Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 560/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 560/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 12-03-2013 în dosarul nr. 560/2013
Dosar nr._ - menținere arestare preventivă -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.560
Ședința publică de la 12 Martie 2013
PREȘEDINTE V. Trifănescujudecător
C. Crăciunoiujudecător
D. Filimonjudecător
Grefier M. I.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. C.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
c.c.c.
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de P. de pe lângă T. O. și inculpatul V. I., împotriva încheierii nr.23 din 6 martie 2013, pronunțată de T. O., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns inculpatul V. I., asistat de avocat I. E., apărător oficiu, inculpatul G. I. L., asistat de avocat N. P., apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Reprezentantul parchetului a criticat încheierea pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod greșit s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara cu privire la inculpatul G. I. L., deoarece subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de acesta, iar lăsarea lui în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică și se impune menținerea în continuare a arestării preventive față de acesta.
Avocat N. P. pentru inculpatul G. I. L., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii recurate ca legală și temeinică, deoarece s-au schimbat temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă a acestuia, iar expertiza ADN nu confirmă existența urmelor papilare și nu există probe că inculpatul s-a aflat la locul faptei, astfel încât corect s-a înlocuit măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Avocat I. E. pentru inculpatul V. I., a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și revocarea măsurii arestării preventive, întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Reprezentantul parchetului cu privire la recursul declarat de inculpatul V. I. a solicitat respingerea acestuia ca nefondat și obligarea recurentului la cheltuieli judiciare statului.
Inculpații, având pe rând ultimul cuvânt, sunt de acord cu concluziile apărătorilor, inculpatul V. I. arătând că a fost amenințat de inculpatul G. I..
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea nr.23 din 6 martie 2013, T. O., în baza art. 3002 rap. la art. 160b alin. 1 și 2 C.p.p. rap. la art. 139 alin. 1 C.p.p. a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive aplicată inculpatului G. I. L. - fiul lui I. și S., născut la data de 18.05.1987 în Corabia, județ O., domiciliat în Corabia, ..35, județ O., CNP –_ în prezent deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță C., cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea Tribunalului O..
S-a revocat mandatul de arestare preventivă nr. 24/10.05.2012 emis de T. O. în dosarul nr._ și s-a dispus punerea în libertate a inculpatului G. I. L. dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză, după rămânerea definitivă a prezentei.
În baza art. 145 iar în baza art.145 alin.1/1 c.p.p., s-a dispus ca inculpatul sa respecte următoarele obligații:
a. sa se prezinte la organul de urmărire penala sau, după caz, la instanța de judecata ori de câte ori este chemat;
b. sa se prezinte la organul de politie desemnat cu supravegherea respectiv Poliția Orașului Corabia, jud.O., conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de câte ori este chemat.
c. sa nu își schimbe locuința, fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura, T. O..
d. sa nu folosească si sa nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art. 145 alin 1 indice 2 lit.c) C.p.p. pe durata măsurii, inculpatului i s-a interzis să nu se apropie și să nu comunice direct sau indirect cu martorii P. M., Neșa Fonti,E. M., C. S., D. T.,D. F.,P. M.,L. S.,M. R. M.,B. M. I.,M. N.,Serdan G.,M.-Mauzi (V.) L., B. M.- Teo, P. P. L.,G. V., I. G., P. V. D.,M. N.,V. I..
S-au pus în vedere inculpatului prevederile art. 145 alin. 22 și alin. 3 C.p.p.
In baza art.145 alin.2/1 c.p.p., copie de pe încheiere va fi comunicata inculpatului, locului de reținere – PMS C., secției de politie in a cărei raza teritoriala locuiește acesta, respectiv Poliția Orașului Corabia, județul O., Poliției de Proximitate, Inspectoratului Jud.O. al Jandarmeriei, Inspectoratului general al poliției de frontieră și organelor competente să elibereze pașaportul, in vederea asigurării respectării obligațiilor ce le revin.
În baza art.300/2 rap. la art. 160/b alin. 3 C.p.p. s-a constatat legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului V. I. - fiul lui S. și M., născut la data 20.08.1989 în orașul Corabia, jud.O., domiciliat în orașul Corabia, ., jud. O., CNP –_ în prezent deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță C. și s-a menținut măsura preventivă a arestării inculpatului V. I. constatând că temeiurile care au determinat arestarea subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă T. O. au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv inculpații G. I. L. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 192 alin. 1 și 2 C.p., 174 alin 1 C.p., art. 176 alin. 1 lit. a si d C.p., art. 211 alin. 1, alin. 2, lit. b și alin. 2/1, lit. a, b și c C.p. și art. 217 alin. 1 și 4 C.p. cu aplic. art. 33 lit. a C.p. și V. I. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 192 alin. 1 și 2 C.p. și art. 211 alin. 1, alin. 2, lit. b și alin. 2/1, lit. a, b și c C.p., reținându-se în sarcina acestora că în noaptea de 28.04.2012 în jurul orei 03,30, inculpatul V. I. împreună cu inculpatul G. I. L. ar fi pătruns fără drept în curtea locuinței victimei B. P. I. din orașul Corabia, jud.O., inculpatul G. I. L. s-ar fi înarmat cu un topor găsit în curtea victimei, apoi ambii inculpați ar fi intrat în locuința victimei de unde ar fi sustras bani - suma de aprox.4000 lei și bijuteriile pe care victima le avea asupra sa (lănțișor cu cruciuliță, cercei, verighetă și inel din aur), după care, în timp ce se îndreptau spre ieșirea din locuință, inculpatul G. I. L. ar fi lovit-o de mai multe ori în zona capului și a gâtului cu un corp tăietor-despicător (topor) și cu un corp tăietor-înțepător, provocându-i leziuni traumatice care au condus la decesul acesteia, iar ulterior a incendiat imobilul.
De asemenea, prin rezoluția procurorului dispusă în dosarul Parchetului de pe lângă T. O., nr.241/P/2012 la data de 09 mai 2012 ora 19:15, în baza art.228C.p.p. s-a început urmărirea penală împotriva numiților:
1. G. I. L. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.192 alin.1 și 2, art.174 alin.1, art.176 alin.1 lit.a și d C.p, art.211 alin.1, alin.2 și alin 2/1 lit.a, b și c C.p. și art.217 alin.1 și 4 C.p. cu aplic. art.33 lit.a C.p;
2.V. I. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.192 alin.1 și 2, art.26C.p. rap. la art.208 alin.1- art.209 alin.1 lit.a și g C.p, cu aplic. art.33 lit.a C.p.
Pentru a dispune arestarea preventivă, instanța a reținut, în esență, că sunt întrunite condițiile prev. art.148 lit.f C.p.p. rap. la art.143C.p.p. respectiv că există probe care justifică bănuiala legitimă privind săvârșirea faptei penale pentru care inculpații sunt cercetați, că pedeapsa prev. de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
La data de 30.10.2012, în baza art. 264C.p.p. a fost înaintat Tribunalului O. rechizitoriul Parchetului de pe lângă T. O. nr.241/P/2012 din 30.10.2012 prin care s-a dispus în baza art. 262 pct.1 lit.b C.p.p. trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților G. I. L. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 192 alin. 1 și 2 C.p., 174 alin 1 C.p., art. 176 alin. 1 lit. a si d C.p., art. 211 alin. 1, alin. 2, lit. b și alin. 2/1, lit. a, b și c C.p. și art. 217 alin. 1 și 4 C.p. cu aplic. art. 33 lit. a C.p. și V. I. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 192 alin. 1 și 2 C.p. și art. 211 alin. 1, alin. 2, lit. b și alin. 2/1, lit. a, b și c C.p.,menținându-se în temeiul art. 300/1 c.p.p. și ulterior în baza art. 300/2 C.p.p. măsura arestării preventivă.
Analizând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților G. I. L. și V. I., în raport de actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat următoarele:
La termenul din data de 06.08.2013, în ședință publică, inculpatul V. I., care nu a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii împotriva vieții victimei, a solicitat să dea declarație, care a fost consemnată și atașată la dosarul cauzei, declarație în care a susținut că el este cel care a ucis victima în modul descris în actul de sesizare și că la dosar nu există nici o dovadă cu privire la prezența lui G. I. L. în domiciliul victimei pentru faptul că acesta nu a fost în realitate acolo.
Conform dispozițiilor art. 160/b alin. 2 Cod de procedură penală, atunci când în cursul judecății instanța verifică periodic legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive „ dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifica privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.”
Fără a face o verificare a fondului cauzei și a încadrării juridice, însă fără a ignora actele și lucrările dosarului între care se regăsește și probatoriul cauzei, tribunalul reține că măsura arestării preventive a inculpatului G. I. L. nu mai este oportună, în acest moment al procedurii judiciare.
În cursul obligației procedurale periodice de verificarea a temeiniciei și legalității arestării preventive conform art. 3002 și art. 160b C.p.p. T. apreciază că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive aplicată inculpatului menționat mai sus cu măsura preventivă a obligării de nu părăsi orașul Corabia jud. O..
În acest sens s-au reținut argumentele de mai jos.
În primul rând, s-a constatat că sunt întrunite condițiile prevăzute în ipoteza normei de procedură de la art. 139 alin. 1 C.p.p. deoarece au intervenit schimbări în temeiurile care au justificat luarea și menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului G. I. L..
Astfel, chiar dacă procedura judiciară prevăzută în art. 300/2 Cod de procedură penală nu vizează verificarea fondului cauzei și tragerea la răspundere penală a persoanei vinovate de săvârșirea unei infracțiuni, judecătorul nu o poate trata ca pe o entitate separată, fără legătură cu întreaga cauză dedusă judecății.
De aceea, instanța a apreciat că nu poate fi ignorată răsturnarea probelor ce au fost avute în vedere la luarea și menținerea măsurii arestării preventive.
O schimbare importantă în probatoriul cauzei poate constitui uneori, ca și în cauza de față, acea încetare, respectiv modificare a temeiurilor ce au fost avute în vedere la luarea și mai apoi menținerea măsurii arestării preventive.
Judecătorul care dispune cu privire la menținerea măsurii preventive nu se poate antepronunța cu privire la fondul cauzei, însă trebuie să verifice orice schimbare a temeiurilor avute în vedere anterior cu privire la măsura preventivă a arestării, întrucât, dintre măsurile preventive prevăzute de lege aceasta este cea mai gravă,indiferent de gravitatea infracțiunii pentru care inculpatul este cercetat.
În esența, trebuie reținut ca cercetarea si judecarea in stare de liberate a unui inculpat este regula (CEDO Labita împotriva Italiei si Stasaitis împotriva Lituaniei) iar acest fapt nu înseamnă nepedepsirea unui inculpat si nu trebuie sa fie conceputa in opinia publica ca un sentiment de insecuritate ori a ideii ca justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor activitatea infracționale, ci doar faptul ca, implicând o atingere grava adusa libertății persoanei, măsura arestării preventive nu poate fi dispusa, respectiv menținută decât cu respectarea stricta a dispozițiilor legale si cu asigurarea tuturor garanțiilor in vederea înlăturării arbitrariului, abuzului si excesului.
Astfel fiind, doar o presupusa reacție de dezaprobare publica a faptei comise – normale de altfel in cazul oricărei infracțiuni - nu poate fi prin ea însăși un argument hotărâtor in menținerea arestării.
Pe de alta parte, in cauza nici nu s-ar putea retine ca lăsarea in libertate a inculpatului ar creste riscul reinterării de către acesta a unui comportament infracțional, în condițiile existentei unei proceduri judiciare penale în desfășurare, care presupune ca inculpatul cunoaște deja ca se află in atenția organelor judiciare, riscul comiterii unor fapte similare este sensibil redus, nesubzistând condiția existentei unui pericol social concret.
În jurisprudența Curții Europene în aplicarea disp. art. 5 privind dreptul la siguranță și libertate și în dispozițiile art. 53 alin. 2 din Constituția României, s-a stabilit că restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți, în speță dreptul la libertate – poate fi dispusă doar dacă este necesară într-o societate democratică consacrându-se principiul proporționalității, al aprecierii în mod concret, a criteriilor de individualizare a măsurilor preventive dar și al oportunității ei și adecvarea ei cauzală.
Constituind o măsură cu caracter de excepție prin care o persoană prezumată nevinovată este lipsită de libertate, dispunerea ei se justifică numai în condițiile în care sunt îndeplinite condițiile legale și numai dacă luarea și menținerea măsurii este absolut necesară în cauză, ceea ce nu se poate susține în speța dedusă judecății, în acest moment procesual.
Pentru asigurarea scopului procesului penal și menținerii unui contact permanent al inculpatului G. I. L. cu organele de anchetă, instanța apreciază insa, că se impune față de acesta luarea unei măsuri preventive, mai puțin restrictivă, anume aceea de a nu părăsi țara, suficientă, proporțională și pe deplin justificată, în raport cu situația de fapt ce rezultă în acest moment procesual din dosarul cauzei .
În considerarea acestor aspecte în temeiul art. 300 ind. 2 și art. 160 ind. b alin. 2 c.p.p. rap. la art. 139 alin. 1 C.p.p., verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului G. I. L., instanța a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara prev. de art. 145 ind. 1 C.p.p., iar în baza art.145 alin.1/1 c.p.p., inculpatul a fost obligat sa respecte obligațiile arătate,
În ceea ce privește legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului V. I., în raport de actele și lucrările dosarului, tribunalul a apreciat că există și în prezent temeiurile care au justificat această măsură preventivă în cursul urmăririi penale conform hotărârilor judecătorești menționate anterior, fiind incident cazul de arestare prev. de art.148 alin.1 lit. f C.p.p și dispoz. art.5 paragraful 1 lit. c din CEDO privind existența indiciilor temeinice ce determină presupunerea rezonabilă a implicării acestui în comiterea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, limitele pedepsei și pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea inculpatului în libertate, în raport de toate circumstanțele cauzei, respectiv gravitatea faptei, modalitatea comiterii acesteia, amploarea fenomenului infracțional, consecințele, iar menținerea acestei măsuri preventive se impune în continuare.
Astfel, în cauză există indicii temeinice că în noaptea de 28.04.2012 în jurul orei 03,30, inculpatul a pătruns fără drept în curtea locuinței victimei B. P. I. din orașul Corabia, jud.O., a intrat în locuința victimei de unde au fost sustrasi bani - suma de aprox.4000 lei și bijuteriile pe care victima le avea asupra sa (lănțișor cu cruciuliță, cercei, verighetă și inel din aur), iar după ieșirea sa din locuință victima era ucisă iar camera acesteia incendiată.
Temeiurile care au fundamentat măsura arestării preventive nu s-au schimbat, situație în care instanța a apreciat că nu se impune a se lua o măsură preventivă mai puțin severă, această măsură preventivă fiind pe deplin justificată și proporțională și în prezent.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs Parchetului de pe lângă T. și inculpatul V. I..
Reprezentantul parchetului a criticat încheierea pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod greșit s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara cu privire la inculpatul G. I. L., deoarece subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de acesta, iar lăsarea lui în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică și se impune menținerea în continuare a arestării preventive față de acesta.
Inculpatul V. I. a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și revocarea măsurii arestării preventive, întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Recursul Parchetului de pe lângă T. O. este fondat și urmează a fi admis, iar recursul inculpatului V. I. este nefondat și urmează a fi respins, din următoarele considerente:
Examinând încheierea recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea constată că în mod greșit T. O. a dispus în baza art.3002 rap.la art.160b alin.1 și 2 Cod pr.penală rap.la art.139 alin.1 Cod pr.penală, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara față de inculpatul G. I. L., apreciind că măsura arestării preventive a inculpatului nu mai este oportună în acest moment al procedurii judiciare, deoarece s-au schimbat temeiurile care au justificat luarea acesteia.
În acest sens, deși cu ocazia primei audieri, în ședința publică de la 16 ianuarie 2013, inculpatul V. I. a recunoscut faptele reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform dispozițiilor art.3201 Cod pr.penală, ulterior în ședința publică de la 6 martie 2013 acesta a revenit asupra declarațiilor anterioare, arătând că el este autorul faptei, la comiterea acesteia fiind singur și nu a participat în niciun fel inculpatul G. I. L..
Urmare acestei declarații, instanța de fond a dispus în mod nejustificat, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara față de inculpatul G. I. L., ignorând declarațiile date de inculpatul V. I. pe parcursul urmăririi penale, dar și în fața instanței de judecată în care a descris în mod amănunțit derularea evenimentelor și modul în care a acționat inculpatul G. I. L., respectiv lovirea victimei cu toporul și cuțitul de către acesta, împrejurarea că a purtat mănuși chirurgicale, indicând modul și locurile în care și-a incendiat mânușile și îmbrăcăminte pe care le-a purtat în momentul săvârșirii faptei.
Pe de altă parte, relevante sunt declarațiile celor doi inculpați, dar și declarațiile martorilor Serdan G., M. Mauzi (V.) L., B. M. Teo și P. P. L., conform cărora în noaptea săvârșirii faptei cei doi inculpați au fost văzuți tot timpul împreună și tot împreună s-au deplasat la București având asupra lor sume de bani și bijuterii.
Martorii M. L. și B. M. fiind audiați, au relatat că au văzut la inculpați bijuterii a căror descriere corespunde cu cea a bijuteriilor pe care le avea victima.
De asemenea, cei doi martori și-au menținut declarațiile date la urmărirea penală și cu ocazia audierii lor de către instanța de fond, arătând însă că nu-și amintesc exact ce au declarat și modul cum s-au petrecut lucrurile datorită trecerii timpului și împrejurării că și ei consumaseră etnobotanice.
Relevantă este și împrejurarea că, cu ocazia cercetării la fața locului în încăperea în care a fost omorâtă victima au fost identificate două topoare, martorul P. M., fratele victimei menționând că unul dintre acestea, respectiv corpul delict care era ars aparținea victimei, iar cel de-al doilea nu a fost văzut niciodată de martor în locuința acesteia, astfel încât este evident că dacă fapta ar fi fost săvârșită de o singură persoană nu erau necesare două topoare.
Nu lipsită de importanță este și împrejurarea că ambii inculpați sunt cunoscuți cu antecedente penale în minorat, iar pe rolul Judecătoriei Corabia se află dosarul nr._, privind pe inculpații G. I. L. și V. I., trimiși în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia nr.592/P/2012 pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev.de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a, g, i Cod penal.
De asemenea, la dosarul cauzei au fost depuse declarația și plângerile formulate la procuror de inculpatul V. I. împotriva inculpatului G. I. L., precum și declarațiile deținuților M. E. și B. D., din care rezultă că acesta a fost martor, în timp ce se deplasa cu duba de la Penitenciar la instanță, când numitul G. I. L. îi spunea lui V. I. să afirme că el este autorul omorului.
Așa fiind și pentru motivele arătate, apreciind că temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpatului G. I. L. nu s-au schimbat, ci subzistă în continuare, iar în favoarea sa nu au intervenit elemente de fapt și de drept care să justifice înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate, în temeiul dispoz.art.38515 pct.2 lit.d Cod pr.penală, se va admite recursul Parchetului de pe lângă T. O., se va casa încheierea cu privire la inculpatul G. I. L. și se va menține măsura arestării preventive față de inculpatul G. I. L..
În baza art.38515 pct.1 lit.b Cod pr.penală, se va respinge recursul inculpatului V. I., iar în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, recurentul-inculpat V. I. va fi obligat la plata sumei de 160 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei reprezintă onorariu apărător oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul Parchetului de pe lângă T. O., împotriva încheierii nr.23 din 6 martie 2013, pronunțată de T. O., în dosarul nr._ .
Respinge recursul inculpatului V. I..
Casează încheierea cu privire la inculpatul G. I. L..
Menține măsura arestării preventive față de inculpatul G. I. L..
Obligă recurentul-inculpat V. I. la plata sumei de 160 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei reprezintă onorariu apărător oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 12 martie 2013.
V. TrifănescuCristina CrăciunoiuDoru F.
Grefier,
M. I.
Red.jud.VT
j.f.E.M.
PS/5.04.2013
| ← Ultrajul. Art. 239 C.p.. Decizia nr. 520/2013. Curtea de Apel... | Infracţiuni privind comerţul electronic. Legea nr. 365/2002.... → |
|---|
