Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 290/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 290/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 23-04-2014 în dosarul nr. 290/2014
Dosar nr._ - sesizare HG 836/2013 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 290
Ședința publică de la 23 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. E. - judecător
Grefier Ș. C. D.
Ministerul Public reprezentat de procuror I. S. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, soluționarea contestației formulată de P. DE PE L. T. G. și contestatorul condamnat B. M., împotriva sentinței penale nr.163 din 12.02.2014 pronunțată de T. G., în dosarul nr._, vând ca obiect sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul condamnat B. M. asistat de avocat I. I., desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, a precizat că în mod greșit instanța de fond a calculat sporul de concurs și pedeapsa rezultantă de 25 ani, fiind anulat vechiul mandat de executare al pedepsei de 25 ani închisoare și emiterea unui mandat de executare. Instanța trebuia să aplice sporul de concurs potrivit prevederilor Noului Cod penal, respectiv 1/3 din pedeapsa de 3 ani închisoare, cuantum la care a fost redusă limita în urma aplicării legii penale mai favorabile.
Astfel, raportat la pedeapsa pe care condamnatul o execută, cea de 25 ani se constată că pedeapsa stabilită conform legii penale mai favorabile este mai mică, astfel că se impunea admiterea contestației, condamnatul B. M. urmând să execute pedeapsa principală de 24 ani în loc de 25 ani, cum greșit a stabilit instanța de judecată.
A solicitat admiterea contestației, casarea sentinței atacate și reducerea pedepsei aplicate.
Avocat I. I., având cuvântul pentru contestator, a solicitat admiterea contestației, desființarea sentinței și aplicarea unei pedepse mai mici.
Contestatorul condamnat având cuvântul, arată că este de acord cu concluziile apărătorului.
Dezbaterile fiind închise.
CURTEA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentinței penale nr.163 din 12.02.2014 pronunțată de T. G., în dosarul nr._, în baza art. 595 C.pr.pen. combinat cu art. 23 din Legea nr. 255/2013 rap. la art. 6 alin. 1 și 6 C.pen., art. 66 alin. 1 C.pen. și art. 224 alin. 2 C.pen., s-a admis sesizarea formulată de Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului Tg-J. cu privire la condamnatul B. M., fiul lui I. și M., născut la data de 28.08.1966 în localitatea Horezu, județul V., CNP_, cu domiciliul în ., deținut în Penitenciarul Tg-J. în vederea executării pedepsei de 25 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 239 din 15.12.1998 a Tribunalului G..
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare în pedepsele componente de 23 ani închisoare stabilită pentru infracțiunea de omor calificat, de 4 ani închisoare stabilită pentru infracțiunea de violare de domiciliu și 2 ani închisoare spor pentru sancționarea concursului de infracțiuni.
S-a redus la 3 ani pedeapsa închisorii stabilită pentru infracțiunea de violare de domiciliu.
În baza art. 34 din Legea nr. 15/1968 condamnatul va executa pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare.
S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 276/1998 din 09.10.2000 emis de T. G. și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare.
S-a dispus ca persoana condamnată să execute pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și d C.pen. pe timp de 5 ani, în loc de 10 ani.
S-a anulat formele de executare emise anterior în vederea punerii în executare a pedepsei complementare.
În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare rămân au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constata că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. la data de 22.01.2014 sub nr._, Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului Tg-J. constituită în baza H.G. nr. 836 din 30 octombrie 2013 a sesizat tribunalul în conformitate cu dispozițiile art. 23 alin. 6 din Legea nr. 255/2013, modificată prin O.U.G. nr. 116/2013, în legătură cu condamnatul B. M., fiul lui I. și M., născut la data de 28.08.1966, CNP_, cu domiciliul la arestare în ., solicitând a se dispune cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, conform art. 6 alin. 1 din Codul penal, în vigoare din 01.02.2014.
Au fost atașate sesizării fișa de evaluare a deținutului (filele 4 - 5), sentința penală nr. 239 din 15.12.1998 a Tribunalului G. pronunțată în dosarul nr. 5410/1998 în fotocopie (filele 6 - 8), mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 276/1998 din 09.10.2000 emis de T. G. (fila 5).
Analizând sesizarea privind aplicarea legii penale mai favorabile instanța a constatat că, condamnatul B. M. este deținut în Penitenciarul Tg-J. în vederea executării pedepsei de 25 de ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 239 din 15.12.1998 a Tribunalului G. pronunțată în dosarul nr. 5410/1998 definitivă prin decizia penală nr. 1597 din 12.04.2000 a Curții Supreme de Justiție.
Condamnatul a început executarea pedepsei la data de 14.08.1999, executare ce urma a se împlini la data de 05.07.2023, din care s-a scăzut arestul preventiv de la 15.06.1998 la 25.10.1998 și de la 05.11.1998 la 03.08.1999.
Prin sentința penală nr. 239 din 15.12.1998 a Tribunalului G., astfel cum a rămas definitivă prin decizia penală nr. 1597 din 12.04.2000 a Curții Supreme de Justiție s-au contopit următoarele pedepse stabilite în sarcina condamnatului:
- 23 de ani închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav (fapta din data de 14/15.06.1998), prevăzută de art. 174 rap. la art. 176 alin. 1lit. b C. pen. din 1969;
- 4 ani închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu în forma agravată a comiterii pe timp de noapte (fapta din data de 14/15.06.1998), prevăzută de art. 192 alin. 2 C. pen. din 1969.
În baza art. 33-34 C.pen. din 1969 s-a stabilit o pedeapsă rezultantă de 23 ani închisoare, căreia i s-a adăugat un spor de 2 ani închisoare, rezultând o pedeapsă de 25 ani închisoare de executat.
Din această pedeapsă a fost dedusă perioada arestării preventive de la 15.06.1998 la zi.
A fost aplicată condamnatului pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 10 ani a dreptului de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, reglementate anterior prin art. 64 alin. 1 lit. a și b C.pen. din 1969.
În baza hotărârii judecătorești de condamnare s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 276/1998 din 09.10.2000, executarea pedepsei începând la data de 14.08.1999.
În timpul executării pedepsei aplicată prin sentința mai sus indicată, la data de 01.02.2014 au intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal și Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală.
Potrivit art. 6 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, care constituie cadrul normativ general de aplicare a legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, „când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim”.
Așadar, dispozițiile art. 6 din Codul penal reglementează, cu caracter obligatoriu și strict, situația de extra-activitate a legii penale noi mai favorabile care, datorită voinței legiuitorului retro-activează, în așa fel încât nici o persoană să nu execute o pedeapsă mai grea decât cea prevăzută de lege în momentul executării.
S-a constatat așadar că, în contextul consacrării explicite în Constituția României a principiului separației puterilor în stat, prin art. 6 din Codul penal a fost stabilită relația de prevalență a principiului aplicării legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive în raport cu principiul autorității lucrului judecat.
Principiul aplicării legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive constituie un principiu derivat din principiul constituțional al legalității pedepselor reglementat prin art. 23 alin. 12 din Constituție: „Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și temeiul legii”.
Astfel cum a decis Curtea Constituțională (Decizia nr. 511 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial nr. 75 din 30.01.2014), este „sarcina legiuitorului să decidă cărui principiu îi acordă prevalență”.
De asemenea, din conținutul art. 6 din Codul penal rezultă că legiuitorul a reglementat limitativ posibilitatea de încălcare a autorității lucrului judecat, reducând în acest fel la minimul necesar atingerile aduse hotărârilor judecătorești definitive.
Pe cale de consecință, instanța de judecată, realizându-și atributul de aplicare a legii este obligată să aplice dispozițiile art. 6 C.pen. și, în privința pedepselor închisorii sau amenzii, să le reducă la maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, acolo unde este cazul.
În concret, au fost stabilite în sarcina condamnatului următoarele pedepse: 23 de ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 rap. la art. 176 alin. 1lit. b C.pen. din 1969; 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu în forma agravată a comiterii pe timp de noapte prevăzută de art. 192 alin. 2 C.pen. din 1969.
Potrivit art. 224 alin. 1 și 2 C.pen., constituie infracțiunea de violare de domiciliu și se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă, pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea, fără consimțământul persoanei care le folosește, ori refuzul de a le părăsi la cererea acesteia, în cazul în care fapta este săvârșită în timpul nopții.
Cum, pedeapsa stabilită anterior pentru infracțiunea de violare de domiciliu este de 4 ani închisoare, deci mai mare decât maximul special 3 ani închisoare, acestei pedepse îi sunt aplicabile dispozițiile art. 6 alin. 1 C.pen. privitoare la reducerea pedepsei.
Dispozițiile de reducere obligatorie nu sunt aplicabile în privința pedepsei stabilită pentru infracțiunea de omor, încadrabilă în prezent în art. 189 alin. 1 lit. f C.pen. și pedepsibilă cu închisoarea de la 15 la 25 de ani.
Cum, prin hotărârea judecătorească de condamnare s-a stabilit cu caracter definitiv că infracțiunile ce au făcut obiectul judecății și pentru care s-au stabilit pedepse au fost comise în pluralitate sub forma concursului real de infracțiuni, precum și având în vedere că pluralitatea de infracțiuni s-a desăvârșit sub imperiul Codului penal din 1969,
În temeiul art. 3 C.pen. ce reglementează principiul activității legii penale și al art. 10 din Legea nr. 187/2012 potrivit cu care tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă,
Tratamentul sancționator aplicat pluralității sub forma concursului de infracțiuni în cauza dedusă judecății va fi cel prevăzut în dispozițiile art. 34 C.pen. din 1969.
Așa fiind, condamnatul va executa pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare, urmare a contopirii pedepselor de 23 ani și 3 ani închisoare, respectiv a adăugării sporului de 2 ani închisoare ce sancționează pluralitatea de infracțiuni.
De asemenea, potrivit art. 66 alin. 1 C.pen., pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea exercitării, pe o perioadă de la unu la 5 ani, a unuia sau mai multora dintre următoarele drepturi, printre care se regăsesc dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a alege, reglementate la lit. a, b și d.
Potrivit art. 6 alin. 5 C.pen., când legea nouă este mai favorabilă sub aspectul pedepsei principale, pedepsele complementare neexecutate care au corespondent în legea nouă se execută în conținutul și limitele prevăzute de aceasta.
Așadar, pedeapsa complementară aplicată condamnatului se va executa în același conținut (reglementat la art. 66 alin. 1 lit. a, b și d C.pen.), dar în limita a 5 ani, stabilită prin art. 66 alin. 1 C.pen.
Împotriva acestei sentințe penale au formulat contestație P. de pe lângă T. G. și condamnatul B. M..
În motivarea contestației, parchetul a precizat că în mod greșit instanța de fond a calculat sporul de concurs și pedeapsa rezultantă de 25 ani, fiind anulat vechiul mandat de executare al pedepsei de 25 ani închisoare și emiterea unui mandat de executare. Instanța trebuia să aplice sporul de concurs potrivit prevederilor Noului Cod penal, respectiv 1/3 din pedeapsa de 3 ani închisoare, cuantum la care a fost redusă limita în urma aplicării legii penale mai favorabile.
Astfel, raportat la pedeapsa pe care condamnatul o execută, cea de 25 ani se constată că pedeapsa stabilită conform legii penale mai favorabile este mai mică, astfel că se impunea admiterea contestației, condamnatul B. M. urmând să execute pedeapsa principală de 24 ani în loc de 25 ani, cum greșit a stabilit instanța de judecată.
A solicitat admiterea contestației, casarea sentinței atacate și reducerea pedepsei aplicate.
Contestatorul condamnat B. M. prin contestația formulată, a solicitat admiterea, desființarea sentinței și aplicarea unei pedepse mai mici.
Analizând temeinicia și legalitatea sentința prin prisma motivelor invocate de contestatori instanța apreciază ca fiind fondate contestațiile formulate.
Astfel, potrivit actelor existente la dosar contestatorul a fost condamnat la 23 de ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 rap. la art. 176 alin. 1lit. b C.pen. din 1969 și 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu în forma agravată a comiterii pe timp de noapte prevăzută de art. 192 alin. 2 C.pen. din 1969.
Potrivit deciziei nr. 1 pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile în cazul faptelor definitiv judecate, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni, în aplicarea legii penale mai favorabile, presupune într-o primă etapă se verifică incidența dispozițiilor art. 6 din Codul penal, cu privire la pedepsele individuale, iar în a doua etapă se verifică dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, conform art. 39 din Codul penal.
Dacă pedeapsa rezultantă, aplicată potrivit legii vechi, nu depășește pedeapsa rezultantă la care s-ar putea ajunge conform noului Cod penal înseamnă că pedeapsa rezultantă aplicată definitiv este cea legală și potrivit dispozițiilor legii noi, astfel că legea nouă nu își găsește aplicabilitatea, nefiind favorabilă.
În speța de față inculpatul a fost condamnat la 23 de ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 rap. la art. 176 alin. 1lit. b C.pen. din 1969; 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu în forma agravată a comiterii pe timp de noapte prevăzută de art. 192 alin. 2 C.pen. din 1969.
Infracțiunea de omor, este prevăzută în prezent în art. 189 alin. 1 lit. f C. pen. și este sancționată cu închisoarea de la 15 la 25 de ani, pedeapsa aplicat nedepășind maximul.
Potrivit art. 224 alin. 1 și 2 C.pen., constituie infracțiunea de violare de domiciliu și se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă, pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea, fără consimțământul persoanei care le folosește, ori refuzul de a le părăsi la cererea acesteia, în cazul în care fapta este săvârșită în timpul nopții.
Cum, pedeapsa stabilită anterior pentru infracțiunea de violare de domiciliu este de 4 ani închisoare, deci mai mare decât maximul special 3 ani închisoare, acestei pedepse îi sunt aplicabile dispozițiile art. 6 alin. 1 C.pen. privitoare la reducerea pedepsei.
Aplicând dispozițiile art. 39 alin. 1 lit. b CP privind concursul de infracțiuni se va adăuga la pedeapsa cea mai mare, respectiv cea de 23 de ani 1/3 din pedeapsa cu care se află în concurs respectiv din trei ani rezultând astfel o pedeapsă de 24 de ani închisoare.
În consecință, procedând conform dispozițiilor NCP și în concordanță cu decizia nr. 1 pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestația este admisibilă astfel că se vor repune în individualitatea lor pedepsele aplicate contestatorului condamnat, se va reduce la 3 ani pedeapsa închisorii stabilită pentru infracțiunea de violare de domiciliu și în baza art. 38 alin. 1, 39 alin 1 lit. b NCP, cu aplicarea art. 6 NCP, se va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 23 de ani închisoare la care adaugă un spor de 1 an, condamnatul urmând să execute pedeapsa de 24 ani închisoare.
Se va dispune ca persoana condamnată să execute pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și d C.pen. pe timp de 5 ani, în loc de 10 ani.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare, incluzând și onorariul avocatului din oficiu vor rămâne în sarcina statului
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestațiile formulate de P. DE PE L. T. G. și contestatorul condamnat B. M., împotriva sentinței penale nr.163 din 12.02.2014 pronunțată de T. G., în dosarul nr._ .
Desființează sentința în parte.
Repune în individualitatea lor pedepsele la care a fost condamnat contestatorul prin în pedepsele componente de 23 de ani închisoare și 4 ani închisoare
Reduce la 3 ani pedeapsa închisorii stabilită pentru infracțiunea de violare de domiciliu.
În baza art. 38 alin. 1, 39 alin 1 lit. b NCP, cu aplicarea art. 6 NCP, aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 23 de ani închisoare la care adaugă un spor de 1 an, condamnatul urmând să execute pedeapsa de 24 ani închisoare.
Dispune ca persoana condamnată să execute pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și d C.pen. pe timp de 5 ani, în loc de 10 ani.
Dispune anularea mandatului de executare nr. 276/1998 din 09.10.2000 a Tribunalului G. și emiterea unui nou mandat de executare conform prezentei decizii.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare, incluzând și onorariul avocatului din oficiu rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Aprilie 2014.
Președinte,
I. E.
Grefier,
Ș. C. D.
Red.jud.I.E.
J.fond:C.C.
G.S. /2ex.
| ← Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 2471/2013. Curtea... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 444/2014.... → |
|---|
