Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 536/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 536/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 07-03-2012 în dosarul nr. 536/2012
Dosar nr._ - L 241/2005 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 536
Ședința publică de la 07 Martie 2012
PREȘEDINTE A. I.- judecător
C. I.- vicepreședinte Curte
O. D.- judecător
Grefier S. C.
Ministerul Public reprezentat prin procuror V. N. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
* * *
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de P. de pe lângă J. D. T. S., partea civilă ANAF – D. M. și inculpatul V. P., împotriva sentinței penale nr. 2066 din data de 03 noiembrie 2011 pronunțată de J. D. T. S. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta parte civilă ANAF – D. M. și recurentul inculpat V. P..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se că nu au fost depuse alte cereri la dosar, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, a solicitat admiterea recursului declarat de P. și casarea sentinței întrucât este nelegală.
Se arată că pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este închisoarea de la 1 la 3 ani iar fără reținerea de circumstanțe atenuante pedeapsa nu putea fi redusă sub minim, așa cum s-a întâmplat în speță.
În ceea ce privește recursurile declarate de inculpat și de D. se solicită respingerea ca nefondate.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2066 din data de 03 noiembrie 2011 a Judecătoriei D. T. S. în baza art.334 cod procedură penală a fost schimbată încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art.6 din legea 241/2005 în infracțiunea prevăzută de art.6 din legea 241/2005 cu art.41 alin.2 cod penal
În baza art.6 din legea 241/2005 cu art.41 alin.2 cod penal a fost condamnat inculpatul V. P., fiul lui G. și C., născut la 28.01.1965 în ., domiciliat în ., județul M., la 6 luni închisoare în condițiile art.64 lit.a teza a II-a și b -71 cod penal.
În baza art.81-82 cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
S-a atras atenția inculpatului asupra art. 83 cod penal.
În baza art.71 alin.5 cod penal a fost suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și b cod penal pe durata termenului de încercare.
A fost admisă în parte acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul V. P. la 6.189 lei către Agenția Națională de A. F. - Direcția Generală a Finanțelor Publice M..
A fost obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare statului.
În fapt, prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul este administratorul ., societatea având ca obiect principal de activitate „transport auto mărfuri” .
Pentru salariații societății inculpatul a depus la A.F.P. M. declarații lunare privind impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, pe care le-a calculat și reținut, însă nu le-a virat la termenele scadente, prin omisiunea sa creând un prejudiciu bugetului consolidat al statului.
În urma verificărilor s-a constatat că în intervalul februarie –decembrie 2009 . a realizat venituri, evidențiate atât în contul bancar al societății, cât și la casierie, iar plățile efectuate au fost cu mult mai mici decât veniturile realizate, astfel că exista posibilitatea ca inculpatul să vireze în termen legal impozitele și taxele cu reținere la sursă.
Prin adresa nr._/25.10.2011 din 14 iulie 2009, Administrația Finanțelor Publice Dr.Tr.S. a comunicat instanței că prejudiciul creat de inculpat aferent perioadei februarie - decembrie 2009 a fost achitat parțial, rămânând de achitat suma de 8.211, sumă ce se compune din: 3.477 lei impozit venit salarii, 2.858 lei contribuție individuală de asigurări sociale, 144 lei contribuția individuală pentru șomaj, 1.732 lei contribuția pentru sănătate reținută de la asigurați.
S-a constatat însă și faptul că prin ordonanța nr. 2976/P/2010 a Parchetului de pe lângă J. Dr.Tr.S. s-a aplicat învinuitului V. P. amendă administrativă în cuantum de 500 lei, pentru art.6 din legea 241/2005, reținându-se că acesta nu a virat la bugetul de stat impozitele cu reținere la sursă în valoare de 11.425 lei, în perioada februarie - septembrie 2009.
Prin urmare s-a constatat că în mod eronat inculpatul a fost trimis în judecată pentru o prezumată infracțiune de evaziune fiscală comisă în intervalul februarie – decembrie 2009, în realitate fiind vorba de intervalul septembrie – decembrie 2009.
Prima instanță a constatat așadar că fapta inculpatului constând în reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor de bani reprezentând impozite sau contribuții, cu reținere la sursă, în mod repetat, în intervalul septembrie – decembrie 2009 întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 6 din L 241/2005 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. fiind comisă de inculpat cu vinovăție, aplicându-i o pedeapsă de 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării.
Pe latură civilă, având în vedere raportul de expertiză contabilă, inculpatul a fost obligat la plata către bugetul de stat a sumei de 6.189 lei reprezentând impozite și contribuții datorate bugetului de stat.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs P. de pe lângă J. D. T. S., inculpatul și partea civilă ANAF-D. M..
În recursul Parchetului sentința a fost criticată ca fiind nelegală arătându-se că prima instanță a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege fără a fi reținută și aplicarea unor circumstanțe atenuante. S-a menționat că textul de lege prevede pentru aceste infracțiuni pedeapsa închisorii de la 1 la 3 ani sau amendă iar prima instanță a aplicat o pedeapsă de 6 luni închisoare, vădit nelegală.
Inculpatul nu a motivat recursul formulat și nici nu s-a prezentat în instanță pentru susținerea acestuia.
Partea civilă ANAF – D. a motivat recursul numai pe latura civilă a cauzei arătând că pentru perioada de referință a faptei respectiv februarie – decembrie 2009, organul de urmărire penală a stabilit că a mai rămas un prejudiciu de 8.211 lei, întrucât inculpatul a achitat o parte, iar prima instanță a acordat o sumă mult mai mică.
Analizând recursurile formulate în raport cu actele și lucrările dosarului, în raport de criticile invocate dar și sub toate aspectele de fapt și de drept cu care instanța este investită, se constată următoarele:
Recursul Parchetului este fondat întrucât în mod evident s-a acordat o pedeapsă sub limita prevăzută de lege – închisoare de la 1 la 3 ani – fără ca reducerea să fie justificată de aplicarea vreunei circumstanțe atenuante.
Este adevărat că textul de lege prevede alternativ și pedeapsa amenzii dar prima instanță s-a orientat la pedeapsa închisorii situație în care trebuia să se încadreze strict în limitele prevăzute de lege.
Recursul ANFP – D. M. este nefondat.
Se constată faptul că, deși trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 6 din L 241/2005 pentru perioada februarie – decembrie 2009 prima instanță a reținut că inculpatul a comis infracțiunea pentru care l-a condamnat în cauza de față numai în perioada septembrie – decembrie 2009 deoarece pentru perioada anterioară, respectiv februarie – septembrie 2009 inculpatul a fost cercetat într-o altă cauză penală finalizată cu o soluție de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ.
De aceea și despăgubirile – reprezentând contribuțiile la sursă neachitate de inculpat – nu pot viza întreaga perioadă la care face referire partea civilă ci numai perioada pentru care prima instanță a dispus condamnarea.
În plus, pentru calculul acestor contribuții s-a avut în vedere raportul de expertiză întocmit în faza de judecată, raport asupra căruia partea civilă nu a formulat obiecțiuni.
Recursul inculpatului este nefondat.
Prima instanță a reținut o stare de fapt corectă, necontestată de inculpat care, deși a recunoscut, nu a solicitat aplicarea disp. art. 3201 C.p.p.. În ceea ce privește pedeapsa, în mod just s-a considerat că trebuie aplicată o pedeapsă cu închisoarea și nu cu amenda dat fiind faptul că deși inculpatul se afla în cercetări încă din primăvara anului 2010, acesta a continuat să nu plătească taxele datorate pentru întreg anul.
Ca atare, în raport de aceste considerente și de disp. art. 38515 pct. 2 lit. d și pct. 1 lit. b C.p.p., se va admite recursul Parchetului și vor fi respinse recursurile părții civile și al inculpatului.
Se va casa în parte sentința și se va majora pedeapsa aplicată inculpatului la 1 an închisoare.
Se vor menține dispozițiile privind suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata prev. de art. 82 C.p. și toate celelalte dispoziții ale sentinței.
Văzând și disp. art. 192 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul Parchetului de pe lângă J. D. T. S. împotriva sentinței penale nr. 2066 din data de 03 noiembrie 2011 pronunțată de J. D. T. S. în dosarul nr._ .
Respinge recursul părții civile ANAF – D. M. si al inculpatului V. P., declarate împotriva aceleiași sentințe.
Casează în parte sentința în sensul că majorează pedeapsa aplicată inculpatului la 1 an închisoare.
Menține disp. art.81 C.p privind suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata prev. de art.82 C.p.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă recurenta parte civilă si recurentul inculpat la plata sumelor de câte 200 lei fiecare, cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Martie 2012.
A. IlieConstantin IrizaOnița D.
Grefier,
S. C.
Red.jud.A.I.
2 ex.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 65/2012. Curtea... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1132/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
