Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1299/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1299/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 01-06-2012 în dosarul nr. 1299/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 1299
Ședința publică de la 01 Iunie 2012
PREȘEDINTE T. C. B.- judecător
D. F.- judecător
A. I. S.- judecător
Grefier Ș. C. D.
Ministerul Public reprezentat prin procuror C. N. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
***
Pe rol, soluționarea recursului declarat de P. de pe lângă J. Drobeta Turnu Severin împotriva sentinței penale nr. 395 din data de 20 februarie 2012 pronunțată de J. Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._, privind pe inculpatul C. G..
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit inculpatul C. G., pentru care se prezintă avocat O. B. D., apărător desemnat din oficiu, lipsind și partea civilă DGFP M. – AFP Drobeta Turnu Severin – A. București.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se că nu au fost depuse alte cereri la dosar, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, solicită admiterea recursului formulat, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, arătând că hotărârea primei instanțe este nelegală fiind încălcate disp. art. 291 alin. 1 C.p.p. privind citarea părților la judecată, rap. la art. 197 C.p.p. În acest sens a arătat că la termenul din data de 03 octombrie 2011 instanța de fond a dispus conceptarea și citarea în cauză în calitate de parte civilă a A. București. Ulterior acestui termen, procedura de citare nu a fost legal îndeplinită la nici un termen cu această parte civilă întrucât potrivit dovezilor de citare, acestea au fost trimise fie la AFP a sectorului 2 București, fie la A. – Registratura G., în acest ultim caz dovada nefiind semnată de funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței.
Totodată critică hotărârea primei instanțe pentru netemeinicie sub aspectul greșitei achitări a inculpatului și aplicării acestuia a unei sancțiuni cu caracter administrativ. Apreciază că raportat la împrejurările reale ale comiterii faptei și având în vedere faptul că inculpatul a fost anterior sancționat administrativ pentru săvârșirea aceluiași gen de infracțiunea, fapta săvârșită de acesta prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Instanța de fond trebuia să aibă în vedere pe de o parte faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată, cauză de agravare, dar și tratamentul sancționator prevăzut de lege pentru această infracțiune. Arată de asemenea că inculpatul nu a achitat nici măcar parțial prejudiciul cauzat bugetului de stat pentru a putea beneficia de disp. art. 10 din Legea 241/2005.
Arată că nu mai susține cel de-al doilea motiv de recurs întrucât în cauză este vorba de un singur prejudiciu și de o singură obligație de plată către ordonatorii de credit A. și DGFP M..
Avocat O. B. D. pentru inculpatul C. G., având cuvântul, solicită admiterea recursului formulat de parchet pentru primul motiv de recurs și anume trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, și respingerea acestuia pentru celelalte două motive invocate.
CURTEA
Asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 395 din data de 20 februarie 2012 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin în baza art. 334 C.p.p. s-a dispus schimbarea încadrării juridice din art. 6 al Legii nr. 241/2005 în art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alineat 2 C.p.
În baza dispozițiilor art. 345 alin. 1 și alin. 3 C.p.p. rap. la art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p. și art. 10 lit. b1 C.p.p., a fost achitat inculpatul C. G., fiul lui D. și C., născut la 31 iulie 1951, CNP_ pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea nr.241/2005 cu art. 41 alineat 2 Cod penal.
În temeiul art. 91 litera c Cod penal s-a dispus înlocuirea răspunderii penale cu sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii de 1000 lei.
În baza art. 346 alineat 2 Cod procedură penală a fost admisă acțiunea civilă a DGFP M.-AFP Drobeta Turnu Severin și A. București și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2663 lei.
În baza art.192 pct.1 lit. d C.p.p. a fost obligat inculpatul la 580 lei cheltuieli judiciare statului.
S-a constat că partea civilă nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă J. Drobeta T.-S. la data de 11.06.2010 în cadrul dosarului de cercetare penală nr. 1211/P/2010 și înregistrat pe rolul Judecătoriei Drobeta T.-S. sub nr. de dosar_ a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul C. G. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 6 din Legea 241/2005.
În expozitivul rechizitoriului a fost reținută următoarea situație de fapt:
Inculpatul C. G. a fost administratorul . cu sediul în localitatea Ercea, . în perioada 22.02._10, perioadă în care societatea a desfășurat ca obiect principal de activitate „lucrări de construcții a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale” având un număr de 5 angajați cu contract individual de muncă. Pentru acești salariați, inculpatul a depus la AFP M. declarații lunare privind impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, pe care le-a calculat și reținut, însă nu le-a virat la termenele scadente. Din adresa nr._/09.11.2009 emisă de AFP Drobeta Turnu Severin a reieșit că prejudiciul creat, aferent perioadei ianuarie - august 2009 este în cuantum de 2414 lei, după cum urmează: CAS asigurați-1313 lei, impozit venit salarii - 512 lei, șomaj asigurați -49 lei și sănătate asigurați - 540 lei. Ulterior prin adresa nr. 4401/11.02.2010 AFP Drobeta Turnu Severin a reevaluat situația obligațiilor datorate de contribuabil bugetului consolidat, aferent perioadei ianuarie – august 2009, datoria stabilită fiind în cuantum de 2663 lei.
Prin adresa nr._/20.04.2010 AFP Drobeta Turnu Severin s-a constituit parte civilă cu suma de 2663 lei.
În cursul cercetării judecătorești a fost identificat inculpatul și, după aducerea la cunoștință a drepturilor prev. de art. 6 și art. 70 C.p.p., a fost audiat, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.
Instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de parte civilă a A. București, alături de Direcția G. a Finanțelor P. M. prin Administrația Finanțelor publice Drobeta Turnu Severin.
Părțile civile DGFP M. - AFP Drobeta Turnu Severin și A. București s-au constituit părți civile cu suma de 2663 lei.
La termenul de judecată din 1 noiembrie 2010 instanța a dispus din oficiu efectuarea unei expertize contabile de către expertul contabil G. M. având ca obiective: să stabilească, în raport de numărul de angajați, care erau sumele datorate de . reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă în perioada ianuarie - mai 2009 și data scadenței acestora; să stabilească, în raport de numărul de angajați, care erau sumele datorate de . reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă în perioada iunie - august 2009 și data scadenței acestora; dacă au fost calculate, reținute și nu au fost virate bugetului de stat sumele reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, defalcat pentru cele două perioade; dacă societatea ., în aceste perioade a dispus de sume de bani și pentru ce le-a folosit și care este prejudiciul cauzat bugetului de stat, defalcat pe cele două perioade, raportul de expertiză contabilă fiind depus la dosar de către expertul contabil G. M. la data de 01.02.2011.
În raportul de expertiză efectuat s-a concluzionat în perioada ianuarie-mai 2009, . a reținut și înregistrat în evidențele contabile sume reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, 3093 lei, iar în perioada iunie-august 2009, suma de 1185 lei.
La obiectivul nr. 4 privind sumele de care a dispus societatea se concluzionează că societatea nu a mai avut sume de bani disponibile pentru plata altor datorii, iar pentru plata salariilor și concediilor medicale, administratorul societar a depus din fonduri proprii sume de 1055,78 lei.
Parchetul de pe lângă J. Drobeta Turnu Severin a depus la dosar obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă cu adresa nr. 884/III/3/2011, a căror discutare a fost prorogată după efectuarea expertizei medico-legale de către SLM M. expertiză ce a concluzionat că starea sănătății inculpatului îi permite să participe la desfășurarea procesului penal.
Instanța a dispus, la solicitarea reprezentantei Ministerului Public, în temeiul art. 334 C.p.p. schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea prev. de art.6 din Legea 241/2005 în infracțiunea prev. de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. La termenul de judecată din 28.11.2011 instanța a încuviințat obiecțiunile la raportul de expertiză contabilă formulate de P. de pe lângă J. Drobeta Turnu Severin și dispus emiterea unei adrese către expertul contabil G. M. pentru a răspunde obiecțiunilor la raportul de expertiză contabilă formulate în scris de P. de pe lângă J. Drobeta Turnu Severin și în plus să precizeze, raportat la facturile din contabilitatea societății, ce reprezintă acele plăți debitor, respectiv administrator societar, alți debitori, a dispus emiterea unei adrese către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul M. pentru a comunica situația la zi a societății inculpatului și emiterea unei adrese către P. de pe lângă J. Drobeta Turnu Severin pentru a înainta dosarul nr. 3606/P/2009 al Parchetului de pe lângă J. Drobeta Turnu Severin în care i s-a aplicat inculpatului C. G. o sancțiune cu caracter administrativ.
La data de 28.12.2011 expertul contabil G. M. a depus la dosar suplimentul la expertiză contabilă, iar Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul M. a comunicat situația la zi a societății inculpatului cu adresa nr. 03.01.2012. În concluziile suplimentului la raportul de expertiză s-a reținut că în perioada ianuarie-august 2009SC Soriana Cons SRL nu a dispus de sumele de bani necesare pentru plata reținerilor din salarii reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă.
Instanța la solicitarea reprezentantei Ministerului Public de a reveni cu adresă către expertul G. M. pentru a răspunde și la obiectivul nr. 3, respectiv de a preciza raportat la facturile din contabilitatea societății ce reprezintă acele plăți debitor, respectiv administrator societar, alți debitori, întrucât din răspunsul înaintat la dosarul cauzei nu se regăsește părerea acestui expert cu privire la obiectivul nr. 3, a respins această cerere întrucât din adresa înaintată de acesta reiese că actele contabile au fost restituite administratorului societar și nu mai poate formula opinii la peste un an de zile de la data depunerii raportului de expertiză contabilă.
Analizând întregul material probator administrat instanța a constatat că:
Inculpatul C. G. a fost administratorul . în perioada 22.02._10, perioadă în care societatea a desfășurat ca obiect principal de activitate „lucrări de construcții a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale” având un număr de 5 angajați cu contract individual de muncă. Pentru acești salariați, inculpatul a depus la AFP M. declarații lunare privind impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, pe care le-a calculat și reținut, însă nu le-a virat la termenele scadente. Din adresa nr._/09.11.2009 emisă de AFP Drobeta Turnu Severin a rezultat că prejudiciul creat, aferent perioadei ianuarie - august 2009 este în cuantum de 2414 lei iar prin adresa nr. 4401/11.02.2010, AFP Drobeta Turnu Severin a comunicat situația obligațiilor datorate de contribuabil bugetului consolidat, aferent perioadei ianuarie – august 2009, datoria stabilită fiind în cuantum de 2663 lei.
Din adresa O.R.C. a rezultat că la 31.01.2010 a expirat dovada de sediu a societății iar la 14.10.2011 s-a închis procedura de faliment.
Prin ordonanța din 07.12.2009 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii de „evaziune fiscală” faptă prevăzută de art. 6 din Legea nr.241/2005 și aplicarea unei amenzi de 600 lei. Sancțiunea administrativă a fost aplicată în considerarea circumstanțelor reale și personale, reținându-se că în perioada martie - mai 2009 învinuitul, în calitate de administrator a calculat, reținut și nu a virat în termenul legal contribuții și impozite cu reținere la sursă în suma de 1826 lei.
S-a apreciat de către instanță că în cauză se impune aplicarea principiului non bis in idem pentru următoarele considerente:
Articolul 4 al Protocolului 7 al Convenției consacră „dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori”, cunoscut sub denumirea tradițională de „ne bis in idem”: „Nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicțiile aceluiași Stat pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă conform legii și procedurii penale ale acestui Stat. (…)”
Legea și procedura „penală” de care vorbește articolul respectiv au un înțeles autonom comun identic cu cel al „acuzației în materie penală” din articolele 6 și 7 din Convenție. Pe scurt, Curtea determină dacă fapta intră in doemniul de aplicare al „materiei penale” în funcție de criterii alternative: calificarea juridică a infracțiunii litigioase în dreptul național, natura însăși a acesteia și severitatea sancțiunii aplicabile (Engel și alții c. Olandei; Ozturk c. Germaniei; Jussila c. Finlandei). În situația în care o faptă nu este calificată drept penală după primul criteriu, deoarece în dreptul intern al statului membru este calificată drept contravenție, faptă administrativă sau disciplinară etc., intră în joc criteriile doi și trei. Dintre cele două, esențial este al doilea criteriu, cel privind natura sancțiunii și în special primul subcriteriu: cui anume se adresează norma în discuție, unui grup specific. Cel de-al treilea criteriu (severitatea sancțiunii aplicabile) are o importanță redusă, Curtea decizând că nu există o jurisprudență clară din care să rezulte că gradul redus de severitate al sancțiunii aplicabile poate fi decisivă în excluderea unei fapte de natură penală din câmpul de aplicare al articolului 6 (Jussila c. Finlandei (MC)). Tocmai de aceea, amenzi contravenționale de un cuantum relativ redus au fost privite ca intrând în câmpul de aplicare al „materiei penale” chiar în absența unui mecanism de transformare a amenzii într-o sancțiune privativă de libertate: Masaev vs. M., Kuzmickaja vs Lituania, Tsonyo Tsonev vs. Bulgaria, A. vs România.
Din această perspectivă, majoritatea contravențiilor din sistemul român vor intra în câmpul de aplicare al „materiei penale” din Convenție; în consecință, vor fi aplicabile garanțiile prevăzute nu doar de art. 6 în materie penală (inclusiv prezumția de nevinovăție) ci și celelalte garanții, mai generale (art. 7 din Convenție, dublul grad de jurisdicție etc.) inclusiv principiul non bis in idem. Ca urmare, o persoană sancționată contravențional nu ar putea fi cercetată penal (chiar dacă ar fi achitată) pentru aceeași faptă.
În ceea ce privește articolul 4 din Protocolul 7 la Convenție, Curtea a arătat că sancțiunea contravențională aplicată poate fi considerată având un caracter „penal” în sensul autonom pe care Convenția îl acordă acestei noțiuni, având în vedere că, pe de o parte, interdicția instituită prin textul legal încălcat se adresează tuturor persoanelor și că, pe de altă parte, scopul sancțiunii este acela de a pedepsi și preveni săvârșirea în viitor a unor fapte similare; există identitate de fapte între cele care s-au aflat la originea sancțiunii contravenționale și respectiv cele care au generat procedura penală îndreptată împotriva reclamantului, independent de definiția legală pe care dreptul intern o dă contravenției, respectiv celor doua infracțiuni; a existat o dublare a procedurilor judiciare îndreptate împotriva reclamantului, având în vedere că procedurile penale au fost precedate de sancționarea contravențională a acestuia, rămasă definitivă prin neapelare.
S-a apreciat de către prima instanță, că, în concluzie, „condamnarea” în procedura administrativă (contravențională) trebuie asimilată unui „proces penal” în sensul autonom al acestei noțiuni în Convenție. Potrivit C.E.D.O., după ce o „condamnare” a devenit definitivă, o altă acuzație în materie penală care privea același comportament și, în esență, aceleași fapte, potrivit art. 4 Prot 7 la Convenție constituie încălcarea acestui articol.
Cum prin ordonanța din 07.12.2009 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii de „evaziune fiscală” faptă prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 și aplicarea unei amenzi de 600 lei pentru perioada martie-mai 2009 în care, inculpatul în calitate de administrator a calculat, reținut și nu a virat în termenul legal contribuții și impozite cu reținere la sursă în suma de 1826 lei, aceeași perioadă, potrivit jurisprudenței expuse nu mai poate fi reevaluată, o situație contrară aducând prejudiciu principiului non bis in idem.
S-a apreciat că în speța trebuie să se facă aplicarea art. 181 C.p., din actele dosarului rezultând că fapta săvârșită de inculpat nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni. Instanța a avut în vedere si persoana inculpatului, fără antecedente penale, starea sănătății, atestată de actele medicale și raportul de expertiză medico-legală. S-a concluzionat că inculpatul este puternic ancorat social și are solid însușite normele de bună conviețuire, are calificare profesională, este căsătorit, are preocupări dezirabile.
Pentru aceste motive, în baza art. 345 alineat 1 și alineat 3 C.p.p. raportat la art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p. și art. 10 lit. b1 C.p.p., a fost achitat inculpatul C. G. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alineat 2 Cod penal.
În temeiul art. 91 litera c Cod penal s-a dispus înlocuirea răspunderii penale cu sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii de 1000 lei.
În baza art. 346 alineat 2 Cod procedură penală a fost admisă acțiunea civilă a DGFP M. - AFP Drobeta Turnu Severin și A. București și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2663 lei.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs P. de pe lângă J. Drobeta Turnu Severin, solicitând în principal casarea hotărârii și trimiterea spre rejudecare întrucât au fost încălcate dispozițiile art. 291 alin. 1 C.p.p. privind citarea părților la judecată, ceea ce atrage nulitatea absolută a hotărârii. S-a motivat că citațiile adresate părții civile A.N.A.F. au fost trimise fie la A.F.P. Sectorul 2 București, fie la A.N.A.F. – Registratura G., însă dovada de citare nu a fost semnată de funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței.
Un alt motiv de recurs s-a considerat a fi încălcarea dispozițiilor art. 14 alin. 2 C.p.p., prin admiterea acțiunii civile față de Agenția Națională de administrare Fiscală București, care nu s-a constituit parte civilă.
În dezbaterile recursului, procurorul de ședință a precizat că nu susține acest motiv de recurs, deoarece D.G.F.P. a acționat în numele A.N.A.F. prin constituirea ca parte civilă.
În fine, s-a apreciat că în mod netemeinic instanța a apreciat că faptei îi lipsește gradul de pericol necesar pentru existența infracțiunii, ceea ce a avut drept consecință achitarea inculpatului și stabilirea unei sancțiuni contravenționale, cât timp inculpatul a comis infracțiunea din prezenta cauză în formă continuată, ceea ce reprezintă o cauză de agravare și deja se dispuse sancționarea inculpatului pentru același tip de fapte penale, fără ca această sancțiune să aibă un rol de corijare.
Recursul este neîntemeiat. În legătură cu primul motiv de recurs, nelegala citare a părții vătămate la judecată, curtea rețină că procurorul, întocmind actul de sesizare a instanței și în temeiul art. 263 alin. 2 C.p.p., a indicat drept parte vătămată constituită parte civilă în cauză Administrația Finanțelor P. – Drobeta Turnu Severin. În aceste condiții, în cursul judecății s-a introdus în cauză și s-a citat în calitate de parte civilă, la sediul din ., sector 5 București, Administrația Națională a Finanțelor P. București iar la termenul din 28 noiembrie 2011 doamna I. C., funcționar însărcinat cu primirea corespondenței a semnat dovada de îndeplinire a citării, însă partea civilă a continuat să fie citată pentru termenele ulterioare. În aceste condiții, citația emisă pentru ședința din 06.02.2012, chiar dacă eronat adresată Administrației Finanțelor P., Sectorul 2 București, cu sediul în C.A. Rosetti nr. 39, sector 2 București nu prezintă relevanță, partea civilă A.N.A.F. București având termen în cunoștință, potrivit art. 291 alin. 3 C.p.p. încă din ședința publică de la 28 noiembrie 2011.
Este nefondat și următorul motiv de recurs, întrucât D.G.F.P. M. acționează în numele părții civile Administrația Națională a Finanțelor P. București și pentru aceasta s-a constituit parte civilă în cauză.
În fine, în legătură cu motivul de recurs privind greșita achitare a inculpatului în temeiul art. 10 lit. b1 C.p.p., curtea reține următoarele:
Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 1211/P/2010 din 11.06.2010 al Parchetului de pe lângă J. Drobeta Turnu Severin pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005, reținându-se ca stare de fapt că în perioada ianuarie – august 2009 inculpatul, în calitate de administrator al ., cu sediul în satul Ercea, . a calculat și reținut, însă nu a virat către bugetul consolidat de stat impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, cauzând astfel un prejudiciu în cuantum de 2.663 lei.
Prin ordonanța nr. 3606/P/2009 din 07.12.2009 a Parchetului de pe lângă J. Drobeta Turnu Severin s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului și aplicarea sancțiunii administrative a amenzii în cuantum de 600 lei pentru că în perioada martie-mai 2009 acesta, în calitate de administrator al ., cu sediul în satul Ercea, ., a calculat și reținut, însă nu a virat către bugetul de stat impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, cauzând astfel un prejudiciu în cuantum de 1.826 lei, fapta fiind prevăzută de art. 6 din Legea 241/2005.
În aceste condiții, în mod corect prima instanță a considerat că, în virtutea principiului non bis in idem, nu poate reține această perioadă, respectiv martie-mai 2009 și în prezenta cauză, fiind deja aplicată o sancțiune administrativă ca urmare a unei acuzații penale și că trebuie să analizeze faptele comise de inculpat în baza unei rezoluții infracționale unice, în perioadele ianuarie-februarie și iunie-august 2009.
În raport de toate datele cu privire la inculpat, necunoscut cu antecedente penale, integrat în societate, de perioada scurtă de timp în care s-ar fi comis faptele, de prejudiciul creat și de motivul pentru care nu a achitat impozitele și contribuțiile către bugetul de stat și anume deoarece societatea a intrat în dificultăți financiare, cu consecința declarării falimentului, în mod corect prima instanță a apreciat că faptelor le lipsește gradul de pericol social necesar pentru existența infracțiunii, dispunând astfel achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p. raportat la art. 10 lit. b1 C.p.p.
În consecință, pentru motivele expuse, se va respinge ca nefondat recursul declarat de către P. de pe lângă J. Drobeta Turnu Severin, cheltuielile judiciare în recurs urmând să rămână în sarcina statului, potrivit art. 192 alin. 3 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul P. de pe lângă J. Drobeta Turnu Severin împotriva sentinței penale nr. 395 din data de 20 februarie 2012 pronunțată de J. Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._ .
Cheltuielile judiciare, în cuantum de 200 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Iunie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
T. C. B. D. F. A. I. S.
Grefier,
Ș. C. D.
Red.jud.A.I.S.
j.f.N.S.D.
O.A. 26 Iunie 2012
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1179/2012. Curtea... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1298/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
