Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 118/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 118/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 08-04-2013 în dosarul nr. 118/2013
Dosar nr._ - Legea nr.241/2005 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI P. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE APEL
DECIZIA PENALĂ NR.118
Ședința publică de la 08 Aprilie 2013
PREȘEDINTE V. Mireajudecător
C. Mereanujudecător
Grefier S. C.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. N. T.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
c.c.c.
Pe rol, judecarea apelurilor declarate de inculpatul V. C. și partea civilă Direcția G. a Finanțelor P. O. în numele și pentru Agenția Națională de A. F., împotriva sentinței penale nr.213 din 21 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul O., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat C. D., apărător oficiu, care substituie pe avocat P. C. P., lipsind partea civilă.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, a fost audiat inculpatul, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat C. D. pentru inculpat, a solicitat admiterea apelului declarat, desființarea hotărârii primei instanțe și pe fond, reindividualizarea pedepsei, prin aplicarea unui cuantum situat spre minimul prevăzut de lege.
A solicitat să se țină seama de circumstanțele reale în care a fost comisă fapta, precum și de împrejurarea că inculpatul s-a prezentat în fața organelor de urmărire penală.
A lăsat la aprecierea instanței cu privire la apelul declarat de partea civilă.
Reprezentantul parchetului a solicitat respingerea apelului declarat de inculpat arătând că pedeapsa aplicată se situează spre limita minimă prevăzută de lege și că a fost just individualizată de către prima instanță.
În ceea ce privește apelul părții civile a solicitat respingerea acestuia ca nefondat arătând că obligarea inculpatului la plata sumei de 12.935 lei este o inadvertență datorată faptului că inculpatul a achitat o parte din prejudiciul provocat – 300 lei.
Inculpatul a arătat că este de acord cu apărătorul său și a solicitat reducerea pedepsei.
CURTEA
Asupra apelurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.213 din 21 noiembrie 2012, Tribunalul O., în baza art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp și art. 320 indice 1 Cpp. a condamnat pe inculpatul V. C. - fiul lui C. și E., născut la data de 24.07.1967 în ., domiciliat în municipiul Slatina, ., ., cetățean român, studii postliceale, administrator la . Slatina, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, CNP_, cu antecedente penale, la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 9 alin.1 din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 71 alin.1 și 2, art. 65 Cod penal, s-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C.p. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii respectiv aceea de comerciant, asociat, administrator al unei societăți comerciale) pe durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 81 și art. 85 alin. 3 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 (doi) ani închisoare, pe un termen de încercare de 4 ani, conform art. 82 alin. 3 Cod penal.
S-a atras atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art. 83 Cod penal.
În baza art.71 C.p. s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c C.p. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 14 și 346 Cpp s-a admis în parte cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă D. O. și pe cale de consecință a fost obligat inculpatul V. C. la plata sumei de 12.935 lei către partea civilă Ministerul Finanțelor P. - Agenția Națională de A. F. din care suma de 7185 lei reprezentând TVA și suma de 6050 reprezentând impozit pe profit.
În baza art. 11 din Legea 241/2005 s-a instituit măsura sechestrului asigurator asupra imobilului apartament bun comun proprietatea inculpatului V. C. și a soției sale, V. D., situat în municipiul Slatina, ., ., ., până la concurența sumei de 12.935 lei (fila 52 dosar UP).
În baza art. 13 alin.1 din Legea 241/2005 modif. la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri copia dispozitivului acesteia se va comunica Oficiului Național al Registrului Comerțului, în vederea efectuării mențiunilor corespunzătoare.
Conform art. 4 și 6 din O.G. 75/2001 modif. privind organizarea și funcționarea cazierului fiscal, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri copia dispozitivului acesteia se va transmite și Ministerului Finanțelor P. și Direcției Generale a Finanțelor P. O..
A fost obligat inculpatul V. C. la 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
P. a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul O. emis la data de 05.07.2012 în dosarul 406/P/2011 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului V. C., reținându-se în sarcina acestuia că în perioada iunie - iulie 2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale, nu a evidențiat în actele contabile operațiunile comerciale efectuate și veniturile realizate, cauzând astfel bugetului de stat o pagubă în valoare de 13.235 lei, faptă prev și ped de art. art. 9 al.1 lit. b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp.
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut că D. O. cu ocazia efectuării unui control a constatat că în perioada 01.06._09 . Slatina a emis un număr de 9 facturi fiscale către ., prin care a facturat prestări servicii în valoare totală de 45.000 lei, în baza contractului de prestări servicii nr. 420 din 01.06.2009.
Astfel, în semestrul I 2009, între cele două societăți s-au desfășurat relații comerciale prin care . Teleorman a recepționat în luna iunie 2009 de la . Slatina un număr de 4 facturi în sumă totală de 20.000 lei, după cum urmează: factura nr.35 din 02.06.2009; factura nr. 36/08.06.2009; factura nr. 37 /15.06.2009; factura nr. 38 din 19.06.2009.
Facturile menționate nu au fost înregistrate în evidența contabilă, decontul TVA aferent lunii iunie 2009 nu a fost depus de către . Slatina la AFP Slatina, deși, contravaloarea facturilor a fost achitată integral în numerar la data facturării cu chitanța nr. 35/02.06.2009 în sumă de 5000 lei, chitanța nr. 36/08.06.2009 în sumă de 5.000 lei, chitanța nr.37/ 15.06.2009 în sumă de 5.000 lei și chitanța nr. 38/19.06.2009 în sumă de 5.000 lei.
De asemenea, în semestrul II 2009 . Teleorman a recepționat în luna iulie 2009 de la . Slatina un număr de 5 facturi în sumă totală de 24.700 lei, după cum urmează: factura nr.39 din 02.07.2009; factura nr.40 din 03.07.2009; factura nr.41 din 05.07.2009; factura nr. 42 din 16.07.2009; factura nr. 43 din 17.07.2009)
Nici aceste facturi nu au fost înregistrate în evidența contabilă a . Slatina și nu s-a depus decontul TVA aferent lunii iulie 2009 la AFP Slatina, deși contravaloarea facturilor a fost achitată integral în numerar la data facturării cu chitanțele nr. 39/02.07.2009 în sumă de 5.000 lei, chitanța nr. 40/03.07.2009 în sumă de 5.000 lei, chitanța nr. 41/15.07.2009 în sumă de 5.000 lei, chitanța nr. 42/16.07.2009 în sumă de 5.000 lei și chitanța nr. 43/17.07.2009 în sumă de 5.000 lei.
În vederea stabilirii prejudiciului cauzat prin fapta inculpatului s-a procedat la efectuarea unei expertize contabile judiciare din cuprinsul căreia rezultă că, prin neînregistrarea în evidența contabilă a . Slatina a celor 9 facturi fiscale emise în favoarea . Teleorman s-a creat un prejudiciu bugetului consolidat de stat în sumă de 13.235 lei.
Audiat fiind inculpatul V. C. a recunoscut fapta săvârșită astfel cum a fost descrisă în cuprinsul actului de inculpare solicitând aplicarea dispozițiilor art. 320 indice 1 Cpp.
Astfel, întrucât în lunile iunie și respectiv iulie 2009, inculpatul nu a înregistrat nici un document justificativ în registrele obligatorii, a încălcat dispozițiile art. 1 din Legea contabilității 82/1991..,, Societățile comerciale…au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie…’’.
Urmare a neînregistrării în contabilitate a facturilor emise au fost încălcate dispozițiile art. 13 din Legea 571/2013 potrivit cărora „sunt obligate la plata impozitului pe profit, următoarele persoane, denumite în continuare contribuabili: a). persoane juridice române” precum și dispozițiile art. 156 din Legea 571/2013 potrivit cărora „persoanele obligate la plata taxei pentru orice operațiune sau care se identifică drept persoane înregistrate în scopuri de TVA, în scopul desfășurării oricărei operațiuni, trebuie să țină evidențe pentru operațiune reglementată de prezentul titlu”.
În drept, prima instanță a reținut că fapta inculpatului V. C. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prev și ped de art. art. 9 al.1 lit. b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța ținând seama de criteriile prev.de art.72 Cod penal l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare, în condițiile art.81 Cod penal, reținând în favoarea acestuia dispozițiile art.3201 Cod pr.penală.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, s-a reținut că D. O. s-a constituit parte civilă cu suma de 58.209 lei conform cererii de la fila 5 dosar fond, reprezentând prejudiciul produs bugetului consolidat al statului prin activitatea infracțională a inculpatului, compus din: suma de 4.309 lei impozit pe venit microîntreprinderi; suma de 1444 lei majorări întârziere impozit microîntreprinderi; suma de 1842 lei impozit pe profit; suma de 12.503 lei majorări TVA
În raport de cuantumul sumelor solicitate cu titlu de despăgubiri civile în cursul cercetării judecătorești s-a dispus completarea raportului de expertiză contabilă efectuat în cursul urmăririi penale, în sensul de a se preciza dacă în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare inculpatul datorează suma de bani solicitată cu acest titlu.
În cuprinsul suplimentului întocmit, expertul contabil desemnat a precizat că suma de 58.209 lei nu se justifică ca prejudiciu din punct de vedere economic întrucât pe de o parte în această sumă a fost inclusă și suma de 32.961 lei pentru care a fost deja antrenată răspunderea patrimonială a administratorului în speță inculpat conform sentinței 766/15.06.2009 pronunțată în dosarul_ al Tribunalului O., iar pe de altă parte, după data ridicării dreptului de administrare conform sentinței 766/15.06.2009, conform art. 41 alin. 4 din Legea 85/2006, nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel, cheltuială, numite generic accesorii, nu vor putea fi adăugate creanțelor, în cazul în care nici un plan de reorganizare nu este confirmat, situație specifică și pentru ..
Prin urmare, în baza art. 14 și 346 Cpp s-a admis, în parte, cererea de despăgubiri civile formulată de D. O. și a fost obligat inculpatul V. C. la plata sumei de 12.935 lei către partea civilă Ministerul Finanțelor P. - Agenția Națională de A. F., din care suma de 7185 lei reprezentând TVA și suma de 6050 reprezentând impozit pe profit.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel partea civilă Direcția G. a Finanțelor P. O. în numele și pentru Agenția Națională de A. F. și inculpatul V. C..
Partea civilă Direcția G. a Finanțelor P. O. în numele și pentru Agenția Națională de A. F. a criticat hotărârea primei instanțe arătând că deși a reținut că prejudiciul provocat bugetului de stat este în sumă de 13.235 lei reprezentând impozit pe profit 6.050 lei și TVA 7.185 lei, astfel cum s-a stabilit în cuprinsul expertizei contabile efectuate în cauză, a admis în parte acțiunea civilă, obligându-l pe inculpat la plata sumei de 12.935 lei în loc de 13.235 lei.
Inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe și pe fond, reindividualizarea pedepsei, prin aplicarea unui cuantum situat spre minimul prevăzut de lege.
A solicitat să se țină seama de circumstanțele reale și personale în care a fost comisă fapta, precum și de împrejurarea că a colaborat cu organele de urmărire penală, nu s-a sustras de la efectuarea urmăririi penale și beneficiază de suport familial.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, din oficiu în limitele conferite de lege și în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, Curtea constată că apelurile declarate sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Potrivit raportului de expertiză contabilă întocmit de expertul S. Ortansa pe parcursul urmăririi penale și suplimentului la raportul de expertiză, întocmit cu ocazia judecării cauzei de către instanța de fond, prejudiciul provocat de inculpatul V. C. prin neînregistrarea în actele contabile ale . Slatina a unui număr de 9 facturi fiscale, care atestau prestarea unor servicii în valoare totală de 45.000 lei, în favoarea . Teleorman, a fost evaluat la suma de 13.235 lei, fiind compus din impozit pe profit 6.050 lei și TVA 7.185 lei (fila 71-75 dosar u.p. și fila 150 -156 dosar instanță fond).
Din actele de la dosarul cauzei rezultă însă că inculpatul a achitat la data de 26 septembrie 2012, o parte din prejudiciul provocat, respectiv suma de 300 lei, conform chitanței cu nr._ (fila 35 dosar instanță fond).
În aceste condiții, instanța de prim control judiciar constată că deși prima instanță a reținut că valoarea prejudiciului provocat de inculpat prin fapta comisă este cea stabilită în cuprinsul expertizei contabile (13.235 lei), a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă ANAF D. O., obligându-l pe inculpat la plata sumei de 12.935 lei.
În cauză nu se impune însă modificarea hotărârii pronunțate sub aspectul laturii civile, întrucât deși instanța de fond a omis să constate că prejudiciul provocat a fost acoperit în limita sumei de 300 lei, este evident faptul că l-a obligat pe inculpat la plata restului rămas nerecuperat, respectiv a diferenței dintre 13.235 lei și 300 lei, adică la plata sumei de 12.935 lei.
În ceea ce privește apelul declarat de inculpatul V. C., Curtea constată, de asemenea, că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Curtea reține, astfel, că inculpatul a săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată, în conținutul laturii obiective intrând 9 acte materiale, constând în neînregistrarea unor documente justificative în actele contabile ale societății și că valoarea prejudiciului provocat prin fapta comisă este una relativ mare (13.235 lei).
Având în vedere aceste împrejurări, dar și frecvența cu care sunt săvârșite fapte similare și consecințele acestora asupra bugetului consolidat de stat, precum și împrejurarea că prejudiciul provocat a fost recuperat parțial, în limita sumei de 300 lei, Curtea apreciază că prima instanță a făcut o justă individualizare a pedepsei sub aspectul cuantumului, limita de 2 ani închisoare reprezentând de fapt limita minimă prevăzută de textul incriminator, și că nu se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Un alt argument pentru care instanța de apel consideră că nu se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului V. C. îl reprezintă și faptul că, potrivit fișei de cazier judiciar, acesta a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.84 alin.1 din Legea nr.59/1934, iar prin ordonanța nr.4418/P/2010 din 21 mai 2011 s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.9 alin.1 din Legea nr.241/2005, Curtea reținând astfel că inculpatul manifestă perseverență în săvârșirea unor acte cu caracter antisocial.
P. aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.379 pct.1 lit.b Cod pr.penală, Curtea va respinge apelurile declarate de partea civilă Direcția G. a Finanțelor P. O. în numele și pentru Agenția Națională de A. F. și inculpatul V. C., ca nefondate.
În baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, apelanta D. O. va fi obligată la 50 lei cheltuieli judiciare statului și inculpatul la 250 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu pentru avocat din oficiu va fi achitată din fondurile Ministerului Justiției.
P. ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile declarate de partea civilă Direcția G. a Finanțelor P. O. în numele și pentru Agenția Națională de A. F. și inculpatul V. C., împotriva sentinței penale nr.213 din 21 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul O., în dosarul nr._, ca nefondate.
Obligă apelanta D. O. la 50 lei cheltuieli judiciare statului și pe inculpat la 250 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu pentru avocat din oficiu va fi achitată din fondurile Ministerului Justiției.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică de la 8 aprilie 2013.
V. MireaConstantin M.
Grefier,
S. C.
Red.jud.VM
j.f.D.M.C.
PS/9.05.2013
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 92/2013. Curtea... | Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p..... → |
|---|
