Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 96/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 96/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 14-02-2014 în dosarul nr. 96/2014
Dosar nr._ - contestație în anulare -
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 96
Ședința publică de la 14 Februarie 2014
PREȘEDINTE - M. C. G. - Judecător
Judecător A. M. S.
Grefier D. L.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. Niculeanu, din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. C..
......................
Pe rol, soluționarea contestației în anulare formulată de petentul G. I. (domiciliat în CORABIA, . 16, sentința civilă. 1, .), privind decizia penală nr. 1543 din 08 iulie 2013 pronunțată de C. de A. C. în dosarul cu nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul G. I..
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei de grefier, constatându-se că a fost calificată calea de atac conform art. 10 alin. 2 din Lg. 255/2013, ca fiind apel, față de care, procurorul și contestatorul nu au formulat obiecțiuni.
Se învederează instanței că la data de 12.02.2014, prin Serviciul Registratură, contestatorul a depus la dosar precizări privind obiectul contestației în anulare, în sensul că vizează decizia penală nr. 1543/2013 și că solicită rejudecarea în fond a cauzei.
Instanța pune în discuție, din oficiu, excepția inadmisibilității contestației, față de dispozițiile art. 426 cod procedură penală rap la art. 341 alin. 8 cod procedură penală, acordând cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Contestatorul G. I., având cuvântul, a solicitat admiterea contestației în anulare, pe care o consideră admisibilă în principiu și pe fond, întrucât plângerea sa îndreptată împotriva soluției de netrimitere în judecată dispusă de procuror, a fost soluționată cu lipsă de procedură, care constituie temei de contestație în anulare.
Reprezentantul parchetului a solicitat respingerea contestației ca inadmisibilă, arătând că această cale extraordinară de atac poate fi exercitată împotriva hotărârilor pronunțate pe fondul unei cauze, respectiv care vizează o soluție de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, iar nu și hotărârile din cauze având ca obiect plângere întemeiată pe dispozițiile art. 340 cod procedură penală (art. 2781 din codul de procedură penală vechi).
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra cauzei penale de față;
Constată că, prin sentința penală nr. 20 din 7 februarie 2013, pronunțată de Judecătoria Corabia în dosarul nr._, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de petentul G. I. privind dosarul cu nr._ al Judecătoriei Corabia, având ca obiect plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.), dosar in care s-a pronunțat sentința penală nr. 109/23.10.2012 și a fost obligat revizuientul la 100 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin cererea formulată, petentul G. I. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 109/23.10.2012 pronunțată de Judecătoria Corabia în dosarul penal nr._, considerând-o nelegală și netemeinică, invocându-se în drept dispozițiile art.391, art. 394, art. 395, art. 396, art. 397 și următoarele C.p.p.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că, în urma cercetărilor efectuate în dosarul penal nr. 818/P/2011, prin ordonanța nr. 818/P/2011 din data de 27.12.2011, P. de pe lângă Judecătoria Corabia a dispus scoaterea de sub urmărire penală față de învinuitul C. A. F. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute infracțiunii prevăzute de art.180.alin.2 C.p și art.193, alin.1 Cp cu aplicarea unei sancțiuni administrative în sumă de 1000 lei, în temeiul art.249 rap. la și art.10 lit.b1 Cpp coroborat cu art.181 Cp și art.91 lit.c Cp.
În temeiul art.249 rap. la și art.10 lit.a C.p.p., s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală față de C. A. F. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute infracțiunii prevăzute de art.180.alin.1 C penal.
În temeiul art.228, alin.6 Cpp coroborat cu art.10, lit.c cod procedură penală, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul C. A. F. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.208.alin.1 C penal și art.217 alin.1 Cp și, în temeiul art.45 CPP raportat la art.38 Cod procedură penală, s-a dispus disjungerea cauzei privind infracțiunea prev. de art.208, alin.1 Cp și art.217 alin.1 Cod penal, în vederea continuării cercetărilor și identificării autorilor.
Prin rezoluția nr. 121/II/2/2012 din data de 30.03.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul G. I. împotriva soluției pronunțate prin ordonanța nr. 818/P/2011.
Prin sentința penală nr.109/23.10.2012 pronunțată de Judecătoria Corabia în dosarul penal nr._, în baza art. 278 ind 1 alin 8 lit a C.p.p., a fost respinsă ca tardivă plângerea formulată de petentul Ghită I. împotriva ordonanței nr. 818/P/2011 din 27.12.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia.
Împotriva acestei sentințe, petentul Ghită I. a formulat cerere de revizuire, iar instanța de fond a constatat că aceasta a fost pronunțată în baza art.278 ind 1 alin 8 lit a C.p.p. și conform deciziei XVII/2007 publicată în M.O. nr. 542/17.07.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite a stabilit că „cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive, pronunțată în baza art. 278 ind 1 alin 8 lit a și b din C.p.p., este inadmisibilă”.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs revizuientul G. I., iar prin decizia penală nr. 1338 din 14 iunie 2013 pronunțată de C. de A. C., s-a respins ca inadmisibilă calea de atac și a fost obligat revizuientul la plata sumei de 30 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În acest sens, instanța de control judiciar a constatat în esență că, prin decizia XVII/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la admisibilitatea căii extraordinare de atac a revizuirii împotriva hotărârilor judecătorești definitive, pronunțată în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. a și b Cod procedură penală, stabilindu-se că „cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive, pronunțată în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. a și b Cod procedură penală, este inadmisibilă”.
Împotriva deciziei nr. 1338 din 14 iunie 2013 pronunțată de C. de A. C. în dosarul nr._, contestatorul G. I. a formulat contestație în anulare care, prin decizia penală nr. 1543 din 08 iulie 2013 a fost respinsă ca inadmisibilă, constatându-se în acest sens că petentul nu a invocat nici unul din cazurile prevăzute de 386 Cod procedură penală.
Împotriva acestei decizii (nr. 1543 din 08 iulie 2013 pronunțată de C. de A. C. în dosarul cu nr._ ), petentul G. I. a formulat prezenta contestație în anulare, cauza fiind astfel înregistrată pe rolul Curții de A. C. - Secția Penală și Pentru Cauze cu Minori la data de 9.12.2013, sub nr._ .
În motivarea contestației în anulare, petentul a criticat decizia penală nr. 1543/2013, arătând că a fost soluționată cauza cu lipsă de procedură în privința sa și că astfel există temei de contestație în anulare fiind necesară rejudecarea pe fond a cauzei.
C., examinând prezenta contestație în anulare, reține:
Contestatorul G. I. a avut calitate de petent în procedura prev de art. 2781 din vechiul cod procedură penală, în dosarul nr._ instrumentat de Judecătoria Corabia și soluționat prin sentința penală nr. 109/23 octombrie 2012, prin care a contestat soluția de scoatere de sub urmărire penală adoptată de P. de pe lângă Judecătoria Corbia în dosarul nr. 818/P/2011 față de intimatul C. A. F., față de care s-au efectuat acte de urmărire penală sub aspectul infracțiunilor de lovire și amenințare, prev de art. 180 alin. 2 cod penal și art. 193 cod penal, aplicându-se sancțiunea administrativă a amenzii de 1.000 lei.
Judecătoria a reținut că plângerea petentului este neîntemeiată, soluția de netrimitere în judecată fiind justificată în raport de pericolul social concret scăzut al faptelor, sancționarea administrativă a intimatului fiind apreciată ca o sancțiune adecvată circumstanțelor reale și personale din cauză.
Împotriva acestei hotărâri care, potrivit legii procesual penal, are caracter definitiv (art. 2781 alin. 10 cod procedură penală prevăzând expres că hotărârea primei instanțe este definitivă), petentul a formulat o cerere de revizuire, care a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Corabia sub nr._ și a fost soluționată prin sentința penală nr. 20/07 februarie 2013, pronunțându-se o soluție de respingere.
Sentința judecătoriei a fost atacată cu recurs, înregistrându-se dosarul_ pe rolul Curții de A. C., care a fost soluționat prin decizia penală nr. nr. 1338 din 14 iunie 2013 prin soluție de respingere ca inadmisibil, reținându-se că și cererea de revizuire - care vizează o sentință pronunțată în procedura prev de art. 2781 cod procedură penală - este inadmisibilă.
Împotriva deciziei care vizează revizuirea sentinței de fond (întemeiată pe art. 2781 cod procedură penală), respectiv decizia penală nr. 1338/2013 a Curții de A. C., petentul a formulat contestație în anulare, formându-se dosarul nr._ pe rolul Curții de A. C., soluționat prin decizia penală nr. 1543 din 08 iulie 2013, printr-o soluție de respingere a contestației ca inadmisibilă.
Prezenta contestație în anulare a fost formulată de petent împotriva deciziei penale nr. 1543 din 08 iulie 2013, invocându-se cazul prev de art. 386 alin. 1 lit. a cod procedură penală, respectiv că, la termenul când s-a judecat cauza de către instanța de recurs, procedura de citare cu petentul nu a fost îndeplinită conform legii.
Ori, în ceea ce privește regimul juridic aplicabil contestației în anulare, se reține că sunt de imediată aplicare prevederile noului cod de procedură penală, deoarece legea de punere în aplicare (Lg. 255/2013) nu a prevăzut norme tranzitorii decât în situația plângerilor întemeiate pe dispozițiile art. 2781 din vechiul cod procedură penală (art. 15 alin. 1) în cazul cărora s-a arătat expres că „plângerile împotriva soluțiilor procurorului, de netrimitere în judecată, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii noi, continuă să se judece de către instanțele competente potrivit legii vechi, conform regulilor prevăzute de aceeași lege”.
Astfel, în prezenta cauză se reține că și noul cod procedură penală reglementează calea de extraordinară de atac a contestației în anulare n capitolul V, art. 426 - 432, statuând că se poate formula contestație în anulare împotriva „hotărârilor penale definitive”, dar numai în cazurile expres și limitativ reglementate la lit. a - i, din a căror examinare se constată că se referă la hotărâri definitive prin care s-a aplicat o soluție asupra fondului cauzei, respectiv de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, de amânare sau renunțare la aplicarea pedepsei, ceea ce nu s-a întâmplat în cauza vizată de prezenta contestație.
Totodată, se constată că temeiul invocat de contestator a fost prevăzut atât în codul de procedură penală cât și în codul de procedură penală actual (art. 386 lit. a: când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs, nu a fost îndeplinită conform legii; art. 426 lit. a: când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți), dar decizia contestată are ca obiect o contestație în anulare soluționată în procedura verificării admisibilității în principiu, care se desfășoară fără citarea părților.
În acest sens, se reține că, în art. 391 alin. 1 din vechiul cod procedură penală era prevăzut expres că procedura verificării admisibilității în principiu se exercită de către instanță fără citarea părților, aceleași prevederi fiind conținute și de art. 431 alin. 1 din noul cod procedură penală, care prevede expres că instanța examinează admisibilitatea în principiu în Camera de Consiliu, fără citarea părților.
De asemenea, se reține că procedura de judecată pentru faza admisibilității în principiu a fost interpretată prin recursul în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 10/2009 statuându-se că „eaminarea admisibilității în principiu a contestației în anulare, fără citarea părților, nu încalcă dreptul acestora la un proces echitabil, consacrat prin art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului”.
În consecință, se reține că soluționarea contestației în anulare prin decizia penală nr. 1543/2013 pronunțată de C. de A. C. în dosarul nr._, s-a realizat conform dispozițiilor legale în materie, astfel că prezenta contestație nu îndeplinește condițiile de admisibilitate în principiu prev de art. 427 alin. 2 coroborat cu art. 431 alin. 2 cod procedură penală (art. 391 alin. 2 din vechiul cod procedură penală), în ceea ce privește justificarea cazului de contestație invocat.
Față de aceste considerente, contestația în anulare are caracter inadmisibil și, în conformitate cu dispozițiile art. 431 alin. 2 cod procedură penală, urmează să fie respinsă.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de petentul G. I. (domiciliat în CORABIA, . 16, sentința civilă. 1, .), privind decizia penală nr. 1543 din 08 iulie 2013 pronunțată de C. de A. C. în dosarul cu nr._ .
Obligă contestatorul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Februarie 2014.
Președinte, Judecător,
M. C. G. A. M. S.
Grefier,
D. L.
Red. jud. M. C. G.
Dact. 2 ex./A.T.
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Încheierea nr. 04/2014. Curtea de Apel... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 100/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
