Lipsirea de libertate în mod ilegal. Art. 189 C.p.. Decizia nr. 91/2013. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 91/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 25-03-2013 în dosarul nr. 91/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

INSTANȚA DE APEL

DECIZIA PENALĂ NR. 91

Ședința publică de la 25 martie 2013

PREȘEDINTE L. B.- judecător

A. D.- judecător

Grefier E. L.

Ministerul Public reprezentat prin procuror A. G. din cadrul

D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial C.

***

Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 18 martie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect soluționarea apelurilor declarate de D.I.I.C.O.T. – Biroul teritorial M., inculpații M. G., S. M. P. P. D., E. I., Ș. S. E. și B. V. R., și părțile civile C. I., D. R., N. C. și B. D. împotriva sentinței penale nr. 59 din data de 14 martie 2012 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ .

CURTEA

Asupra apelurilor de față;

Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 59 din data de 14 martie 2012 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial M..

1.În baza art. 334 C.p.p.

S-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunilor privind pe inculpatul M. G. din infracțiunile prev. de art. 7 rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2003, 189 al. 1 și 2 C.p., art. 194 alin. 1 C.p., art. 194 alin. 1 C.p., art. 194 alin. 1 C.p., art. 194 alin. 1 C.p. și art. 182 alin. 1 C.p., cu aplic. art. 33 - 34 C.p. în: o infracțiune prev. de art. 7 rap la art. 2 lit. b pct. 2 și 4 din Leg. 39/2003, patru infracțiuni prev. de art. 194 alin. 1 C.p., art. 25 rap la art. 182 alin. 1 C.p. și art. 189 alin. 1, 2 și 5 C.p., toate cu aplicarea art. 33 - 34 C.p.

În baza art. 7 rap la art. 2 lit. b pct. 2 și 4 din Leg.39/2003 (fapte din perioada aprilie 2008 - martie 2011) a fost condamnat inculpatul M. G., fiul lui I. și E., născut la 25.01.1966 în .. M., domiciliat în Dr. Tr. S., ., jud. M., posesor al CI . nr._, CNP-_, fără antecedente penale la pedeapsa de 7 ani închisoare.

Pe durata prev. de art. 71 cod penal, inculpatului i-au fost interzise drepturile prev.de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b cod penal.

În baza art. 194 alin. 1 c.p. - (fapta din febr.2009- parte vătămată C. I.) a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

Pe durata prev. de art. 71 cod penal, inculpatului i-au fost interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b cod penal.

În baza art. 194 alin. 1 c.p. (fapta din vara anului 2009 – p.văt. D. R.) a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare

Pe durata prev. de art. 71 cod penal, inculpatului i-au fost interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b cod penal.

În baza art. 194 alin. 1 c.p. (fapta din vara anului 2009 - p.văt M. V.) a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare

Pe durata prev.de art. 71 cod penal, inculpatului i-au fost interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b cod penal.

În baza art. 194 alin. 1 c.p.( fapta de la începutul anului 2010 - p.văt. R. I.) a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare

Pe durata prev. de art. 71 cod penal, inculpatului i-au fost interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b cod penal.

În baza art. 25 rap la art. 182 al. 1 c.p. (fapta din 10.04.2008 - p.văt. B. D.) a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 189 alin. 1,2 și 5 c.p. (fapta din febr. 2009) a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare.

Pe durata prev. de art. 71 cod penal, inculpatului i-au fost interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b cod penal.

În baza art. 33-34 cod penal au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul M. G. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

Pe durata prev. de art. 71 cod penal, inculpatului i-au fost interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b cod penal.

Pe o durată de 3 ani i-au fost interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și lit. b cod penal ca pedeapsă complementară ce se va executa după executarea pedepsei principale, conform disp. art. 66 cod penal.

În baza art. 4, 5 și 9 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare s-a dispus prelevarea de la inculpat de probe biologice în vederea introducerii profilurilor genetice în S.N.D.G.J., urmând ca, în baza art. 5 alin. 5 din lege să fie informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

2. În baza art. 334 C.p.p.

A fost schimbată încadrarea juridică a infracțiunilor privind pe inculpatul Ș. E. din infracțiunile prev. de art. 7 rap la art. 2 din Leg. 39/2003, art. 189 alin. 1 și 2 c.p., art. 194 alin.1 c.p., art. 194 alin. 1 c.p., art. 194 alin. 1 c.p., art. 182 alin. 1 c.p., art. 279 al.1 c.p., art. 288 alin. 1 c.p. cu aplic.art. 37 lit. a c.p. și art. 33-34 c.p. în: o infracțiune prev. de art. 7 rap la art. 2 lit.b pct. 2 și 4 din Leg. 39/2003, o infracțiune prev. de art. 189 alin. 1,2 și 5 c.p., trei infracțiuni prev. de art. 194 alin. 1 c.p., o infracțiune prev. de art. 182 alin. 1 c.p., o infracțiune prev. de art. 279 alin. 1 c.p. și o infracțiune prev. de art. 288 alin. 1 c.p., toate cu aplicarea art. 37 lit. a c.p. și art. 33-34 c.p.

În baza art. 7 rap la art. 2 lit.b pct. 2 și 4 din Leg. 39/2003 cu aplic.art. 37 lit. a cod penal (fapte din perioada aprilie 2008-martie 2011) a fost condamnat inculpatul Ș. E. fiul lui S. N. și Sevastița, născut la 22.05.1957 în București, domiciliat în București . nr. 8, ., ap.19 CNP-_, la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

Pe durata prev. de art. 71 cod penal, inculpatului i-au fost interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b cod penal

A fost menținută liberarea condiționată pentru restul de 646 zile rămas neexecutat, conform sentinței penale nr. 1764/27.09.2007 a Judecătoriei G..

În baza art. 189 alin. 1,2 și 5 c.p. cu aplic. art. 37 lit.a c.p. (fapta din febr.2009-p.văt C. I.) a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare.

Pe durata prev. de art. 71 cod penal, inculpatului i-au fost interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b cod penal.

A fost menținută liberarea condiționată pentru restul de 646 zile rămas neexecutat, conform sentinței penale nr. 1764/27.09.2007 a Judecătoriei G..

În baza art. 194 alin. 1 c.p. cu aplic. art. 37 lit. a c.p. (fapta din febr.2009- parte vătămată C. I.) a fost condamnat același inculpat la 4 ani închisoare.

Pe durata prev. de art. 71 cod penal, inculpatului i-au fost interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b cod penal

A fost menținută liberarea condiționată pentru restul de 646 zile rămas neexecutat, conform sentinței penale nr. 1764/27.09.2007 a Judecătoriei G..

În baza art. 194 alin. 1 c.p. cu aplic. art. 37 lit.a c.p. (fapta din vara anului 2009 – p.văt. D. R.) a fost condamnat același inculpat la 4 ani închisoare.

Pe durata prev. de art. 71 cod penal, inculpatului i-au fost interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b cod penal

În baza art. 194 alin. 1 c.p. cu aplic. art. 37 lit. a c.p. (fapta din vara anului 2009 – p.văt M. V.) a fost condamnat același inculpat la 3 ani închisoare.

Pe durata prev. de art. 71 cod penal, inculpatului i-au fost interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b cod penal.

În baza art. 182 alin. 1 c.p. cu aplic. art. 37 lit.a c.p. (fapta din data de 10.04.2008 - p.văt. B. D.) a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

Pe durata prev. de art. 71 cod penal, inculpatului i-au fost interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b cod penal.

A fost menținută liberarea condiționată pentru restul de 646 zile rămas neexecutat, conform sentinței penale nr. 1764/27.09.2007 a Judecătoriei G.

În baza art. 279 alin. 1 c.p. cu aplic. art. 37 lit.a c.p. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

Pe durata prev. de art. 71 cod penal, inculpatului i-au fost interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b cod penal.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap la art. 10 lit. c C.p.p. a fost achitat inculpatul Ș. E. pentru infracțiunea prev. de art. 288 al. 1 C.p.

În baza art. 33-34 c.p. au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare .

Pe durata prev. de art. 71 cod penal, inculpatului i-au fost interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b cod penal.

În baza art. 86 ind. 4 alin. 1 cod penal.

A fost revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a pedepsei de 4 ani aplicată prin sentința penală nr. 572/08.04.2007 a Tribunalului București și s-a dispus executarea în întregime a pedepsei de 4 ani închisoare alături de pedeapsa aplicată pentru infracțiunile deduse judecății, urmând ca inculpatul Ș. E. să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare.

Pe durata prev. de art. 71 cod penal, inculpatului i-au fost interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b cod penal.

În baza art. 88 c.p.

S-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestul preventiv începând cu data de 19.03.2011 la zi.

În baza art. 350 C.p.p.

A fost menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 118 lit. f C.p.p.

S-a dispus confiscarea de la inculpatul Ș. E. 23 cartușe, ridicate prin procesul verbal din data de 18.03.2011.

3. În baza art. 334 c.p.p.

A fost schimbată încadrarea juridică a infracțiunilor privind pe inculpatul S. P. P. D. din infracțiunile prev. de art. 7 rap la art. 2 din Legea nr. 39/2003, art. 189 alin. 1 și 2 c.p., art. 194alin. 1 c.p., art. 194 alin. 1 c.p., art. 250 al.5 c.p., toate cu art. 33-34 c.p. în: o infracțiune prev. de art. 7 rap la art. 2 lit.b pct. 2 și 4 din Legea 39/2003, o infracțiune prev. de art. 189 alin. 1,2 și 5 c.p., două infracțiuni prev. de art. 194 alin. 1 c.p. și o infracțiune prev. de art. 250 alin. 5 c.p. cu aplic. art. 33-34- c.p.

În baza art. 7 rap la art. 2 lit. b pct. 2 și 4 din Leg. 39/2003 cu aplic. art. 74 lit. a c.p. art. 76 c.p., a fost condamnat inculpatul S. P. P. D., fiul lui M. și D., născut la 16.10.1982 în Timișoara, jud T., domiciliat în Tr S. ., ., CNP –_, la pedeapsa de 2 ani închisoare.

Pe durata prev. de art. 71 cod penal, inculpatului i-au fost interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b cod penal.

În baza art. 189 alin. 1,2 și 5 c.p. cu aplic. art. 74 lit a c.p. - 76 c.p. (fapta din febr. 2009 - p.văt C. I.) a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

Pe durata prev. de art. 71 cod penal, inculpatului i-au fost interzise drepturile prev.de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b cod penal.

În baza art. 194 al. 1 c.p. cu aplic. art. 74 lit. a c.p. – 76 c.p. (fapta febr. 2009 – p.văt. C. I.) a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.

Pe durata prev. de art. 71 cod penal, inculpatului i-au fost interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b cod penal.

În baza art. 194 al. 1 c.p. cu aplic. art. 74 lit. a c.p. – 76 c.p. (fapta de la începutul anului 2010 - p.văt R. I.) a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.

Pe durata prev. de art. 71 cod penal, inculpatului i-au fost interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b cod penal.

În baza art. 250 alin. 5 c.p. cu aplic. art. 74 lit. a c.p. – 76 c.p. (fapta din 16.12.2010- p.văt N. C.) a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare

Pe durata prev. de art. 71 cod penal, inculpatului i-au fost interzise drepturile prev.de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b cod penal.

În baza art. 33-34 c.p. au fost contopite pedepsele aplicate și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

Pe durata prev. de art. 71 cod penal, inculpatului i-au fost interzise drepturile prev.de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b cod penal.

Pe o durată de 1 an i-au fost interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și lit.b cod penal ca pedeapsă complementară ce se va executa după executarea pedepsei principale, conform disp. art. 66 cod penal

În baza art. 88 c.p.

S-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestul preventiv începând cu data de 30.03.2011, la zi.

În baza art. 350 C.p.p.

A fost menținută starea de arest a inculpatului

4. În baza art. 334 C.p.p.

A fost schimbată încadrarea juridică a infracțiunilor privind pe inculpatul B. R. din infracțiunile prev. de art. 7 rap la art. 2 din Legea nr. 39/2003, art. 189 alin. 1 și 2 c.p., art. 194 alin. 1, art. 194 alin. 1 c.p., art. 194 alin. 1 c.p. cu aplic.art. 33-34 c.p., în: o infracțiune prev. de art. 7 rap la art. 2 lit.b pct. 2 și 4 din Leg. 39/2003, o infracțiune prev. deart. 189 alin. 1,2, 5 c.p. și trei infracțiuni prev. de art. 194 alin. 1 c.p. cu aplic.art. 33-34 c.p.

În baza art. 7 rap la art. 2 lit. b pct. 2 și 4 din Leg. 39/2003 cu aplic. art. 74 lit.a c.p. – 76 c.p. a fost condamnat inculpatul B. R. fiul lui V. și G., născut la 04.11.1976 în Mun. M., jud. C., domiciliat în Mun. Tulcea, .,.,., jud. Tulcea, posesor al CI . nr._, CNP-_, fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

Pe durata prev. de art. 71 cod penal, inculpatului i-au fost interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b cod penal

În baza art. 189 alin. 1,2,5 c.p. cu aplic. art. 74 lit.a c.p. – 76 c.p. (fapta din febr. 2009 - p.văt. C. I.) a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

Pe durata prev. de art. 71 cod penal, inculpatului i-au fost interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b cod penal

În baza art. 194 alin. 1 c.p. cu aplic. art. 74 lit.a c.p. – 76 c.p. (fapta din febr. 2009 - p.văt. C. I.) a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare .

Pe durata prev. de art. 71 cod penal, inculpatului i-au fost interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b cod penal

În baza art. 194 alin. 1 c.p. cu aplic. art. 74 lit.a c.p. – 76 c.p. (fapta din vara anului 2009 – p.văt D. R.) a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.

Pe durata prev. de art. 71 cod penal, inculpatului i-au fost interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b cod penal

În baza art. 194 alin. 1 c.p. cu aplic. art. 74 lit.a c.p. – 76 c.p. (fapta din vara anului 2009 – p.văt M. V.) a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.

Pe durata prev. de art. 71 cod penal, inculpatului i-au fost interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b cod penal.

În baza art. 33-34 c.p. au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Pe durata prev. de art. 71 cod penal, inculpatului i-au fost interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b cod penal.

Pe o durată de 2 ani i-au fost interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și lit. b cod penal ca pedeapsă complementară ce se va executa după executarea pedepsei principale, conform disp.art. 66 cod penal

În baza art. 88 c.p.

S-a dedus din pedeapsa aplicată arestul preventiv începând cu data de 14.04.2011 până la punerea în libertate, respectiv 21.04.2011 conform Încheierii nr. 82/21.04.2011a Curții de Apel C. pronunțată în dosarul nr._ .

5. În baza art. 334 C.p.p.

A fost schimbată încadrarea juridică a infracțiunilor privind pe inculpatul E. I. din infracțiunile prev. deart. 7 rap la art. 2 din Leg. 39/2003, art. 194 alin. 1 c.p., art. 250 alin. 5 c.p. cu art. 33-34 c.p. în: o infracțiune prev. de art. 7 rap la art. 2 lit.b pct. 2 și 4 din Leg. 39/2003, o infracțiune prev. de art. 194 al.1 c.p. și o infracțiune prev. de art. 250alin. 5 c.p. cu aplic. art. 33-34 c.p.

În baza art. 7 rap la art. 2 lit. b pct. 2 și 4 din Leg. 39/2003 cu aplic. art. 74 lit.a c.p. – 76 c.p., a fost condamnat inculpatul E. I. zis „N.”, fiul lui I. și E., născut la 21.11.1964,în . Jidoștița, CNP –_,domiciliat în Breznița Ocol ., la pedeapsa de 2 ani închisoare

Pe durata prev. de art. 71 cod penal, inculpatului i-au fost interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b cod penal

În baza art. 194 alin. 1 c.p. cu aplic. art. 74 lit.a c.p. – 76 c.p. –(fapta de la începutul anului 2010-p.văt R. I.) condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.

Pe durata prev.de art. 71 cod penal, inculpatului i se interzic drepturile prev.de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b cod penal

În baza art-. 250 alin. 5 c.p. cu aplic.art. 74 lit.a c.p. – 76 c.p. (fapta din 16.12.2010 - p.văt NovacCristian) a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare

Pe durata prev. de art. 71 cod penal, inculpatului i-au fost interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b cod penal

În baza art. 33-34 c.p. au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul E. I. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

Pe durata prev. de art. 71 cod penal, inculpatului i-au fost interzise drepturile prev.de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b cod penal.

Pe o durată de 1 an îi vor fi interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și lit. b cod penal ca pedeapsă complementară ce se va executa după executarea pedepsei principale, conform disp. art. 66 cod penal

În baza art. 88 c.p.

S-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestul preventiv începând cu data de 30.03.2011 la zi.

În baza art. 350 C.p.p.

A fost menținută starea de arest a inculpatului.

A fost admisă în parte acțiunea civilă a părții civile B. D. și au fost obligați inculpații Ș. E. și M. G., în solidar la 10.000 lei cu titlu de daune morale către aceasta.

A fost admisă în parte acțiunea civilă a părții civile N. C. și au fost obligați, în solidar pe inculpații S. P. P. D. și E. I., la 10.000 lei cu titlu de daune morale .

A fost admisă în parte acțiunea civilă a părții civile D. R. și au fost obligați în solidar inculpații M. G., Ș. E. și B. R., la plata sumei de 3000 euro sau echivalentul în lei.

A fost admisă în parte acțiunea civilă a părții civile C. I. și au fost obligați în solidar inculpații M. G., Ș. E. și B. R. să plătească acesteia suma de 35.000 euro sau echivalentul în lei.

A fost admisă acțiunea civilă formulată de S. Județean de Urgență C. și au fost obligați inculpații Ș. E. și M. G., în solidar, la plata sumei de 3297,66 lei cheltuieli de spitalizare privind pe partea vătămată B. D..

A fost menținut sechestrul asigurător instituit prin Încheierea nr._/05.05.2011 a OCPI M. asupra imobilului inculpatului E. I. până la achitarea de către acesta a despăgubirilor civile la care a fost obligat.

În baza art. 191 C.p.p. au fost obligați inculpații la cheltuieli judiciare în folosul statului în cuantum de câte 10.400 lei, din care 2400 lei cheltuieli în cursul urmăririi penale, respectiv: 300 lei - avocat oficiu I. P. pentru inculpatul Ș. E., conform delegației 1303/06.05.2011 din cursul urmăririi penale, 400 lei avocat oficiu O. M. pentru inculpatul S. P. P. D., conform delegației 329/30.03.2011,din cursul urmăririi penale, 400 lei avocat oficiu Ș. Ș. pentru inculpatul E. I., conform delegației 328/30.03.2011, din cursul urmăririi penale, 300 lei avocat oficiu I. A. ,conform delegației 1302/06.05.2011 din cursul urmăririi penale, 600 lei avocat oficiu V. F., pentru inculpatul Ș. E. ,conform delegației nr. 919/19.03.2011, din cursul urmării penale, precum și sumele de: 100 lei avocat oficiu P. C. conform delegației 2130/10.08.2011 pentru inculpatul Ș. E. în cursul cercetării judecătorești, 300 lei avocat oficiu N. L. conform delegației 2451/16.09.2011 pentru M. G., 300 lei avocat oficiu O. M. conform delegației 2453/16.09.2011 pentru inculpatul B. R., suma de 300 lei, avocat oficiu Ș. C. conform delegației 2455/16.09.2011 pentru inculpatul Ș. E., 400 lei avocat oficiu conform delegației nr. 3180/27.10.2011, din cursul cercetării judecătorești, 300 lei avocat oficiu N. C. conform delegației 2452/16.09.2011 pentru inculpatul E. I., din cursul cercetării judecătorești precum și 300 lei avocat oficiu B. R.,conform delegației nr. 2454/16.09.2011 pentru inculpatul S. P. P. D., în cursul cercetării judecătorești, sume ce vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.

A fost respinsă cererea de acordarea onorariului din oficiu, formulată de avocat B. L..

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că la data de 11.05.2011 a fost înregistrat la această instanță rechizitoriul nr. 79/D/P/2011 din 11.05.2011 întocmit de DIICOT – Biroul Teritorial M. prin care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților E. I., zis „N.”, pentru infr. prev. de art. 7 rap. la art. 2 din Leg.39/2003, art. 194 alin.1 c.p., art. 250 alin.5 c.p. cu aplic. art. 33-34 c.p., S. P. P. D., pentru infr. prev. de art. 7 rap la art. 2 din Leg. 39/2003, art. 189 alin.1 și 2 c.p., art. 194 alin.1 c.p. art. 194 alin.1 c.p., art. 250 alin.5 c.p. cu aplic. art. 33-34 c.p., C. M. pentru infracțiunea prev. de art. 279 al.1 c.p. Ș. E., pentru infr. prev. de art. 7 rap la art. 2 din Leg. 39/2003, art. 189 alin.1 și 2 c.p., art. 194 alin.1 c.p., art. 194 alin.1 c.p., art. 194 al.1 c.p., art. 182 al.1 c.p., art. 279 alin.1 c.p., art. 288 alin.1 c.p. cu aplic. art. 37 lit.a c.p. și art. 33-34 c.p. De asemenea prin același rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M. (E.) G., față de care în cursul urmăririi penale s-a dispus arestarea preventivă în lipsa acestuia, mandatul de arestare preventivă nefiind până în prezent pus în executare, pentru, infr. prev. și ped. de art. 7 raportat la art. 2 din Legea nr. 39/2003, 189 alin. l și 2 C.p, art.194 C.p, art.194 alin.l C.p, art.194 alin.l C.p, art.194 alin.l C.p și art.182 alin.l C.p, cu aplic. art. 33-34 C.p și a inculpatului B. R. față de care în cursul urmăririi penale s-a aplicat măsura obligării de a nu părăsi țara, pentru infr. prev. de 7 raportat la art. 2 din Legea nr. 39/2003, art.189 alin.l și 2 C.p, art.194 alin.l, C.p, art.194 alin.l C.p, art. 194 alin.l C.p,cu aplic. art. 33-34 C.p.

S-a reținut în actul de sesizare că, inculpații M. G. ,E. I., fratele său, S. P. P. D., Ș. E. (nașul lui M.), C. M. și B. R. s-au constituit într-un grup organizat în scopul comiterii mai multor infracțiuni grave pentru a obține direct sau indirect beneficii materiale sau financiare.

S-a mai arătat că la data de 18.03.2011, la ieșirea din municipiul Tr. S. a fost oprit pentru control un autoturism la volanul căruia se afla Ș. S., fiica inculpatului Ș. E. și la un control corporal efectuat asupra acesteia s-au găsit 7950 euro, 4500 lei, 200 gr bijuterii din aur, iar în poșetă un buletin de identitate pe numele tatălui său Ș. E. și un pașaport austriac în alb. Pe locul din dreapta față al autoturismului se afla Ș. E. și lângă el o sabie cu lama de 50 cm. și un box, iar pe bancheta din spate se afla inculpatul C. M. asupra căruia s-a găsit un pistol marca Star calibru 6,35 mm cu un cartuș pe țeavă și 4 gloanțe în încărcător.

De asemenea în portbagajul autoturismului s-au găsit un abțibild cu inscripția „POLIȚIA”, o cutie ce conținea 25 cartușe, 2 tăblițe cu nr., de înmatriculare provizorii false, o pereche de cătușe metalice, 6 cartele telefonice, 2 ciocane metalice, o pereche de mănuși cu plumb fără degete, 2 săpăligi și o lopată.

Efectuându-se cercetări au fost identificate câteva părți vătămate care au declarat că au fost deposedate de diverse sume de bani de către membrii grupului astfel:

- partea vătămată C. I. a declarat că „G. E. (inculpatul M. G.) mi-a zis că trebuie să dau o taxă de 30.000 euro.” Susține partea vătămată că, fiind terorizată și îngrozită a fost de acord și, în timp ce îl băteau au pornit mașina, l-au dus într-un loc pustiu și, protejați de întuneric, E. ( Ș. E.), în timp ce vorbea cu G. E. la telefon, i-a zis că trebuie să le plătesc o taxă de 30.000 euro. După ce au luat banii, a fost luat de ”M.” – S. P. P. D., au plecat la sediul firmei iar „M.” i-a spus că dacă fuge va fi rău de el. La sediul firmei „M.” l-a păzit cca. 15 min. până au venit Ș. E., o persoană de la Tg. J. și cu P. C. (ultimul fiind o altă victimă, plecată în prezent în Italia). După 2 săptămâni, partea vătămată a fost chemată prin intermediul lui C. P. la barul C. unde a venit G. E., Ș. E. și M.. Și, la insistențele celor trei, a dat suma de 5 000 de euro.

C. V., cumnatul părții vătămate, recunoaște că s-a împrumutat de la patronul unei case de schimb valutar cu suma de 30 000 euro pe care i-a dat-o învinuitului M. C. G.. Și M. C. G. a recunoscut că în luna februarie 2009, într-o seară a fost sunat de G. E. și i-a spus să meargă în fața hotelului T. unde urmează să vină un băiat să-i dea o plasă și că, la întâlnire a venit un fost coleg de liceu – C. V. – care i-a dat o plasă și i-a spus să i-o dea inculpatului M. G.. Învinuitul susține că, din curiozitate s-a uitat în plasă și a văzut că era o sumă mare de bani, dar nu știe cât și că a dat plasa inculpatului M. care se afla în fața barului „C.”.

În vara anului 2009, partea vătămată Dragolici R. a sesizat faptul că în timp ce se afla în fața blocului cu soția și fetița au venit două mașini de teren, s-au dat jos din mașină două persoane, printre care și Ș. E. propunându-i să facă o plimbare, astfel fiind transportată la barul Diplomat. Aici, la o masă, a venit M. G. și l-a avertizat spunându-i:” să fii cuminte și să faci plata că nu ți se întâmplă nimic”. Între timp, la masa respectivă a venit martorul M. I. A., care a sfătuit-o pe partea vătămată să dea o sumă mică de bani și o mașină. La restaurantul respectiv, partea vătămată, în prezența lui M. A. I. i-a dat lui E. 3000 euro și un Audi A6 cu numere de Italia.

Soția părții vătămate, Dragolici E. C., confirmă faptul că soțul ei, împreună cu ea și cu fiica lor minoră, au fost luate din fața blocului de E. și transportate la barul Diplomat.

În luna mai 2010, inculpații S. P. P. D. și E. I. s-au deplasat la Primăria Salcia, județul M. și au amenințat pe partea vătămată S. Adel, viceprimar, în sensul de a permite societății VIA VITA SRL să efectueze în continuare lucrări, deși aceasta nu respecta clauzele contractuale. Cei doi i-au spus viceprimarului că sunt de la firma de pază a lui M. G. și va avea de a face cu ei dacă VIA VITA SRL nu continuă lucrările și implicit nu încasează banii.

Fapta a rămas în faza tentativei întrucât viceprimarul nu a dat curs acțiunii de șantaj.

Partea vătămată M. V. G. a arătat că în vara anului 2010 a fost constrânsă de inculpații Ș. E. și B. R. să dea în mod injust suma de 10.000 euro, din care a achitat efectiv doar 6800 euro.

Partea vătămată R. I. a adresat o plângere SCCO M. prin care sesiza faptul că în vara anului 2009 s-a împrumutat de la o persoană din Tr S. sub numele „V.” cu suma de 4000 euro, pe care a restituit-o conform înțelegerii,în timp de 4 luni în mod eșalonat. A mai arătat că la începutul anului 2010 deși achitase împrumutul a fost sunat frecvent de V., cu nr. de telefon ascuns și sub pretextul că ” va fi căutată de G. E.” sub amenințarea că nu și-a achitat integral împrumutul contactat ulterior. Fiind amenințată cu pistolul, partea vătămată a fost obligată să se împrumute de 1000 euro, suma ce i-a fost dată personal de mama părții vătămate inculpatului M. G..

Partea vătămată N. C. a sesizat SCCO M. că în ziua de 16.12.2010, în jurul orelor 01, 30 a fost bătută în localul Dunărea din zona Crihala, de persoane necunoscute ce purtau uniforma de pază a firmei lui G. E.. Ulterior partea vătămată și-a completat declarația în sensul că a fost târâtă pe trepte ca un animal de către M. și Ninel, pe M. cunoscându-l dinainte întrucât locuiește la blocul G din cartierul Crihala, iar pe Ninel știind că este fratele lui G. E.. Părții vătămate i s-au produs leziuni ce au necesitat pentru vindecare 75-80 zile îngrijiri medicale.

Faptele așa cum au fost expuse, s-a reținut că sunt dovedite cu declarațiile părților vătămate, martorilor, rapoartele de constatare tehnico-științifice și înregistrările audio.

Urmare a înregistrării dosarului la instanță, fiind primul termen de judecată la data de 25.05.2011, în baza art. 300 ind. 1 C.p.p. s-a procedat la verificarea din oficiu a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive dispuse numai față de inculpații Ș. E., C. M., E. I., S. P. P. D., nu și a măsurii preventive dispuse față de inculpatul M. G., pentru care această măsură nu a fost pusă în executare,iar prin încheierea din data 12.05.2011 în baza art. 300¹c.p.p. s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpații E. I. S. P. P. D., C. M., Ș. E. și s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatului S. P. P. D., cu o altă măsură preventivă prev. de art. 136 al. 1 lit. b, c c.p.p., cerere formulată de avocatul ales al inculpatului.

Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații E. I. S. P. P. D., C. M., Ș. E., iar prin decizia penală nr. 811/17.05.2011 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._ s-au respins ca nefondate recursurile declarate.

Prin încheierea din data 06.07.2011 în baza art. 300² c.p.p. s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpații E. I., S. P. P. D., Ș. E. și s-a respins cererea de înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului S. P. P. D., cu o altă măsură preventivă prev. de art. 136 al. 1 lit. b,c c.p.p., cerere formulată de avocatul ales al inculpatului.

Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații E. I. S. P. P. D., Ș. E., iar prin decizia penală nr. 1229/13.07.2011 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._ s-au respins ca nefondate recursurile declarate.

Prin încheierea din data 10.08.2011 în baza art. 300²c.p.p. s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpații E. I. S. P. P. D., Ș. E. și s-au respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpaților, cu o altă măsură preventivă prev. de art. 136 al. 1 lit. b,c c.p.p., cereri formulate de avocații aleși al inculpaților.

Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații E. I. S. P. P. D., Ș. E., iar prin decizia penală nr. 1265/15.08.2011 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._ s-au respins ca nefondate recursurile declarate.

Prin încheierea din data de 29.09.2011 în baza art. 300²c.p.p. s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpații E. I., S. P. P. D., Ș. E. și s-au respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpaților, cu o altă măsură preventivă prev. de art. 136 al. 1 lit. b,c c.p.p., cereri formulate de avocații aleși al inculpaților.

Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații E. I., S. P. P. D., Ș. E., iar prin decizia penală nr. 1575/07.10.2011 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._ s-au respins ca nefondate recursurile declarate.

Prin încheierea din data de 25.11.2011 în baza art. 300²c.p.p. s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpații E. I., S. P. P. D., Ș. E. și s-au respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpaților, cu o altă măsură preventivă prev. de art. 136 al. 1 lit. b,c c.p.p., cereri formulate de avocații aleși al inculpaților.

Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații E. I., S. P. P. D., Ș. E., iar prin decizia penală nr. 2139/07.12.2011 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._ s-au respins ca nefondate recursurile declarate.

Prin încheierea din data de 18.01.2012 în baza art. 300²c.p.p. s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpații E. I., S. P. P. D., Ș. E. și s-au respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpaților, cu o altă măsură preventivă prev. de art. 136 al. 1 lit. b,c c.p.p., cereri formulate de avocații aleși al inculpaților.

Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații E. I., S. P. P. D., Ș. E., iar prin decizia penală nr.161/25.01.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._ s-au respins ca nefondate recursurile declarate.

În cursul cercetării judecătorești, părțile vătămate s-au constituit părți civile în cauză astfel:

- partea vătămată N. C. se constituie parte civilă cu suma de 100.000 despăgubiri civile și se compune din: 50.000 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare, controale periodice, medicamente, transport la spital și 50.000 lei daune morale ;

- partea vătămată M. V. se constituie parte civilă cu suma de 80.000 lei reprezentând despăgubiri civile și se compune din: 30.000 lei reprezentând suma luată prin violență de către inculpatul M. G. și ceilalți membrii ai grupului și 50.000 lei daune morale;

- partea vătămată R. I. se constituie parte civilă cu suma de 38.000 euro reprezentând despăgubiri civile și se compune din: 28.000 euro suma ce i-a fost luată de către inculpați prin violență și 10.000 euro daune morale;

- partea B. D. se constituie parte civilă cu suma de 400.000 lei reprezentând despăgubiri civile și se comune din: 50.000 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare, controale medicale periodice, medicamente, cheltuielile efectuate cu transportul la spital și 350.000 lei daune morale;

- partea vătămată C. I. se constituie parte civilă cu suma de 450.000 lei, reprezentând despăgubiri civile și se compune din: 150.000 lei (contravaloarea sumei de 35.000 euro), sumă ce i-a fost luată prin violență și 300.000 lei daune morale.

- partea vătămată D. R. se constituie parte civilă cu suma de 45.000 euro reprezentând despăgubiri civile și se compune din: 15.000 euro sumă luată prin violență de inculpatul M. (E.) G. și ceilalți membrii ai grupului și 30.000 euro daune morale pentru traumele fizice și psihice.

În baza art. 70 c.p.p. au fost audiați inculpații, iar în baza art. 326 c.p.p. au fost audiate părțile vătămate C. I., D. R., M. V. G., N. C. și R. I., răspunsurile acestora fiind consemnate în declarațiile atașate la dosar.

În cauză au fost audiații atât martorii din rechizitoriu cât și martorii propuși de inculpați în apărare și s-au depus acte de către inculpați în apărare sau în circumstanțiere.

Cu privire la excepțiile invocate de avocat V. M. pentru inculpatul Ș. E., vizând neregularitatea actului de sesizare instanța s-a pronunțat prin încheierea din 6 iulie 2011.

Analizând actele și lucrările dosarului prima instanță a constatat și reținut următoarele:

Începând cu 03.11.2008, inculpatul M. (fost E.) G. a devenit asociat unic al . SRL, societate de pază, având ca administrator cu puteri depline pe o perioadă de 4 ani pe C. N., din declarația căruia rezultând că inculpatul E. I. (fratele lui M. G.) era persoana care susținea financiar firma de pază, fiind persoana care în mod nelegal decidea în toate activitățile întreprinse de această societate - conform adresei nr._/30.03.2011a IPJ M., Serviciul de Ordine Publică.

Ulterior licența de funcționare a . SRL a fost ridicată (18.03.2009) și anulată (05.05.2009, contestația formulată în cauză fiind respinsă de Curtea de Apel C. la 11.03.2011-conform aceleiași adrese. Profitând de litigiu, conducătorii societății au continuat să desfășoare activități de pază fără să respecte cadrul legal și dispozițional referitor la dotarea, avizarea și pregătirea personalului de pază.

În legătură cu funcționarea acestei societăți dar și bazat pe relațiile personale pe care le avea cu unii dintre inculpați, inculpatul M. G. a inițiat un grup infracțional în care a avut calitatea de lider și din care au făcut parte inculpații S. P. P. D., angajat al firmei de pază, inculpatul E. I.- fratele inculpatului, șofer la aceeași firmă, inculpatul Ș. E. –nașul inculpatului M. G., inculpatul B. R., finul lui Ș. E. și prieten cu inculpatul Ș. E., ultimii doi evidențiindu-se prin calitățile lor sportive.

Grupul infracțional constituit în condițiile susmenționate acționa cu violență, prin șantaj și lipsire de libertate asupra victimelor în diferite scopuri :răzbunare, recuperarea unor datorii, plata unor penalități sau comisioane, reglarea unor situații potențial litigioase, acțiuni în urma cărora au beneficiat direct sau indirect, material sau financiar.

La controlul din 18.03.2011, la ieșirea din Municipiului Dr Tr S., în autoturismul condus de fiica lui Ș. E. în care se afla și acesta s-au găsit, printre altele o sabie cu lama de 50 cm, un box, o pereche de cătușe metalice, 2 ciocane metalice, o pereche de mănuși cu plumb fără degete, 2 săpăligi și o lopată.

Din dosarul de urmărire penală s-a reținut că grupul infracțional și activitatea acestuia era mult mai extinse, dar s-a procedat la disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor în vederea elucidării pe deplin a activității infracționale.

Analizând probele administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească cu privire la starea de fapt cu care a fost sesizată, prima instanță a reținut că prima activitate infracțională s-a produs la data de 10.04.2008,când inculpatul Ș. E. și alte trei persoane neindenficate, i-au aplicat mai multe lovituri părții vătămate B. D., provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 65-70 zile îngrijiri medicale, astfel cum rezultă din raportul medico legal nr. 195/31.03.2011.

., potrivit declarației părții vătămate s-a produs în stradă, inculpatul Ș. E., fiind singurul care purta cagulă. În timpul agresiunii cagula a fost trasă de pe față și în aceste condiții partea vătămată l-a recunoscut pe inculpat, pe care de altfel îl cunoștea de câțiva ani. L-a întrebat pe inculpat de ce face acest lucru, iar răspunsul a fost în sensul că „nu are ce să facă”.A scos dintr-o plasă un ciocan cu care l-a lovit peste față, fiind lovit peste tot corpul și de celelalte trei persoane neidentificate.

Partea vătămată a leșinat și a fost dusă la spital. Ulterior acestei agresiuni a fost abordată de inculpatul M. G. care i-a reproșat că nu a intrat în firma lui, că a pus să fie urmărit 2 săptămâni înainte de agresiune și că . s-a datorat incidentului pe care l-a avut în urmă cu 10 ani cu fratele inculpatului M. G., respectiv E. I. . Inculpatul M. G. i-ar fi relatat că a cerut ca . să fie în loc public pentru a-i arăta cine este el în oraș.

Demersul inculpatului M. G. a avut loc abia acum pentru că anterior fusese plecat din țară

Inculpatul Ș. E. nu a recunoscut săvârșirea faptei, iar inculpatul M. G., sustrăgându-se de la urmărirea penală, nu a fost prezent nici în instanță și ca atare nu a putut fi audiat.

Declarația părții vătămate, s-a reținut că se coroborează cu actul medico legal, cu declarația martorului A. C. M. care a relatat în instanță că în urmă cu 2-3 ani inculpatul M. G. i-a propus să-l urmărească pe partea vătămată B. D. pentru că avea să se răzbune deoarece îl bătuse pe fratele său în urmă cu 10 ani, dar și cu declarația martorului M. C. care a relatat că știa de la inculpatul Ș. E. că l-a bătut pe B.. Același martor (M. C.), care în perioada anului 2008-2011 a fost apropiatul inculpaților Ș. E. și M. G., fiind și șofer al familiei inculpatului Ș. E., a asistat la mai multe din activitățile infracționale ale celor doi, precizând că inculpatul M. G. (fost E.), dădea inculpatului Ș. E. numele persoanelor vizate, iar martorului i se cereau date despre acestea, cu cine umblă. A înțeles martorul din discuțiile la care a participat că persoanele vizate aveau datorii la terți, iar inculpatul Ș. E. urma să le recupereze.

Faptele inculpaților, astfel cum au fost descrise, s-a apreciat că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 182 alin. 1 c.p., privind pe inculpatul Ș. E. și respectiv 25 rap la art. 182 alin. 1 c.p. în ceea ce-l privește pe inculpatul M. G..

În luna februarie 2009, într-o zi de sâmbătă, o altă parte vătămată - C. I. - a fost sunat de cumnatul său C. V. care i-a spus să vină în Club 69 întrucât îl caută oamenii lui E. (inculpatul M. G.). Partea vătămată s-a deplasat la Club 69, unde la o masă îl așteptau trei persoane pe care ulterior le-a recunoscut ca fiind inculpații Ș. E., S. P. P. D., și B. R.. Partea vătămată a declarat în instanță că nu-și mai amintește obiectul discuțiilor, însă la un moment dat i s-a propus să discute cu G. E. (inculpatul M. G.). Au ieșit din bar și după ce au urcat în mașină, au încuiat mașina și la cca 100 m a fost lovit de inculpatul B. R. cu care partea vătămată se afla pe bancheta din spate. Mașina condusă de inculpatul S. P. P. D. i-a deplasat spre ieșirea din oraș, după care a oprit într-o zonă mai retrasă. Inculpatul B. R. a continuat să-l lovească, iar inculpatul Ș. E. l-a amenințat cu un pistol, spunându-i că trebuie să plătească suma de 30.000 euro. Partea vătămată l-a sunat pe cumnatul său, martorul C. V. căruia i-a cerut să facă rost de această sumă de bani, urmând să-i spună ulterior cum să procedeze. După acest moment inculpatul S. P. P. D., care după oprirea mașinii a coborât, a revenit și au plecat împreună spre restaurantul „C.”. Aici l-au găsit pe inculpatul M. G., iar părții vătămate i s-au cerut relații cu privire la o altă persoană C. P., respectiv, numărul mașinii. Partea vătămată a fost condusă la sediul firmei de pază de către inculpatul S. P. P. D.. După ei au sosit și cei trei inculpați M. G., Ș. E. și B. R. împreună cu C. P., pe care inculpatul Ș. E. l-a luat la bătaie, cerându-i și acestuia suma de 30.000 euro. Martorul C. V. a sunat pe partea vătămată că a făcut rost de bani, după care i s-a cerut să meargă la hotel „T.” ,unde va veni o persoană căreia să-i dea banii. Martorul a procedat în sensul în care i s-a solicitat recunoscând în persoana celui căruia trebuia să-i dea banii, ca fiind M. C., un fost coleg de liceu. Martorul M. C. a dus plasa cu bani la restaurantul „C.”, pe care i-a dat personal lui M. G. (G. E.).Din discuțiile acestora, banii au fost împărțiți între ei, conform declarației martorului M. C.

La cca 2 - 3 săptămâni partea vătămată a fost chemat telefonic de martorul C. P., la restaurantul „C.”, s-a deplasat în acel bar unde i-a găsit pe Ș. E., S. P. P. D. și M. G.(G. E.), iar inculpatul Ș. E. i-a spus că trebuie să mai dea 10.000 euro. Partea vătămată i-a cerut să-l lase o săptămâna, s-a împrumutat de la martorul E. S. cu suma de 5000 euro și printr-o persoană numită C. a transmis această sumă inculpatului M. G..

Starea de fapt, s-a reținut că este dovedită cu declarația părții vătămate C. I., declarația martorului C. V. - care a transmis banii martorului M. C., declarația martorului M. C. – care a declarat că a văzut euro în plasă, că i-a predat personal inculpatului M. G., că din discuțiile celor trei inculpați a înțeles că este vorba de 30.000 euro și că banii s-ar fi împărțit între aceștia, declarația martorului E. S. care confirmă că a împrumutat pe partea vătămată și parțial cu declarația inculpatului Ș. E. și S. P. P. D..

Inculpatul M. G. nu a putut fi audiat, inculpatul B. R. a negat participarea la această faptă, declarând că a fost plecat din țară sau că a participat la evenimente sportive, a depus acte însă nu a făcut dovada că în toate sâmbetele lunii febr. 2009 s-a aflat într-o locație, care să fi exclus posibilitatea prezenței sale în Dr Tr S.. Inculpatul Ș. E. a recunoscut că s-a întâlnit cu partea vătămată C. I., dar că întâlnirea s-a produs la cererea părții vătămate care intenționa să-l roage să intervină pe lângă finul său inculpatul M. G. care la rândul său să intervină la patronul unui cazinou la care firma inculpatului M. G. asigura paza, în sensul de a păsui pe partea vătămată de plata unei sume de bani pierdută la jocuri de noroc. Inculpatul Ș. E. a recunoscut că deplasarea s-a făcut cu o mașină condusă de inculpatul S. P. P. D. dar că partea vătămată nu a fost agresată de inculpatul B. R., iar la întâlnirea cu inculpatul M. G. a avut impresia că aceștia s-au înțeles. Inculpatul S. P. P. D. a recunoscut că, la solicitarea inculpatului M. G. i-a condus cu mașina pe inculpații Ș. E. și B. R. la întâlnirea cu partea vătămată C. I., dar nu a fost atent la ceea ce s-a discutat în mașină, iar când a oprit a coborât din mașină și nu știe ce s-a întâmplat.

Faptele inculpaților M. G., Ș. E., B. R. și S. P. P. D., astfel cum au fost descrise, s-a apreciat că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art.189 alin. 1,2,5 cod penal și art. 194 alin. 1 cod penal .

În vara anului 2009, partea vătămată D. R., aflându-se în fața blocului în care locuia a fost acostat de 2 persoane care l-au întrebat dacă este R., arătându-i o fișă cu toate datele sale personale. Cele două persoane au fost recunoscute ulterior de către partea vătămată ca fiind inculpații Ș. E. și B. R., inculpatul Ș. E. fiind cunoscut, ca „nașul de la București”. Cei doi l-au invitat să discute despre o problemă a fratelui părții vătămate, care urma să fie anunțat. Partea vătămată le-a cerut să meargă să își anunțe soția și fiica, inculpatul B. R. spunându-i că pot să vină și ele întrucât nu se va întâmpla nimic. Cei doi inculpați erau însoțiți de alte trei persoane care doar au asistat la discuție și nu au intervenit. Inculpatul Ș. E. l-a întrebat pe partea vătămată dacă poate apela la cineva care poate face plata pentru aceasta, partea vătămată indicând pe A. C..

Plata consta, în suma de 3000 euro și o mașină Audi A 6 pe care fratele părții vătămate ar fi trebuit să o restituie ca urmare a unui schimb de mașini de care persoana cu care făcuse schimbul era nemulțumită.

Au plecat toți cu mașina, inculpatul Ș. E. a vorbit cu A. C. care i-a transmis părții vătămate să nu vorbească urât cu cei doi inculpați și că nu se întâmplă nimic cu acesta.

La Clubul „Diplomat”, partea vătămată le-a spus că de fapt este problema fratelui său și să discute cu acesta, împrejurare în care a fost lovită de către inculpatul Ș. E. care i-a spus că nu are decât să se descurce cu fratele său. Contactat, acesta a refuzat să vină, situație în care partea vătămată a apelat la martorul Z. L. pentru a aduce mașina părții vătămate pe care să o lase garanție inculpaților, iar partea vătămată să plece cu familia să facă rost de bani și să aducă mașina Audi care făcuse obiectul schimbului. În aceeași zi partea vătămată s-a întors la Clubul „Diplomat” unde venise între timp și A. C. și inculpatul M. G. (G. E.), care i-a spus părții vătămate să facă plata și să fie cuminte că nu i se întâmplă nimic. Banii au fost dați inculpatului Ș. E., de față fiind inculpatul B. R., A. C. și băieții care erau în fața blocului părții vătămate cu inculpații Ș. E. și B. R. și alte persoane pe care nu le știa.

În momentul în care partea vătămată i-a spus inculpatului Ș. E. că fratele său este la poliție, inculpații i-a spus să nu anunțe poliția pentru că ei au oameni lor acolo.

Inculpatul M. G. nu a putu fi audiat, inculpatul B. R. nu a recunoscut săvârșirea faptei, iar inculpatul Ș. E. a recunoscut doar că a asistat la Clubul „Diplomat”, în vara anului 2009 la niște discuții ale părții vătămate cu doi băieți, în legătură cu un schimb de mașini, discuții aplanate de A. C., inculpatul înțelegând că partea vătămată ar fi trebuit să restituie mașina primită la schimb și banii plătiți.

Starea de fapt, s-a reținut că este dovedită cu plângerea părții vătămate, declarațiile martorilor D. E., Z. D. L. I., M. I. A. (zis A. C.) și parțial cu declarația inculpatului Ș. E..

Faptele inculpaților M. G., Ș. E. și B. R. astfel, cum au fost descrise, s-a apreciat că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 194 alin. 1 c.p.

În vara anului 2009 partea vătămată M. V. a avut un incident în Vama PF I, cu doi lucrători ai poliției de frontieră, iar a doua zi după incident a fost sunat de către inculpatul M. G., care i-a solicitat să-și ceară scuze de la cei doi lucrători .

Partea vătămată a refuzat să facă acest lucru și la cca o săptămână a fost sunat de inculpatul Ș. E. de pe telefonul martorului M. C. și invitat la Restaurantul Europa.

Partea vătămată a dat curs invitației și în momentul în care a ajuns la Restaurantul Europa a găsit pe cei doi inculpați Ș. E. și B. R., precum și alte două persoane pe care nu le cunoștea.

Inculpatul Ș. E. i-a spus că trebuie să dea o sumă de bani - datorie la inculpatul M. G., partea vătămată i-a spus că nu are nicio datorie, iar în momentul în care a vrut să plece a fost lovit de către cei doi inculpați. Partea vătămată a cerut să fie lăsat o oră pentru a face rost de bani, după care s-a întors cu suma de 68oo euro pe care i-a dat-o inculpatului Ș. E., de față fiind și martorul M. C. care a văzut când cei doi inculpați și cele 2 persoane au împărțit banii între ei.

Inculpatul M. G. nu a putut fi audiat, iar inculpații Ș. E. și B. R. nu au recunoscut săvârșirea faptelor, declarând că nici nu o cunosc pe partea vătămată M. V..

Starea de fapt, s-a reținut că este dovedită cu declarația părții vătămate la urmărirea penală și prima declarație dată în instanță, declarația martorului M. C..

Este adevărat că partea vătămată a revenit asupra declarației dată inițial în instanță susținând că nu a dat nicio sumă de bani inculpatului Ș. E., menținând doar partea din declarație privitoare la incidentul din vamă și la intervenția inculpatului M. G..

Prima instanță a avut în vedere primele declarații ce se coroborează cu cele ale martorului M. C., cu privire la revenirea părții vătămate existând înscrisuri din care rezultă posibilele presiuni făcute asupra părții vătămate, dar și poziția procesuală avută în dosarul (format la plângerea prealabilă a inculpatului B. R. pentru denunț calomnios), în care partea vătămată M. V. a arătat cele relatate de acesta în dosarul_ sunt reale și le menține.

Faptele inculpaților Ș. E., M. G. și B. R. astfel cum au fost descrise, s-a apreciat că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 194 al. 1 c.p.

La începutul anului 2010 partea vătămată R. I. care împrumutase o sumă de bani de la un anume „V.”, întrucât nu a căzut de acord cu acesta asupra sumei ce o avea de restituit, a fost amenințat de către „V.” că „îl dă pe mâna lui E.” și chiar i-a dat să vorbească la telefon cu o persoană despre care i-a spus că este inculpatul M. G.. La cca 3-4 luni după convorbire a fost oprit cu mașina, în trafic de către „V.” și o altă mașină cu 2 băieți despre care i-a spus că sunt oamenii lui E. (inculpatul M. G.).Cei doi l-au înjurat și amenințat că îl împușcă dacă nu achită banii, fiind recunoscuți la urmărirea penală ca fiind inculpatul S. P. P. D. și E. I.. În instanță partea vătămată a revenit și a susținut că nu îi recunoaște pe cei doi inculpați ca fiind băieții care l-au oprit în trafic, susținând că la urmărirea penală a semnat fără să citească pentru că nu știe să citească și că nu a recunoscut nicio persoană în fotografiile arătate.

Prima instanță a avut în vedere declarația dată la urmărirea penală, în care partea vătămată descrie cu lux de amănunte incidentul, marca și numărul mașinii în care s-au aflat cele două persoane care l-au amenințat, iar în ceea ce privește recunoașterile de la urmărirea penală, de menționat că acestea s-au făcut în prezența unui martor asistent. De asemenea, declarația de la urmărire penală se coroborează cu declarațiile date la urmărirea penală de către martorii M. V. și B. D., față de aceștia din urmă dispunându-se începerea urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 260 cod penal, având în vedere că acest martor a revenit la declarația dată în cursul urmăririi penale.

Inculpații S. P. P. D. și E. I. nu au recunoscut săvârșirea faptelor.

Faptele inculpaților S. P. P. D. și E. I., astfel cum au fost descrise, s-a apreciat că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 194 alin. 1 cod penal.

În noaptea de 16.12.2010 inculpații S. P. P. D. și E. I., în calitate de angajați ai firmei de pază, au lovit pe partea vătămată N. C. producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 75-80 zile îngrijiri medicale.

Fapta a fost săvârșită în condițiile în care partea vătămată împreună cu martorii C. M. și Boșog C. s-au deplasat la Restaurantul „Dunărea”, unde barmanul a refuzat să-i servească întrucât era ora închiderii. Partea vătămată și cei doi martori au fost inițial agresați în acea împrejurare de doi angajați ai firmei de pază, după care au mai revenit patru angajați ai firmei. Partea vătămată a declarat că i-a recunoscut pe cei doi inculpați S. P. P. D. și E. I. ca fiind agresorii însă a ezitat să formuleze plângere de la început împotriva acestora întrucât îl cunoștea de foarte mulți ani pe inculpatul S. P. P. D..

Starea de fapt, s-a reținut că este dovedită cu declarațiile părții vătămate, actul medico - legal, declarațiile martorilor M. C. și P. D.

Inițial, inculpații nu au recunoscut săvârșirea faptelor susținând că nici nu au fost de fața locului - susținere contrazisă de declarațiile părții vătămate și a martorilor sus menționați.

Faptele inculpaților S. P. P. D. și E. I., astfel cum au fost descrise, s-a apreciat că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 250 alin. 5 cod penal.

S-a mai reținut în sarcina inculpatului Ș. E. și infracțiunile prev. de art. 279 al. 1 c.p. constând în aceea că a deținut 23 cartușe, letale, fără autorizație, faptă recunoscută de către inculpat și dovedită cu procesul verbal întocmit cu ocazia controlului din 18.03.2011, efectuat de lucrătorii de poliție.

Cât privește infracțiunea prev. de art. 288 al.1 c.p., reținută în sarcina inculpatului Ș. E. constând în aceea că și-ar fi contrafăcut actul de identitate, instanța constată că deși, conform raportului de constatare tehnică-științifică actul de identitate este contrafăcut, în cauză, s-a reținut că nu există nicio probă că inculpatul Ș. E. ar fi autorul acestei contrafaceri.

Ca urmare inculpatul a fost achitat pentru săvârșirea acestei infracțiuni. I. Față de constatările instanței, s-a reținut că inculpatul M. G. se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 rap la art. 2 lit.b pct.2 și 4 din Leg.39/2003 (fapte din perioada aprilie 2008-martie 2011), 194 alin. 1 c.p.-(fapta din febr.2009- parte vătămată C. I.), art. 194 alin. 1 c.p.(fapta din vara anului 2009 –p.văt. D. R.), art. 194 alin. 1 c.p. (fapta din vara anului 2009-p.văt M. V. ) ,art. 194 alin. 1 c.p.( fapta de la începutul anului 2010-p.văt. R. I. ),art. 25 rap la art. 182 al. 1 c.p.(fapta din 10.04.2008-p.văt. B. D. ),art. 189 alin.1,2 și 5 c.p. c.p.(fapta din febr. 2009).

Întrucât prin rechizitoriu inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunile prevăzute de art. 7 rap.la art. 2 din Legea nr. 39/2003, 189 al.1 și 2 c.p., art. 194 alin.- 1 c.p., art. 194 alin. 1 c.p., art. 194 alin.1 c.p., art. 194 alin. 1 c.p. și art. 182 alin. 1 c.p., cu aplic.art. 33-34 c.p, iar din constatările instanței rezultă o încadrare juridică diferită, având în vedere și solicitarea DIICOT – Biroul Teritorial M. de schimbarea încadrării juridice, urmează ca în baza art. 334 c.p.p. a fost admisă cererea și s-a dispus schimbarea încadrării juridice.

La individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere limitele speciale de pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită, gradul de pericol social al faptelor, urmarea produsă sau care ar fi putut fi produsă, conduita inculpatului aceea de a se sustrage atât de la urmărirea penală cât și de la cercetarea judecătorească, rolul acestuia în activitatea infracțională.

Față de aceste considerente și de împrejurările concrete în care au fost comise aceste infracțiuni, de gradul de pericol social al infracțiunilor, rolul inculpatului în grupul infracțional, prima instanță a apreciat că aplicarea unor pedepse spre minimul special prevăzut de lege, dar cu executare în regim de detenție, sunt de natură a duce la atingerea scopurilor prevăzute de art. 52-72 Cod penal și de a contribui la reeducarea inculpatului., având în vedere că minimul special pentru infracțiunea prev. de art. 189 al.1,2 și 5 c.p. este de 7 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 33-34 c.p.

Cu privire la pedeapsa accesorie, văzând dispozițiile art. 414 ind. 5 alin. 4 C.p.p., raportate la Decizia nr. 74/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite, ținând seama de natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, așa cum au fost mai sus menționate – criterii prevăzute de art. 71 alin. 3 C.p., în baza art. 71 alin. 1 din C.p. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și lit. b din C.p., pe durata prev. de art. 71 alin. 2 din C.p.

Cu privire la pedeapsa complementară, având în vedere că infracțiunile săvârșite și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, raportat la cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului, în temeiul art. 65 alin. 2 C.p. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și lit. b din C.p., pe o durată de 3 ani, ce se va executa după executarea pedepsei principale, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă sau după prescripția executării pedepsei, în conformitate cu art. 66 C.p.

S-a dispus în baza art. 4, 5 și 9 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare prelevarea de la inculpat de probe biologice în vederea introducerii profilurilor genetice în S.N.D.G.J., urmând ca, în baza art. 5 alin. 5 din lege să fie informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

II. Față de constatările instanței, inculpatul Ș. E. se face vinovat de săvârșirea unei infracțiuni prev. de art. 7 rap la art. 2 lit.b pct. 2 și 4 din Leg. 39/2003, unei infracțiuni prev. de art. 189 alin. 1,2 și 5 c.p., trei infracțiuni prev. de art. 194 alin. 1 c.p., a unei infracțiuni prev. de art. 182 alin. 1 c.p., și a unei infracțiuni prev. de art. 279 alin. 1 c.p., toate cu aplicarea art. 37 lit. a c.p. și art. 33-34 c.p.

Întrucât prin rechizitoriu inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunile prevăzute de art 7 rap la art. 2 din Leg. 39/2003, art. 189 alin. 1 și 2 c.p., art. 194 alin.1 c.p., art. 194 alin. 1 c.p., art. 194 alin. 1 c.p., art. 182 alin. 1 c.p., art. 279 al.1 c.p., art. 288 alin. 1 c.p. cu aplic.art. 37 lit. a c.p. și art. 33-34 c.p, iar din constatările instanței rezultă o încadrare juridică diferită, având în vedere și solicitarea DIICOT – Biroul Teritorial M. de schimbarea încadrării juridice, în baza art. 334 c.p.p. a fost admisă cererea și s-a dispus schimbarea încadrării juridice.

La individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere limitele speciale de pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită, gradul de pericol social al faptei,urmarea produsă sau care ar fi putut fi produsă, starea de recidivă a inculpatului, atitudinea parțial nesinceră a inculpatului.

Față de aceste considerente și de împrejurările concrete în care a fost comisă această infracțiune, de gradul de pericol social al infracțiunii, prima instanță a apreciat că aplicarea unor pedepse spre minimul special prevăzut de lege, respectiv închisoare în regim de detenție, sunt de natură a duce la atingerea scopurilor prevăzute de art. 52-72 Cod penal și de a contribui la reeducarea inculpatului, având în vedere că minimul special pentru infracțiunea prev. de art. 189 al.1,2 și 5 c.p., este de 7 ani închisoare.

Având în vedere că pentru infracțiunea prev. de art.288 c.p. nu s-au produs probe în sensul dovedirii că inculpatul a fost cel care a falsificat cartea de identitate, s-a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap la art. 10 lit. c c.p.p., achitarea inculpatului Ș. E. pentru această infracțiune.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 33-34 c.p.

Având în vedere cazierul inculpatului în baza art. 61 c.p.p. a fost menținută liberarea condiționată pentru restul rămas neexecutat de 646 zile, conform sentinței penale nr.1764/27.09.2007 a Judecătoriei G., pentru infracțiunile prev. de art. 7 rap la art. 2 lit.b pct. 2 și 4 din Leg. 39/2003 cu aplic.,art. 37 lit. a c.p., art. 189alin., 1,2 și 5 c.p. cu aplic.,art. 37 lit.a c.p. ( fapta din febr. 2009), art. 194 al.1 cu aplic,.art. 37 lit. a c.p. (fapta din febr. 2009) și art. 182 alin. 1 c.p. cu aplic,art. 37 lit. a c.p. (fapta din 10.04.2008 parte vătămată B. D.)

De asemenea s-a constatat că prin sentința penală 572/08.04.2007 a Tribunalului București definitivă prin decizia penală nr. 5657/27.11.2007 a Î. București inculpatul Ș. E. a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere, pe un termen de încercare de 7 ani.

Întrucât inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost condamnat prin prezenta sentința înăuntrul termenului de încercare, s-a dispus în baza art. 86 ind. 4 alin. 1 cod penal revocarea beneficiul suspendării sub supraveghere a pedepsei de 4 ani aplicată prin sentința penală nr. 572/08.04.2007 a Tribunalului București definitivă prin decizia penală nr. 5657/27.11.2007 a Î. București și executarea în întregime a pedepsei de 4 ani închisoare alături de pedeapsa aplicată pentru infracțiunile deduse judecății, urmând ca inculpatul Ș. E. să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare.

În baza art. 88 c.p. s-a dedus din pedeapsa rezultantă reținerea și arestul preventiv începând cu data de 19.03.2011 la zi.

În baza art. 350 c.p.p. a fost menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 118 lit. f c.p.p. s-a dispus confiscarea de la inculpatul Ș. E. a unui nr. de 23 cartușe, ridicate prin procesul verbal din data de 18.03.2011.

III. Față de constatările instanței, inculpatul S. P. P. D. se face vinovat de săvârșirea unei infracțiuni prev. de art. 7 rap la art. 2 lit.b pct. 2 și 4 din Legea 39/2003, unei infracțiuni prev. de art. 189 alin. 1,2 și 5 c.p., două infracțiuni prev. de art. 194 alin. 1 c.p. și a unei infracțiuni prev. de art. 250 alin. 5 c.p. cu aplic. art. 33-34 c.p.

Întrucât prin rechizitoriu inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunile prevăzute de art. 7 rap la art. 2 din Legea nr. 39/2003, art. 189 alin. 1 și 2 c.p., art. 194 alin. 1 c.p., art. 194 alin. 1 c.p., art. 250 al.5 c.p., toate cu art. 33-34 c.p., iar din constatările instanței rezultă o încadrare juridică diferită, având în vedere și solicitarea DIICOT – Biroul Teritorial M. de schimbarea încadrării juridice, în baza art. 334 c.p.p. a fost admisă cererea și s-a dispus schimbarea încadrării juridice.

La individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere limitele speciale de pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită, gradul de pericol social al faptelor, urmarea produsă sau care ar fi putut fi produsă, atitudinea parțial nesinceră a inculpatului, lipsa antecedentelor penale, că este absolvent de studii superioare, că are sprijin din partea familiei.

Față de aceste considerente și de împrejurările concrete în care au fost comise infracțiunile, de gradul de pericol social al infracțiunilor, rolul inculpatului în grupul infracțional, s-a apreciat că aplicarea unor pedepse coborâte sub minimul special prevăzut de lege, dar cu executare în regim de detenție, sunt de natură a duce la atingerea scopurilor prevăzute de art. 52-72 Cod penal și de a contribui la reeducarea inculpatului.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 33-34 c.p.

Cu privire la pedeapsa complementară, având în vedere că infracțiunile săvârșite și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, raportat la cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului, în temeiul art. 65 alin. 2 C.p. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și lit. b din C.p., pe o durată de 1 an, ce se va executa după executarea pedepsei principale, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă sau după prescripția executării pedepsei, în conformitate cu art. 66 C.p.

În baza art. 88 c.p. s-a dedus din pedeapsa rezultantă reținerea și arestul preventiv începând cu data de 30.03.2011 la zi.

În baza art. 350 c.p.p. a fost menținută starea de arest a inculpatului.

IV. Față de constatările instanței, inculpatul B. R. se face vinovat de săvârșirea, unei infracțiuni prev. de art. 7 rap la art. 2 lit.b pct. 2 și 4 din Leg. 39/2003, unei infracțiuni prev. deart. 189 alin. 1,2, 5 c.p. și trei infracțiuni prev. de art. 194 alin. 1 c.p. cu aplic. art. 33-34 c.p.

Întrucât prin rechizitoriu inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunile prevăzute de art. 7 rap la art. 2 din Legea nr. 39/2003, art. 189 alin. 1 și 2 c.p., art. 194 alin. 1, art. 194 alin. 1 c.p., art. 194 alin. 1 c.p. cu aplic.art. 33-34 c.p., iar din constatările instanței rezultă o încadrare juridică diferită, având în vedere și solicitarea DIICOT – Biroul Teritorial M. de schimbarea încadrării juridice, în baza art. 334 c.p.p. a fost admisă cererea și s-a dispus schimbarea încadrării juridice.

La individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere limitele speciale de pedeapsă pentru infracțiunile săvârșite, gradul de pericol social al faptelor, urmarea produsă sau care ar fi putut fi produsă, atitudinea procesuală nesinceră a inculpatului, lipsa antecedentelor penale, că este absolvent de studii superioare, că are sprijin din partea familiei, dar și rolul său în grupul infracțional.

Față de aceste considerente și de împrejurările concrete în care a fost comisă această infracțiune, de gradul de pericol social al infracțiunii, rolul inculpatului în grupul infracțional, s-a apreciat că aplicarea unor pedepse coborâte sub minimul special prevăzut de lege, dar cu executare în regim de detenție, sunt de natură a duce la atingerea scopurilor prevăzute de art. 52-72 Cod penal și de a contribui la reeducarea inculpatului.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 33-34 c.p.

Cu privire la pedeapsa complementară, având în vedere că infracțiunile săvârșite și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, raportat la cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului, în temeiul art. 65 alin. 2 C.p. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și lit. b din C.p., pe o durată de 2 ani, ce se va executa după executarea pedepsei principale, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă sau după prescripția executării pedepsei, în conformitate cu art. 66 C.p..

În baza art. 88 c.p. s-a dedus din pedeapsa aplicată arestul preventiv începând cu data de 14.04.2011 până la punerea în libertate, respectiv 21.04.2011 conform Încheierii nr. 82/21.04.2011a Curții de Apel C. pronunțată în dosarul nr._ .

V. Față de constatările instanței, inculpatul E. I. zis „N.” se face vinovat de săvârșirea unei infracțiuni prev. de art. 7 rap la art. 2 lit.b pct. 2 și 4 din Leg. 39/2003, unei infracțiuni prev. de art. 194 al.1 c.p. și a unei infracțiuni prev. de art. 250alin. 5 c.p. cu aplic. art. 33-34 c.p.

Întrucât prin rechizitoriu inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunile prevăzute de art. . 7 rap la art. 2 din Leg. 39/2003, art. 194 alin. 1 c.p., art. 250 alin. 5 c.p. cu art. 33-34 c.p., iar din constatările instanței rezultă o încadrare juridică diferită, având în vedere și solicitarea DIICOT – Biroul Teritorial M. de schimbarea încadrării juridice în baza art. 334 c.p.p. a fost admisă cererea și s-a dispus schimbarea încadrării juridice.

La individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere limitele speciale de pedeapsă pentru infracțiunile săvârșite, gradul de pericol social al faptei, urmarea produsă sau care ar fi putut fi produsă, atitudinea parțial nesinceră a inculpatului, lipsa antecedentelor penale

Față de aceste considerente și de împrejurările concrete în care a fost comisă această infracțiune, de gradul de pericol social al infracțiunii, de rolul său în activitatea grupului infracțional, s-a apreciat că aplicarea unor pedepse coborâte sub minimul special prevăzut de lege, dar cu executare în regim de detenție, sunt de natură a duce la atingerea scopurilor prevăzute de art. 52-72 Cod penal și de a contribui la reeducarea inculpatului.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 33-34 c.p.

Cu privire la pedeapsa complementară, având în vedere că infracțiunile săvârșite și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, raportat la cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului, în temeiul art. 65 alin. 2 C.p. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și lit. b din C.p., pe o durată de 1 an, ce se va executa după executarea pedepsei principale, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă sau după prescripția executării pedepsei, în conformitate cu art. 66 C.p.

În baza art. 88 c.p s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestul preventiv începând cu data de 30.03.2011 la zi.

În baza art. 350 c.p.p. a fost menținută starea de arest a inculpatului.

Luând în considerare faptul că inculpații S. P. P. D., B. R. și E. I. nu au antecedente penale, conduita înainte de săvârșirea infracțiunilor, rolul și contribuția acestora în activitatea infracțională s-a reținut în favoarea acestora, circumstanțele atenuante prev . de art. 74 lit. a – 76 c.p.

Cu privire la latura civilă, prima instanță a reținut următoarele:

Partea vătămată N. C. s-a constituit parte civilă cu suma de 100.000 lei reprezentând 50.000 lei cheltuieli spitalizare, controale periodice, medicamente, transport la spital și 50.000 lei daune morale, ca urmare a agresiunii exercitată asupra sa de către inculpații S. P. P. D. și E. I.. Constatând că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii în dauna părții vătămate și dispunând condamnarea acestora, s-a apreciat că sunt întrunite cerințele art. 14 și art. 346 C.p.p., raportat la art. 998 și urm. cod civil pentru ca inculpații să fie obligați, în solidar, la despăgubiri civile.

Cât privește întinderea prejudiciului s-a constatat că în privința daunelor materiale, partea vătămată nu a dovedit existența acestora, iar în ceea ce privește prejudiciul moral, având în vedere împrejurările în care s-a produs . părții vătămate dar și consecințele acesteia, suma de 10.000 lei s-a apreciat ca fiind o justă reparație a prejudiciului moral suferit.

Partea vătămată B. D. s-a constituit parte civilă cu suma de 400.000 lei, din care 50.000 lei cheltuieli spitalizare, controale, medicamente, transport la spital și 350.000 lei daune morale.

Constatând că inculpații Ș. E. și M. G. se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii în dauna părții vătămate B. D. și dispunând condamnarea acestora, s-a apreciat că sunt întrunite cerințele art. 14 și art. 346 c.p.p. raportat la art. 998 și urm. Cod civil pentru ca inculpații să fie obligați, în solidar, la despăgubiri civile.

Cât privește întinderea prejudiciului, s-a constatat că în privința daunelor materiale, partea vătămată nu a dovedit existența acestora (pentru cheltuielile de spitalizare S. Județean de Urgență C. constituindu-se parte civilă în cauză), iar în ceea ce privește prejudiciul moral, având în vedere modalitatea în care s-a produs . și consecințele acesteia, suma de 10.000 lei se apreciază ca fiind o justă reparație a prejudiciului moral suferit.

Partea vătămată C. I. s-a constituit parte civilă cu suma de 450.000 lei din care 150.000 lei contravaloarea sumei de 35.000 euro și 300.000 lei daune morale.

Având în vedere că din probele administrate în cauză, prima instanță a reținut că partea vătămată C. I. a remis, în două tranșe suma de 35.000 euro (30.000+5000),inculpatului M. G. ca urmare a activității infracționale a celor trei inculpați - M. G., Ș. E. și B. R. - care de altfel au și beneficiat de această sumă, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru ca cei trei inculpați să fie obligați la repararea prejudiciului material suferit de partea vătămată. Cât privește prejudiciul moral, s-a apreciat că, față de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, nu se impune obligarea inculpaților la plata vreunei sume cu acest titlu, condamnarea acestora fiind suficientă pentru satisfacția părții vătămate.

Partea vătămată D. R. s-a constituit parte civilă cu suma de 45.000 euro din care -15.000 euro, sumă luată prin violență de către inculpatul M. G. și ceilalți membrii ai grupului și 30.000 euro- daune morale.

Având în vedere că din probele administrate a rezultat că prejudiciul suferit de partea vătămată a constat în suma de 3000 euro pe care a dat-o în urma activității infracționale a inculpaților Ș. E., B. R. și M. G., s-a apreciat că sunt îndeplinite cerințele art. 14 și art. 346 c.p.p. raportat la art. 998 și urm. Cod civil, pentru ca cei trei inculpați să fie obligați, în solidar, la plata acestui prejudiciu.

Cât privește prejudiciul moral, s-a apreciat, pentru aceleași considerente mai sus constatate, că nu se impune obligarea la plata vreunei sume cu acest titlu, condamnarea inculpaților fiind suficientă pentru satisfacția părții vătămate.

Față de constatările instanței, acțiunile civile ale celor trei părți vătămate au fost admise în parte pentru sumele arătate.

A fost admisă în totalitate acțiunea civilă a Spitalului Județean de Urgență C. pentru suma de 3297,66 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare privind pe partea vătămată B. D..

Având în vedere că părțile vătămate M. V. și R. I., constituite părți civile, în instanță, au declarat ulterior, în cursul cercetării judecătorești că nu mai au pretenții de la inculpați, s-a luat act despre poziția procesuală a acestora în încheierile de ședință la care s-au făcut acele declarații.

Întrucât inculpatul E. I. a fost obligat la despăgubiri civile, a fost menținut sechestrul asigurător instituit prin Încheierea nr._/05.05.2011 a OCPI M., până la achitarea de către acesta a despăgubirilor civile.

Față de cererea de acordare a onorariului din oficiu formulată de avocat B. L., prima instanță a constatat că aceasta nu a asigurat asistență juridică din oficiu pentru nici unul din inculpații din cauza de față.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel D.I.I.C.O.T. – Biroul teritorial M., inculpații M. G., S. M. P. P. D., E. I., Ș. S. E. și B. V. R., și părțile civile C. I., D. R., N. C. și B. D..

Motivele de apel au fost depuse în scris, fiind atașate la dosarul cauzei, motiv pentru care, în continuare, acestea se vor prezenta într-un scurt rezumat.

În apelul declarat de inculpatul B. R., se invocă, în esență că, instanța, în mod greșit, a pronunțat o hotărâre de condamnare a sa, întrucât acestea fie nu au fost săvârșite de inculpat, fie nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

În motivare, a arătat că, în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 189 săvârșită în dauna părții vătămate C. I., a dovedit prin probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor C. V., Pănuta N., T. Cristiann, B. F., declarația inculpatului Ș. E., memoriul depus de inculpatul S. P., diploma ce atestă participarea la compionatul national de la Cluj din 27-28.02.2009, chitanța nr.51 plătită de martorul T. C. care atesta oficializarea botezului la care a asistat pe data de 21.02.2009, biletul de trimitere, care atesta prezenta sa în București la data de 17.02.2009, procesul verbal de contravenție, diploma de participare la stagiul din Tulcea din perioada 01.-02.02.2009, adresa către S. Județean Mehedinti, că la data acestei fapte inculpatul se afla fie în București, fie în Tulcea. A mai arătat că, lovirea părții vătămate nu este susținută prin nici un mijloc de probă, ci se bazează în mod eronat doar pe declarația părții vătămate, care a suferit multiple modificări pe parcursul procesului.

Referitor la infracțiunea prev. de art. 194 C.pen. săvârșită în dauna părții vătămate D. R., a arătat că, din probele administrate în fața instanței, respectiv declarațiile martorilor D. E., M. I. A., Z. D. L. I. și a inculpatului Ș. E. nu rezultă prezența inculpatului B. R. la respectivele evenimente, și, prin urmare, nu se poate reține în sarcina inculpatului săvârșirea acestei infracțiuni. A mai arătat că, nu sunt întrunite latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii, deoarece probele administrate nu dovedesc exercitarea constrângerii morale asupra părții vătămate, invocât declarațiile martorei D. E., dar și contradictiile părții vătămate.

În ceea ce privește fapta prevăzută de art. 194 alin.1 C.pen. săvârșită în dauna părții vătămate M. V., a arătat că, în esență că, acesta și-a retras plângerea penală și a renunțat la cererea de constituire de parte civilă, declarând în calitate de martor, că sub presiunea organelor de poliție S.C.C.O.M. a făcut declarații mincinoase, în scopul scoaterii de sub urmărire penală, într-un al dosar instrumentat de aceștia. În cursul urmăririi penale, deși acesta, în calitate de parte vătămată a indicat ca martori pe M. și Maniciu I. A., acesta din urmă a negat că ar cunoaște că M. ar fi fost amenințat de cineva. În ceea ce privește martorul M., acesta a declarat la urmărirea penală că doar l-a auzit pe partea vătămată că ar fi exclamat „Au!Au!”, iar in faza judecății a declarat că l-a văzut pe inculpatul B. cand l-a lovit pe partea vătămată, iar acesta nici nu a fost de față când s-ar fi împărțit banii.

În ceea ce privește fapta prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, s-a expus scurte considerații teoretice care nu vor mai fi reluate, iar, în speță, s-a invocat faptul că între inculpatul B. R. și Ș. E., existau relații profesionale si personale, fără ca acestea să aibă ca punct nodal o structură ce definește un grup infracțional în sensul legii. A invocat o . înscrisuri care împreună cu declarațiile martorilor audiați, denotă faptul că inculpatul se deplasa in municipiul Drobeta Turnu Severin pentru antrenament în vederea participării a un campionat mondial. A mai invocat faptul că o . martori audiati în cursul cercetării judecătorești au declarat că nu îl cunosc, respectiv A. C., C. G., S. Vicutu și alții. În concluzie, a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 10 lit.d) C.pr.pen, pentru această infracțiune.

În apelul declarat de inculpatul S. P. P. D., s-a arătat în esență că:

În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, arătând că, inculpatul a devenit angajat al firmei de pază, ca șofer, în luna februarie 2009, și nu-l cunoștea decât pe inculpatul M. G., că este greu de crezut că inculpatul Ș. E. ar fi săvârșit fapte de o asemenea gravitate în prezenta unui necunoscut, că nu a cunoscut activitățile desfășurate de inculpați și nu participa la discuțiile acestora, nu a participat la împărțirea banilor.

Cu privire la infracțiunea săvârșită împotriva părții vătămate R. I., a arătat că intreaga urmărire penală se bazează pe declarația acestuia și a martorilor M. V. și B. D., însă aceștia au declarat în faza judecății că, nu știu carte și că nu cunosc pe niciunul dintre inculpații prezenți în sală. A mai arătat că nu s-a verificat realitatea pretinsului împrumut acordat de „V.” V., iar martorul B. D. nu vorbește despre prezența în trafic a inculpatului. În concluzie, a solicitat achitarea inculpatului, pentru ca fapta nu există, în temeiul art. 10 lit.a) C.pr.pen.

Cu privire la infracțiunea săvârșită împotriva părții vătămate N. C., a arătat că, față de lipsa probelor și prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul, se impune achitarea sa, în temeiul art. 10 lit.c) C.pr.pen. A mai arătat să, la 5 luni de la denunț, partea vătămată a arătat ca autorii faptei sun inculpații M. si Ninel, deși inițial declarase ca a fost bătută de persoane necunoscute ce purtau uniforma firmei de pază a lui G. E., iar semnalmentele indicate de partea vătămată nu corespund inculpatului. A mai invocat, totodată, pozitia oscilantă a martorului P. C., care revenit asupra declarațiilor de la parchet, arătând că din restaurant nu avea cum să vadă cine l-a lovit pe scări pe N. C., care ar putea să fie justificată că, ar putea fi cercetat în dosarul nr. 5964/P/2010 referitor la un incident petrecut în noapte de 15/16 decembrie 2010 in care ar fi fost implicat martorul, dar și partea vătămată.

Cu privire la infracțiunea săvârșită împotriva părții vătămate C. I., a solicitat achitarea, în temeiul art. 10 lit.c) și d) C.pr.pen., deoarece nu a săvârșit infracțiunea cu vinovăție, necunoscând că participă la săvârșirea unor fapte penale, ci doar a transportat în oraș pe șefii săi cu autoturismul firmei.

În teză subsidiară, a solicitat reindividualizarea pedepsei, sub aspectul modalității de executare, solicitând aplicarea art. 81 sau art. 86 ind.1 C.pen. sau aplicarea unei pedepse la limita a cat a executat prin detenție preventivă și punerea de îndată în libertate.

În apelul declarat de inculpatul E. I., s-a solicitat achitarea inculpatului, în temeiul art. 10 lit.a) și c) C.pr.pen., pentru infracțiunile reținute în sarcina sa.

Referitor la infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, a arătat că, în cauză, nu s-a stabilit vreo coordonare între cei patru inculpați, presupusul grup infracțional neavând vreo continuitate sau o structură determinata si nici roluri prestabilite pentru membrii grupului, existând la o parte a acestora doar legături de afinitate sau chiar de rudenie.

În ceea ce privește infracțiunea de șantaj, în plus, s-a mai invocat faptul că, nu s-a făcut dovada cu acte medicale de către părțile vătămate a leziunilor suferite și nici a presupuselor sume de bani sau proveniența acestora.

Cu privire la infracțiunea săvârșită împotriva părții vătămate R. I., a arătat că materialul probator nu relevă ca inculpatul E. I. ar fi comis vreun act care să constituie elementul material al vreunei infracțiuni comise în dauna acesteia.

Cu privire la infracțiunea săvârșită împotriva părții vătămate N. C., a arătat că materialul probator nu relevă participația penală a inculpatul E. I. la vătămarea corporală a acestuia. A invocat, ca fiind declarația martorului M. V., care a relatat modul defectuos și neprocedural prin care a ajuns să facă plângere împotriva inculpaților și cu privire la cercetarea penală referitoare la plângerile părților vătămate R. I. și N. C..

Prin apelul declarat de inculpatul Ș. E., s-a solicitat, în teză principală, trimiterea cauzei la parchet, în vederea refacerii urmării penale, în baza art. 379, 380 și 332 C.pr.pen., invocând faptul că deși față de inculpatul Ș. E. s-a început urmărirea penală și s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea a zece infracțiuni, prin rechizitoriul întocmit de procuror s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului numai pentru opt infracțiuni, fără ca acesta să se pronunțe asupra a două infracțiuni, respectiv cele prevăzute de art. 291 C.pen. și art. 271 din Legea nr.86/2006, dar și încălcarea dreptului la apărare al acestuia, în condițiile în care în cursul urmăririi penale apărătorul ales al inculpatului nu a fost chemat la efectuarea niciunui act de urmărire penală, deși formulase cerere scrisă în acest sens, iar cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală nu i s-a adus la cunoștință infracțiunea prevăzută de art. 279 C.pen. și nici nu i-a fost prezentat volumul IV al dosarului.

În teză subsidiară, s-a criticat sentința atacată, deoarece s-a reținut săvârșirea infracțiunilor, pentru care inculpatul a fost condamnat, doar pe baza probatoriului din faza de urmărire penală.

În motivare, a arătat, în esență că, nu există dovezi certe care să stabilească în mod indubitabil si fără echivoc vinovăția inculpatului și care să conducă la condamnarea sa. Astfel, a arătat că, în afara declarațiilor părților vătămate, asupra cărora planează serioase suspiciuni, în cauză nu au fost audiați martori și nu –sau administrat alte mijloace de probă care să stabilească în mod cert comiterea acestor infracțiuni. Restul persoanelor audiate sunt martori indirecti care au relatat aspecte auzite de la persoane cu care inculpații se aflau in relatii de dusmănie, de unde rezultă lipsa de obiectivitate a acestora. S-a mai arătat că, martorul M. C. a avut o atitudine oscilantă în declarații, iar prin sentința dată de Tribunalul M. s-a dispus trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale pentru infracțiunile prev. de art.260 și 259 C.pen., motiv pentru care a solicitat înlăturarea declarației sale.

În ceea ce privește infracțiunile de șantaj și lipsire de libertate, în mod ilegal, în plus, s-a mai invocat faptul că, nu s-a făcut dovada cu acte medicale de către părțile vătămate a leziunilor suferite și nici a presupuselor sume de bani sau proveniența acestora.

În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 279 C.pen., a arătat că, aceasta este singura probată, dar prezintă un grad redus de pericol social, motiv pentru care a solicitat aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.

Referitor la fapta săvârșită împotriva părții vătămate B. D., a arătat că, acesta a avut o atitudine oscilantă în declarații, fiind neverosimilă recunoașterea ciocanului cu care ar fi fost agresat după 3 ani de la data săvârșirii faptei. La confruntarea cu inculpații, l-a recunoscut pe inculpatul B. R., care a fost arestat preventiv, fiind ulterior pus în libertate.

Referitor la fapta săvârșită împotriva părții vătămate C. I., instanța a omis să apreciere o probă esențială, respectiv declarația martorului B. A., cei doi frați C. având o atitudine oscilante, în sensul că inițial au declarat că, bani dați inculpaților au fost luați de la martorul B., iar apoi că erau bani proprii, fără să explice de unde aveau această sumă de bani.

Referitor la fapta săvârșită împotriva părții vătămate D. R., a arătat că nu s-a demonstrat că inculpatul ar fi exercitat vreun act de violență asupra acestuia sau ca partea vătămată s-ar fi opus la deplasarea către acest restaurant. .În fapt, a fost vorba de un schimb de autoturisme, care a avut loc într-un loc populat, nesesizându-se nimeni în acest sens. Referitor la sentința penală a Judecătoriei G., a arătat că, aceasta nu-l vizează pe inculpat, fiind vorba doar de o coincidență de nume.

Prin apelurile declarate de părțile civile, s-a solicitat admiterea apelurilor, desființarea sentinței, și, pe fond,, pronunțarea unei noi hotărâri.

Pe latură penală, în esență, s-a solicita majorarea pedepselor aplicate inculpaților, față de gravitatea faptelor reținute în sarcina acestora, respectiv organizarea într-un grup infracțional organizat, violența extremă de care au dat dovadă aceștia, modul de săvârșire a infracțiunilor

Pe latură civilă, în esență, s-a solicitat obligarea inculpaților la plata sumelor cu care s-au constituit părțile civile.

Prioritar, analizării apelurilor declarate în cauză, se impune precizarea că, apelul inculpatului M. G. va fi disjuns, având în vedere că, există indicii că acesta se află în stare de arest, pe baza unui mandat european de arestare emis de autoritățile române, impunându-se judecarea căii de atac exercitate de acesta, în prezența acestuia, conform dispozițiilor art. 375 alin.3 C.pr.pen.

Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului, sub toate aspectele de fapt și de drept, văzând și disp. art. 371 Cod procedură penală, instanța de apel reține și constată următoarele:

Referitor la motivul de apel, vizând trimiterea cauzei la procuror, în vederea refacerii urmăririi penale, în aplicarea art. 332 alin. 2 raportat la art. 197 alin.2 și 4 C.pr.pen., Curtea reține că acesta nu este fondat.

Potrivit art. 332 alin.2 C.pr.pen. instanța se desesizează și restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale, în cazul nerespectării dispozițiilor privitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența învinuitului sau a inculpatului și asistarea acestuia de către apărător. Încălcarea tuturor acestor dispoziții legale atrage după sine ca si sancțiune procedurală, nulitatea absolută, astfel cum este ea prevăzută în art. 197 alin. 2 C. pr. pen., nulitate care nu poate fi înlăturată în niciun mod, conform alin.3 al aceluiași articol.

Încălcarea oricăror altor dispoziții legale decât cele prevăzute în alin. 2 atrage nulitatea actului numai în condițiile alin.1 respectiv numai atunci când s-a adus o vătămare, care nu poate fi înlăturată decât prin înlăturarea acelui act, numai dacă a fost invocata în cursul efectuării actului când partea este prezenta sau la primul termen de judecata.

Criticile formulate de apărare cu privire la acest aspect, au la bază trei argumente, care vor fi analizate în cele ce urmează.

Primul argument are în vedere faptul că deși față de inculpatul Ș. E. s-a început urmărirea penală și s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea a zece infracțiuni, prin rechizitoriul întocmit de procuror s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului numai pentru opt infracțiuni, fără ca acesta să se pronunțe asupra a două infracțiuni, respectiv cele prevăzute de art. 291 C.pen. și art. 271 din Legea nr.86/2006.

Instanța de apel constată că, prin actul de sesizare s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor și față de inculpatul Ș. E., în vederea elucidării pe deplin a cauzei, ceea ce presupune faptul că procurorul de caz nu a omis cele două infracțiuni amintite.

Pe de altă parte, chiar dacă mențiunea din rechizitoriu nu este suficient de clară și de precisă, instanța nu poate cenzura această neregularitate, deoarece potrivit art. 317 C.pr.pen. judecata se mărginește la fapta și persoana arătată în actul de sesizare, iar disjungerea cauzei în faza de urmărire penală este atributul exclusiv al procurorului.

Această neregularitate nu afectează nici validitatea actului de sesizare a instanței, în sensul că acesta ar fi lovit de nulitate absolută, fapt ce ar atrage aplicabilitatea dispozițiilor art. 332 raportat la art. 197 alin. 2 C.pr.pen.

Celelalte două argumente invocate de apărarea aceluiași inculpat, vizează încălcarea dreptului la apărare al acestuia, în condițiile în care în cursul urmăririi penale apărătorul ales al inculpatului nu a fost chemat la efectuarea niciunui act de urmărire penală, deși formulase cerere scrisă în acest sens, iar cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală nu i s-a adus la cunoștință infracțiunea prevăzută de art. 279 C.pen. și nici nu i-a fost prezentat volumul IV al dosarului.

Instanța de apel constată că, inculpatul Ș. E. a fost asistat de apărător ales, atât cu ocazia prezentării învinuirii și a audierii după începerea urmăririi penale și respectiv după punerea în mișcare a acțiunii penale, cât și cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, astfel cum rezultă din actele din vol. IV dosar urmărire penală, nefiind astfel încălcate dispozițiile art. 197 alin.2 raportat la art. 171 C.proc.pen. care reglementează strict și limitativ cazurile de asistență juridică obligatorie.

Faptul că apărătorul ales nu a fost încunoștiințat pentru a participa la anumite acte procedurale, cum ar fi audierea martorilor, nu constituie o o împrejurare care să impună refacerea urmăririi penale, întrucât, pe de o parte, acest aspect nu constituie motiv de nulitate absolută prevăzut de art.197 alin.2 Cod pr.penală, ci eventual, un motiv de nulitate relativă, care potrivit art.197 alin.1 Cod pr.penală, se ia în considerare până la un anumit moment al desfășurării cauzei, nu în calea de atac, dovedind că părții i s-a adus o vătămare.

Nici încălcarea de către organele de urmărire penală a dispozițiilor legale privind prezentarea materialului de urmărire penală ( raportat la criticile formulate de apărare amintite mai sus) nu este de natură să atragă sancțiunea nulității absolute, ci poate atragă sancțiunea nulității relative a actului de sesizare în condițiile art. 197 alin.1 și 4 C.pr.pen., dacă a adus inculpatului o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului și trebuie invocată în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau la primul termen cu procedura completă când partea a lipsit de la efectuarea actului.

În speță, observând procesul verbal întocmit cu ocazia prezentării materialului de urmărire penale la data de 09.05.2011 ( fila nr. 29 – vol.IV dosar urmărire penală) se constată acesta menționează și infracțiunea prevăzută de art. 279 C.pen., astfel încât critica invocată nu este întemeiată, fiind corect respinsă excepția privind nelegala sesizare a instanței de către Tribunal, prin încheierea din data de 06.07.2011 (filele nr. 66- 72 vol.I dosar fond). De asemenea, observând și procesul verbal de aducere la cunoștință a învinuirii din data de 19.03.2011 (fila nr.20 – vol.IV, dosar urmărire penală), se constată că acesta conține mențiunea referitoare și la infracțiunea prevăzută de art. 279 C.pen.

Cât privește critica referitoare la încălcarea art. 263 C.pr.pen., Curtea apreciază că, nici aceasta nu poate fi primită, din lecturarea rechizitoriului întocmit în dosarul nr. 79D/P/2004 al Serviciului Teritorial Mehedințidin cadrul Directiei de I. a Infractiunilor de C. Organizata si Terorism se observa faptul ca în cuprinsul acestuia sunt arătate, în mod concret, faptele care au făcut obiectul trimiterii în judecată a inculpaților, încadrarea juridica a fiecăreia dintre aceste fapte, activitatea infracționala imputata, probele avute în vedere la întocmirea, acestui rechizitoriu, măsurile preventive luate fata de toate persoanele care au calitatea de inculpați în cauză. Actul de sesizare analizat corespunde exigentelor legiuitorului român, astfel cum sunt acestea expuse în art. 263 rap. la art. 260 C. proc. pen., acesta fiind confirmat de procurorul ierarhic superior, celui care l-a întocmit, cu stricta respectare a disp. art. 264 C. proc. pen.

Nu poate fi primită nici solicitarea de restituire a cauzei la parchet sau la prima instanță, în vederea readministrării probatoriului, întrucât, achiesând la concluziile ministerului public în acest sens, instanța apreciază că, în cauză s-au administrat toate probele necesare lămuririi cauzei sub toate aspectele, iar în cauză nici nu este indicidentă vreuna dintre situațiile prevăzute de art. 197 alin.2 C.pr.pen. la care face trimitere atât art. 332 C.pr.pen. cât și și art. 379 pct.2 lit.b) C.pr.pen.

Procedând la examinarea cauzei, sub toate aspectul celorlalte motive de apel invocate, instanța de apel apreciază ca nefondate criticile apelanților inculpați privind achitarea lor întrucât faptele reținute în sarcina lor, fie nu există, în temeiul art. 10 lit.a) C.pr.pen., fie nu au fost săvârșite de inculpați în temeiul art. 10 lit.c) C.pr.pen.sau nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor, în temeiul art. 10 lit.d) C.pr.pen.

Instanța de fond a reținut o stare de fapt în concordanță cu întregul probatoriu administrat în cauză, vinovăția inculpaților fiind dovedită cu materialul probatoriu administrat în cauză.

În cauză, prima instanță a considerat, în mod justificat, că probele administrate confirmă participarea inculpaților Ș. E., B. R., S. P. P. D. și E. I., la săvârșirea infracțiunilor pentru care aceștia au fost trimiși în judecată și condamnați în primă instanță, deși în faza cercetării judecătorești din primă instanță, o parte din părțile vătămate, respectiv M. V., R. I., N. C., cât si martorii M. C., M. V., B. D., P. D. C., M. I. A. au revenit asupra declarațiilor și nu au mai recunoscut, pe autorii faptelor, în persoana inculpaților.

Criticile formulate în apel de către apărarea inculpaților, vizând achitarea acestora pentru infracțiunile deduse judecății, nu pot fi primite, deoarece se întemeiază doar pe probele administrate în faza cercetării judecătorești din primă instanță și din apel, urmărind să fie înlăturate, fără nicio justificare credibilă, cele din faza urmăririi penale.

Potrivit art. 63 alin. (2) C. pr. pen., probele nu au o valoare dinainte stabilita, iar aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Analiza dispoziției legale mai sus menționate evidențiază următoarele aspecte deosebit de importante în cauză, și anume:

- faptul ca probele administrate în faza de urmărire penala au aceeași valoare cu probele administrate în faza cercetării judecătorești;

- faptul ca probele din faza de urmărire penala urmează a fi analizate coroborat cu cele administrate în faza cercetării judecătorești;

- faptul ca scopul probelor, astfel cum este evidențiat de dispozițiile art. 62 C. proc. pen., este identic pentru ambele faze ale procesului penal - respectiv aflarea adevărului.

În concluzie, instanța de apel retine ca, probele administrate în faza de urmărire penală nu servesc exclusiv pentru trimiterea în judecata a unor persoane, o atare apreciere fiind cu totul greșita, analiza niciunei dispoziții legale neputând duce la o atare concluzie.

Faptul ca instanța este obligată sa verifice legalitatea probelor si sa stabilească utilitatea si concludenta acestora, pentru reținerea vinovăției inculpatului, numai în cadrul cercetării judecătorești, nu duce automat la concluzia eliminării probelor administrate în faza de urmărire penala.

Înlăturarea ca valoare probatorie a probelor administrate în faza de urmărire penală - în speță, a declarațiilor unor părți vătămate și martori - pe considerentul că în faza de cercetare judecătorească, aceștia nu și le-au mai menținut, invocând anumite abuzuri ale organelor de cercetare penala sau pentru că ele sunt contradictorii, diferind de cele relatate în faza cercetării judecătorești, ar fi cu totul neîntemeiată.

În realizarea dezideratului prevăzut de dispozițiile art. 62 C. pr. pen. - aflarea adevărului - prin lămurirea cauzei sub toate aspectele, instanța este obligată să analizeze si rațiunile pentru care unele părți vătămate sau unii martori - la aproximativ 3 ani de la săvârșirea faptelor ce au format obiectul dosarului - nu își mai mențin declarațiile date la o perioada mai apropiată in timp de comiterea infracțiunilor și să verifice în ce măsura argumentele oferite de aceștia sunt sau nu credibile.

Curtea constată că, în cauză, instanța de fond nu a încălcat această obligație, motivând de ce a considerat ca probele administrate în faza de cercetare judecătorească nu trebuie sa primească o valoare probatorie superioară celor de la urmărire, concluzie la care achiesează și instanța de apel, având în vedere că dispozițiile legale imperative, mai sus amintite, evidențiază că probele nu au valoare prestabilită.

Totodată, în baza propriului examen asupra probelor administrate in cauză, atât la urmărirea penala, cât si la fond si in apel, Curtea constată că se impune a se acorda relevanță deplina probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Având în vedere ca legea nu face nicio distincție, în ceea ce privește valoarea probantă, în raport cu faza în care mijloacele de proba au fost administrate, Curtea apreciază că, din coroborarea întregului ansamblu probator - relevante fiind depozițiile părților vătămate, declarații martorilor, procesele verbale de confruntare, de prezentare pentru recunoaștere, acte medicale, înscrisuri - se impune să se ajungă la concluzia că inculpații Ș. E., B. R., S. P. P. D. și E. I. au savârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată și condamnați în primă instanță.

Este adevărat ca principiul liberei aprecieri a probelor lasă instanței de judecată posibilitatea să aprecieze concludența tuturor probelor, indiferent de faza procesuală în care au fost administrate, iar principiul aflării adevărului impune instanței de judecată să dea valoare doar acelor probe care, coroborate cu alte probe legal administrate, exprimă adevărul.

Tot atât de adevărat este însă că, în cauză, în cadrul operațiunii de sinteză a probelor, instanța de judecata are dreptul sa aprecieze care dintre declarațiile date de părțile vătămate și de martori reflectă adevărul, și anume cele făcute, inițial, într-un moment foarte apropiat de sesizarea organelor de cercetare penală de către părțile vătămate și în care s-a relatat de către aceștia, cu lux de amănunte, evenimentul sau incidentul la care au asistat sau în care au fost implicați- ori cele date după scurgerea unui interval mai mare de timp, după trimiterea în judecată a inculpaților, și în care aceștia, fie și-au exprimat îndoiala cu privire la aceleași aspecte ( de exemplu, cazul martorului P. D. C.), redate fidel în primele declarații, ce vizau recunoașterea inculpaților ca fiind autorii faptelor, fie au invocat, în mod cu totul neverosimil, că cele relatate nu s-au petrecut în realitate, ci ar fi fost inventate de organele de urmărire penală. Astfel, în faza apelului, părțile vătămate si martorii audiați în cauză, și-au schimbat declarațiile, încercând să acrediteze ideea unei înscenări ce ar fi fost coordonată de procurorii DIICOT și de ofițerii de poliție BCCO în vederea strângerii unor probe pentru trimiterea in judecată a inculpaților pentru fapte care, în realitate, nu au avut loc.

În timp ce credibilitatea depozițiilor inițiale nu poate fi contestată, declarațiile date ulterior apar ca fiind făcute în vederea disculpării inculpaților.

Din toate aspectele evidențiate mai sus rezultă că, împrejurarea că, în cursul cercetării judecătorești, de la prima instanță si din apel, cu motivarea generică că ar fi fost supuși unor violente psihice ori unor intimidări din partea organelor de politie sau altor persoane, nedovedite de altfel, parte din martorii audiați și din părțile vătămate au revenit asupra depozițiilor inițiale, nu poate conduce la constatarea nevinovăției inculpaților.

Prin asemenea retractări, fără o justificare credibilă, plauzibilă, se divizează artificial procesul penal si se încearcă minimalizarea necesității si importanței urmăririi penale, practica dovedind de cele mai multe ori că, declarațiile care sunt cele mai apropiate de adevăr sunt cele date în momentele inițiale ale urmăririi penale.

F. de toate aspectele evidențiate mai sus, întrucât în cauză nu există niciun temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile succesive ale inculpaților, părților vătămate sau ale martorilor, Curtea constată că, în cauză, sunt temeiuri suficiente să considere - constatând că declarațiile părților vătămate și ale martorilor amintiți sunt contradictorii - că numai cele făcute în cursul urmăririi penale sunt expresia adevărului, coroborându-se cu alte fapte si împrejurări ce au rezultat din ansamblul probelor existente în cauză și să le înlăture motivat pe celelalte.

În ceea ce privește declarațiile succesive ale inculpaților, având în vedere că, potrivit art.69 C.pr.pen. aceste pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte și împrejurări e rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, instanța le va reține numai pe cele care concordă cu restul materialului probator, după cum se va arăta, urmând a fi înlăturate celelalte ca nesincere.

Astfel, în continuare, Curtea va analiza fiecare acuzație adusă inculpaților prin prisma probelor administrate în cauză, care în opinia sa exprimă realitatea și sunt apte sa fundamenteze o soluție de condamnare.

Examinând probatoriul cauzei în raport cu criticile aduse de inculpați hotărârii atacate, dar și din oficiu, cu privire la greșita apreciere a activității infracționale întreprinsă de cei patru inculpați și greșita condamnare a acestora cu privire la comiterea infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, Curtea constată că este neîntemeiată.

Examinarea probatoriului evidențiază, în mod cert, că inculpatul M. G. a fost cel care a inițiat grupul infracțional în care a avut calitatea de lider și din care au făcut parte inculpații S. P. P. D., angajat al firmei de pază, inculpatul E. I.- fratele inculpatului, șofer la aceeași firmă, inculpatul Ș. E. – nașul inculpatului M. G., inculpatul B. R., finul lui Ș. E. și prieten cu inculpatul Ș. E., ultimii doi evidențiindu-se prin calitățile lor sportive, așa cum a reținut și instanța de fond.

Membrii grupului infracțional organizat, acționau cu violență, prin șantaj și lipsire de libertate asupra victimelor în diferite scopuri: răzbunare,recuperarea unor datorii, plata unor penalități sau comisioane, reglarea unor situații potențial litigioase, acțiuni în urma cărora au beneficiat direct sau indirect, material sau financiar.

Astfel, inculpatul M. G., cel care a inițiat grupul infracțional, coordona activitatea acestuia, prin identificarea persoanelor de la care urmau să perceapă foloase materiale injuste sau care urmau să fie agresate din răzbunare, stabilirea legăturii cu acestea, amenințarea cu consecințele pe care le-ar avea refuzul plății. În cadrul grupului acționau ceilalți inculpați, care alături de acesta, intimidau victimele prin acte de agresiune fizică.

Faptul că între inculpați existau relații de rudenie ( inculpații M. G. și E. I. fiind frați), de afinitate ( inculpatul Ș. E. fiind nașul inculpatului M. Girgore), de serviciu ( inculpatul S. P. P. D. fiind angajat la firmei de bază S.C. A&M S.R.L. a inculpatului M. G.) sau relații pe plan sportiv ( în cazul inculpaților B. R. și Ș. E.) nu exclude posibilitatea constituirii acestora într-un grup infracțional organizat.

Activitatea infracțională desfășurată nu a fost rezultatul unei înțelegeri întâmplătoare, spontane, așa cum susține apărarea, ci s-a desfășurat în timp, în mod repetat, respectându-se în principiu aceeași modalitate de săvârșire a faptelor, fiecare inculpat având un rol bine determinat în vederea realizării scopului comun al grupării, relevante în acest sens fiind, în special, declarațiile martorilor M. I. A. ( filele nr. 70 -73 – vol.I, dosar de urmărire penală), M. C. ( filele nr.74-73 – vol.I, dosar de urmărire penală), procesul verbaldin 18.03.2011( cu ocazia căruia, la ieșirea din Municipiului Dr Tr S., în autoturismul condus de fiica lui Ș. E. în care se afla și acesta s-au găsit, printre altele o sabie cu lama de 50 cm, un box, o pereche de cătușe metalice, 2 ciocane metalice, o pereche de mănuși cu plumb fără degete, 2 săpăligi și o lopată) dar și ale celorlalți martori și părți vătămate, astfel cum se va arăta mai jos.

Referitor la fapta săvârșită împotriva părții vătămate B. D., Curtea constată că, în mod corect a reținut că, ., comandată de inculpatul M. G., a fost exercitată împotriva acestuia, de către inculpatul Ș. E. împreună cu alte trei persoane rămase neidentificate, acesta din urmă făcându-se vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 182 alin.1 C.pen.,

Astfel, corect a reținut instanța de fond că, declarațiile părții vătămate B. D. (filele nr.96-98 vol.I- dosar urmărire penală, fila nr. 371 – vol.I, dosar fond) se coroborează cu concluziile raportului de expertiză medico-legală nr.195/31.03.2011 întocmit de Serviciul de medicină legală M. (filele nr.103-105 vol.I- dosar urmărire penală), cu procesul verbal de prezentare pentru recunoaștere ( filele nr. 106-108 vol.I - dosar urmărire penală) dar și cu declarațiile martorilor A. M. C. și M. C.. Susținerile părții vătămate, în sensul că, în timpul agresiunii l-a recunoscut pe inculpatul Ș. E., pe care de altfel îl cunoștea de câțiva ani, sunt confirmate de relatările martorului M. C. (filele nr. 74- 83 vol.I dosar urmărire penală, fila nr. 254 – vol.I dosar fond), în sensul că a aflat chiar de la inculpat despre bătaia aplicată părții vătămate, precum și de cele referitoare la modul de operare al inculpaților, care precizând că inculpatul M. G., dădea inculpatului Ș. E. numele persoanelor vizate, iar martorului i se cereau date despre acestea, cu cine umblă, precizând că Ș. E. urma să recupereze de la aceștia datoriile pe care la aveau la terțe persoane.

Deosebit de relevantă este depoziția martorului A. M. C. (fila nr.139 verso vol. I – dosar urmărire penală, fila 373 verso – vol.I dosar fond), care a arătat atât în cursul urmării penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, că a fost abordat de inculpatul M. G., care i-a solicitat să-l urmărească pe partea vătămată B. D., deoarece intenționa să-l bată pe acesta pe motive de răzbunare, întrucât acesta îl bătuse anterior pe fratele său, propunere pe care martorul nu a acceptat-o, plecând ulterior în Italia. Același martor mai relatează că, ulterior, întorcându-se în țară a fost abordat de inculpatul M. G. care i-a reproșat că nu a vrut să-l ajute, însă i-a comunicat că „s-a descurcat singur”.

Prin urmare, și în opinia instanței de apel, probatoriul, apreciat în ansamblul său, cum astfel stabilește art. 63 alin.2 C.pr.pen., conturează învinuirea adusă inculpatului Ș. E. de a fi comis infracțiunea prevăzută de 182 alin. 1 C.pen. împotriva părții vătămate B. D., solicitarea inculpatului de a fi achitat neputând fi primit primită.

Referitor la faptele săvârșită împotriva părții vătămate C. I., prevăzute de art.189 alin. 1,2,5 C.pen. și art. 194 alin. 1 C.pen., instanța de apel constată că, în mod corect, instanța de fond a reținut vinovăția inculpaților Ș. E., B. R. și S. P. P. D., fiind exclusă posibilitatea achitării acestora.

Astfel, partea vătămată C. I. ( filele nr.28-30 – vol.I dosar urmărire penală) a declarat că, în luna februarie a fost sunat de către cumnatul său, martorul C. V., care l-a chemat la barul „Club 69” din mun.Drobeta Turnu Severin, unde îl așteptau inculpații Ș. E., B. R. și S. P. P. D.. A mai relatat partea vătămată că, inculpații l-au scos afară din bar și l-au urcat într-o mașină, după care au încuiat ușile, iar inculpatul Ș. E. și B. R. au început să-l agreseze. Conform acelorași declarații, mașina în care se aflau a fost oprită într-un loc izolat, localizat ca fiind fostul sediul al RAR, unde după ce inculpatul S. P. P. D. a coborât din autoturism, inculpatul Ș. E. a scos un pistol, l-a încărcat și l-a îndreptat împotriva părții vătămate, amenințându-l că trebuie să plătească o sumă de 30.000 euro, iar inculpatul B. R. i-a pus cuțitul la gât. Datorită temerii insuflate de comportamentul agresiv al inculpaților, partea vătămată a relatat că a fost de acord să plătească suma respectivă, sunându-l în acest scop pe martorul ChilomVictor, care trebuia să i-a banii, de la proprietarul unei case de schimb valutar, și să-i predea unei persoane în fața hotelului T., conform indicațiilor primite telefonic de la inculpatul M. G.. Ulterior, inculpații s-au deplasat cu mașina respectivă la barul C., unde s-au întâlnit cu inculpatul M. G., căruia inculpatul Ș. E. i-a comunicat că partea vătămată va face plata. În continuare, partea vătămată a relatat că a fost condusă de către inculpatul S. P. P. D., la sediul S.C. A & M Security S.R.L., sub amenințarea că va fi rău, dacă va încerca să fugă, sediul în care au ajuns ulterior și inculpații M. G. Ș. E. și B. R.. Între timp, a mai relatat partea vătămată că, a fost sunat de martorul C. V., care a confirmat efectuarea plății către omul de legătură al inculpaților.

Ulterior, la aproximativ două trei săptămâni a mai arătat partea vătămată că, a fost chemat la barul „C.” unde s-a întâlnit cu inculpații M. G., Ș. E. și S. P. P. D., care i-au solicitat să mai achite o sumă de 5000 euro,în timp de o săptămână, sub amenințarea cu cuțitul exercitată de inculpatul Ș. E. că, în caz contrar va fi supus violențelor și chiar omorât. Partea vătămată a relatat că a luat legătura cu o persoană, pe nume C., zis B., căruia i-a dat banii respectivi.

Declarația părții vătămate C. I., astfel cum a fost prezentată mai sus, se coroborează cu declarațiile martorului C. V. (fila 44 verso – vol. I dosar de urmărire penală), care confirmă atât împrejurarea că l-a sunat pe partea vătămată, la solicitarea inculpaților, cât și împrejurarea că, în urma telefonului primit de la acesta din urmă, a predat suma de 30.000 euro, bani înveliți într-o pungă, martorului M. C., cu care s-a întâlnit în fața hotelui T., conform indicațiilor primite.

Relevantă sub acest aspect este și declarația martorului M. C. ( fila 74 verso vol. I dosar de urmărire penală, fila 253 - vol. I dosar fond) care a confirmat faptul că, la solicitarea inculpatului M. G. s-a întâlnit cu martorul C. V., de la care a primit o plasă în care se aflau bani (euro) și pe care apoi i-a predat-o inculpatului la restaurantul „C.”. În continuarea declarației (fila nr.80 – vol.I, dosar urmărire penală), același martor arată că în ziua în care a luat plasa cu bani pentru inculpatul M. G., inculpatul B. R. se afla în municipiul Drobeta Turnu Severin, împreună cu inculpatul Ș. E..

Cu toate că acesta a revenit asupra declarațiilor, în cursul cercetării judecătorești și în cursul judecății în apel, arătând că, faptele nu s-au petrecut în modul arătat, instanța de apel consideră că, aceste retractări nu pot fi avute în vedere, față de motivele expuse pe larg anterior, referitoare la aprecierea probelor, justificările martorului neputând fi considerate credibile.

Susținerile părții vătămate sunt confirmate și de declarațiile inculpatului S. P. P. D. (filele nr.37-38 vol.IV, dosar urmărire penală), care însă s-a apărat de manieră că nu a cunoscut intenția inculpaților și cele petrecute efectiv cu partea vătămată, întrucât la momentul constrângerii exercitate în autoturism, el coborâse din mașină, iar la sediul societății nu a asistat la discuțiile purtate cu partea vătămată.

Această apărare a inculpatului, nu poate fi însă reținută de către instanță, pentru a-l exonera de răspundere pe inculpat, întrucât este contrazisă de declarațiile martorului C. V. ( fila nr. 44 – vol.I, dosar urmărire penală) care a declarat că, l-a sunat pe cumnatul său, partea vătămată C. I., întrucât îl căutau „oamenii lui G. E., adică E. și M. ( alias S. P. P. D.)

Nu mai puțin importantă este declarația martorului E. S. C. (fila nr. 48 verso – vol.I dosar urmărire penală, fila 250 – vol.I, dosar fond), care a arătat că, l-a împrumutat pe partea vătămată cu suma de 5000 euro, despre care aceasta i-a spus că trebuie să o plătească inculpatului M. G. și oamenilor săi.

Nu poate fi reținută nici apărarea inculpaților, în sensul că nu s-ar fi dovedit primirea sumei de bani de 30.000 euro de la martorul B. A.. Cu toate că, acesta a negat că ar fi primit spre păstrare sume de bani din partea părții vătămate și a fratelui săi, și a depus înscrisuri cu privire la tranzacțiile efectuate în cursul lunii februarie 2009, instanța nu poate acorda relevanță acestei depoziții, deoarece, martorul a fost audiat la propunerea inculpaților, după trimiterea în judecată, deci, după ce au avut timpul necesar să-și creeze o strategie de apărare, în timp ce în cursul urmăririi penale nu au avut de formulat probe în apărare, astfel că, declarația acestui martor, va fi înlăturată, ca nesinceră, fiind în totală contradicție cu celelalte probe care confirmă același aspect prezentate mai sus. În aceeași ordine de idei, tot cu referire la respectiva sumă de bani, reține Curtea că, nu are relevanță sub aspectul comiterii acestei infracțiuni, de unde proveneau banii părții vătămate, atât timp cât rezultă din probe că, această sumă ar fi fost dată efectiv inculpaților, în urma constrângerii exercitate.

Tot, sub aspectul întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de șantaj și lipsire de lipsire de libertate, prevăzute de art.189 alin. 1,2,5 C.pen. și art. 194 alin. 1 C.pen., instanța de apel apreciază că, fiind dovedită exercitarea constrângerii, de către inculpați, în vederea dobândirii unui folos material injust, este irelevant pentru reținerea acestor infracțiuni, faptul că partea vătămată nu s-a prezentat la spital pentru a primi asistență medicală, atât timp cât textele incriminatoare nu condiționează existența infracțiunii de constatarea unui anumit număr de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Referitor la apărarea inculpatului B. R., în sensul că nu ar fi participat la săvârșirea faptelor îndreptate împotriva părții vătămate C. I., întrucât în cursul lunii februarie 2009 nu s-ar fi aflat pe raza municipiului Drobeta Turnu Severin, Curtea reține că aceasta nu este întemeiată.

Astfel, prezența inculpatului B. R. este menționată nu numai de către partea vătămată, care l-a recunoscut pe inculpat ca fiind persoana care i-a însoțit pe inculpații Ș. E. și S. P. P. D., în împrejurările menționate, astfel cum rezultă din procesul verbal de prezentare pentru recunoaștere ( filele nr. 45-47 – vol.I, dosar urmărire penală), dar și declarațiilor celorlalți inculpați.

În acest sens, se reține declarația inculpatului S. P. P. D. din data de 06.05.2011 (fila nr. 45 – vol.IV dosar urmărire penală, filanr. 48 verso – vol-I dosar fond), dar și cea dată cu ocazia confruntării (fila nr.78 – vol.IV dosar urmărire penală) care a recunoscut că i-a condus cu mașina pe inculpații Ș. E. și B. R. la întâlnirea cu partea vătămată C. I., declarații care se coroborează pe deplin cu celelalte mijloace de probă analizate mai sus.

Nu pot fi reținute afirmațiile ulterioare ale aceluiași inculpat, inclusiv din memoriul invocat în apărare, așa cum solicită inculpatul B. R., întrucât instanța consideră că, acesta nu a oferit explicații serioase sau plauzibile (presiunile invocate nefiind dovedite) pentru adoptarea acestei noi poziții procesuale, diametral opusă cu cea precedentă.

Nici declarația inculpatului Ș. E. cu privire la același aspect nu poate fi reținută, având în vedere că, potrivit art. 69 C.pr.pen., declarațiile inculpatului servesc la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte și împrejurări ce reies din celelalte probe administrate în cauză, or, depoziția acestuia este contrazisă de materialul probator analizat mai sus.

Declarațiile martorilor propuși, în apărare de inculpatul B. R., vor fi înlăturate de instanță ca fiind, evident, date „pro causa”, având în vedere pe de o parte că, relațiile de prietenie sau de afinitate existente între aceștia și inculpat, imprimă acestora un grad ridicat de subiectivism, iar pe de altă parte, acestea nici nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

În primul rând, trebuie reținut că fapta săvârșită împotriva părții vătămate C. I. a avut loc în cursul lunii februarie 2009, într-o zi de sâmbătă, astfel cum a reieșit din coroborarea probelor anterior examinate, fără ca data să se poată stabili cu exactitate.

Din declarațiile acestor martori, audiați la propunerea inculpatului, instanța consideră că, nu pot fi puse sub semnul îndoielii, doar aspectele referitoare la data de 28.02.2009, când inculpatul s-ar fi aflat în Cluj, la un campionat, declarațiile martorilor T. C. D. și P. N. converg în acest sens și se coroborează cu înscrisul de la fila nr.337 –vol.I dosar fond), însă celelalte care vizează sâmbetele din datele de 07, 14 și 21 februarie 2009 nu pot fi apreciate ca fiind, în mod neîndoielnic, adevărate.

Cât privește aspectele relatate de martori, în legătură cu perioada petrecută de inculpat la București, instanța reține că, acestea nu sunt de natură să excludă prezența inculpatului pe raza municipiului Drobeta Turnu Severin în cursul zilei de sâmbătă din data de 14.02.2009. Astfel, martorii T. C. D., F. P. I. și P. N. au arătat că, inculpatul a lipsit din Tulcea o aproximativ o săptămână din luna februarie, însă actele depuse la dosarul cauzei ( biletul de trimitere – fila nr. 334 vol.i dosar fond, procesul verbal de contravenție – fila 85 – vol.III dosar fond), probe ce au caracter obiectiv, față de celelalte, atestă prezența inculpatului în municipiul București în data de 19.02.2009. Acestea contrazic susținerile martorei B. F. conform cărora inculpatul ar fi rămas cu ea până la data de 18.02.2009, motiv pentru care instanța nu poate reține, ca adevărată, nici afirmația acesteia că în data de 14.02.2009 s-ar fi întâlnit cu inculpatul în București.

Relativ la sâmbăta din data de 21.02.2009, reține instanța de apel că, declarațiile martorilor T. C. D. și F. P. I. nu exclud, dincolo de orice îndoială rezonabilă, prezența inculpatului de la locul săvârșirii faptei, deoarece simpla împrejurare că la data respectivă a avut loc botezul organizat de primul martor, eveniment ce este, într-adevăr, atestat de chitanța nr. 51 ( fila nr. 335 – vol.I dosar fond) nu poate conduce automat la concluzia că inculpatul ar fi si asistat la eveniment în cursul zilei respective, iar fotografiile depuse la instanța de fond nu permit identificare datei precise la care au fost efectuate și, pe cale de consecință, nu pot fi considerat ca fiind relevante pentru soluționarea cauzei.

În ceea ce privește începutul lunii februarie 2009, singura probă care nu poate fi pusă la îndoială este diploma de participare la stagiul din Tulcea în intervalul 01-02 februarie 2009 (fila nr.336 – vol.I dosar fond), însă prima zi de sâmbătă a lunii este 07.02.2009. Pe lângă aprecierile anteriore cu privire la sinceritatea depozițiilor martorilor, constată instanța că, depozițiile martorilor P. N. și T. C. cuprinzând afirmația generală că inculpatul s-ar fi antrenat în fiecare zi în cursul lunii februarie 2009, în Tulcea, excepția perioadei în care s-ar fi aflat în București, însă aceste susțineri nu pot fi reținute ca fiind, pe deplin credibile, fiind neverosimil ca o persoană, la aproximativ 3 ani, să-și amintească perfect că inculpatul nu a lipsit nici o zi din oraș în acel interval de timp.

Cât privește declarația martorului F. P. I.,instanța constată că, acesta cu ocazia declarației luate în apel a relatat în mod detaliat toate întâlnirile pe care le-ar fi avut cu inculpatul B. R., în cursul lunii februarie 2009, însă fiind întrebat de instanță cu privire la alte perioade ale anului 2009 sau chiar ale anului 2012 nu a mai putut furniza informații atât de amănunțite, astfel încât și aceasta va fi înlăturată, întrucât nu prezintă garanția că este corespunzătoare adevărului.

În aceeași ordine de idei, mai reține instanța de apel că, declarația unei persoane care depună mărturie doar în fața instanței de judecată la solicitarea inculpatului va fi primită cu rezerve atunci când inculpatul nu poate justifica plauzibil de ce nu a propus-o ca martor, încă de la debutul anchetei, iar depoziția acestiea conține detalii de o precizie care nu poate fi justificată decât fie ca o implicare în lanțul cauzal, fie ca o „învățare” a unor detalii „pro causa”.

În consecință, apreciază instanța de apel că, probatoriul analizat mai sus conchide cu privire la săvârșirea infracțiunilor de art.189 alin. 1,2,5 C.pen. și art. 194 alin. 1 C.pen., de către inculpații Ș. E., B. R. și S. P. P. D., în condițiile descrise anterior, criticile formulate de acesta sub acest aspect fiind nefondate.

Referitor la fapta săvârșită împotriva părții vătămate N. C., în acord cu instanța de fond, Curtea reține că, este pe deplin dovedită vinovăția inculpaților S. P. P. D. și E. I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin.1 și 5 C.pen.

Astfel, declarațiile părții vătămate ( filele 86-89 – vol.I dosar urmărire penală, fila nr. 247 – vol.I dosar fond) se coroborează pe deplin cu certificatul medico-legal nr.15/14.01.2011, precum și cu declarațiile martorilor Boșog C. ( filele nr. 92-93 - vol.I dosar urmărire penală), Modâlgă C. ( fila nr.1056 – vol.II, dosar fond) și P. D. C. (fila 95 – vol.I dosar urmărire penală).

Dacă declarația martorului Boșog C. este destul de lapidară, acesta arătând că, partea vătămată N. C. a fost prinsă de cei doi inculpați pe holul de ieșire din restaurantul Dunărea, fiind lovită cu pumnii și picioarele până când aceasta a căzut, fapt justificat de împrejurarea că, datorită temerii, acesta a fugit din local, declarația martorului P. D. C. este mult mai amănunțită, acesta relatând că, cei doi inculpați, angajați ai firmei de pază S.C. a & M SECURITY S.R.L. l-au tras pe partea vătămată pe cele 22 de trepte ale locației, acesta suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare 75-80 de zile de îngrijiri medicale, astfel cum reiese din actul medical. Faptul că la săvârșirea faptei a participat și inculpatul E. I., este confirmată și de declarația martorului Modâlgă C., care l-a indicat cu certitudine pe inculpat ca participant.

Faptul că martorul P. D. C., a revenit asupra declarației, în faza de cercetare judecătorească, arătând că nu a văzut dacă cei doi inculpați l-au agresat pe N. C., în vreun fel, iar în apel, prezentând o altă variantă, în sensul că ar fi fost influențat și presat de martorul M. V. să dea declarațiile anterioare, nu schimbă cu nimic concluzia că cei doi inculpați sunt autorii faptei reținute, în condițiile în care materialul probator administrat în faza de urmărire penală confirmă învinuirile aduse acestea, aceste retractări fiind făcute, în mod evident, cu intenția de disculpa pe inculpați de consecințele faptelor lor.

Pentru aceleași considerente, instanța de apel nu poate accepta nici varianta susținută chiar de partea vătămată, în apel, în sensul că ar fi fost influențat de martorul M. V., această ipoteză fiind evident, lipsită de credibilitate, cu atât mai mult, cu cât partea vătămată a susținut constant că, pe inculpatul S. P. P. D. îl cunoștea din copilărie, fiind deci greu de crezut că, nu l-ar fi recunoscut pe agresor și doar ar fi acceptat versiunea prezentată de martor.

De altfel, așa cum a arătat Curtea, în considerentele expuse mai sus, cu privirea la aprecierea probelor, aceste retractări, fără o justificare credibila, plauzibila, încearcă să minimalizarea necesității si importantei urmăririi penale, în condițiile în care, de cele mai multe ori, declarațiile care sunt cele mai apropiate de adevăr sunt cele date în momentele inițiale ale urmăririi penale.

În ceea ce privește declarațiile martorilor propuși în apărare de inculpații S. P. P. D. și E. I., respectiv G. R., M. G. și F. V., instanța de apel apreciază că acestea nu pot conduce la o altă concluzie, întrucât pe de o parte, toți acești martori au declarat că, la scurt timp după incidentul petrecut cu partea vătămată au părăsit localul respectiv și nu știu ce s-a mai întâmplat ulterior iar pe de altă parte, relatările nu sunt la adăpost de orice îndoială cu privire la veridicitatea afirmațiilor, existând suspiciunea că ar fi fost date pro causa, având în vedere că acești martori au fost propuși de inculpați numai după trimiterea lor în judecată, la momentul prezentării materialului de urmărire penală nesolicitând administrarea altor probe.

Cât privește apărările inculpatului, referitoare la faptul că partea vătămată a indicat pe agresori în persoana inculpaților după un interval de 5 luni de la formularea plângerii penale, în acord cu instanța de fond, reține că este verosimilă explicația acesteia, în sensul că a ezitat să formuleze plângere de la început împotriva acestora întrucât îl cunoștea de foarte mulți ani pe inculpatul S. P. P. D., iar faptul că semnalmentele indicate de partea vătămată nu corespund cu cele ale inculpatului, poate fi explicat prin aceea că, nivelul de apreciere al unei caracteristicilor fizice a unui persoane (înăltimea) este diferit de la un individ la altul, având caracter subiectiv.

Referitor la argumentele invocate de inculpatul S. P. P. D. ce vizează cercetările efectuate în dosarul nr. 5964/P/2010, Curtea reține că, prin rezoluția din data de 10.06.2011 a parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de P. D. C. și G. R. pentru fapta prevăzută de art. 180 C.pen. săvârșită împotriva persoanei vătămate Modâlgă C., care și-a retras plângerea prealabilă formulată și a declarat că, barmanul P. D. nu l-a agresat, declarând constant că a fost agresat de către agenți firmei de pază.

Prin în urmare, instanța apreciază că, și în acest caz, probatoriul examinat conduce la concluzia că inculpații S. P. P. D. și E. I., se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin.1 și 5 C.pen

Referitor la fapta săvârșită împotriva părții vătămate R. I., Curtea reține că, în mod justificat, a reținut instanța de fond, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, că inculpații S. P. P. D. și E. I. se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de șantaj prevăzută de art. 194 alin.1 C.pen.

Potrivit plângerii și declarației părții vătămate R. I. (filele nr.62-66 – vol.I dosar urmărire penală), în vara anului 2009, a fost contactat telefonic de inculpatul M. G., în legătură cu restituirea unui împrumut acordat părții vătămate de o persoană pe nume „V.”, amenințându-l că în caz contrar va avea de a face cu el. În continuarea declarației, aceeași parte vătămată relatează că, în primăvara anului 2010 a fost blocat în trafic de două mașini, din care au coborât inculpații E. I. și S. P. P. D. care l-au amenințat cu pistolul, în vederea restituirii sumei de bani împrumutate. După un răgaz de 2 - 3 zile acordat la solicitarea părții vătămate, aceasta din urmă a plătit inculpatului M. G. suma de 1000 euro, prin intermediul mamei sale, martora M. V., cu care s-a întâlnit în zona școlii generale nr. 2 din municipiul Drobeta Turnu Severin. Ulterior, partea vătămată a mai achitat sume de bani persoanei cu numele de „V.”, sub amenințarea exercitată de inculpatul M. că, în caz contrar, va avea probleme cu el sau oamenii lui.

Aceste aspecte relatate de partea vătămată sunt susținute de declarația martorei M. V. ( fila nr.68 verso – vol.I dosar urmărire penală) care a confirmat faptul că, în urma amenințărilor primite, s-a întâlnit cu inculpatul M. G. la locația amintită mai sus și i-a achitat suma de 1000 euro, dar și declarația martorului B. D.( fila nr.69 – vol.I dosar urmărire penală), care a fost prezent la momentul efectuării plății și căruia partea vătămată i-a relatat despre amenințările primite, cu ocazia opririi în trafic. În aceeași depoziție, martorul a mai relatat că, l-a sunat personal pe inculpatul M. G. care a recunoscut faptul că i-a solicitat părții vătămate restituirea împrumutului amintit.

Declarațiile acestora se coroborează și cu privire la împrejurarea că, din sentimentul de frică resimțit în urma amenințărilor primite au decis să vândă casa pe care o dețineau la Schela, pentru achitarea datoriilor, inclusiv a celor pretinse de inculpatul M. G..

Curtea apreciază că, este corectă, înlăturarea declarației părții vătămate R. I., date în cursul cercetării judecătorești, precum și înlăturarea declarațiilor martorilor M. V. și B. D., din aceeași fază, pe considerentul că acestea nu reflectă adevărul.

Astfel, susținerile părții vătămate, dar și cele ale martorei M. V., în sensul că nu scriu să scrie și să citească și că au semnat declarațiile din faza de urmărire penală fără să cunoască conținutul acestora (deși partea vătămată figurează cu patru clase, ceea ce presupune măcar însușirea abilității de a scrie și a citi și nici nu rezultă că ar fi invocat această împrejurare în fața organelor de urmărire penală, neexistând nicio mențiune în acest sens), nu pot fi luate în considerare, la fel ca și declarațiile acestora, date în cursul judecății în apel, toate aceste noi versiuni ale situației, fiind făcute, din diverse motive, în favoarea inculpaților, aceste persoane neoferind explicații serioase sau plauzibile pentru adoptarea noii poziții procesuale, diametral opusă față de cea precedentă.

În concluzie, apreciază instanța de apel că, prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpații a fost răsturnată în cursul activității de probațiune, ansamblul material al probelor administrate în cauză fiind cert în sensul stabilirii vinovăției inculpaților S. P. P. D. și E. I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de șantaj prevăzută de art. 194 alin.1 C.pen.

Cu privire la fapta săvârșită împotriva părții vătămate M. V., instanța de apel constată că, în mod corect, reținând declarația acesteia din urmă din faza de urmărire penală și declarația martorului M. C., instanța de fond a apreciat că inculpații Ș. E. și B. R. se fac vinovați de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 194 alin. 1 C.pen.

Astfel, în cursul cercetării penale declanșate ca urmare a plângerii formulate de partea vătămată M. V. (filele 57 – 58 – vol.I dosar urmărire penală, fila 246 – vol.I dosar fond) aceasta a relatat cu lux de amănunte incidentul ce a avut loc cu inculpații, arătând că, în vara anului 2009 a fost sunat de către inculpatul M. G. pe telefonul mobil, care l-a chemat la un bar din municipiul Drobeta Turnu Severin, unde au purtat o discuție legată de un incident petrecut în vamă și, totodată, în legătură cu plata unei sume de 10.000 euro. A mai relatat partea vătămată că, la aproximativ o săptămână a fost sunat de către inculpatul Ș. E., cu care s-a întâlnit la restaurantul „Europa” din localitate, de față fiind prezenți și inculpatul B. R. și martorul M. C.. Inculpatul Ș. E. i-a solicitat să achite pretinsa datorie de 10.000 euro, partea vătămată declarând că „ de câte ori încercam să mă opun verbal cu privire la plata pretinsei datorii, primeam lovituri atât de la E., cât și de la B. (…). Fiind supus unor presiuni fizice și verbale din partea acestora timp de cca.15 min. și insuflându-mi teamă, mi-au dat termen ca într-o oră să revin cu banii.”

Această declarație a părții vătămate este susținută de depoziția martorului M. C. ( fila 83 vol. I dosar urmărire penală, fila 253 verso – vol.I dosar fond) care a declarat că, inculpatul Ș. E. a fost cel care i-a cerut părții vătămate să facă plata „datoriei” către M. G. și că ulterior acestui moment l-a auzit pe partea vătămată văitându-se „ Au! Au!”.

Susținerile părții vătămate, în sensul că, ar fi achitat inculpaților suma de 6800 euro, sunt confirmate, tot de declarația acestui martor, care a relatat că, banii primiți de la partea vătămată au fost împărțiți între inculpații Ș. E., B. R. și alte două persoane.

Instanța de apel nu poate acorda eficiență declarațiilor ulterioare ale părții vătămate (existând înscrisuri din care rezultă posibilele presiuni făcute asupra părții vătămate) și ale martorului Mitro C., prin care au retractat cele declarate în cursul urmăririi penale, cu motivarea că au fost supuși presiunilor de către organele de cercetare penală, deoarece, așa cum s-a reținut anterior, aceste retractări nu au o justificare credibila, plauzibila, nefiind dovedite pretinsele intimidări sau abuzuri ale organelor de cercetare penală, ci sunt făcute în scopul disculpării inculpaților.

Prin urmare, și în opinia instanței de apel, probatoriul a relevat vinovăția inculpaților Ș. E. și B. R. de a fi săvârșit infracțiunea de șantaj prevăzută de art.194 alin.1 C.pen.

Cu privire la fapta săvârșită împotriva părții vătămate D. R., în acord cu prima instanță, Curtea constată că, probele conturează învinuirea adusă inculpaților Ș. E. și B. R. de a fi comis infracțiunea prevăzută de art. 194 alin.1 C.pen.

În baza propriului examen asupra materialului probator administrat în cauză, cu privire la această faptă, Curtea constată că, și în acest caz, probele din cursul urmăririi penale, apreciate, pe baza considerațiile anterioare, ca fiind corespunzătoare adevărului, confirmă susținerile părții vătămate.

Astfel, conform declarațiilor acesteia ( fila nr. 49 - vol. I dosar urmărire penală, filele nr.243-244 – vol.I dosar fond) în vara anului 2009 a fost abordat de inculpatul Ș. E., în legătură cu o problemă legată de o mașină pe care o vânduse fratele său unei persoane din C. și pentru rezolvarea căreia i-a cerut să plătească suma de 3000 euro. A declarat partea vătămată că, s-a deplasat, la solicitarea inculpaților Ș. E. și B. R. ( recunoscut de partea vătămată ca fiind persoana care l-a însoțit pe celălalt inculpat și care l-a apucat de ceafă, spunându-i că trebuie să facă plata), astfel cum rezultă din procesul verbal de confruntare din data de 02.05.2011 – filelel 53- 54), împreună cu soția și fetița sa, la restaurantul „Diplomat” din municipiul Drobeta Turnu Severin, pe drum acesta sunându-l pe martorul M. I. A. (zis A. C.), care i-a transmis părții vătămate să nu vorbească urât cu cei doi inculpați, să nu se întâmple nimic cu acesta.

A mai arătat partea vătămată că, ajunși la localul respectiv, de față fiind prezenți, lângă cei doi inculpați, și inculpatul M. G. și martorul M. I. A., inculpatul Ș. E. l-a lovit cu palma peste față și l-a amenințat că îl va omorî sau că îi va lua copii.

Fiindu-i insuflată o stare de temere, partea vătămată a acceptat să plătească inculpaților suma de 3000 lei, din care 1500 euro luați de la martorul M. I. A., 1000 euro de acasă și 500 euro, de la fratele său și o mașină marca „Audi A 6 break”.

Relatările părții vătămate D. R. sunt confirmate de declarația martorului M. I. A. ( fila nr.71 – vol.I dosar urmărire penală) care a arătat că: „ În vara lui 2009,(…), m-a sunat B. R., și mi-a spus că l-au băgat unii în mașină, moment în care E. i-a luat telefonul din mână și m-a chemat la Diplomat să-l salvez pe R., spunându-mi că dacă nu vin o să-l ducă pe R. la pădure.” Acest martor a mai confirmat și faptul că i-a dat părții vătămate o parte din suma de bani, pe care i-o solicitaseră inculpații, în schimbul unui autoturism marca BMW decapotabil. În continuarea depoziției (fila nr.72 – vol.I dosar urmărire penală), martorul a mai arătat că, în localul respectiv l-a văzut pe partea vătămată așezată la o masă între un bărbat de la C. și inculpatul B. R., fapt ce confirmă susținerile părții vătămate că acesta ar fi participat la săvârșirea faptei, apărările inculpatului, în acest sens, fiind nefondate, cu atât mai mult cu cât inclusiv martorul M. C. (fila nr. 80 – vol.I, dosar urmărire penală) îl indică pe acesta ca participant la săvârșirea faptei: „ B. R. a fost cu E. și când l-au luat pe D. R., împreună cu familia, din fața blocului și l-au dus la Diplomat, unde prin amenințări și violențe au luat de la R. o sumă de bani și un Audi A6:”

Relevantă este și declarația martorului Z. L. ( fila nr. 56 verso – vol.I dosar urmărire penală, fila nr. 374 – vol.I, dosar fond) care a relatat că, la solicitarea telefonică a fratelui părții vătămate, care i-a spus că „ viața lui R. este în pericol” a dus autoturismul în parcarea restaurantului Diplomat.

Importantă este și declarația martorei D. E. C. ( fila nr. 57 verso – vol.I dosar urmărire penală, fila nr. 251 – vol.I dosar fond) care a confirmat faptul că a mers împreună cu partea vătămată și cu inculpatul Ș. E. care mai era însoțit de un bărbat cu șapcă, la restaurantul „Diplomat”, unde aceștia au discutat separat, la o altă masă, și, totodată că, după câteva ora s-a reîntors împreună cu soțul său la domiciliu, de unde acesta a luat o sumă de bani și autoturismul marca Audi A 6 și a plecat înapoi, la locația respectivă, ulterior povestindu-i ce se întâmplase.

În virtutea considerentelor precedente, referitoare la aprecierea probelor, instanța va înlătura, ca nesincere, declarațiile martorului M. I. A. din faza cercetării judecătorești de la prima instanță ( fila nr. 604 vol.II dosar fond), prin care a acesta a retractat cele declarate la urmărirea penală, afirmând că nu i-a văzut la data respectivă împreună cu partea vătămată, această revenire, fără o justificare pertinentă, fiind făcută, în mod evident în scopul înlăturării răspunderii penale a inculpaților.

Având în vedere probatoriul prezentat mai sus, Curtea apreciază că, este pe deplin dovedită vinovăția inculpaților Ș. E. și B. R., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de șantaj, prevăzută de art. 194 alin.1 C.pen.

Cât privește infracțiunea prev. de art. 279 al. 1 C.pen, constând în aceea că a deținut 23 cartușe, letale, fără autorizație, Curtea constată că, în mod corect, a fost reținută în sarcina inculpatului Ș. E., fiind recunoscută de către acesta și dovedită cu procesul verbal întocmit cu ocazia controlului din 18.03.2011, efectuat de lucrătorii de poliție.

Pe cale de consecință, Curtea constată că, inculpații Ș. E., B. R., S. P. P. D. și E. I., se fac vinovati de savârsirea infracțiunilor pentru care au fost condamnați în primă instanță, fiind exclusă posibilitatea achitării acestora, așa cum a solicitat apărarea, criticile formulate fiind astfel găsite ca nefondate, sub acest aspect.

Referitor la critica parchetului, adusă soluției de achitare a inculpatului Ș. E., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 288 C.pen., Curtea reține că, în mod just, prima instanță a dispus achitarea inculpatului, față de incidența dispozițiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen., deoarece în speță, nu s-a dovedit că inculpatul ar fi întreprins vreo activitate infracțională care să corespundă din punct de vedere obiectiv și subiectiv, conținutului constitutiv al acestei infracțiuni.

Simpla deținere de către inculpat a unei cărți de identitate false, nu poate fundamenta o soluție de condamnare a acesteia, nici pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, în forma autoratului, nici pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la această infracțiune, deoarece nu există alte probe care coroborată cu această împrejurare să confirme că, inculpatul ar fi întreprins acțiuni ce se înscris în elementul material al laturii obiective al unei asemenea infracțiuni.

Trecând la examinarea apelului, prin prisma criticii referitoare la individualizarea pedepselor, instanța de apel constată că sunt întemeiate apelurile declarate de inculpatul Ș. E. și de către parchet, și nefondate apelurile celorlalți inculpați, și, reține următoarele:

În aplicarea art. 72 C.pen., referitor la criteriile generale de individualizare, reținându-se gradul de pericol social al faptelor comise, rolul fiecărui inculpat în cadrul grupului infracțional, antecedentele penale ale acestora ( inculpatul Ș. E. fiind recidivist), dar și conduita procesuală a acestora, instanța de fond a aplicat inculpaților pedepse diferențiate, orientate însă mult sub minimul special în cazul inculpaților B. R., S. P. Danie, și E. I. și cu executare în regim de detenție.

Sub acest aspect, este de observat că, deși pedepsele celor 4 inculpați au fost diferențiate, acestea nu au fost just proporționalizate în raport cu contribuția avută la comiterea faptelor, cu referire la infracțiunile săvârșite nemijlocit de fiecare inculpat în parte.

Asigurarea unei sancționări echilibrate a coinculpaților trebuie realizată prin observarea gradului concret de implicare în activitatea infracțională a fiecărui inculpat, a numărului de infracțiuni săvârșite, a sincerității în fața organelor judiciare, precum și a datelor care caracterizează persoana inculpaților.

Referitor la inculpatul Ș. E., Curtea reține, în primul rând, că în favoarea acestuia operează cauza de reducere a pedepsei, prevăzută de art. 19 din Legea nr.682/2002.

Din adresa nr. 2041/VIII/1/2012 din 15 octombrie 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, rezultă că la data de 13 iulie 2012 a fost înregistrat denunțul formulat de inculpatul Ș. E. împotriva numitului H. M., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute în art. 174 – 176 lit.d) C.pen., acesta fiind ulterior cercetat în cadrul dosarului penal nr. 303/P/2000 și trimis în judecată prin rechizitoriul din data de 15 octombrie 2012.

La data formulării denunțului, inculpatul se afla în faza judecării apelului și, ca atare, nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 9 alin.2 din Legea nr. 39/2003, care se referă exclusiv la persoana ce denunță sau facilitează identificarea și tragerea la răspunderea penală a altor persoane numai în timpul urmăririi penale.

Conduita procesuală amintită trebuie, însă, reținută și valorificată în mod obligatoriu de instanță, în temeiul art. 19 raportat la art. 2 lit. a) pct. 2 teza finală din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, ce se aplică și persoanei care are calitatea de inculpat într-o altă cauză.

În consecință, față de incidența art. 19 din Legea nr. 682/2002, ce reprezintă o cauză legală de reducere a pedepsei, urmează a fi reduse pedepsele aplicate sub aspectul săvârșirii celor trei infracțiuni prevăzute de art. 194 alin.1 C.pen. cu aplicarea art. 37 lit.a) C.pen de la de la 3 ani și respectiv 4 ani închisoare, la câte 2 ani și 6 luni închisoare, precum și sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 182 alin.1 C.pen. cu aplicarea art. 37 lit.a) C.pen. și art. 19 alin.1 din Legea nr. 682/2002 de la 5 ani la 3 ani și 6 luni închisoare, pedepse orientate la maximul special al pedepsei prevăzute de lege, redus la jumătate.

Cât privește pedeapsa aplicată pentru infracțiunea cea mai gravă săvârșită de inculpat, respectiv cea prevăzută de art. 189 alin.1, 2 și 5 C.pen. cu aplicarea art. 37 lit.a) C.pen., de 7 ani închisoare, aceasta va fi menținută, cuantumul acesteia încadrându-se între limitele prevăzute de lege, reduse cu jumătate, conform art. 19 alin.1 din Legea nr. 682/2002.

În mod similar, pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. art. 7 rap. la art.2 din Legea nr.39/2002, cu aplicarea art. 37 lit.a) C.pen., de 5 ani închisoare, va fi menținută, însă pe lângă aceasta se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a) teza a II-a, lit.b) C.pen., pe o durată de 3 ani.

Această modalitate de aplicare a pedepsei complementare, corespunde dispozițiile art. 64 65 C.pen., din a căror interpretare rezultă că, pedeapsa complementară se aplică pe lângă fiecare infracțiune în parte, și, nu așa cum a procedat instanța de fond, pe lângă pedeapsa rezultantă, aplicată ca urmare a prevederilor legale referitoare la sancționarea concursului de infracțiuni, criticile parchetului în acest sens fiind întemeiate, urmând a fi avut în vedere acest aspect de nelegalitate și în cazul celorlalți inculpați.

Totodată, se va înlătura dispoziția privind menținerea liberării condiționate pentru restul de 646 zile rămas de executat conform sentinței penale nr. 1764/27.09.2007 a Judecătoriei G., din cuprinsul acestei hotărâri rezultând că, aceasta privește un alt inculpat.

Cât privește cuantumul pedepselor stabilite pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului Ș. E., instanța de apel reține că, acestea corespund atât criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., cât și scopului prevăzut de art. 52 C. pen., reflectând principiul proporționalității între gravitatea faptei și datele personale ale făptuitorului.

În ceea ce privește pedepsele aplicate de instanța de fond, ce vor fi menținute în apel, Curtea apreciază la individualizarea acestor sancțiuni, s-au avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C.pen., respectiv rolul îndeplinit de inculpat în cadrul grupului infracțional organizat, gradul de pericol social al faptelor comise, contribuția adusă la săvârșirea acestora, împrejurările în care s-au comis, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, dar și datele care îl caracterizează pe inculpat. Este evident că, o reducere a cuantumului acestor pedepse nu se justifică, în condițiile în care nici măcar circumstanțele sale personale, respectiv antecedentele penale - condamnarea anterioară pentru infracțiunea de trafic de droguri, conform sentinței penale nr.572/18.04,2007 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2006, rămasă definitivă, comportarea nesinceră pe parcursul derulării procedurilor judiciare, în scopul de a zădărnici aflarea adevărului în cauză nu sunt favorabile unui atare demers.

Celelalte pedepse, așa cum s-a reținut mai sus, au fost reduse, în considerarea cauzei legale de reducere a pedepsei, reglementată de dispozițiile art. art. 19 din Legea nr. 682/2002, însă nu o nouă coborâre a acestora nu mai poate fi aplicată, față de gravitatea deosebită a infracțiunilor săvârșite, rezultând din urmările produse, dar mai ales din modalitatea și împrejurările de săvârșire, precum și conduita constant nesinceră a inculpatului și starea de recidivă postcondamnatorie.

În continuare, procedând la aplicarea art. 33 – 34 C.pen. și art. 35 C.pen., instanța de apel va contopi pedepsele stabilite, în pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, la care adaugă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a) teza a II-a, lit.b) C.pen.

Totodată, va menține revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin s.p. nr. 572/18.04.2007 a Tribunalului București, definitivă prin d.p. nr. 5657/27.11.2007 a Curții de Apel București, pe care o adaugă la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, aplicată în prezenta cauză, urmând ca, în final, inculpatul Ș. E. să execute 11 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a) teza a II-a, lit.b) C.pen., cu titlu de pedeapsă complementară.

În temeiul art. 383 alin. 1 ind.1 și alin.2 C.pr.pen. raportat la art. 350 C.pr.pen., se va deduce detenția preventivă de la data de 14.03.2012 la zi și menține starea de arest față de inculpat.

Referitor la individualizarea pedepselor aplicate celorlalți inculpați, respectiv B. R., S. P. P. D. și E. I., Curtea reține că tratamentul sancționator este nejustificat de blând, iar pedepsele aplicate nu reflectă valorificarea tuturor criteriilor generale prevăzute de art. 72 C.pen., fiind disproporționate față de activitatea infracțională desfășurată de inculpați și în raport de participația acestora la comiterea faptelor, de urmările activităților infracționale, de modul și împrejurările de săvârșire.

Conform art. 72 din C. pen., invocat anterior, care stabilește criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama: de dispozițiile părții generale a C. pen.; de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen.; de gradul de pericol social al faptei săvârșite; de persoana infractorului; de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Astfel, la individualizarea pedepsei se are în vedere, în primul rând, principalul criteriu de individualizare, respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite, urmând ca celelalte criterii, persoana făptuitorilor și circumstanțele atenuante sau agravante, ca și criterii de individualizare alăturate și distincte, să fie avute în vedere numai după ce instanța și-a format părerea cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale.

Sub aspectul raportului dintre gradul de pericol social al faptei și persoana infractorului, se află și criterii subiective, cum sunt persoana făptuitorului și conduita sa, luată în considerare, desigur, în ansamblul ei, dar și după săvârșirea faptei, până în momentul soluționării cauzei de către organul judiciar.

Potrivit concepției ce a prezidat redactarea art. 72 C.pen., gradul de pericol social al faptei săvârșite și persoana făptuitorului, constituie, după cum s-a arătat, două criterii de individualizare autonome, fiecare cu conținut propriu, deosebit de al celuilalt.

Sub aspectul raportului dintre gradul de pericol social al faptei și persoana făptuitorului, pe de o parte și împrejurările care atenuează răspunderea penală, pe de altă parte, trebuie subliniat că există o legătură indisolubilă. Esența acestora din urmă este reducerea ori, respectiv, sporirea gradului de pericol social la faptei sau al periculozității făptuitorului.

Când face din pericolul social al faptei săvârșite, unul dintre criteriile de individualizare a pedepsei, art. 72 C.pen. are în vedere gradul de pericol social concret al acelei fapte, care nu poate fi conceput în afara oricărei legături cu pericolul social abstract, el nefiind decât concretizarea acestuia din urmă.

Dacă orice pedeapsă se aplică infractorului pentru ca, pe această cale, să se obțină intimidarea, și, în cele din urmă, reeducarea lui, în scopul săvârșirii de noi infracțiuni, atunci în mod necesar ea trebuie să fie adaptată și persoanei celui căruia îi este destinată.

Revenind la speță, Curtea constată, că, instanța de fond a reținut, în mod justificat, în favoarea inculpaților circumstanțe atenuante, în condițiile art. 74 lit.a) C.pr.pen.(buna conduită a inculpaților înainte de săvârșirea faptelor, dedusă din lipsa antecedentelor penale și atitudinea corespunzător în comunitate, sunt neîndoielnic elemente de natură a caracteriza persoana inculpaților și de a indica o periculozitate socială mai redusă a acestora), însă a dat dovadă de o clemență excesivă, față de inculpați, prin coborârea pedepselor aplicate mult sub minimul special prevăzut de lege.

Pe lângă faptul că faptele săvârșite de inculpați sunt neîndoielnic grave, nu se poate face abstracție nici de atitudinea constant nesinceră de care au dat dovadă aceștia, pe parcursul procesului penal, încercând să împiedice aflarea adevărului. Neasumarea și neconștientizarea gravității faptelor comise, în condițiile existenței unor probe de vinovăție, conduc la concluzia că pentru acești inculpați, scopul educativ al pedepselor poate fi atins decât prin aplicarea unui tratament sancționator mai sever.

Astfel, Curtea reține că, chiar dacă s-a constatat incidența circumstanțelor atenuante, față de împrejurarea că inculpații sunt infractori primari, având o conduită corespunzătoare săvârșirii faptei, nu se poate ignora împrejurarea că faptele comise de către aceștia afectează grav valori sociale ocrotite de legea penală, urmând a se avea în vedere și celelalte împrejurări care constituie circumstanțe reale ale săvârșirii faptelor, precum și circumstanțele personale defavorabile inculpaților, expuse anterior.

În consecință, procedând la reindividualizarea pedepselor, ținând seama de art. 72 C.pen., în special gradul de pericol social al faptelor săvârșite, dedus din mijloacele și împrejurările de săvârșire ( în mod organizat, de mai multe persoane împreună, înarmate), urmările produse, dar și datele care caracterizează persoana inculpaților, Curtea va majora pedepsele, astfel cum se va arăta mai jos, apreciind că numai astfel, se va asigura realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este definit prin art. 52 C.pen.

Totodată, se va ține cont de critica parchetului, referitoare la aplicarea pedepselor complementare, acestea urmând a fi aplicate corect, pe lângă pedeapsa principală ce va fi aplicată fiecărui inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 rap. la art.2 din Legea nr.39/2002, fiind nelegală aplicarea acesteia direct pe lângă pedeapsa rezultantă, așa cum s-a reținut și anterior.

Prin urmare, față de inculpatul B. R. se vor majora pedepsele aplicate după cum urmează:

- de la 3 ani închisoare la 4 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 rap. la art.2 din Legea nr.39/2002, cu aplicarea art. 74 lit.a) rap.la art. 76 C.pen. și se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a) teza a II-a, lit.b) C.pen., pe o durată de 2 ani.

- de la 2 ani închisoare la 5 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin.1, 2 și 5 C.pen., cu aplicarea art. 74 lit.a) rap.la art. 76 C.pen.

În baza art. 33 – 34 C.pen. și art. 35 C.pen., se vor contopi pedepsele stabilite, în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul B. R. să execute, în final, 5 ani închisoare la care adaugă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de prev. de art. 64 alin.1 lit.a) teza a II-a, lit.b) C.pen. pe o durată de 2 ani.

Față de inculpatul S. P. P. D., pedepsele vor fi majorate aplicate după cum urmează:

- de la 2 ani închisoare la 4 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 rap. la art.2 din Legea nr.39/2002, cu aplicarea art. 74 lit.a) rap.la art. 76 C.pen. și se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a) teza a II-a, lit.b) C.pen., pe o durată de 2 ani.

- de la 1 an închisoare la 4 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin.1, 2 și 5 C.pen., cu aplicarea art. 74 lit.a) rap.la art. 76 C.pen.

- de la 1 an închisoare la 2 ani și 10 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 250 alin. 5 C.pen., cu aplicarea art. 74 lit.a) rap.la art. 76 C.pen.

În baza art. 33 – 34 C.pen. și art. 35 C.pen., se vor contopi pedepsele stabilite, în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul S. P. P. D. să execute, în final, 4 ani închisoare la care adaugă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de prev. de art. 64 alin.1 lit.a) teza a II-a, lit.b) C.pen.pe o durată de 2 ani.

Față de inculpatul E. I., se vor majora pedepsele aplicate după cum urmează:

- de la 2 ani închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 rap. la art.2 din Legea nr.39/2002, cu aplicarea art. 74 lit.a) rap.la art. 76 C.pen. și se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a) teza a II-a, lit.b) C.pen., pe o durată de 2 ani.

- de la 1 an închisoare la 2 ani și 10 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 250 alin. 5 C.pen., cu aplicarea art. 74 lit.a) rap.la art. 76 C.pen.

În baza art. 33 – 34 C.pen. și art. 35 C.pen., se vor contopi pedepsele stabilite, în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul E. I. să execute, în final, 2 ani și 10 luni închisoare la care adaugă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute prev. de art. 64 alin.1 lit.a) teza a II-a, lit.b) C.pen. pe o durată de 2 ani.

Diferența de cuantum al pedepselor aplicate între cei trei inculpați, este rezultatul, pe de o parte, a rolului îndeplinit în cadrul grupului infracțional organizat și a numărului de infracțiuni săvârșite de fiecare ( s-a avut în vedere în acest sens, gradul mai mare de implicare în activitatea infracțională a inculpatului B. R.), iar pe de altă parte, de gradul social concret al acestora, de periculozitatea și capacitatea de reeducare a acestora, precum și de celelalte date personale (absolvirea de cursuri superioare, situația familiară – în cazul inculpaților S. P. P. D. și B. R.).

În consecință, față de aceste considerente, cererea inculpaților de reducere a pedepselor nu poate fi primită, întrucât ar lipsi de conținut dispozițiile art. 72 și 52 C.pen, și ar constitui o manifestare de clemență nejustificată în raport cu natura și gravitatea deosebită a faptelor comise și cu persoana inculpaților, care nu ar face decât să încurajeze la modul general astfel de tipuri de comportament antisocial și ar afecta nivelul încrederii societății în actul de justiție, chemat să dea o ripostă fermă și proporțională cu gravitatea faptelor comise,

În ceea ce privește modalitatea de executare, față de cuantumul pedepselor rezultante aplicate inculpaților S. P. P. D. și B. R., în mod evident, aceasta nu poate fi decât cu executare efectivă, conform art.57 C.pen.

În cazul inculpatului E. I., instanța de apel reține că, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, ca mijloc de individualizare judiciară a pedepsei, poate fi acordată de către instanță, dacă se apreciază că, scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim privativ de libertate, ori, în speță, față de natura infracțiunilor comise și de modul concret de săvârșire, inculpatul acționând în cadrul unui grup infracțional organizat, în circumstanțele ce au fost anterior menționate, dovedește un comportament care nu permite presupunerea că aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere ar fi suficientă pentru a se realiza reeducarea sa și prevenirea comiterii de noi infracțiuni.

În consecință, apreciază Curtea, că în cazul acestui inculpat, pedeapsa rezultantă de 2 ani și 10 luni închisoare, cu executare în regim de detenție, este aptă să corespundă scopului preventiv și de reeducare al pedepsei, consființit prin dispozițiile art. 52 C.pen., cât și principiului proporționalității între gravitatea concretă a faptei și datele personale ale inculpatului, pe de o parte, și sancțiunea aplicată, pe de altă parte.

În temeiul art. 383 alin. 1 ind.1 și alin.2 C.pr.pen. raportat la art. 350 C.pr.pen., se va deduce detenția preventivă, pentru fiecare inculpat, de la data de 14.03.2012 la zi și se va menține starea de arest față de aceștia.

Tot, sub aspectul laturii penale, Curtea constată că, se impune confiscarea, temeiul art. 118 lit.e) C.pen., de la fiecare dintre inculpații Ș. E. și B. R., a câte 2266,66 Euro, reprezentând suma obținută în urma infracțiunii prev. de art. 194 alin.1 C.pen. săvârșită împotriva persoanei vătămate M. V., având în vedere că, acesta din urmă a renunțat la calitatea de parte civilă în cauză.

Cât privește motivul de apel al parchetului, referitor la luarea măsurii de siguranță a expulzării inculpatului Ș. E., Curtea constată, în primul rând că, reprezentantul ministerului public a arătat cu ocazia dezbaterilor că se renunță la această critică, însă cu toate acestea, supunând-o analizei, instanța o găsește nefondată, întrucât inculpatul are statut de apatrid, persoană fără cetățenie, tolerat pe teritoriul României (conform adresei emise de Inspectoratul General pentru Imigrări – fila nr.53, vol.II, dosar apel) și are domiciliul în municipiul București (conform actului de la fila nr.78 vol.II, dosar apel), neexistând nicio dovadă că ar avea domiciliu pe teritoriul altul stat, or, expulzarea trebuie să aibă o destinație precisă.

Sub aspectul laturii civile, Curtea apreciază ca întemeiate criticile formulate de părțile civile B. D., C. I. și D. R., cu privire la cuantumul daunelor morale acordate, pe care îl va majora corespunzător.

În speță, așa cum, în mod corect, a reținut instanța de fond, sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, în condițiile în care faptele inculpaților sunt de natură să producă prejudicii morale, existând legătură de cauzalitate, fiind indubitabil că părților civile, fie în calitate de victime ale agresiunii, fie în calitate de victime a presiunilor fizice și psihice la care au fost supuse, au suferit, din punct de vedere moral.

Totodată, Curtea reține că, stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial, include o doza de aproximare, ceea ce este de esența unui proces de apreciere, nefiind expresia unei realități materiale, susceptibila de o constatare obiectivă, însa pot fi avute în vedere o . criterii si anume consecințele negative suferite de cel în cauza în plan fizic si psihic, importanta valorilor sociale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori si intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectata situația familială, profesională si sociala, iar cel care le pretinde îi revine sarcina sa producă un minimum de argumente si indicii din care sa rezulte în ce măsura i-a fost produs un prejudiciu nepatrimonial.

Raportat la datele speței, Curtea apreciază că, acordarea unei despăgubiri, reprezentând daune morale de 20.000 lei, în cazul părții civile B. D., de 10.000 lei, în cazul părții civile D. R. și respectiv de 10.000 lei, în cazul părții civile C. I., este în măsură să reflecte, atât indiciile si argumentele pretinse de părțile civile (prin apelul motivat), cât si celelalte criterii arătate, așa încât instanța de apel consideră ca aceste valori sunt este proporționale, adecvate și suficiente, în raport cu traumele produse victimelor, cu consecințele fizice si psihice, valorile lezate, gradul de percepție al acestora.

Având în vedere că, apelul inculpatului M. G. va fi disjuns, la plata despăgubirilor morale amintite anterior, nu va fi obligat și acest inculpat, acest aspect urmând a fi analizat cu ocazia examinării căii de atac exercitată de acesta.

Tot sub aspectul laturii civile, Curtea constată că, se impune înlăturarea dispoziției din sentință referitoare la obligarea inculpaților S. P. P. D. și E. I. la plata sumei de 10.000 lei, reprezentând daune morale, către partea vătămată N. C., având în vedere că, cu ocazia audierii în faza apelului, acesta a declarat că renunță la calitatea de parte civilă în cauză și că nu mai are pretenții de la inculpați.

Întrucât în timpul judecării cauzei în apel, partea civilă N. C. a învederat și faptul că înțelege să-și retragă calea de atac promovată în cauză, situație în care devin incidente prevederile art. alin. 1 C.proc.pen., această manifestare de voință fiind posibilă oricând, până la închiderea dezbaterilor la instanța de control judiciar, Curtea urmează să se ia act de voința apelantului parte civilă N. C. privind retragerea apelului formulat.

În consecință, față de aceste considerente, în temeiul art. art. 379 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală, va admite apelurile declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT- Serviciul Teritorial M., de către inculpatul Ș. E. și de către părțile civile B. D., C. I. și D. R. va desființa, în parte, sentința penală atacată, va descontopi pedepsele rezultante aplicate inculpaților B. R., S. P. P. D. și E. I., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, iar cu privire la inculpatul Ș. E. desface pedeapsa de 11 ani închisoare, în pedepsele componente și descontopește pedeapsa rezultantă aplicată în prezenta cauză, repunând pedepsele componente, în individualitatea lor și cauza va fi rejudecată, în sensul considerentelor anterioare, iar pentru dispozițiile sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii, se vor aplica dispozițiile art. 382 C.pr.pen. și vor fi menținute.

Față de considerentele expuse, în baza art. art. 379 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații B. R., S. P. P. D. și E. I..

Totodată, în temeiul art. 199 C.pr.pen., având în vedere că, lipsa apărătorului ales B. A. a fost justificată la termenul din data de 13.03.2013, instanța va admite cererea de scutire de la plata amenzii judiciare formulată de avocat B. A. și va dispune scutirea de la plata amenzii judiciare, în cuantum de 1000 lei, aplicată prin încheierea din data de 13.03.2013.

Conform art. 192 alin.2 C.pr.pen., va obliga pe fiecare dintre inculpații B. R., S. P. P. D. și E. I. la câte 1400 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, în cuantum de câte 400 lei, vor fi avansate din fondurile M.J.

În conformitate cu art. 192 alin.2 C.pr.pen., obligă partea civilă N. C. la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform art. 192 alin.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare determinate de apelul parchetului, de apelul inculpatului Ș. E. și de apelurile părților civile B. D., C. I. și D. R. rămân în sarcina statului, iar onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului Ș. E., în cuantum de 400 lei, va fi avansat din fondurile M.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelurile declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT- Serviciul Teritorial M., de către inculpatul Ș. E. și de către părțile civile B. D., C. I. și D. R., împotriva sentinței penale nr. 59 din data de 14 martie 2012 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ .

Desființează, în parte, sentința penală atacată și rejudecând,

Descontopește pedepsele rezultante aplicate inculpaților B. R., S. P. P. D. și E. I., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, iar cu privire la inculpatul Ș. E. desface pedeapsa de 11 ani închisoare, în pedepsele componente și descontopește pedeapsa rezultantă aplicată în prezenta cauză, repunând pedepsele componente, în individualitatea lor.

1.Reține în favoarea inculpatului Ș. E. dispozițiile art. 19 alin.1 din Legea nr. 682/2002.

Înlătură dispoziția privind menținerea liberării condiționate pentru restul de 646 zile rămas de executat conform sentinței penale nr. 1764/27.09.2007 a Judecătoriei G..

Menține pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 7 rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) C.pen. și art. 19 alin. 1 din Legea nr. 682/2002, de 5 ani închisoare și aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a, lit. b) C.pen., pe o durată de 3 ani.

Reduce pedepsele aplicate inculpatului pentru cele trei infracțiuni prev. de art. 194 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C.pen. și art. 19 alin. 1 din Legea nr. 682/2002, de la 3 ani și respectiv 4 ani închisoare, la câte 2 ani și 6 luni închisoare.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 182 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C.pen. și art. 19 alin. 1 din Legea nr. 682/2002 de la 5 ani la 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 – 34 C.pen. și art. 35 C.pen., contopește pedepsele stabilite, în pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, la care adaugă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a, lit. b) C.pen.

Menține revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin s.p. nr. 572/18.04.2007 a Tribunalului București, definitivă prin d.p. nr. 5657/27.11.2007 a Curții de Apel București, pe care o adaugă la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, aplicată în prezenta cauză, urmând ca, în final, inculpatul Ș. E. să execute 11 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a, lit. b) C.pen., cu titlu de pedeapsă complementară.

Deduce în continuare detenția preventivă de la data de 14.03.2012 la zi și menține starea de arest față de inculpat.

1. Majorează pedepsele aplicate inculpatului B. R. după cum urmează:

- de la 3 ani închisoare la 4 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2002, cu aplicarea art. 74 lit. a) rap. la art. 76 C.pen. și aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a, lit. b) C.pen., pe o durată de 2 ani.

- de la 2 ani închisoare la 5 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. 1, 2 și 5 C.pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) rap. la art. 76 C.pen.

În baza art. 33 – 34 C.pen. și art. 35 C.pen., contopește pedepsele stabilite, în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul B. R. să execute, în final, 5 ani închisoare la care adaugă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a, lit. b) C.pen. pe o durată de 2 ani.

2. Majorează pedepsele aplicate inculpatului S. P. P. D. după cum urmează:

- de la 2 ani închisoare la 4 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 rap. la art.2 din Legea nr.39/2002, cu aplicarea art. 74 lit. a) rap. la art. 76 C.pen. și aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a, lit. b) C.pen., pe o durată de 2 ani.

- de la 1 an închisoare la 4 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. 1, 2 și 5 C.pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) rap. la art. 76 C.pen.

- de la 1 an închisoare la 2 ani și 10 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 250 alin. 5 C.pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) rap. la art. 76 C.pen.

În baza art. 33 – 34 C.pen. și art. 35 C.pen., contopește pedepsele stabilite, în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul S. P. P. D. să execute, în final, 4 ani închisoare la care adaugă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a, lit. b) C.pen. pe o durată de 2 ani.

Deduce în continuare detenția preventivă de la data de 14.03.2012 la zi și menține starea de arest față de inculpat.

3.Majorează pedeapsa aplicată inculpatului E. I. după cum urmează:

- de la 2 ani închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 rap. la art.2 din Legea nr.39/2002, cu aplicarea art. 74 lit. a) rap. la art. 76 C.pen. și aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a, lit. b) C.pen., pe o durată de 2 ani.

- de la 1 an închisoare la 2 ani și 10 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 250 alin. 5 C.pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) rap. la art. 76 C.pen.

În baza art. 33 – 34 C.pen. și art. 35 C.pen., contopește pedepsele stabilite, în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul E. I. să execute, în final, 2 ani și 10 luni închisoare la care adaugă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a, lit. b) C.pen. pe o durată de 2 ani.

Deduce în continuare detenția preventivă de la data de 14.03.2012 la zi și menține starea de arest față de inculpat.

5. În temeiul art. 118 lit. e) C.pen. confiscă de la fiecare dintre inculpații Ș. E. și B. R. câte 2266,66 Euro, reprezentând suma obținută în urma infracțiunii prev. de art. 194 alin. 1 C.pen. săvârșită împotriva persoanei vătămate M. V..

6. Obligă pe inculpatul Ș. E. la plata sumei de 20.000 lei, reprezentând daune morale, către partea civilă B. D. .

Obligă pe inculpații Ș. E. și B. R., în solidar, la plata sumei de 10.000 lei, reprezentând daune morale, către partea civilă D. R..

Obligă pe inculpații Ș. E., B. R. și S. P. P. D. în solidar, la plata sumei de 10.000 lei, reprezentând daune morale, către partea civilă C. I..

Înlătură dispoziția de obligare a inculpaților S. P. P. D. și E. I. la plata sumei de 10.000 lei, reprezentând daune morale, către partea vătămată N. C..

7. Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații B. R., S. P. P. D. și E. I..

8. Ia act de retragerea apelului de către partea civilă N. C..

Menține celelalte dispoziții ale sentinței, care nu contravin prezentei decizii.

Admite cererea de scutire de la plata amenzii judiciare formulată de avocat B. A..

Dispune scutirea de la plata amenzii judiciare, în cuantum de 1000 lei, aplicată prin încheierea din data de 13.03.2013.

Obligă pe fiecare dintre inculpații B. R., S. P. P. D. și E. I. la câte 1400 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, în cuantum de câte 400 lei, vor fi avansate din fondurile M.J.

Obligă partea civilă N. C. la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare determinate de apelul parchetului, de apelul inculpatului Ș. E. și de apelurile părților civile B. D., C. I. și D. R. rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului Ș. E., în cuantum de 400 lei, va fi avansat din fondurile M.J.

Disjunge apelul declarat de inculpatul M. G. și acordă termen pentru soluționare la data de 08.05.2013.

Cu recurs.

Pronunțată în ședința publică de la 25 martie 2013.

Președinte, Judecător,

L. B. A. D.

Grefier,

E. L.

Red.jud.A.D.

j.f.F.B.

← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 600/2013. Curtea...		Traficul de persoane. Legea 678/2001 art. 12. Decizia nr.... →

Lipsirea de libertate în mod ilegal. Art. 189 C.p.. Decizia nr. 91/2013. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Lipsirea de libertate în mod ilegal. Art. 189 C.p.. Decizia nr. 91/2013. Curtea de Apel CRAIOVA