Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1229/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1229/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 28-05-2012 în dosarul nr. 1229/2012
Dosar nr._ - Art.211 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.1229
Ședința publică de la 28 Mai 2012
PREȘEDINTE T. Mireajudecător
G. Vizirujudecător
C. Șeleajudecător
Grefier BBogdan D.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. S.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
c.c.c.
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 25 mai 2012, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, privind recursul declarat de P. de pe lângă J. V. M., împotriva sentinței penale nr.64 din 17 martie 2011, pronunțată de J. V. M., în dosarul nr._, privind pe inculpații R. G., R. I..
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.64 din 17 martie 2011, J. V. M., în baza art.334 C.pr.pen, a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev. de art.211 alin.2, lit.b, alin.2 ind.1, lit.a C.pen., în infracțiunea prev. de art. 180 alin.2 C.penal.
În baza art.180 alin.2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul R. G. – fiul lui M. și E., născut la data de 17.04.1982 în Vînju M., județul M., cetățean român, studii 8 clase, agricultor, căsătorit, doi copii minori, stagiu militar nesatisfăcut, domiciliat în ., fără antecedente penale, CNP_ - la 3 luni închisoare.
În baza art. 81 alin.2 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de 2 ani și 3 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 alin.1 C.penal.
În baza art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 alin.1, lit.a, teza a II-a și lit.b C.pen.
În baza art. 71, alin.5 Cod penal, pe perioada termenului de încercare de 2 ani și 3 luni, suspendă executarea pedepsei accesorii, prev. de art. 64, alin.1, lit.a teza a – II-a și lit.b C.pen.
În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv de la 18.10.2010 șa 15.11.2010.
În baza art. 334 Cod pr.penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridică a faptei din infracțiunea prev. de art. 211 alin.2, lit. b, alin.2, ind.1, lit.a C.pen. în infracțiunea prev. de art. 180 alin.2 C.pen.;
În baza art. 180 alin.2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul R. I. – fiul lui M. și E., născut la data de 19.01.1990 în Vînju M., județul M., cetățean român, studii 4 clase, agricultor, un copil minor rezultat din concubinajul, stagiul militar nesatisfăcut, domiciliat în ., CNP_ - la 3 luni închisoare.
În baza art. 180 alin.2 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani și 3 luni, termen de încercare, stabilit în condițiile art. 82 alin.1 C.pen.
În baza art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 alin.1, lit.a, teza a II-a și lit.b C.pen.
În baza art. 71 alin.5 Cod penal, pe perioada termenului de încercare de 2 ani și 3 luni, suspendă executarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 alin.1, lit.a, teza a II-a și lit.b C.pen.
În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv de la 18.10.2010 la 15.11.2010.
S-a luat act că părțile vătămate V. D. și P. V. E. nu se constituie părți civile.
Au fost obligați inculpații la câte 800 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. Vînju M., s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților R. G. pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.211 alin.2 lit.b, alin.21 lit.a C.pen. și R. I. pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.211 alin.2 lit.b, alin.21 lit.a C.pen.
Părțile vătămate V. D. și P. V. E. domiciliază în județul Hunedoara, iar în ziua de 17.10.2010 au venit la o pensiune situată pe malul Fluviului Dunărea pe raza comunei G. (zona portului) cu scopul de a merge la pescuit.
Au ajuns în jurul orei 16:00 alegându-și locul pentru pescuit la o distanță de circa 300 m de pensiune.
În seara aceleiași zile, inculpații R. I. și R. G. au consumat băuturi alcoolice la locuința inculpatului R. I. până în jurul orei 02:30 când au hotărât să meargă la pescuit pe malul Dunării. Au luat fiecare câte o lansetă, iar în jurul orei 03:00 au ajuns la malul Dunării, la locul unde se aflau și părțile vătămate.
Văzând-o pe partea vătămată V. D., inculpații R. G. și R. I. au mers la aceasta, cerându-i să lumineze cu lanterna pentru a monta un blincer la lansetă.
Partea vătămată V. D. a fost de acord după care cei doi inculpați s-au îndepărtat câțiva metri pe malul Dunării.
Fiind deranjat de faptul că partea vătămată V. D. îndreptase lanterna în direcția sa, inculpatul R. G. s-a întors la partea vătămată V. D., adresându-i injurii și lovindu-l cu pumnul în zona capului.
Pentru a se apăra, partea vătămată V. D. l-a împins pe inculpatul R. G., căzând amândoi la pământ, apoi a început să strige după ajutor la partea vătămată P. V., care se afla în autoturismul aflat staționat în apropiere.
La rândul său, inculpatul R. I. s-a întors la locul unde se afla celălalt inculpat împreună cu părțile vătămate, aplicându-le mai multe lovituri cu pumnii și picioarele.
Partea vătămată V. D. a reușit să fugă, ajungând la pensiunea aflată în apropiere, unde a cerut ajutor martorului C. M..
La locul altercației, împreună cu cei doi inculpați, a rămas numai partea vătămată P. V. și în timp ce inculpatul R. G. exercita violențe asupra acesteia, inculpatul R. I. a luat cinci din cele opt lansete lăsate de părțile vătămate, însă nu cu intenția de a le sustrage, ci din greșeală.
Potrivit dispozițiilor în materie, pentru realizarea conținutului constitutiv al infracțiunii de tâlhărie se presupune săvârșirea de către inculpați atât a acțiunii principale de furt, cât și a celei adiacente de exercitare a violențelor, fiind necesar ca aceasta sin urmă să reprezinte mijlocul de comitere a furtului.
Ori, s-a apreciat că violența, ca acțiune adiacentă nu poate precede furtul ci ea trebuie să fie concomitentă sau posterioară acestuia, ceea ce nu se poate reține în speța de față.
Aici, pe fondul unei altercații între partea vătămată V. D. și inculpatul R. G. (în sensul că partea vătămată V. D. îndreptase lanterna în direcția inculpatului), părțile s-au luat la ceartă, inculpații lovind cu pumnii și picioarele pe părțile vătămate.
În urma violențelor fizice părțile vătămate au suferit leziuni, motiv pentru care s-au prezentat pentru examinare la medicul legist. Astfel din raportul medico legal nr.634/19.10.2010 și raportul medico legal nr.635/19.10.2010 emise de Serviciul de Medicină Legală M., s-a reținut faptul că părțile vătămate au suferit leziuni pentru care necesită 5-6 zile de îngrijiri medicale de la data producerii, dacă nu survin complicații.
Violențele exercitate în alt scop decât cel limitativ prevăzut de lege nu mai pot constitui acțiunea adiacentă a elementului material al tâlhăriei.
Mai mult, intenția de a săvârși acțiunea de luare a unui bun, trebuie coroborată cu scopul ilicit urmărit prin luarea bunului și anume intenția de a-și însuși acel bun pe nedrept, ori atunci când bunul a fost luat în alt scop decât al însușirii pe nedrept, fapta nu poate constitui infracțiune.
Astfel, instanța potrivit disp.art.334 C.proc.pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infr.prev.de art.211 alin.2, lit.b, alin.2 ind.1, lit.a C.pen. în infracțiunea prev. de art. 180 alin.2 C.pen
În consecință, faptele comise de inculpații R. G. și R. I., așa cum au fost reținute de către instanță, și caracterizate mai sus, comise în modalitățile și împrejurările reținute, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de lovire și alte violențe, fapte prev. și ped. de art.180 alin.2 C.pen., iar vinovăția acestora a fost dovedită.
La individualizarea pedepselor, instanța a avut în vedere pe lângă pericolul social al faptelor și persoana fiecărui inculpat în parte, lipsa antecedentelor penale, atitudinea procesuală penală parțial sinceră a acestora, împrejurările concrete în care au fost comise faptele, precum și faptul că prejudiciul cauzat părților vătămate a fost recuperat, criterii prevăzute în art.72 C.pen.
Potrivit acestui text de lege la stabilirea pedepsei se ține seama între altele, de împrejurările concrete în care s-a comis fapta și de gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Astfel, s-a acordat semnificația cuvenită împrejurărilor în care s-a comis fapta și pericolului social concret al faptelor.
Aceste elemente sunt de natură să formeze convingerea că, pentru reeducarea inculpaților și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni se impune aplicarea unor pedepse într-un cuantum și regim eficient.
Astfel, s-a apreciat de către instanță că aplicarea unor pedepse cu închisoare orientate în limitele speciale prevăzute de lege cu aplic.disp.art.81 Cod penal, sunt de natură să ducă la reeducarea fiecărui inculpat în parte și la atingerea scopului preventiv și coercitiv al legii penale.
Instanța a făcut și aplicarea dispozițiilor art.71 alin.5 C.pen. precum și art.88 C.pen. și a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv de la 18.10.2010 și 15.11.2010.
Totodată, instanța a luat act că părțile vătămate nu se constituie părți civile.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă J. V. M., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și reținând cauza spre rejudecare, să se pronunțe o hotărâre legală și temeinică prin care să se constatate vinovăția inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prima instanță în mod greșit schimbând încadrarea juridică dintr-o infracțiune de tâlhărie, doar într-o infracțiune de lovire, apreciind greșit că acțiunea de deposedare ar fi fost săvârșită din greșeală, întrucât inculpații au avut asupra lor în momentul în care au venit doar două lansete și au plecat cu încă 5, care nu puteau fi în același loc cu ale părților vătămate, deposedarea fiind săvârșită prin violență.
Verificând actele și lucrările dosarului, atât prin prisma dispozițiilor art.3856 alin.3 Cod pr.penală, cât și a criticilor formulate, Curtea constată recursul ca fondat, pentru următoarele considerente:
Se constată că, din probele administrate în cauză, respectiv proces-verbal de cercetare la fața locului, planșă fotografică, declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor și ale inculpaților, Curtea constată că starea de fapt așa cum a fost expusă în actul, de sesizare este corectă, în sensul că la data de 17 octombrie 2010, părțile vătămate V. D. și P. V. E. s-au deplasat în localitatea G. cu autoturismul părții vătămate V. D. pentru a pescui pe malul Dunării.
În jurul orelor 3:00, în timp ce partea vătămată P. V. E. dormea în autoturism, iar cealaltă parte vătămată supraveghea cele 8 lansete pe care le-au lansat anterior, inculpații R. I. și R. G., având fiecare câte o lansetă, s-au îndreptat către partea vătămată Vraja D., inculpatul R. G., solicitându-i să-i lumineze cu lanterna pentru a-și pune un blincher, în timp ce celălalt inculpat a rămas la o distanță de circa 20 metri. După ce i-a luminat, cei doi inculpați au plecat în direcția portului, însă pentru că partea vătămată le-a luminat calea suspicios, inculpatul R. G. s-a întors spre partea vătămată adresându-i injurii pentru ca apoi să-l lovească cu pumnii în zona capului, iar apoi au început să se împingă, căzând la pământ. Partea vătămată P. V. E. a fost trezită din somn de gălăgie și țipetele celeilalte părți vătămate.
La rândul său, inculpatul R. I. s-a întors la locul unde se afla celălalt inculpat împreună cu părțile vătămate, aplicându-le mai multe lovituri cu pumnii și picioarele.
Partea vătămată V. D. a reușit să fugă la pensiunea din apropiere, cerând ajutor martorului C. M..
La locul altercației au rămas inculpații și partea vătămată P. V., iar în timp ce inculpatul R. G. exercita violențe, inculpatul R. I. a sustras cinci din cele opt lansete ce fuseseră instalate pe malul Dunării, după care au plecat împreună, inculpatul R. I. ducând lansetele în locuința sa, unde au fost găsite de organele de poliție, ridicate și restituite părților vătămate.
În urma violențelor exercitate, părțile vătămate au suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 5-6 zile îngrijiri medicale pentru partea vătămată Vraja D., potrivit raportului medico-legal nr.634 din 19 octombrie 2010 al Serviciului de Medicină Legală M., respectiv 5-6 zile îngrijiri medicale pentru partea vătămată P. V. potrivit raportului medico-legal nr.635 din 19 octombrie 2919 al SML M..
Deși inculpații susțin că din greșeală au luat lansetele, crezând că le aparțin, apărările sunt nefondate, în condițiile în care au luat la „plecare” un număr mai mare de lansete decât cel cu care au venit (două), starea de ebrietate provocată voluntar și invocată, nefiind o circumstanță atenuantă care să înlăture caracterul penal al faptei sau o justificare a erorii invocate, care, de asemenea, pentru a înlătura caracterul penal al faptei este necesar ca făptuitorul să nu cunoască existența unei stări, situații sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei, aplicabil în cauză în situația în care inculpații ar fi luat același număr de lansete cu care au venit, prin analiza și a altor factori.
De asemenea, sunt nefondate și susținerile inculpaților privind imposibilitatea strângerii a 5 lansete instalate într-un timp relativ scurt după opinia acestora, întrucât pe de o parte, raportat la împrejurările în care a avut loc conflictul și prezența părților vătămate pe malul Dunării, finalitatea prezenței părților vătămate fiind aceea de a pescui și ca atare, undițele nu puteau fi decât instalate pe mal și nu strânse, iar pe de altă parte, acestea nu erau rupte, după cum afirmă inculpații, în condițiile în care în locuința inculpatului R. I. au fost găsite cele 5 lansete în stare de funcționare. Cu privire la intervalul de timp în care aceste lansete au putut fi strânse de pe mal, nu există nicio probă în cauză care să confirme susținerea inculpaților privind imposibilitatea strângerii într-un timp foarte scurt, întrucât deplasarea părții vătămate V. D. la pensiunea aflată în apropiere, discuția care a purtat-o cu martorul C. M. și reîntoarcerea la locul unde erau instalate părțile vătămate, presupunea un anumit interval de timp nu prea scurt, așa încât inculpatul R. I. avea posibilitatea să strângă lansetele instalate.
Infracțiunea de tâlhărie este o infracțiune complexă al cărui element material al laturii obiective se realizează prin două activități, respectiv activitatea principală care este corespunzătoare furtului și se realizează printr-un act de deposedare și un act de imposedare și activitatea secundară ce se realizează prin una din modalitățile alternative prevăzute de lege, respectiv întrebuințarea de violențe, întrebuințarea de amenințări, punerea victimei în stare de inconștiență, punerea victimei în neputința de a se apăra.
Între cele două activități trebuie să existe legătura de la mijloc la scop, legătură care dacă există dacă activitatea secundară a fost realizată cu puțin înainte, în timpul sau imediat după săvârșirea furtului.
În ceea ce privește latura subiectivă, infracțiunea de tâlhărie se poate săvârși numai cu intenție directă, existând un dublu scop, respectiv scopul specific furtului, constând în însușirea bunului și scopul specific activității secundare – săvârșirea furtului, păstrarea bunului furat, ștergerea urmelor infracțiunii ori asigurarea scăpării făptuitorului.
Raportat la starea de fapt expusă mai sus, Curtea constată că, în drept, faptele inculpaților R. I. și R. G., de a le aplica fiecare lovituri celor două părți vătămate, cauzându-le leziuni potrivit raportului medico-legal ce au necesitat pentru vindecare 5-6 zile îngrijiri medicale, realizează conținutul constitutiv a câte două infracțiuni de lovire și alte violențe, prev.de art.180 alin.2 Cod penal.
De asemenea, fapta inculpatului R. I. de a sustrage, pe timpul nopții, sprijinit de inculpatul R. G., 5 lansete instalate de către părțile vătămate pe malul Dunării, bunuri care au fost duse în domiciliul său de către inculpatul R. I., realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de furt calificat, prev.de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a, g Cod penal, pentru inculpatul R. I. și complicitate la infracțiunea de furt calificat, prev.de art.26 Cod penal rap.la art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a, g Cod penal .
În speță, nu sunt realizate elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, astfel cum au fost trimiși în judecată, întrucât violențele nu au fost exercitate în scopul sustragerii lansetelor, ci ca urmare a nemulțumirii inculpaților de atitudinea părții vătămate V. D. ce a luminat cu lanterna calea inculpaților în momentul în care au plecat, spre port, suspicionând o eventuală sustragere. Deci, violențele au fost exercitate ca urmare a unui conflict spontan.
Or, violențele trebuie exercitate în scopul săvârșirii furtului, intenția inculpaților în scopul sustragerii fiind supravenită.
De asemenea, în mod greșit prima instanță a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de tâlhărie decât în infracțiunea de lovire și alte violențe, în condițiile în care infracțiunea de tâlhărie este o infracțiune complexă, iar faptele de sustragere și lovire sunt consumate, dar fără a exista între ele o legătură ca de la mijloc la scop și ca atare, unitatea infracțională este desfăcută în infracțiunile de compun infracțiunea complexă.
Ca atare, pe considerentele sus-menționate și având în vedere și dispozițiile art.38515 pct.2 lit.d Cod pr.penală, Curtea va admite recursul, va casa sentința penală și rejudecând, va schimba încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul R. G. din infracțiunea prev. de art. 211 alin. 2, lit. b, alin. 21, lit. a Cod penal, în două infracțiuni prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal și o infracțiune prev. de art. 26 rap. la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g Cod penal.
Va schimba încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul R. I. din infracțiunea prev. de art. 211 alin. 2, lit. b, alin. 21, lit. a Cod penal, în 2 infracțiuni prevăzute de art. art. 180 alin. 2 Cod penal și o infracțiune prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g Cod penal.
Având în vedere declarațiile părților vătămate din fața instanței de recurs, prin care înțeleg să-și retragă plângerile formulate împotriva inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.180 alin.2 Cod penal, Curtea în baza art.11 pct.2 lit.b rap.la art.10 lit.h Cod pr.penală, va înceta procesul penal pornit împotriva inculpaților R. I. și R. G. pentru săvârșirea a câte 2 infracțiuni prev.de art.180 alin.2 Cod penal.
Conform art.52 Cod penal, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni, iar, potrivit art.72 Cod penal, la stabilirea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Reținând vinovăția inculpaților și având în vedere gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, modalitatea și împrejurările concrete (pe timpul nopții, inculpații au sustras 5 lansete aparținând părților vătămate, după ce în prealabil s-au manifestat violent față de acestea, aplicându-le lovituri ce le-au creat leziuni care au necesitat pentru vindecare 5-6 zile îngrijiri medicale), atitudinea procesuală a inculpaților pe tot parcursul procesului penal, recuperarea prejudiciului, caracterizările depuse și concluziile referatelor de evaluare potrivit cărora există elemente care susțin reabilitarea comportamentală, lipsa antecedentelor penale, limitele de pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită, apreciind că o pedeapsă orientată sub minimul special prevăzut de lege pentru reținerea dispoz.art.74 alin.1 lit.a Cod penal și art.76 lit.c Cod penal, fără privarea de libertate, prin aplicarea art.81 Cod penal, apreciind că numai astfel poate fi realizat scopul educativ-preventiv al pedepsei aplicate.
Va atrage atenția asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cadrul termenului de încercare.
Raportat la gradul de pericol social al faptei, valoarea socială lezată prin săvârșirea faptei, jurisprudența CEDO și a ÎCCJ, va aplica ca pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
Va deduce din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat durata detenției preventive de la 18 octombrie 2010 la 15 noiembrie 2010.
Va menține dispozițiile sentinței penale privind soluționarea laturii civile, prejudiciul fiind recuperat.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P. de pe lângă J. V. M., împotriva sentinței penale nr.64 din 17 martie 2011, pronunțată de J. V. M., în dosarul nr._ .
Casează sentința și rejudecând:
În baza art. 334 Cod pr.penală;
Schimbă încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul R. G. din infracțiunea prev. de art. 211 alin. 2, lit. b, alin. 21, lit. a Cod penal, în două infracțiuni prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal și o infracțiune prev. de art. 26 rap. la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g Cod penal.
Schimbă încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul R. I. din infracțiunea prev. de art. 211 alin. 2, lit. b, alin. 21, lit. a Cod penal, în 2 infracțiuni prevăzute de art. art. 180 alin. 2 Cod penal și o infracțiune prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b rap la art. 10 lit. h Cpp;
Încetează procesul penal față de inculpatul R. G. pentru săvârșirea a două infracțiuni prev de art. 180 alin. 2 Cod penal, față de părțile vătămate V. D. și P. V. E..
În baza art. 26 rap. la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g Cod penal, cu aplic. art. 74 alin. 1 lit. a și art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal;
Condamnă inculpatul R. G. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 81 Cod penal;
Dispune suspendare condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare compus din cuantumul pedepsei la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal;
Interzice inculpatului la pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin.1, lit. a, teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal;
Pe perioada termenului de încercare suspendă executarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 alin. 1, lit. a, teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal;
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului R. G. durata reținerii și arestului preventiv de la 18.10.2010 la 15.11.2010.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b rap la art. 10 lit. h Cpp;
Încetează procesul penal față de inculpatul R. I. pentru săvârșirea a două infracțiuni prev de art. 180 alin. 2 Cod penal, față de părțile vătămate V. D. și P. V. E..
În baza art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g Cod penal, cu aplic. art. 74 alin. 1 lit. a și alin. 2 și art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal;
Condamnă inculpatul R. I. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 81 Cod penal;
Dispune suspendare condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare compus din cuantumul pedepsei la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal;
Interzice inculpatului la pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin.1, lit. a, teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal;
Pe perioada termenului de încercare suspendă executarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 alin. 1, lit. a, teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal;
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului R. I. durata reținerii și arestului preventiv de la 18.10.2010 la 15.11.2010.
În baza art. 191 și art. 192 Cod pr.penală;
Obligă inculpații R. I. și R. G. să plătească statului câte 800 lei cheltuieli judiciare statului fiecare în primă instanță și la urmărirea penală, din care suma de câte 300 lei fiecare onorariul apărătorului din oficiu la urmărirea penală.
Obligă fiecare din părțile vătămate V. D. și P. V. E. la câte 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Menține dispozițiile sentinței cu privire la soluționarea laturii civile a cauzei.
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică 28 mai 2012.
T. MireaGabriel ViziruCamelia Ș.
Grefier,
B. D.
Red.jud.CȘ
j.f.A.N.
PS/7.06.2012
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1132/2012. Curtea de Apel... | Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 1293/2012.... → |
|---|
