Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1086/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1086/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-05-2012 în dosarul nr. 1086/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 1086
Ședința publică de la 10 Mai 2012
PREȘEDINTE M. C. G.- judecător
C. L.- judecător
A. C. M.- judecător
Grefier D. L.
Ministerul Public reprezentat prin procuror C. N. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
***
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de P. de pe lângă J. C., asigurătorul . și părțile civile A. M. și A. M., împotriva sentinței penale nr. 3057 din data de 06 decembrie 2011 pronunțată de J. C. în dosarul nr._, privind pe inculpatul C. F..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul parte civilă A. M., asistat de avocat T. R. L. care substituie pe avocat T. N., apărător ales, inculpatul C. F., asistat de avocat V. C., apărător ales, și avocat Ț. M. pentru recurentul asigurător ., lipsind recurenta parte civilă A. M. pentru care se prezintă avocat T. R. L. care substituie pe avocat T. N., apărător ales, și partea civilă S. Județean de Urgență C..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se că nu au fost depuse alte cereri la dosar.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, a solicitat admiterea recursului parchetului și casarea sentinței pronunțate de prima instanță sub aspectul laturii penale invocând atât motive de nelegalitate cât și de netemeinicie. Sub aspectul legalității arată că prima instanță trebuia să dispună obligarea inculpatului să se supună prelevării de probe ADN. Sub aspectul temeiniciei se critică modul de individualizare al pedepsei arătând că nu se impune reținerea art. 74 alin. 1 lit. a Cp. întrucât lipsa antecedentelor penale nu trebuie să ducă prin ea însăși la o reducere a pedepsei sub minimul special iar restul datelor care îl particularizează pe inculpat au fost valorificate suficient prin modalitatea de executare a pedepsei.
Avocat T. R. L. pentru recurenții părți civile critică hotărârea primei instanțe atât sub aspectul laturii penale cât și sub aspectul laturii civile. În ceea ce privește latura penală arată că prima instanță trebuia să rețină săvârșirea faptei cu vinovăție în forma culpei cu prevedere, și implicit să aplice o pedeapsă mai mare sub aspectul cuantumului. Sub aspectul laturii civile solicită acordarea integrală a daunelor morale și materiale solicitate considerând că prima instanță nu trebuia să înlăture declarațiile martorilor care se coroborau cu mențiunile din adeverințele depuse la dosar și contractele de credit ce demonstrează că s-au făcut împrumuturi pentru a susține cheltuielile ocazionate de înmormântare și pomeni. În ceea ce privește daunele morale le apreciază ca insuficiente în raport de trauma produsă părților civile care au pierdut un copil în vârstă de numai 18 ani.
Solicită respingerea recursului asigurătorului astfel cum este precizat în scris și admiterea recursului parchetului în sensul majorării pedepsei aplicate inculpatului.
Avocat Ț. M. pentru recurentul asigurător solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale sub aspectul laturii civile și pe fond diminuarea cuantumului daunelor morale și materiale acordate de prima instanță conform jurisprudenței Curții de Apel în materie pe care înțelege să o dovedească prin extrasele depuse la dosar. Apreciază că daunele morale acordate sunt nedovedite bazându-se pe o apreciere arbitrară a judecătorului fondului iar daunele materiale au fost acordate cu încălcarea Ordinului nr. 5/2010 al CSA care stabilește criteriile în conformitate cu care se pot acorda sume cu acest titlu.
Solicită respingerea recursului părților civile și lasă la apreciere cu privire la recursul parchetului.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul cu privire la recursurile părților civile și al asigurătorului solicită admiterea recursului părților civile sub aspectul laturii penale întrucât modul de individualizare al sancțiunilor a fost criticat și de parchet. Consideră că prima instanță a acordat daunele materiale strict în limitele în care au fost dovedite iar contractele de împrumut depuse la dosar nu dovedesc alocarea sumelor pentru realizarea pomenilor și înmormântare. În ceea ce privește daunele morale consideră că în mod greșit prima instanță a acordat o sumă globală pentru amândouă părțile civile și că ar fui trebuit individualizate în raport de fiecare dintre acestea întrucât prejudiciile morale sunt strict personale. Solicită respingerea ca nefondat a recursului asigurătorului.
Avocat V. C. pentru inculpatul C. F., având cuvântul, solicită admiterea recursului parchetului în sensul obligării inculpatului să se supună prelevării de probe biologice. Consideră însă că prima instanță a făcut o corectă individualizare a pedepsei și trebuie menținute circumstanțele atenuante dar și modul de executare. În acest sens subliniază datele care particularizează pozitiv inculpatul (lipsa antecedentelor, recunoașterea faptelor, regret) și totodată arată că inculpatul era prieten cu victima și că evenimentul produs l-a marcat puternic.
Consideră că prima instanță a rezolvat corespunzător latura civilă a cauzei și solicită respingerea recursurilor părților civile și a asigurătorului.
Inculpatul C. F., având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 3057 din data de 06 decembrie 2012 a Judecătoriei C. în temeiul art. 178 alin 1, 2 C.p., art. 74 lit. a C.p., art. 76 lit. d C.p., art. 3201 alin. 7 C.p.p. a fost condamnat inculpatul C. F. la pedeapsa de 8 luni închisoare.
In temeiul art. 71 C.p. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin 1 lit. a teza a doua si lit. b C.p.
În temeiul art. 81- 82 C.p. s-a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei pe termenul de încercare de 2 ani si 8 luni.
În temeiul art. 359 C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C.p. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art. 71 alin. 5 s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În temeiul art. 14, 346 C.p.p. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile A. M. și A. M..
A fost obligat inculpatul C. F. alături de asigurătorul de răspundere civilă S.C. C. A. S.A., acesta din urmă în limita sumei asigurate, la plata către părțile civile A. M. și A. M. a sumei de 77.100 lei din care suma de 70.000 lei reprezintă daune morale și suma de 7.100 lei reprezintă daune materiale.
În temeiul art. 191 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 900 lei, cheltuieli judiciare către stat.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei către părțile civile A. M. și A. M. cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în fapt că la data de 07.03.2010, inculpatul, în timp ce conducea autovehiculul marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare_ din direcția Livezi către Calopăr, cu aproximativ 100 metri înainte de ieșirea din localitate a derapat și, pătrunzând pe contrasens a intrat în coliziune cu partea frontală a autobuzului staționat regulamentar pe marginea stângă a acostamentului, iar în urma impactului victima A. N. D., pasager în autoturismul condus de inculpat, a decedat.
Pentru a reține această situație de fapt prima instanță a avut în vedere pe de o parte declarația inculpatului care a recunoscut faptele în condițiile art. 320/1 C.p.p. dar și procesul verbal de cercetare la fața locului, schița locului accidentului, planșele fotografice, raportul de constatare medico-legală autopsie, raportul de expertiză tehnico-auto și declarațiile martorilor.
La data de 02.12.2011 instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 178 alin. 2 C.p în infracțiunea prev. de art. 178 alin. 1 și 2 C.p.
In drept s-a reținut că fapta inculpatului C. F. de a conduce un autoturism pe un drum public cu depășirea vitezei legale stabilită pentru acel sector de drum și pe fondul neatenției de a derapa și a pătrunde pe contrasens intrând în coliziune cu un alt autoturism parcat regulamentar, urmare impactului rezultând decesul victimei A. N. D., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpa prev de art. 178 alin 1,2 Cp
Din punct de vedere al laturii subiective, inculpatul a acționat cu forma de vinovație a culpei simple, prev de art. 19 pct. 2 lit. b Cp, întrucât nu a prevăzut ca prin modalitatea in care a circulat cu vehiculul, având o viteza de 95 km/ora ar fi putut să derapeze, sa piardă controlul autoturismului si sa intre pe sensul opus de mers, punând in pericol grav viata si integritatea corporala a oamenilor, insa a considerat in mod neîntemeiat ca acest rezultat nu se va produce.
La individualizarea pedepsei s-a ținut seama de criteriile generale, legale si cumulative prev de art. 72 Cp constând in limitele de pedeapsă stabilite în sarcina inculpatului reduse cu 1/3 conform art. 320/1 C.p.p, împrejurările de loc si timp in care a avut loc accidentul – la ieșirea din localitatea, viteza cu care s-a circulat, gradul de pericol social al faptei dar și de persoana inculpatului care este la primul conflict cu legea penală, s-a prezentat în fața organelor judiciare, se bucură de sprijinul părinților, este preocupat de continuarea studiilor, păstrează contactul cu persoane cu un comportament în general pro-social, iar experiența celor întâmplate a produs o schimbare în modul de gândire al inculpatului, care a devenit mai prudent și mai matur - aspecte ce rezultă din referatul de evaluare întocmit.
În plus instanța a reținut aplicabilitatea disp. art. 74 lit.a C.p. și a redus pedeapsa sub minimul special față de conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea faptei.
Astfel, după cum s-a menționat anterior inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, în prezent este încadrat în muncă fiind lucrător comercial la o societate, iar potrivit caracterizării de la dosar este cunoscut în cadrul comunității ca o persoană liniștită care nu a creat probleme.
Față de acestea, instanța i-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru fapta reținută în sarcina sa.
Cu privire la modalitatea de executare, instanța având în vedere comportamentul inculpatului, a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, astfel că, în temeiul art. 81-82 C.p a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 8 luni.
În temeiul art. 359 C.p.p a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C.p., iar, în temeiul art. 71 alin. 5 C.p a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
În ceea ce privește acțiunea civilă exercitată de părțile civile A. M. și A. M., moștenitori ai victimei, instanța a reținut că aceștia s-au constituit părți civile în procesul penal cu suma de 30.000 lei reprezentând daune materiale și suma de 100.000 lei reprezentând daune morale.
Prejudiciul material si moral este supus reparațiunii in cadrul procesului penal, fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prev de art 998 Cc prin raportare la art 14 Cpp: existenta unei fapte ilicite, in speta a unei infracțiuni ce a atras declanșarea atât a acțiunii penale, cat si a acțiunii civile, accesorie fata de prima, temeiul juridic unic al celor doua acțiuni fiind o caracteristica esențiala a acțiunii civile; legătura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciul produs; acesta din urma trebuie sa fie cert atât sub aspectul existentei cat si a posibilitatii de evaluare, prejudiciul sa nu fie reparat si sa existe manifestarea de vointa a partii vătămate de a i se repara prejudiciul produs prin infracțiune (aceasta din urma condiție nefiind necesare decat in situatia in care partea vatamata este o persoana cu capacitate deplina de exercitiu).
În speță instanța a reținut că aceste condiții sunt îndeplinite, analizându-se cuantumul în care se vor acorda despăgubirile solicitate.
In ceea ce privește prejudiciul material, instanța a reținut ca din probele administrate în cauză doar suma de 7100 lei din cei 30.000 lei reprezintă un prejudiciu cert.
Astfel instanța la stabilirea acestei sume a avut în vedere înscrisurile de la filele 63 și 65 din dosar din care a rezultat că sumele de 600 lei și 1500 lei reprezintă sume de bani pe care părinții inculpatului le-au cheltuit pentru înmormântare. În plus, la aceste sume instanța a adăugat suma de 5000 lei având în vedere că martorul S. C. D., audiat pe latură civilă a confirmat că pentru unele bunuri achiziționate pentru înmormântare a văzut când s-a făcut plata și valoarea acesteia, respectiv 50 milioane ROL.
Cu privire la diferență până la suma de 30.000 lei, instanța a reținut că probele administrate în cauză nu au confirmat existența certă a acestui prejudiciu. Simplele aprecieri ale unor martori cu privire la numărul persoanelor care au participat la înmormântare și parastase și cuantumul cheltuielilor efectuate nu au putut face dovada unui prejudiciu cert sub aspectul îndinterii.
In ceea ce privește prejudiciul moral, cu privire la cuantificarea acestuia, legea civila nu prevede criterii de determinare. In consecința, cuantumul daunelor morale se stabilește prin apreciere, ținând cont de consecintele negative suferite de cel vătămat in plan psihic si fizic, importanta valorilor lezate si masura lezarii lor, intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii, masura afectarii, precum si masura in care partii vatamate i-a fost afectata situatia profesionala sau sociala.
In vederea acordarii daunelor morale, partea vatamata nu trebuie sa dovedeasca prejudiciul sub aspect valoric, ci numai sub aspectul existentei, partea vatamata fiind obligata a produce acel minim de dovezi, argumente si indicii din care sa rezulte afectarea drepturilor sale nepatrimoniale, de natura a duce la concluzia prejudicierii morale.
In ceea ce privește prejudiciul moral, instanța a avut în vedere ca existenta acestuia este de necontestat, că pierderea de către părțile civile a copilului lor în vârstă de 18 ani a produs incontestabil o trauma psihica profunda si ireversibila, iar suma de 70.000 lei este o sumă echitabilă pentru a acoperi prejudiciul napatrimonial suferit de acestea.
Față de aspectele anterior arătate instanța a dispus obligarea inculpatului, alături de asiguratorul ., acesta din urmă în limita sumei asigurate la plata sumei de 77.100 lei reprezentând daune materiale și daune morale.
Referitor la modul de achitare a acestor despăgubiri, a obligat inculpatul alături de asigurătorul ., asigurătorul fiind obligat în limita sumei asigurate, mașina condusă de inculpat era asigurată la societatea de asigurare sus-menționată, fiind vorba de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, iar asigurătorul în raport de prevederile legale în materie, poate fi obligat la repararea prejudiciului, ca urmare a producerii riscului asigurat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs P. de pe lângă J. C., asigurătorul . și părțile civile A. M. și A. M..
Parchetul de pe lângă J. C. a criticat sentința pronunțată de prima instanță sub aspectul laturii penale invocând atât motive de nelegalitate cât și de netemeinicie. Sub aspectul legalității s-a aratat că prima instanță trebuia să dispună obligarea inculpatului să se supună prelevării de probe ADN, iar sub aspectul temeiniciei s-a criticat modul de individualizare al pedepsei, arătându-se că nu se impune reținerea art. 74 alin. 1 lit. a Cp. întrucât lipsa antecedentelor penale nu trebuie să ducă prin ea însăși la o reducere a pedepsei sub minimul special iar restul datelor care îl particularizează pe inculpat au fost valorificate suficient prin modalitatea de executare a pedepsei.
Recurenții părți civile au criticat sentința primei instanțe atât sub aspectul laturii penale cât și sub aspectul laturii civile. În ceea ce privește latura penală s-a arătat că prima instanță trebuia să rețină săvârșirea faptei cu vinovăție în forma culpei cu prevedere, și implicit să aplice o pedeapsă mai mare sub aspectul cuantumului. Sub aspectul laturii civile s-a solicitat acordarea integrală a daunelor morale și materiale, considerându-se că prima instanță nu trebuia să înlăture declarațiile martorilor care se coroborau cu mențiunile din adeverințele depuse la dosar și contractele de credit ce demonstrează că s-au făcut împrumuturi pentru a susține cheltuielile ocazionate de înmormântare și pomeni. În ceea ce privește daunele morale au fost apreciate ca insuficiente în raport de trauma produsă părților civile care au pierdut un copil în vârstă de numai 18 ani.
Recurentul asigurător a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale sub aspectul laturii civile și pe fond diminuarea cuantumului daunelor morale și materiale acordate de prima instanță conform jurisprudenței instanțelor naționale în materie. S-a apreciat că daunele morale acordate sunt nedovedite bazându-se pe o apreciere arbitrară a judecătorului fondului iar daunele materiale au fost acordate cu încălcarea Ordinului nr. 5/2010 al CSA care stabilește criteriile în conformitate cu care se pot acorda sume cu acest titlu.
Analizând recursurile declarate în raport de motivele invocate în scris și cu ocazia dezbaterilor, dar și cele care pot luate în considerare din oficiu, Curtea apreciază că sunt fondate recursurile declarate de părțile civile și parchet, urmând a fi admise pentru următoarele considerente de fapt și de drept.
In ceea ce priveste stabilirea situatiei de fapt si a incadrarii juridice data faptei pentru care a fost sesizata instanta prin rechizitoriu Curtea apreciaza ca prima instanta a facut o judicioasa apreciere a materialului probator existent la dosar, retinand in mod argumentat ca la 07.03.2010, inculpatul, în timp ce conducea autovehiculul marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare_ din direcția Livezi către Calopăr, cu aproximativ 100 metri înainte de ieșirea din localitate a derapat și, pătrunzând pe contrasens a intrat în coliziune cu partea frontală a autobuzului staționat regulamentar pe marginea stângă a acostamentului, iar în urma impactului victima A. N. D., pasager în autoturismul condus de inculpat, a decedat.
De asemenea în mod corect s-a reținut că în cauză culpa exclusivă în producerea evenimentului rutier ce s-a soldat cu decesul victimei aparține inculpatului în condițiile în care acesta a încălcat dispozițiile art. 35 și 36 din OUG 195/2002 și art. 155 alin. 1 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002, circulând în localitate cu o viteză mult peste maxima admisă de lege, respectiv 95 km/oră iar prin acest comportament afectând siguranța circulație și punând în pericol integritatea corporală a persoanelor.
De asemenea prima instanță a apreciat în mod corect că faptele inculpatului astfel cum au fost descrise întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă faptă prevăzută și pedepsită de disp. art. 178 alin. 1 și 2 Cp.
Curtea apreciază încă că prima instanță a aplicat în mod nejustificat în cauză disp. art. 74 alin. 1 lit. a Cp., dând o eficiență prea mare datelor care particularizau conduita inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii – lipsa antecedentelor penale și preocuparea pentru definitivarea studiilor.
Art. 74 Cp. face referire la împrejurări de fapt care, raportat la cauza dedusă judecății, pot dobândi în aprecierea instanței valențe atenuante. Recunoașterea unor date și împrejurări ale realității ca circumstanțe atenuante nu este posibilă însă decât dacă circumstanțele avute în vedere de instanță reduc într-o asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblul său sau îl caracterizează într-o asemenea manieră pe inculpat încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită în concret ar satisface imperativul justei individualizări al pedepselor.
În cauză însă Curtea reține că datele favorabile inculpatului nu sunt suficiente pentru a permite scăderea pedepsei sub minimul special mai ales în condițiile în care accidentul s-a produs exclusiv din culpa sa și s-a soldat cu un rezultat iremediabil, respectiv pierderea vieții unei persoane.
În aceste condiții aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special al pedepsei prevăzute de lege, astfel cum este redus prin aplicarea disp. ar. 320/1 C.p.p., respectiv un an și șase luni închisoare reflectă corespunzător gravitatea infracțiunii comise dar și periculozitatea făptuitorului.
Se va menține însă modalitatea de executare a sancțiunii aplicate apreciindu-se că prima instanță a concluzionat temeinic în raport de toate datele despre persoana inculpatului, că aplicarea sancțiunii reprezintă un avertisment suficient pentru îndreptarea comportamentului său în viitor, și că acesta a înțeles consecințele deosebit de grave ale faptelor sale și regretă rezultatul produs. Se va menține astfel aplicarea art. 81 – 83 Cp., termenul de încercare urmând să fie stabilit în condițiile art. 82 Cp. la trei ani și șase luni.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei criticată în recursul asigurătorului și al părților civile, Curtea constată că prima instanță a analizat corespunzător probele sub aspectul daunelor materiale solicitate de către fiecare dintre părinții victimei reținând că în cauză s-a dovedit efectuarea unor cheltuieli cifrate la 7.100 lei.
Așa cum în mod corect s-a arătat în sentința penală atacată cuantumul daunelor materiale rămâne supus regulilor generale de probațiune, partea interesată fiind nevoită să propună și să administreze probe suficiente pentru a-și demonstra pretențiile. Instanța nu poate specula cu privire la efectuarea unor cheltuieli oricât de evidentă ar părea susținerea părții, fiind limitată în analiză la ceea ce se demonstrează prin înscrisuri sau declarații de martori.
Astfel s-a stabilit în mod corect că aprecierile unor martori cu privire la numărul persoanelor care au participat la înmormântare și parastasele următoare în nici un caz nu fac dovada sumelor cheltuite pentru realizarea acestor tradiții, întrucât nu se cunoaște valoarea meniului, numărul exact de persoane participante, cheltuielile ocazionate de închirierea spațiilor sau plata serviciilor funerare.
Nici înscrisurile depuse de recurentele părți civile în recurs, respectiv contractele de credit Provident de la filele 26 – 33 dosar nu sunt relevante sub aspectul dovedirii pretențiilor, întrucât ele nu fac decât dovada obținerii unor sume de bani însă la mai mult de 5 luni de la data producerii evenimentului rutier soldat cu decesul copilului lor (contracte încheiate la 21.07.2010, 04.08.2010, 02.12.2010 și 22.04.2011) și nu demonstrează cu nimic că sumele astfel obținute au fost alocate efectiv pentru acoperirea cheltuielilor de care se prevalează.
În ceea ce privește daunele morale recursul părților civile este întemeiat întrucât suma acordată de prima instanță (70.000 lei) nu este aptă să asigure o justă reparație pentru prejudiciul suferit, în condițiile în care prin fapta culpabilă a inculpatului s-a produs decesul fiului lor în vârstă de numai 18 ani iar ruperea bruscă a relațiilor apropiate, specifice unui mediu familial normal, produce în mod cert o traumă greu cuantificabilă.
Având în vedere vârsta victimei, speranța de viață a acestuia, sprijinul și afecțiunea de care părinții lui ar fi beneficiat la bătrânețe din partea celui pe care l-au crescut, decesul tragic și brusc al acestuia, Curtea apreciază că suma de 100.000 lei cerută de cele două părți civile este pe deplin justificată și aptă să le asigure o minimă reparație.
Se impune însă ca sumele reprezentând daune morale să fie acordate separat, fiecărei părți civile, întrucât prejudiciile de natură morală sunt esențial personale, în mod greșit prima instanță acordând amândurora suma de 70.000 lei. În același mod dat fiind că în mod uzual într-o familie cheltuielile sunt suportate în mod egal de cei doi soți se impune să fie rezolvată latura civilă și sub aspectul daunelor materiale prin acordarea a câte 3550 lei despăgubiri către fiecare dintre părțile civile A. M. și A. M..
În ceea ce privește criticile formulate de recurentul asigurător cu privire la modul în care sunt acordate daunele materiale și morale în această cauză, instanța reține că Ordinul 5/2010 al CSA invocat în motivele de recurs stabilește criteriile după care sunt acordate despăgubiri pe cale amiabilă, nefiind incidente în procesul penal, iar sub aspectul daunelor morale, în absența unor criterii legale judecătorul cauzei este obligat să aprecieze în raport de toate circumstanțele de fapt asupra unei sume care să asigure o minimă reparație celor ce au suferit prejudicii de această natură.
Pentru toate aceste considerente Curtea va admite recursul părților civile A. M. și A. M. și al Parchetului de pe lângă J. C. și va respinge recursul asigurătorului, ca nefondat.
Se va casa în parte sentința recurată, sub aspectul laturii penale și laturii civile.
Se va înlătura aplicarea art. 74 lit. a, 76 lit. d C.pen.
În baza art.178 al.1, 2 C.p. cu aplic. art. 320/1 al. 1, 7 C.p.pen. va fi condamnat inculpatul C. F. la pedeapsa de 1 an și 6 luni (un an și șase luni) închisoare.
Se va menține aplicarea art. 81-83 C.p., urmând ca termenul de încercare să fie de 3 ani și 6 luni.
Va fi obligat inculpatul alături de asigurător la plata a câte 3550 lei despăgubiri și a câte 50 000 lei daune morale către fiecare dintre părțile civile A. M. și A. M..
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Va fi obligat recurentul asigurător la plata a câte 500 lei cheltuieli judiciare către fiecare dintre recurenții-părți civile A. M. și A. M. și la plata a 90 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul părților civile A. M. și A. M. și al Parchetului de pe lângă J. C. împotriva sentinței penale nr. 3057 din data de 06 decembrie 2011 pronunțată de J. C. în dosarul nr._ .
Respinge recursul asigurătorului, ca nefondat.
Casează în parte sentința recurată, sub aspectul laturii penale și laturii civile.
Înlătură aplicarea art.74 lit. a, 76 lit. d C.pen.
În baza art.178 al.1, 2 C.p. cu aplic. art.320/1 al.1, 7 C.p.pen.
Condamnă pe inc. C. F. la pedeapsa de 1 an și 6 luni(un an și șase luni) închisoare.
Menține aplicarea art. 81-83 C.p., urmând ca termenul de încercare să fie de 3 ani și 6 luni.
Obligă inculpatul alături de asigurător la plata a câte 3550 lei despăgubiri și a câte 50 000 lei daune morale către fiecare dintre părțile civile A. M. și A. M..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Obligă recurentul asigurător la plata a câte 500 lei cheltuieli judiciare către fiecare dintre recurenții-părți civile A. M. și A. M. și la plata a 90 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Mai 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. C. G. C. L. A. C. M.
Grefier,
D. L.
Red.jud.ACM
j.f.L.P.
O.A. 21 Mai 2012
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 2153/2012. Curtea de... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1179/2012. Curtea... → |
|---|
