Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 731/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 731/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 26-03-2012 în dosarul nr. 731/2012
Dosar nr._ - art. 184 cod penal –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 731
Ședința publică de la 26 Martie 2012
PREȘEDINTE C. M. - Judecător
Judecător C. A. G.
Judecător M. C. G.
Grefier S. V.
Ministerul Public reprezentat de procuror N. D. T., din cadrul P. de pe lângă Curtea de Apel C..
………………
Pe rol, soluționarea recursurilor promovate de P. DE PE L. J. DR. TR. S. și partea civilă M. V., împotriva sentinței penale nr. 798 de la 07 aprilie 2011 pronunțată de J. Drobeta Turnu Severin în dosarul cu nr._, privind pe intimatul - inculpat V. T. I. D..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns: recurentul – parte civilă M. V.; avocat desemnat din oficiu L. P. reprezentând pe intimatul – inculpat V. T. I. D. (lipsă, aflat în stare de libertate); au lipsit: intimat - asigurător S.C. E. R. A. R. S.A. București și intimat - parte civilă S. Județean de Urgență Dr. Tr. S..
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public susține oral motivele de recurs depuse la dosar și critică sentința pronunțată de instanța de fond pentru nelegalitate, sub aspectul soluționării laturii civile.
În acest sens, se arată că deși instanța de fond a admis acțiunea civilă formulate de părțile civile, respectiv S. Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin și M. V., nu a obligat intimatul - inculpat V. T. I. D. la plata despăgubirilor civile către acestea, fiind obligat numai asigurătorul de răspundere civilă auto S.C. E. R. A. - R. S.A.
De asemenea, se susține un motiv suplimentar de recurs vizând nelegalitatea sentinței, susținându-secă au fost acordate cheltuieli judiciare pentru partea civilă, fără să se dispună și obligarea inculpatului la plata acestora alături de asigurătorul de răspundere civilă.
Concluzionează în sensul admiterii recursului, casării sentinței sub aspectul laturii civile, obligării inculpatului la despăgubiri civile către cele două părți civile, alături de asigurătorul de răspundere civilă, precum și la cheltuieli judiciare către partea civilă, în același mod.
Recurentul – parte civilă M. V. susține oral motivele de recurs depuse la dosar, apreciază că suma acordată cu titlu de despăgubiri pentru daune morale, în sumă de 1.000 lei, este mică în raport cu prejudiciul moral înregistrat; sub acest aspect, solicită majorarea despăgubirilor la suma de 3.000 de lei.
Cel de-al doilea motiv vizează netemeinicia sentinței, partea civilă recurentă susținând că pedeapsa aplicată intimatului - inculpat este mică în raport cu pericolul social concret și cu consecințele produse prin infracțiunea dedusă judecății, respectiv infracțiunea de vătămare corporală gravă din culpă, în urma cărora a suferit leziuni pentru care au fost necesare 80 - 90 zile îngrijiri medicale.
În ceea ce privește recursul declarat de Ministerul Public, pune concluzii de admitere a acestuia în sensul criticilor formulate în scris și oral.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului părții civile, ca nefondat, susținând că suma stabilită este corespunzătoare prejudiciului moral suferit de aceasta, iar pedeapsa aplicată este temeinică.
Avocat L. P., pentru intimatul – inculpat V. T. I. D., pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate, apreciind că sentința recurată este legală și temeinică, atât sub aspectul soluționării laturii penale cât și a laturii civile.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința penală nr. 798 de la 07 aprilie 2011 pronunțată de J. Drobeta Turnu Severin în dosarul cu nr._, în baza art.184 alin.2 și 4 cod penal cu aplicarea art.320 indice 1 alin.7 cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul V. T. I. D. (fiul lui V. și D. M., născut la 30.06.1978 în Dr.Tr.S., domiciliat în Dr.Tr.S., ., ., CNP_) la 6 luni închisoare, în condițiile art.64 lit.a teza a II-a și b -71 cod penal, iar conform art.81-82 cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni și s-a atras atenția inculpatului asupra art.83 cod penal; în baza art.71 alin.5 cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și b cod penal, pe durata termenului de încercare.
S-a admis acțiunea civilă promovată de S. Județean de Urgență Dr.Tr.S. și a fost obligat asigurătorul . R. SA la 2.777 lei cheltuieli de spitalizare cu partea vătămată, în perioada 11.11-25.11.2009; s-a admis în parte acțiunea civilă promovată de partea civilă M. V. și a fost obligat asigurătorul . R. SA la 623,45 lei, despăgubiri civile și 1.000 lei daune morale; a fost obligat inculpatul la 1.063 lei cheltuieli de judecată, către partea civilă M. V., precum și la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare statului, din care, suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu urmând să fie avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. Dr.Tr.S. din 10 august 2010, a fost trimis în judecată inculpatul V. T. I. D., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art.184 alin.2 și 4 cod penal, constând în fapt în aceea că la 11.11.2009, inculpatul conducea autoturismul marca Volkswagen Passat cu nr. de înmatriculare_, pe Splai M. Viteazul din municipiul Dr.Tr.S. și, la intersecția cu . vireze la dreapta, nu a acordat prioritate de trecere părții vătămate M. V., care se angajase în traversarea străzii pe trecerea de pietoni semnalizată cu marcaj și indicator rutier, aceasta fiind acroșată de autoturismul condus de inculpat.
În urma impactului, partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 65-70 zile îngrijiri medicale, conform certificatului medico legal nr.154/4.03.2010 întocmit de Serviciul de Medicină Legală M..
S-a dispus de către prima instanță introducerea în cauză a asigurătorului . R. SA, la dosar fiind depusă polița de asigurare de răspundere civilă auto încheiată pentru autoturismul marca Volkswagen Passat cu nr.de înmatriculare_ .
În drept, instanța de fond a constatat că fapta inculpatului V. T. I. D., săvârșită în condițiile expuse anterior, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art.184 alin.2 și 4 cod penal, pentru care a fost condamnat, reținându-se și că inculpatul se află la prima încălcare a legii penale, pe parcursul cercetărilor a avut o conduită sinceră, cooperantă, are un grad de instrucție școlară medie, este căsătorit, încadrat în muncă, elemente în raport de care, ținând seama de gradul de pericol social al faptei, urmările produse, frecvența accidentelor de circulație, și constatând și incidența în speță a dispozițiilor art. 320 indice 1 alin.7 cod procedură penală, s-a orientat la o pedeapsă minimă de 6 luni închisoare, în condițiile art.64 lit. a teza a II-a și b-71 cod penal.
Ținând seama de circumstanțele personale, prima instanță a considerat că îndreptarea și reeducarea inculpatului poate avea loc și fără executarea în regim de detenție a pedepsei, astfel că fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 2,6 ani, atrăgându-i-se totodată atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 și art.84 cod penal, referitoare la revocarea beneficiului suspendării, în cazul săvârșirii, în termenul de încercare, a unei noi infracțiuni.
Cu privire la latura civilă, instanța de fond a constatat în esență că s-a dovedit în cauză vinovăția inculpatului, așa încât, acțiunea civilă formulată de S. Județean de Urgență Dr.Tr.S. a fost admisă și a fost obligat asigurătorul . R. SA la plata sumei reprezentând cheltuieli de spitalizare cu partea vătămată, internată în secția Ortopedie în perioada 11.11-25.11.2009; de asemenea, s-a reținut că partea vătămată M. V. a solicitat obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile în cuantum de 3.000 lei și 3.000 lei cu titlu de daune morale, iar conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei de această parte (chitanțe fiscale pentru medicamente) s-a făcut dovada sumei de 623,45 lei, astfel că a fost obligat asigurătorul . R. SA la plata acestei sume, către partea civilă.
Cu privire la cererea de acordarea daunelor morale, instanța de fond a apreciat-o întemeiată, însă s-a considerat că suma solicitată - 3.000 lei - este exagerată, fiindcă, deși este de necontestat că partea vătămată a suferit o traumă fizică și psihică, totuși, raportat la intensitatea și durata suferințelor ce i s-au cauzat, acordarea integrală a sumei solicitate ar fi nejustificată și ar reprezenta o îmbogățire fără just temei. Internarea în spital, perioada de convalescență, conștiința de a fi bolnav, suferința de a fi privat de o viață normală, corespunzătoare vârstei, implică într-adevăr o suferință psihică ce presupune o compensație sub forma unor daune morale, instanța de fond apreciind în consecință că acordarea sumei de 1.000 lei, cu acest titlu, va fi suficientă pentru acoperirea prejudiciului moral încercat.
De asemenea, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată către partea civilă, reprezentând onorariul de avocat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, atât P. de pe lângă J. Drobeta Turnu Severin cât și partea civilă M. V..
Ministerul Public critică sentința pronunțată de instanța de fond pentru nelegalitate, sub aspectul soluționării laturii civile. În acest sens, se arată că deși instanța de fond a admis acțiunea civilă formulate de părțile civile, respectiv S. Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin și M. V., nu a obligat intimatul - inculpat V. T. I. D. la plata despăgubirilor civile către acestea, fiind obligat numai asigurătorul de răspundere civilă auto S.C. E. R. A. - R. S.A. De asemenea, s-a susținut un motiv suplimentar de recurs vizând nelegalitatea sentinței, susținându-secă au fost acordate cheltuieli judiciare pentru partea civilă, fără să se dispună și obligarea inculpatului la plata acestora alături de asigurătorul de răspundere civilă.
A concluzionat în sensul admiterii recursului, casării sentinței sub aspectul laturii civile, obligării inculpatului la despăgubiri civile către cele două părți civile, alături de asigurătorul de răspundere civilă, precum și la cheltuieli judiciare către partea civilă, în același mod.
Partea civilă M. V. apreciază că suma acordată cu titlu de despăgubiri pentru daune morale, în sumă de 1.000 lei, este mică în raport cu prejudiciul moral înregistrat; sub acest aspect, solicită majorarea despăgubirilor la suma de 3.000 de lei. Cel de-al doilea motiv vizează netemeinicia sentinței, partea civilă recurentă susținând că pedeapsa aplicată intimatului - inculpat este mică în raport cu pericolul social concret și cu consecințele produse prin infracțiunea dedusă judecății, respectiv infracțiunea de vătămare corporală gravă din culpă, în urma cărora a suferit leziuni pentru care au fost necesare 80 - 90 zile îngrijiri medicale.
Recursul declarat de Ministerul Public este fondat, iar recursul formulat de partea civilă este nefondat, urmând ca fi soluționate ca atare, pentru următoarele considerente:
Prin sentința penală pronunțată de instanța de fond, intimatul - inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare gravă din culpă prev de art. 184 alin. 2 și 4 cod penal cu aplic art. 3201 alin. 7 cod procedură penală, reținându-se în esență că la 11 noiembrie 2009, conducând autoturismul personal, în mod necorespunzător, cu încălcarea dispozițiilor legale vizând acordarea priorității de trecere pentru pietoni prin locuri marcate, pe raza mun. Drobeta Turnu Severin, a accidentat partea vătămată M. V., provocându-i leziuni care au necesitat 65 - 70 zile îngrijiri medicale.
În baza art. 81 cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 2 ani și 6 luni.
Sub aspectul laturii civile, în mod nelegal prima instanță a obligat doar asigurătorul de răspundere civilă auto S.C. E. R. A.-R. S.A. la despăgubiri civile către S. Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin și respectiv partea civilă M. V..
În conformitate cu dispozițiile art. 998 și următoarele cod civil privind răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, stabilind că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii, instanța trebuia să dispună obligarea acestuia la plata despăgubirilor pentru daune materiale și orale către părțile civile, alături de asigurătorul de răspundere civilă, respectiv S.C. E. R. A.-R. S.A.
Analizând dispozițiile privind răspunderea civilă delictuală reglementată de codul civil, precum și prevederile Lg. 136/1995 privind asigurările și reasigurările din R., Curtea constată că în cazul producerii unui eveniment rutier care a avut drept urmare cauzarea unui prejudiciu, atunci când a fost încheiat un contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală reglementată de dispozițiile art. 998 și următ. Cod civil a celui care, prin fapta sa a cauzat prejudiciul, cu răspunderea contractuală a asigurătorului derivând din contractul de asigurare încheiat în condițiile Lg. 136/1995.
De altfel, și instanța supremă a statuat în acest sens, prin decizia nr. I din 28 martie 2005, prin care a fost admis recursul în interesul legii și a fost stabilită calitatea de asigurător de răspundere civilă a societății de asigurare în procesul penal, societatea de asigurare asumându-și prin contractul încheiat o obligație de despăgubire cu caracter limitat, reglementată de dispozițiile Lg. 136/1995.
Ori, prima instanță, în mod nelegal a apreciat că nu se impunea obligarea inculpatului alături de asigurătorul de răspundere civilă, ceea ce ar putea conduce la prejudicierea părților civile care s-ar afla în imposibilitate de a proceda la executarea persoanei vinovate de producerea prejudiciului, cu privire la care s-a constatat vinovăția concretizată în aplicarea unei pedepse.
Sub acest aspect, curtea constată că recursul declarat de Ministerul Public este întemeiat, urmând să dispună admiterea acestuia, casarea sentinței și obligarea inculpatului V. T. I. D., alături de asiguratorul . R. SA, la 623,45 lei daune materiale și 1000 lei daune morale către partea civilă M. V., precum și la plata sumei de 1063 lei cheltuieli judiciare, către aceeași parte civilă.
Recursul declarat de partea civilă M. V. urmează să fie respins, apreciind că ambele critici sunt neîntemeiate.
Astfel, sub aspectul laturii civile, Curtea constată că prin adresa înregistrată la intimatul - asigurător de răspundere civilă sub nr._/25.07.2011, acesta a declarat la primirea sumei de 3.000 lei că înțelege să nu mai emită nici un fel de pretenții, indiferent de natura acestora, ca urmare a evenimentului rutier produs la 22 septembrie 2010 și soldat cu vătămarea sa corporală.
Plata a ost făcută integral de asigurător, prin ordinul de plată atașat la dosar, astfel că solicitarea vizând majorarea cuantumului despăgubirilor pentru daune morale este neîntemeiată, Curtea constatând că acesta a fost despăgubit integral pentru prejudiciul suferit atât în ceea ce privește daunele patrimoniale în sumă de 423,45 lei, cât și cele morale, în sumă de 1.000 lei, cumulul celor două sume fiind inferior sumei de 3.000 lei încasată de la intimatul asigurător de răspundere civilă.
Și cel de-al doilea motiv de recurs este neîntemeiat, Curtea reținând că prima instanță a făcut o justă individualizare a pedepsei raportat las circumstanțele reale ale producerii accidentului rutier, dar și la circumstanțele personale ale inculpatului, reținând și dispozițiile art. 3201 cod procedură penală.
Pentru aceste considerente, recursul declarat de partea civilă urmează să fie respins, ca nefondat.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate, care nu contravin celor dispuse prin prezenta decizie.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 cod procedură penală și art. 193 alin. 1 cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul Parchetului de pe lângă J. Drobeta Turnu Severin împotriva sentinței penale nr. 798 de la 07 aprilie 2011 pronunțată de J. Drobeta Turnu Severin în dosarul cu nr._, privind pe intimatul - inculpat V. T. I. D..
Casează în parte - pe latura civilă – sentința și, rejudecând:
Obligă inculpatul V. T. I. D., alături de asiguratorul . R. SA, la 623,45 lei daune materiale și 1000 lei daune morale către partea civilă M. V., precum și la plata sumei de 1063 lei cheltuieli judiciare, către aceeași parte civilă.
Constată acoperit prin plată prejudiciului către partea civilă S. Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin.
Respinge, ca nefondat, recursul părții civile M. V. declarat împotriva sentinței penale nr. 798 de la 07 aprilie 2011 pronunțată de J. Drobeta Turnu Severin în dosarul cu nr._, privind pe intimatul - inculpat V. T. I. D..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Obligă recurentul parte civilă M. V. la 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu desemnat pentru inculpat, în faza de recurs, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Martie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. M. C. A. G. M. C. G.
Grefier,
S. V.
Red. jud.: C. M.
Jud. fond: E. C.
Dact. 3 ex./A.T.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 91/2012. Curtea... | Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 109/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
