Omorul deosebit de grav. Art. 176 C.p.. Decizia nr. 90/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 90/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 21-03-2012 în dosarul nr. 90/2012
Dosar nr._ art. 20 C.p. ,art. 174, 175, 176 C.p. –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚĂ DE APEL
DECIZIA PENALĂ NR. 90
Ședința publică de la 21 martie 2012
Președinte:- A. I.- judecător
- O. D.- judecător
Grefier:- S. C.
...................
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. N.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
x. x. x.
Pe rol, judecarea apelurilor formulate de P. de pe lângă T. O. și de inculpatul Glișcă V. împotriva s.p. nr. 187 din 6 decembrie 2011, pronunțată în cauza de față de T. O..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul apelant asistat de av. M. R., lipsă intimata parte civilă T. R. și intimata parte civilă S. M. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei după care, constatând dosarul în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul Ministerului Public arată că menține concluziile de la termenul anterior și solicită admiterea apelurilor, desființarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare la prima instanță, pentru a se intra în cercetare judecătorească asupra fondului, întrucât în cază nu sunt aplicabile disp. art. 3201 C.p.p.
În acest sens arată că, chiar dacă fapta a rămas în faza tentativei, trebuie să avem în vedere pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea consumată, conform art. 1411 C.p.p. iar omorul deosebit de grav este exclus din sfera infracțiunilor pentru care poate fi aplicat art. 3201 C.p.p. deoarece legea prevede pedeapsa detenției pe viață.
În plus se menționează că, cu ocazia rejudecării, prima instanță ar trebui să aibă în vedere și posibila reținere a infracțiunii de port fără drept de arme albe.
Totodată s-ar pune problema prelevării de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
Av. M. R. pentru apelantul inculpat arată că nu este de acord cu primul motiv de apel al Parchetului – acela ce viza majorarea pedepsei aplicate inculpatului – și că motivele de apel ale inculpatului vizau tocmai reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii ei, prin reținerea de circumstanțe atenuante.
Apărătorul arată însă că este de acord cu faptul că analiza celorlalte motive de apel ale Parchetului, cele suplimentare, trebuie făcută de către instanța de fond.
În replică, reprezentantul Ministerului Public arată că sunt nefondate criticile inculpatului referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei și nu s-ar impune reducerea acesteia.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, lasă soluția la aprecierea instanței.
Dezbaterile fiind închise:
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor penale de față:
Constată că, prin s.p. nr. 187 din 6 decembrie 2011, pronunțată în cauza de față de T. O. s-a dispus condamnarea inculpatului GLIȘCĂ V., fiul lui T. și N., născut la data de 28.12.1951 în municipiul C., jud. O., cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație, stagiul militar nesatisfăcut, domiciliat în comuna Cezieni, ., CNP_, cu antecedente penale, în prezent arestat în Penitenciarul de Maximă Siguranță C. la
- 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav prev și ped. de art. 20 raportat la art. 174 alin. 1, 175 alin. 1 lit. „i” și 176 alin. 1 lit. „c” Cod penal, cu aplicarea art. 3201 Cod procedură penalăîn regim de detenție conform art. 57 C.p.
În baza art. 71 alin. 1 C.p. s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. „a” teza a II-a și lit. „b” C.p. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 65 alin. 2 C.p. și art. 53 alin.2 lit. a C.p. s-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev de art. 64 lit. a teza a II-a și b C.p. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 alin. 1 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestului preventiv de la data de 28.07.2011 la zi.
În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală cu aplicarea art. 313 din Legea 95/2006 inculpatul Glișcă V. a fost obligat și la plata sumei de 2054,40 lei cu titlu de despăgubiri civile către S. M. C. reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții civile T. R., sumă reactualizată cu indicele de inflație la data plății.
În baza art. 14 și art. 146 Cod procedură penală s-a constatat că inculpatul Glișcă V. este de acord să despăgubească integral partea civilă T. R. cu suma de_ lei cu care acesta s-a constituit parte civilă în cauza de față, astfel că a fost obligat inculpatul la plata sumei de 100.000 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă T. R..
În baza art. 191 Cod procedură penală inculpatul a mai fost obligat la plata sumei de 2500 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a dispune astfel prima instanță a reținut în esență că, în după amiaza zilei de 27.07.2011 inculpatul a lovit cu un cuțit de tip briceag pe partea vătămată T. R., ginerele concubinei sale D. I., în zona abdominală, provocându-i acestuia leziuni traumatice de tipul unei plăgi înjunghiate penetrante abdominale, ce au necesitat pentru vindecare 20 – 25 de zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie.
Prima instanță a descris pe larg împrejurările în care a avut loc incidentul dar instanța de apel apreciază că, față de motivele de apel invocate de P., ce vor fi menționate ulterior, fac inutilă reluarea acestora.
Pentru a reține această stare de fapt au fost avute în vedere probele administrate pe parcursul urmăririi penale respectiv: plângerea și declarația părții vătămate, acte medico-legale, declarații de martori și declarațiile inculpatului.
Cu privire la inculpat s-a reținut că acesta a recunoscut și în fața instanței comiterea faptei și a solicitat aplicarea disp. art. 3201 C.p.p.
În drept s-a apreciat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat si deosebit de grav prevăzut și pedepsit de art. 20 raportat la art. 174 alin. 1 – 175 alin. 1 lit. „i” si 176 lit. „c” Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei prima instanță a arătat că are în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, reduse ca urmare a reținerii formei de tentativă și ca urmare a aplicării disp. art. 3201 C.p.p., dar și faptul că inculpatul are antecedente penale, fiind condamnat anterior tot pentru comiterea unei infracțiuni de omor.
În aceste condiții prima instanță s-a orientat la o pedeapsă de 5 ani închisoare.
Pe latură civilă s-a constatat că S. M. C. s-a constituit parte civilă cu suma de 2054,40 lei, reprezentând cheltuielile efectuate cu spitalizarea părții vătămate T. R. iar acesta din urmă s-a constituit parte civilă cu suma de 100.000 lei daune morale.
Reținând vinovăția inculpatului în comiterea faptei ce a determinat existența acestor prejudiciu și acordul expres al inculpatului de a plăti daunele morale, prima instanță l-a obligat la plata acestora.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel Pachetul de pe lângă T. O. și inculpatul.
În motivele scrise de apel P. a invocat netemeinicia sentinței sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, arătând că aceasta este prea mică în raport de pericolul social concret al faptei și periculozitatea inculpatului. În legătură cu inculpatul s-a menționat faptul că acesta a mai fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de omor.
În apelul inculpatului sentința a fost criticată tot pentru netemeinicie invocându-se faptul că, dimpotrivă, pedeapsa aplicată este prea aspră și că în speță puteau fi reținute circumstanțe atenuante, respectiv atitudinea deosebit de sinceră a inculpatului, atât pe parcursul urmăririi penale cât și în fața primei instanțe.
Pe parcursul judecării apelului, la termenul din data de 22 februarie 2012, reprezentantul Ministerului Public a invocat și alte motive de apel, vizând nelegalitatea sentinței și anume:
- greșita reținere și aplicare a disp. art. 3201 C.p.p. deoarece infracțiunea comisă de inculpat este prevăzută de lege cu pedeapsa detențiunii pe viață. În acest sens s-a menționat că, prin pedeapsă prevăzută de lege trebuie să avem în vedere pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea fapt consumat, așa cum impune art. 1411 C.p. situație în care art. 3201 C.p.p. nu mai este aplicabil
- nereținerea la încadrarea juridică și a infracțiunii de port ilegal de arme albe prev de art. 2 al. 1 pct. 1 din L 61/1991 în condițiile în care, din actele și lucrările dosarului rezultă faptul că inculpatul obișnuia să umble permanent cu un cuțit asupra sa.
- neluarea măsurii e siguranță speciale a prelevării de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii în SNDGJ.
Analizând apelurile formulate în raport de actele și lucrările dosarului, instanța constată, în primul rând că este fondat primul din motivele suplimentare de apel formulate de P., motiv ce vizează nelegalitatea sentinței.
Astfel, art. 3201 al.7 teza finală C.p.p. prevede în mod clar faptul că dispozițiile al.1 – 6 – adică acelea care permit judecarea doar pe baza probelor administrate la urmărirea penală și prin recunoașterea vinovăției – nu sunt aplicabile în cazul în care acțiunea penală vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiunea pe viață.
În ceea ce privește pedeapsa prevăzută de lege pentru o infracțiune, trebuie avute în vedere disp. art. 1411 C.p. care arată că prin aceasta trebuie înțeleasă pedeapsa prevăzută de lege pentru forma consumată a infracțiunii fără a lua în considerare cauzele de reducere sau de majorare a pedepsei.
Coroborând cele două texte rezultă faptul că dispozițiile art. 3201 C.p.p. nu vor putea fi aplicabile în cazul tentativelor la infracțiuni care în forma consumată, sunt prevăzute de lege și cu pedeapsa detențiunii pe viață, așa cum este cazul și în speța de față.
În speța de față avem o infracțiune de tentativă la omor deosebit de grav și calificat iar pedeapsa maximă ce poate fi dată pentru forma consumată este detențiunea pe viață.
Astfel fiind, prima instanță a făcut în mod nelegal aplicarea disp. art. 3201 C.p.p. și ca atare, în mod nelegal nu a intrat în cercetarea fondului cauzei prin administrarea nemijlocită de probe, situație ce va impune desființarea sentinței cu trimitere la rejudecare deoarece, în caz contrar, inculpatul ar fi privat de o cale de atac.
Față de aceste considerente, având în vedere disp. art. 379 pct. 2 lit. b C.p.p. se va dispune admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare la prima instanță.
Instanța de apel ca menține însă starea de arest a inculpatului apreciind că lăsarea sa în libertate prezintă în continuare pericol pentru ordinea publică.
Având în vedere soluția instanței de apel cu privire la primul motiv de apel, devine inutilă analizarea celorlalte motive de apel, criticile respective urmând a fi avute însă în vedere de prima instanță cu ocazia rejudecării.
Se impun însă două precizări.
O primă precizare este legată de solicitarea Parchetului de a se reține și infracțiunea prev. de art. 2 al. 1 pct. 1 din L 61/1991.
În acest caz prima instanță va analiza și va constata în ce măsură această faptă a fost descrisă în rechizitoriu dar s-a considerat a fi absorbită în infracțiunea mai gravă, situație în care eventuala reținere poate fi făcută printr-o simplă schimbare de încadrare juridică sau nu a fost descrisă în rechizitoriu dar rezultă din probele administrate, situație în care se va pune problema extinderii acțiunii penale la alte fapte, conform art. 336 C.p.p.
O a doua precizare vizează solicitarea de a se institui față de inculpat măsura de siguranță a prelevării de probe biologice în vederea introducerii în SNDGJ.
Prima instanță, pornind de la dispozițiile L 76/2008 care nu prevăd obligativitatea ci doar posibilitatea obligării inculpatului de a se supune prelevării de probe biologice cu acest scop, va trebui să analizeze dacă și în ce măsură a o astfel de încălcare a drepturilor și libertăților fundamentale ale inculpatului este necesară și utilă în raport de specificul cauzei (ținând cont de faptul că inculpatul a mai comis cândva un omor) și să decidă în funcție de concluzia la care ajunge.
Văzând și disp. art. 192 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile formulate de P. de pe lângă T. O. și de inculpatul Glișcă V. împotriva s.p. nr. 187 din 6 decembrie 2011, pronunțată în cauza de față de T. O..
Desființează sentința.
Trimite cauza pentru rejudecare la prima instanță.
Menține starea de arest a inculpatului.
Cheltuielile judiciare reprezentând onorariu avocat oficiu vor fi înaintate din fondurile Ministerului Justiției.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și părțile prezente și de la comunicare pentru inculpatul arestat și părțile lipsă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 martie 2012.
A. IlieOnița D.
Grefier,
S. C.
Red.jud. A.I.
2 ex.
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 91/2012. Curtea... → |
|---|
