-03-2014 în dosarul nr. 171/2014
Dosar nr._ - art.595 N.C.p.p. -
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 171
Ședința publică de la 28 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE Ș. B. - judecător
Grefier-M. V.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. C. din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. C.
¤¤¤¤
Pe rol, soluționarea contestației formulată de contestatorul B. V. V., deținut în Penitenciarul Dr.Tr.S., împotriva sentinței penale nr. 262 din 20.03.2014 pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._, având ca obiect intervenirea unei legi penale noi (art.595 NCPP).
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul condamnat B. V. V. asistat din oficiu de avocat A. S. în substituire pentru avocat V. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, s-a constatat cauza în stare de soluționare și s-a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat A. S. având cuvântul pentru contestatorul condamnat, a solicitat admiterea contestației.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, a solicitat respingerea contestației, întrucât s-a redus cuantumul pedepsei principale.
Contestatorul condamnat având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației, precizând că a solicitat aplicarea în cauză a disp. art. 15 din vechiul cod penal, ca lege mai favorabilă, în sensul reducerii pedepsei sub maximul special prevăzut de legea nouă, iar interzicerea aplicării acestui articol, printr-o altă lege, ar fi contrară Constituției României, respectiv articolului 15 alin. 2. A mai precizat că nu înțelege să invoce excepția de neconstituționalitate a vreunui text de lege.
Dezbaterile fiind închise.
CURTEA
Asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 262 din 20.03.2014 pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._ , în baza art. 23 din Legea nr. 255/2013, modificat prin art. 4 pct. 1 din OUG 116/2013, raportat la art. 595 din C. proc. pen. în vigoare - Legea nr. 135/2010, modificată și completată prin Legea nr. 255/2013, s-a respins cererea formulată de condamnatul B. V. V., fiul lui D. și E., născut la data de 14.08.1959, în ., în prezent deținut în Penitenciarul Drobeta Tr. S., de aplicare a legii mai favorabile, ca urmare a existenței autorității de lucru judecat – sp nr. 42/03.02.2014, dată în dosarul nr._ al Tribunalului M., definitivă prin necontestare.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe condamnatul B. V. V. să plătească statului 200 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că, la data de 13.03.2014 a fost înregistrat la această instanță, sub numărul de mai sus, dosarul nr._ al Judecătoriei Drobeta Tr. S. în care s-a pronunțat sentința penală nr. 594/27.02.2014 prin care s-a declinat, în favoarea Tribunalului M., competența de soluționare a cererii formulată, în baza art.595 NCPP, de condamnatul B. V. V., deținut în Penitenciarul Drobeta Turnu Severin.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că:
La data de 23.01.2014 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, sub numărul_, cererea privind aplicarea unei legi penale mai favorabile, conform art.595 NCPP, formulată de condamnatul B. V. V., deținut în Penitenciarul Drobeta Turnu Severin.
În motivarea cererii, condamnatul a arătat că se află în executarea pedepsei de 14 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 197 alin 1 și 3 CP și solicită aplicarea dispozițiilor noului cod penal, respectiv aplicarea legii penale mai favorabile.
La solicitarea instanței, Penitenciarul Dr.Tr.S., cu adresa nr. R/_/PDTSMH/18.02.2014, a comunicat relațiile solicitate respectiv: fișa de evaluare, mandatul de executare a pedepsei nr. 279/2004 din 15.02.2005 emis de Tribunalul M., decizia penală nr. 494/11.11.2004 a Curții de A. C. și copia fișei de cazier judiciar a condamnatului.
Din relațiile comunicate de Administrația Penitenciarului Drobeta Turnu Severin cu adresa nr. R//_/PDTSMH/18.02.2014, judecătoria a reținut că, persoana privată de libertate B. V. V., se află în executarea unei pedepse de 14 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de 197 alin 1 și 3 CP cu aplic art. 37 lit. a și b CP, în condițiile art. 64-71 CP, în baza mandatului de executare a pedepsei nr. 279/2004 din 15.02.2005 emis de Tribunalul M., conform Deciziei penale nr. 494 pronunțată de C. de A. C..
Față de aceste date, reținând că instanța de executare este Tribunalul M. și petentul este încarcerat în Penitenciarul Tr. S., s-a apreciat că Tribunalul M., ca instanță corespunzătoare în grad cu instanța de executare, în a cărei circumscripție se află locul de deținere al petentului, este competentă cu soluționarea acestei cereri, astfel că, în baza art.50 rap. la art art.595 alin. 2 C. proc. pen. s-a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect cerere prev. de HG nr.836/2013 privind pe condamnatul B. V. V. în favoarea Tribunalului M..
Cauza a fost reînregistrată la Tribunalul M. sub nr._ .
Condamnatul B. V. V. a fost informat cu privire la această sesizare în temeiul art. 23 alin.8 din legea 255/2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Verificând evidențele informatice din sistemul ECRIS, Tribunalul constată că, pe rolul acestei instanțe a mai fost înregistrat și dosarul nr._ având ca obiect sesizarea formulată de Comisia de evaluare a situației juridice a condamnaților aflați în executarea pedepselor de la Penitenciarul Drobeta Turnu Severin privind aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la condamnatul B. V. V..
Prin sentința penală nr. 42/03.02.2014 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, rămasă definitivă prin necontestare, în baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 raportat la art. 595 din N.C.p.p., s-a admis sesizarea formulată de Comisia de evaluare a situației juridice a condamnaților aflați în executarea pedepselor de la Penitenciarul Drobeta Turnu Severin privind aplicarea legii penale mai favorabile.
S-a constatat că prin s.p. nr. 249/08.07.2004 pronunțată de Tribunalul M., modificată prin d.p. nr. 494/11.11.2004 a Curții de A. C., definitivă prin d.p. nr. 777/02.02.2005 pronunțată de ÎCCJ, s-a dispus condamnarea inculpatului B. V. V., fiul lui D. și E., născut la data de 14.08.1959, CNP_ la o pedeapsă principală de 14 ani închisoare, baza art. 197 alin. 1 și 3 din C.p. din 1968, cu aplic. art. 37 lit. a și b din C.p. din 1968, cu aplic. art. 64 - 71 din C.p. din 1968 ca pedeapsă accesorie și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b C.p. din 1968 pe o perioadă de 5 ani, ca pedeapsă complementară.
S-a constatat că N.C.p. este lege penală mai favorabilă sub aspectul pedepsei principale, infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. 1 și 3 din C.p. din 1968, cu aplic. art. 37 lit. a și b din C.p. din 1968 având corespondent în infracțiunea prevăzută de art. 218 alin. 1 și alin. 3 lit. c din N.C.p. cu aplic. art. 41 alin. 1 - art. 43 alin. 1 și alin. 5 din N.C.p..
În temeiul art. 6 alin. 1 din N.C.p., s-a redus cuantumul pedepsei principale de la 14 ani închisoare la maximul special al pedepsei închisorii pentru infracțiunea de viol prevăzută de art. 218 alin. 1 și alin. 3 lit. c din N.C.p., respectiv, 12 ani închisoare.
S-a dispus ca persoana condamnată B. V. V., fiul lui D. și E., născut la data de 14.08.1959, CNP_, recidivist, să execute pedeapsa principală de 12 ani închisoare, pentru infracțiunea prev. de art. 197 alin. 1 și 3 din C.p. din 1968, cu aplic. art. 37 lit. a și b din C.p. din 1968.
S-a dedus din această pedeapsă, reținerea, arestul preventiv și perioada executată, de la 09.03.2004 până la pronunțarea prezentei sentințe și menține starea de arest.
S-a constatat că pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 - art. 71 din C.p. din 1968 aplicată condamnatului se va executa potrivit art. 65 alin. 1 și 3 rap. la art. 66 alin. 1 lit. a, b, d, e, f și g din N.C.p..
S-a constatat că pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b din C.p. din 1968, pe o durată de 5 ani, are corespondent în dispozițiile art. 66 lit. a, lit. b și lit. d rap. la art. 67 alin. 2 din N.C.p. și se va executa potrivit art. 68 alin. 1 lit. c din N.C.p..
S-a dispus anularea Mandatului de executare nr. 279/2004 emis la data de 15.02.2005 de Tribunalul M. și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, la rămânerea definitivă a prezentei sentințe penale.
În temeiul acestei sentințe a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 43/12.02.2014.
Cum, prin cererea dedusă judecății, condamnatul B. V. V. solicită din nou aplicarea legii penale mai favorabile, aplicare care a fost deja efectuată de Tribunalul M. prin sentința penală nr. 42/03.02.2014, definitivă prin necontestare, rezultă că în cauză există autoritate de lucru judecat astfel că, în temeiul art. 23 din Legea nr. 255/2013, modificat prin art. 4 pct. 1 din OUG 116/2013, raportat la art. 595 din C. proc. pen. în vigoare - Legea nr. 135/2010, modificată și completată prin Legea nr. 255/2013, s-a respins cererea formulată de condamnatul B. V. V..
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul B. V. V., a fost obligat să plătească statului 200 lei cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentințe penale a formulat contestație, contestatorul condamnat B. V. V., solicitând admiterea contestației, susținând că în mod greșit instanța de fond i-a respins cererea formulată, privind aplicarea legii mai favorabile, ca urmare a autorității de lucru judecat.
Odată cu acordarea cuvântului asupra contestației, acesta a mai arătat că a solicitat aplicarea în cauză a disp. art. 15 din vechiul cod penal, ca lege mai favorabilă, în sensul reducerii pedepsei sub maximul special prevăzut de legea nouă, iar interzicerea aplicării acestui articol, printr-o altă lege, ar fi contrară Constituției României, respectiv articolului 15 alin. 2. A mai precizat că nu înțelege să invoce excepția de neconstituționalitate a vreunui text de lege.
Analizând actele și lucrările dosarului, C. constată că este nefondată contestația de față, pentru următoarele considerente:
Așa cum corect a reținut și instanța de fond, prin sentința penală nr. 42/03.02.2014 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, rămasă definitivă prin necontestare, în baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 raportat la art. 595 din N.C.p.p., s-a admis sesizarea formulată de Comisia de evaluare a situației juridice a condamnaților aflați în executarea pedepselor de la Penitenciarul Drobeta Turnu Severin privind aplicarea legii penale mai favorabile și, în temeiul art. 6 alin. 1 din N.C.p., s-a redus cuantumul pedepsei principale de la 14 ani închisoare aplicat contestatorului la maximul special al pedepsei închisorii pentru infracțiunea de viol prevăzută de art. 218 alin. 1 și alin. 3 lit. c din N.C.p., respectiv, 12 ani închisoare, dispunându-se ca persoana condamnată B. V. V. să execute pedeapsa principală de 12 ani închisoare, pentru infracțiunea prev. de art. 197 alin. 1 și 3 din C.p. din 1968, cu aplic. art. 37 lit. a și b din C.p. din 1968.
Solicitarea contestatorului de a i se aplica dispozițiile art. 15 din vechiul Cod penal, care prevede reducerea pedepsei și sub maximul special prevăzut de legea nouă în raport de infracțiunea săvârșită, de persoana condamnatului, de conduita acestuia după pronunțarea hotărârii sau în timpul executării pedepsei și de timpul cât a executat din pedeapsă, nu poate fi primită.
Astfel, este adevărat că potrivit acestui text de lege, pedeapsa putea fi redusă chiar și sub maximul special prevăzut de legea nouă, însă acest text de lege nu poate fi aplicabil în cauză, chiar dacă constituie o lege penală mai favorabilă, întrucât în noul Cod penal nu mai este prevăzută o astfel de posibilitate, iar legea de aplicare a noului Cod penal, cu nr. 187/2012, prevede expres că este interzisă aplicarea acestui text de lege, art. 4 din această lege prevăzând „Pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi”.
Faptul, că o astfel de lege încalcă dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituția României, prin care se arată că legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, nu poate fi constatat direct de instanță, o astfel de susținere putând fi analizată doar de C. Constituțională și numai în urma invocării unei excepții de neconstituționalitate, excepție pe care însă contestatorul nu a înțeles să o invoce.
Ca urmare a celor arătate, C. în baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. a C.p.p., va respinge contestația ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația formulată de contestatorul B. V. V., deținut în Penitenciarul Dr.Tr.S., împotriva sentinței penale nr. 262 din 20.03.2014 pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._ .
Obligă pe contestatorul condamnat la 170 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Martie 2014
Președinte,
Ș. B.
Grefier,
M. V.
Jud. fond M.D. N.
G.S. 04 Aprilie 2014
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 445/2014. Curtea de Apel... | Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 431/2014.... → |
|---|
