Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 65/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 65/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 06-03-2012 în dosarul nr. 65/2012
Dosar nr._ - Legea nr. 241/2005 –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIE PENALĂ Nr. 65
Ședința publică de la 06 Martie 2012
PREȘEDINTE D. F. - Judecător
Judecător V. T.
Grefier M. I.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. S., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C..
…………………
Pe rol, soluționarea apelului declarat de DIRECȚIA G. A FINANȚELOR P. O. - în numele și pentru AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, ca reprezentant al statului român – împotriva sentinței penale nr. 149 de la 18 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul O. – Secția Penală în dosarul cu nr._ privind pe intimatul – inculpat M. D..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat desemnat din oficiu C. L. N. reprezentând pe intimatul – inculpat M. D. (lipsă, aflat în stare de libertate), lipsind apelanta – parte civilă D.G.F.P. O..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat C. L. N., având cuvântul pentru intimatul – inculpat M. D., arată că hotărârea pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală, probatoriile administrate fiind analizate în mod corect și în totalitate, iar suma acordată de prima instanță părții civile fiind justificată și conformă actelor existente la dosar, respectiv expertizei contabile efectuate și procesului-verbal de control. Astfel, a pus concluzii de respingere a apelului, ca nefondat.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului părții civile și menținerea sentinței instanței de fond, care este legală și temeinică, bazată pe probatoriul științific administrat, care a fost corect evaluat.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra apelului de față;
Prin sentința penală nr. 149 de la 18 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul cu nr._, în baza art.9 alin.1 lit.b din Legea 241/2005 modif. cu aplic. art.37 alin.1 lit.b C.p. și înlăturarea art.37 lit.a C.p., a fost condamnat inculpatul M. D. - fiul lui D. și T. V., născut la data de 24.10.1973, în Hunedoara, jud. Hunedoara, domiciliat în Hunedoara, ., ., CNP_, recidivist - la pedeapsa principală de 5 ani închisoare, iar în baza art.9 alin.1 din Legea 241/2005 modif. rap la art.65 alin.2 și 3C.p. și art.53 alin.2 lit.a C.p., s-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II-a, b și c C.p. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o functie implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii respectiv aceea de comerciant, asociat, administrator al unei societăți comerciale, persoană fizică autorizată), pe durata de 5 ani.
S-a constatat că infracțiunea care face obiectul prezentei cauze este concurentă cu infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului M. D. prin: sentința penală nr.269/11.04.2006 pronunțată de Judecătoria Reșița definitivă la data 06.06.2006 prin neapelare; sentința penală nr.748/12.04.2006 pronunțată de Judecătoria Oradea, definitivă la data de 08.12.2006 prin decizia penală nr.473/A/2006 pronunțată de Tribunalul Bihor; sentința penală nr.147/11.04.2007 pronunțată de Tribunalul A. definitivă la data 04.05.2007 prin neapelare; sentința penală nr.377/05.09.2007 pronunțată de Tribunalul V. definitivă la data de 05.11.2007 prin neapelare.
S-au descontopit pedepsele rezultante de: 3 ani închisoare aplicată inculpatului M. D. prin sentința penală 748/12.04.2006, pronunțată de Judecătoria Oradea, în pedepsele componente: 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art.215 alin.2 și 3 C.p. cu aplic. art. 37 lit. b C.p. și 3 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art.291C.p cu aplic art.37 lit. b C.p.; 12 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. a, b și c C.p. aplicate aceluiași inculpat prin sentința penală nr.377/05.09.2007 pronunțată de Tribunalul V., în pedepsele componente de: 12 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. a, b și c C.p. pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin.1, 4 și 5 C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. b C.p.; 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.269/11.04.2006 pronunțată de Judecătoria Reșița; 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. 2 și 3 Cp cu aplic. art. 37 lit. b C.p. și 3 luni închisoare pentru infracțiunea prev de art. 291 C.p cu aplic art. 37 lit. b C.p., ambele aplicate prin sentința penală 748/12.04.2006 pronunțată de Judecătoria Oradea, toate aceste pedepse fiind repuse în individualitatea lor.
În baza art. 36 alin.1 și 2C.p. rap. la art.33 alin.1 lit. a, art. 34 alin.1 lit. b C.p., art. 35 alin. 2 și 3 C.p., s-au contopit pedepsele de: - 3 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 2 și 3 C.p. cu aplic. art.37 lit. b C.p (sentința penală nr.269/11.04.2006 pronunțată de Judecătoria Reșița); - 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev de art.215 al.2 și 3C.p cu aplic. art. 37 lit. b C.p.; - 3 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art.291C.p cu aplic art.37 lit. b Cod penal (sentința penală 748/12.04.2006 pronunțată de Judecătoria Oradea); - 12 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a, b și c C.p. (pedeapsă complementară) pe o perioadă de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art., 215 alin. 1, 3, 4 și 5 C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. b C.p. (sentința penală nr.147/11.04.2007 pronunțată de Tribunalul A.); – 12 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b și c C.p. pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1, 4 și 5 C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. b C.p. (sentința penală nr.377/05.09.2007 pronunțată de Tribunalul V.); - 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c C.p., pe durată de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 modif. cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b C.p (prezenta sentință) și s-a aplicat inculpatului M. D., în final, spre executare, pedeapsa principală cea mai grea de 12 ani închisoare, în regim de detenție, conform art. 57 C.p. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b și c C.p. (dreptul de a alege și a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o functie implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii respectiv aceea de comerciant, asociat, administrator al unei societăți comerciale, persoană fizică autorizată), pe o durată de 7 ani.
În baza art. 71 C.p., s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b și c C.p., pe durata executării pedepsei principale; s-a constatat că, prin sentința penală nr. 377/05.09.2007 pronunțată de Tribunalul V., s-au anulat mandatele de executare a pedepsei închisorii emise în baza sentințelor penale nr. 269/11.04.2006 pronunțată de Judecătoria Reșița și nr. 748/12.04.2006 pronunțată de Judecătoria Oradea și emiterea unor noi forme de executare potrivit sentinței penale nr.377/05.09.2007.
S-au anulat mandatele de executare a pedepsei închisorii și formele de executare a pedepsei complementare emise în baza sentinței penale nr.377/05.09.2007 pronunțată de Tribunalul V. și a sentinței penale nr.147/11.04.2007 pronunțată de Tribunalul A. și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii și a formelor de executare a pedepsei complementare, corespunzător dispozițiilor prezentei sentințe, după rămânerea definitivă a acesteia.
În baza art. 14 și art. 346 alin. 1 C.p.p. corob. cu art. 998, 999 C.civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor P. - Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin reprezentant Direcția G. a Finanțelor P. O. - și a fost obligat inculpatul M. D. la plata către bugetul consolidat al statului a sumei de 110.564,07 lei RON (1._ lei ROL) reprezentând impozit pe profit, plus majorări de întârziere și penalități de întârziere calculate conform art. 119 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală cu modificările și completările ulterioare, până la data executării integrale a acestor obligații bugetare datorate statului.
În baza art. 13 alin. 1 din Legea 241/2005 modif., la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, copia dispozitivului acesteia s-a dispus a se comunica Oficiului Național al Registrului Comerțului, în vederea efectuării mențiunilor corespunzătoare; conform art. 4 și 6 din O.G.75/2001 modif., privind organizarea și funcționarea cazierului fiscal, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, copia dispozitivului acesteia s-a dispus a se transmite și Ministerului Finanțelor P. și Direcției Generale a Finanțelor P. O..
În baza art. 191alin. 1 C.p.p., a fost obligat inculpatul M. D. la plata sumei de 900 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat pe parcursul procesului penal, stabilite astfel: 400 lei cheltuieli judiciare din cursul urmăririi penale, 500 lei din cursul judecății, din care, 200 lei onorariu apărător din oficiu avansat conform art. 189 C.p.p. din bugetul Ministerului Justiției, către Baroul O., pentru asigurarea asistenței juridice a inculpatului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina nr. 3923/P/2006, în temeiul dispoz. art.262 pct.1 lit.a, pct.2 lit.a C.p.p. rap. la art.11 pct.1 lit.b și art.10 lit.d C.p.p. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată - în stare de libertate - a inculpatului M. D., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin.1 lit.b din Legea 241/2005 cu aplic art.37alin.1lit.a și b Cod penal, constând în fapt în aceea că inculpatul - administrator al . Slatina (în prezent radiată) - a cumpărat în perioada 12-30.11.2004 de la . A. repere din tablă de diferite dimensiuni conform facturilor AR XJH_/ 12.11.2004, AR XJH_/22.11.2004, AR XJH_/ 9.11.2004, AR XJH_/25.11.2004 și AR XJH_/30.11.2004, în valoare totală de 5._ lei ROL, pe care nu le-a evidențiat în contabilitate. Ulterior, mărfurile au fost transportate în diferite localități din jud. G., de unde au fost reîncărcate și transportate către destinații necunoscute, inculpatul M. D. sustrăgându-se de la plata impozitului pe profit și producând astfel bugetului consolidat al statului un prejudiciu în cuantum 130.864,61 lei RON.
Relevante sub acest aspect s-au apreciat a fi: notele de comandă emise de inculpat – reprezentant al . Slatina, facturile fiscale și avizele de însoțire a mărfii emise de . urmare a respectivelor note de comandă, declarațiile martorilor D. S. R., R. D. L. și Z. V., din care a rezultat că inculpatul M. D. s-a prezentat ca administrator . Slatina, a întocmit note de comandă pentru achiziționarea mărfurilor menționate de la . A.. Aceste aspecte au fost constatate în mod direct de martorii D. S. R. și R. D. L., ambii salariați la ., care au purtat discuții în acest sens cu inculpatul și au primit note de comandă din partea acestuia, martora D. eliberându-i și facturile; martorul Z. V. a declarat că la solicitarea telefonică a inculpatului M. D. s-a deplasat cu autoutilitara pe care o deținea, la ., de unde a încărcat tablă în greutate de aproximativ 20.000kg., pe care ulterior conform indicației inculpatului a transportat-o în zona orașului G..
Din raportul de expertiză grafică nr._/25.10.2010, efectuată pe parcursul urmăririi penale, a rezultat că semnătura de la rubrica „director financiar contabil” de pe comanda nr.201/30.11.2004, a fost executată de către M. D., aceasta fiind una dintre comenzile pentru achiziționarea de mărfuri de la . A., iar din raportul de expertiză contabilă efectuat pe parcursul urmăririi penale, a rezultat că societatea administrată de inculpat, . Slatina, în urma relațiilor comerciale pe care le-a derulat cu . A., a produs bugetului de stat un prejudiciu în sumă totală de 130.864,61 lei RON, din care: impozit pe profit-110.564,07 lei; majorări de întârziere aferente impozitului pe profit-15.346,29 lei; penalități întârziere impozit pe profit – 4.954,25lei.
Taxele și impozitele datorate bugetului consolidat al statului de inculpat în calitate de administrator al ., au fost stabilite inițial prin procesul verbal de inspecție fiscală nr.5580/22.09.2005 încheiat de DGFP O. – Activitatea de Inspecție Fiscală, însă acesta cuprinde verificări referitoare la operațiunile comerciale derulate de . și cu alte societăți comerciale decât . A., respectiv cu ., SC Comat O. SA și . Slatina. Acestea din urmă nu au putut fi avute în vedere, întrucât exced obiectului sesizării instanței, acesta fiind - conform art. 317 C.p.p. - limitat la faptele din actul de sesizare- respectiv cele privind operațiunile comerciale cu . A..
Astfel, instanța de fond a constatat că, în drept, faptele inculpatului M. D., astfel cum au fost descrise anterior, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 modif., pentru care a fost condamnat la pedeapsa închisorii prevăzută de textul legal incriminator, iar la individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C.p., respectiv: dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială (Legea 241/2005 modif.), persoana făptuitorului, gradul de pericol social al faptelor săvârșite și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.
Se va ține seama de circumstanțele concrete în care a acționat inculpatul, așa cum au fost prezentate, de natura infracțiunii comise, consecințele acesteia-prejudiciul semnificativ produs bugetului consolidat al statului (impozit pe profit în cuantum de 110.564,07 lei, respectiv 1._ lei ROL la nivelul anului 2004, la care se adaugă majorări și penalități de întârziere), amploarea fenomenului infracțional, antecedentele penale ale inculpatului-atât starea de recidivă postexecutorie cât și celelalte condamnări ale inculpatului potrivit fișei de cazier judiciar și sentințelor penale atașate, una dintre acestea (sentința penală nr.147/11 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul A.) privind chiar condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune calificată prev. de art.215 alin.1,3, 4 și 5 C.p., în dauna părții civile . A., pentru emiterea a 4 file CEC fără acoperire pentru plata contravalorii reperelor de tablă achiziționate, potrivit comenzilor menționate anterior, atitudinea manifestată de inculpat după comiterea faptelor, acesta sustrăgându-se de la urmărirea penală și cercetarea judecătorească, fiind dat în urmărire generală. Față de considerentele expuse, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa principală de 5 ani închisoare, cu înlăturarea art. 37 lit. a C.p., apreciind că această pedeapsă este de natură să realizeze scopul preventiv, educativ și coercitiv prevăzut de legiuitor în art. 52 C.p.
Sub aspectul antecedentelor penale ale inculpatului, instanța de fond a constatat că se impune reținerea stării de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 alin. 1 lit. b C.p., astfel cum s-a menționat și în rechizitoriu, dar nu și a recidivei postcondamnatorii prev. de art. 37 alin. 1 lit. a C.p., deoarece în mod eronat a fost reținută în rechizitoriu, având în vedere celelalte patru sentințe de condamnare indicate în fișa de cazier judiciar a inculpatului, care s-au pronunțat (și au rămas definitive) ulterior comiterii de către inculpat a faptei deduse judecății (noiembrie 2004), astfel că nu pot constitui primul termen al recidivei.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei principale (închisoarea), instanța de fond a apreciat că se impune regimul de detenție, potrivit art. 57 C.p. având în vedere durata acesteia, starea de recidivă a inculpatului - potrivit mențiunilor anterioare - și împrejurarea că toate pedepsele aplicate anterior prin sentințele de condamnare, pentru infracțiuni concurente cu aceea dedusă judecății, astfel cum au fost expuse, au ca modalitate de executare detenția.
În ceea ce privește latura civilă a procesului penal, s-a constatat în esență că pretențiile civile solicitate de partea civilă s-au dovedit numai în raport de obiectul dedus judecății și prejudiciul stabilit prin expertiza contabilă efectuată pe parcursul urmăririi penale, ca urmare a operațiunilor comerciale derulate de inculpat prin societatea administrată de acesta, cu . A. și nu cu toate societățile menționate în procesul verbal de inspecție fiscală nr.5580/22.09.2005 încheiat de DGFP O. – Activitatea de Inspecție Fiscală, întrucât acesta cuprinde verificări referitoare la operațiunile comerciale derulate de . și cu alte societăți comerciale respectiv cu ., SC Comat O. SA și . Slatina.
Ținând seama de dispozițiile art. 317 C.p.p. și faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului în prezenta cauză, instanța de fond a avut în vedere prejudiciul produs urmare a derulării operațiunilor comerciale cu . A. în perioada 12-30.11.2004 – impozitul pe profit astfel cum a fost stabilit prin expertiza contabilă efectuată pe parcursul urmăririi penale – pct. b, acesta fiind reținut și în rechizitoriul prin care a fost sesizată instanța cu judecata cauzei de față.
În raport de situația de fapt reținută prin prisma tuturor probelor administrate și a dispozițiilor art. 998, 999 C.civ., conform cărora, orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara, instanța de fond a apreciat îndeplinite condițiile pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a inculpatului, în raport de faptele pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată și condamnarea, potrivit considerentelor expuse anterior. Repararea trebuie să fie justă și integrală, iar dauna produsă prin infracțiune, potrivit art. 14 al.4 C.p.p., trebuie să cuprindă atât paguba în sine, paguba reală (damnum emergens) cât și folosul (câștigul) de care partea civilă a fost lipsită din momentul săvârșirii infracțiunii (lucrum cessans )
P. determinarea întinderii despăgubirilor civile, s-a ținut seama atât de dispozițiile art. 14 C.p.p, art. 998 și art. 1084 C.civ., de dispozițiile speciale reglementate de actele normative financiar fiscale ce reglementează plata obligațiilor bugetare, respectiv Codul de procedură fiscală cu modificările și completările ulterioare, precum și de art.114 alin.2 Cod Procedură Fiscală (O.G. 92/2003 modif), potrivit cărora “Nu se datorează dobânzi și penalități de întârziere pentru sumele datorate cu titlu de amenzi, dobânzi și penalități de întârziere stabilite potrivit legii”, ci acestea se datorează numai pentru neachitarea la scadență a diferențelor de impozite, taxe, contribuții conform art.115 și art.114 din același act normativ”
Față de considerentele expuse, instanța de fond, în baza art.14 și art.346 alin.1 C.p.p. corob. cu art. 998,999 C.civ., a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin reprezentant Direcția G. a Finanțelor P. O. și a obligat inculpatul M. D. la plata către bugetul consolidat al statului a sumei de 110.564,07 lei RON (1._lei ROL), reprezentând impozit pe profit, plus majorări de întârziere și penalități de întârziere calculate conform art. 119 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, până la data executării integrale a acestor obligații bugetare datorate statului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, D.G..P. O. - în numele și pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca reprezentant al statului român –, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul laturii civile, susținând în esență că prima instanță a ignorat actele deduse judecății și probele administrate în cauză, astfel că rezolvarea laturii civile a procesului penal s-a făcut cu încălcarea principiilor generale consacrate de dispozițiile art. 3 și 4 Cod Procedură penală, potrivit cărora, instanța este obligată să aibă rol activ în elucidarea tuturor împrejurărilor esențiale cauzei; inculpatul a fost obligat numai la plata către bugetul de stat a sumei de 110.564,07 lei reprezentând despăgubiri civile, așa încât, în speță nu s-a soluționat integral latura civilă, deoarece D.G.F.P. O. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.073.891 lei, conform procesului verbal de inspecție fiscală nr. 5580 întocmit la 22 septembrie 2005.
Apelul este nefondat și urmează a fi admis, pentru următoarele considerente:
Curtea constată că actul de inspecție fiscală nr. 5580 întocmit la 22 septembrie 2005 nu este un act administrativ fiscal, potrivit art. 41 din O.U.G. nr. 92/2003, deoarece nu stabilește, nu modifică și nu stinge drepturi și obligații fiscale, astfel încât el nu produce efecte juridice și nu leagă instanța de judecată cu privire la latura civilă.
Singurul act care obligă instanța de judecată să accepte în totalitate cererea de despăgubiri este decizia de impunere, dar un astfel de act administrativ fiscal nu există la dosarul cauzei.
În consecință, nu este nelegală și netemeinică sentința care, în stabilirea întinderii prejudiciului, s-a folosit de o expertiză financiar contabilă, dispusă în condițiile art. 126 Cod Procedură penală, expertiză cu privire la administrarea căreia partea civilă nu s-a opus, iar expertul a avut în vedere în formularea concluziilor și actul menționat.
Din aceste considerente, apelul părții civile este nefondat și va fi respins în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod Procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod Procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN N. LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de DIRECȚIA G. A FINANȚELOR P. O. - în numele și pentru AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, ca reprezentant al statului român – împotriva sentinței penale nr. 149 de la 18 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul O. – Secția Penală în dosarul cu nr._ privind pe intimatul – inculpat M. D..
Obligă apelanta - parte civilă la 268 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, 200 lei onorariu apărător oficiu către Baroul D., ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției, prin Curtea de Apel C..
Decizie cu drept de recurs, în termen de 10 zile.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Martie 2012.
Președinte, Judecător,
D. F. V. T.
Grefier,
M. I.
Red. jud.: D. F.
Jud. fond: I. D.
Dact. 2 ex./A.T. – 23 Martie 2012
| ← Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 109/2012. Curtea de Apel... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 536/2012. Curtea... → |
|---|
