Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 125/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 125/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 12-04-2013 în dosarul nr. 125/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ Nr. 125/2013
Ședința publică de la 12 Aprilie 2013
PREȘEDINTE T. C. B. Judecător
A. C. M. Judecător
Grefier Ș. C. D.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. N. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, soluționarea apelului declarat de Direcția G. a Finanțelor P. H. - Agenția Națională de A. F. împotriva sentinței penale nr. 7 din 17 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ .
La apelul nominal a răspuns inculpat R. P. D., asistat de avocat M. L. L., apărător ales, lipsind partea civilă apelantă DGFP H. – ANAF și partea responsabilă civilmente . SRL prin A. J. Cabinet Individual de Insolventa Vitez A. C..
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, apărătorul inculpatului solicită a se întocmi adresă către partea civilă pentru explicitarea modalității de calcul a penalităților și datoriilor, cerere pusă în discuția părților.
Procurorul pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a cererii formulată.
Instanța respinge cererea apreciind-o ca inutilă și neconcludentă, pentru motivele ce urmează a fi expuse în considerente, după care, constatând apelul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Parchetului pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat, prejudiciul fiind recuperat de către inculpat.
Avocat M. L. L. pune concluzii de respingere a recursului părții civile.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, declară că regretă fapta comisă.
CURTEA,
Asupra apelului de față;
P. sentința penală nr. 7 din 17 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, în baza art. 9 alin.1 lit. b din legea nr. 241/2005 rap. la art. 41 alin. 2 C.p. cu aplicarea art. 3201 C.p.p. și a art. 74 alin. 1 lit. a rap. la art. 76 alin. 1 lit. d C.p., a fost condamnat inculpatul R. P. D. fiul lui P. și M., născut la data de 08.06.1978, în mun. Lupeni, jud. H., cu domiciliul în mun. V., ., ., ., CNP –_, la pedeapsa principală de 1 an închisoare.
În baza art. 65 C.p., s-a înlăturat aplicarea pedepsei complementare de interzicere de drepturi.
În baza art. 81 alin.1 C.p. și a art. 82 alin. 1 C.p., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale a închisorii de mai sus pe durată de 3 ani ce constituie termen de încercare.
În baza art. 71 alin. 2 C.p., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II, lit. b și lit. c C.p.
În baza art. 71 alin. 5 C.p., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL prin administratorul judiciar Cabinet individual de insolvență Vitez A. la plata sumelor de 60.820 lei reprezentând impozit pe profit și 40.627 lei reprezentând TVA cu titlul de despăgubiri pentru daune materiale compensatorii ca și la plata de dobânzi și penalități de întârziere calculate în procent legal asupra sumelor reprezentând impozit pe profit și TVA începând cu ziua următoare scadenței și până la data stingerii debitului, cu titlul de despăgubiri pentru daune moratorii, către partea civilă Min. Fin.- A.N.A.F. – D.G:F.P. H..
S-a constatat că în contul acestor obligații fiscale inculpatul a achitat suma de 101.500 de lei.
În baza art. 11 din legea nr. 241/2005, s-a menținut asupra bunurilor inculpatului măsura asiguratorie a sechestrului aplicată prin procesul verbal din 6 sept. 2012 emis de organele Poliției mun. Caracal jud. O. de până la valoarea despăgubirilor neachitate de mai sus și aplică aceiași măsură în aceiași limită asupra bunurilor părții responsabile civilmente.
A fost obligat inculpat la plata sumei de 500 de lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul O. cu nr. 238/P/2011 emis la data de 17 oct. 2012 a fost trimis în judecată inculpatul R. P. D. pentru comiterea faptei de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin.1 lit. b din Legea nr. 2412/2005 rap. la art. 41 alin. 2 C.p.
În motivarea acestuia s-a arătat că inculpatul în calitate de administrator al . SRL nu a evidențiat în totalitate contabilitatea acesteia operațiunile de vânzări de mărfuri și veniturile realizate astfel producând astfel un prejudiciu bugetului statului prin nerealizarea de către acesta pentru diferența neînregistrată a impozitului pe profit în sumă de 60.820 lei și a TVA –ului în sumă de 40.627 lei.
La termenul de judecată din data de 19 nov. 2012 instanța a luat act în condițiile art. 3201 alin. 1 și 2 teza II-a C.p.p. referitor la recunoașterea vinovăției de declarația inculpatului prin care acesta arată că recunoaște fapta de evaziune fiscală în formă continuată având încadrarea juridică menționată dar și că este de acord ca judecata să aibă loc pe baza probelor din dosarul de urmărire penală pe care le cunoaște și la însușește și că ,implicit, nu solicită probe noi cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere depuse la dosar între care chitanțe fiscale privind plata despăgubirilor către partea civilă, o recomandare emisă cu nr. 23 din 22 nov. 2012 de Biserica Baptistă S. V. jud. H. și certificatul de atestare fiscală cu nr. 31.778 din 6.12.2012 emis de primăria mun. V. jud. H.,toate în copie.
În consecință, conform prevederilor art.320 alin.2 teza I-a C.p.p. pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor noi în circumstanțiere prezentate de inculpat instanța a stabilit situația de fapt în sensul că acesta în calitate de administrator al firmei . Srl a desfășurat activități de achiziții intracomunitare de îmbrăcăminte și încălțăminte second-hand pe care a comercializat-o prin vânzare în cele 9 magazine ale acesteia.
De asemenea, în intervalul 1.05.2009 până la 30.04.2011, la cele 10 puncte de lucru deși au fost realizate vânzări de mărfuri al căror cuantum real valoric este cel ce a fost menționat în caietele personale și rapoartele de gestiune zilnice ale gestionarilor, în evidența tehnic operativă ulterioară reprezentată de rapoartele de casă și în monetare în mod repetat la diferite intervale de timp au fost menționate sume mai mici, astfel că diferența de venituri realizate nu a fost mai apoi înregistrată în evidența contabilă (în notele contabile și implicit în registrul jurnal întocmit pe baza acestora ca și în balanțele de verificare contabilă) și nici în declarațiile depuse la organul fiscal privind obligațiile de plată a impozitului pe profit și TVA –ului. P. această omisiune părții civile i s-a produs un prejudiciu reprezentat de impozitul pe profit în sumă de 60.820 lei și TVA în sumă de 40.627 lei neachitate pentru care i se cuvin despăgubiri compensatorii în acest cuantum dar și despăgubiri pentru daune moratorii prin întârzierea produsă în plată reprezentate de dobânzile și penalitățile de întârziere în cuantum procentual legal pentru fiecare zi de întârziere de la data nașterii acestora până la stingerea debitului. Nu s-a inclus cu titlul de despăgubire impozitul pe dividende pretins în sumă de 111.510 lei de către partea civilă deoarece firma în cauză a avut pierderi în toată perioada de activitate de 3 ani.
Ca probe în sensul celor menționate s-au reținut constatările și concluziile din procesul verbal de constatare al Poliției mun. Caracal din 16.02.2010 în care se consemnează existența diferențelor de felul celor arătate între sumele menționate ca încasate din vânzări în caietul personal al gestionarilor de la cele trei puncte de lucru din Caracal și cele menționate în raportul zilnic și raportul de gestiune, cele din procesul verbal de constatare nr._/27.01.2011 al Gărzii financiare –Secția H. în care cu privire la firma inculpatului se stabilește producerea unui prejudiciu bugetului de stat în sumă de 249.073 lei prin nerespectarea obligațiilor de plată a impozitului pe profit și TVA-ului din caua menționată,cel din raportul de inspecție fiscală nr. 270/28.05.2012 și procesul verbal de control nr._/28.05.2012 în care se consemnează producerea de către inculpat în modalitatea menționată a unui prejudiciu bugetului de stat compus din impozit pe profit în sumă de 63.720 lei și TVA în sumă de 40.627 lei ,cele din procesul verbal întocmit de expertul contabil judiciar G. M. cu nr. 2 din2.08.2012 în care se consemnează prejudiciul produs aceluiași buget cu titlu de impozit pe profit și TVA de plată prin sustragere de la înregistrare,declarare și plată în cuantumul reținut de instanță dar se și consemnează situația că firma inculpatului a avut pierderi și că nu se poate constata că a avut profit ca să se pună problema dividendelor și a impozitului pe acesta, respectiv cele ce reies din declarațiile de martori( G. A.,Cupeți G. S. ,etc.) cu privire la faptul că aceștia întocmeau documentația privind aprovizionarea și vânzările de mărfuri de la punctele de lucru incluzând rapoartele zilnice de gestiune,completau formularele tip de certificate de depunere a sumelor obținute din încasări și efectuau acestor depuneri la dispoziția inculpatului fie în contul soției acestuia fie în cel al firmei . Srl ori în unele cazuri predau sumele respective șoferului firmei, J. A. zis R. dar mai ales cele din recunoașterea expresă a inculpatului cu privire la comiterea faptei penale de evaziune fiscală .
În drept, fapta comisă de către inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 41 alin. 2 C.p.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului instanța a reținut criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. 1 C.p. între care modalitatea de comitere prin acte omisive, forma continuată a infracțiunii,nivelul prejudiciului și limitele de pedeapsă reduse cu o treime ca urmare a aplicării prevederilor art. 3201 alin. 7 C.p.p. dar și cele cu caracter particular între care conduita bună anterioară a inculpatului dată de lipsa antecedentelor penale, integrarea în comunitatea religioasă baptistă din localitatea de domiciliu menționată mai sus cu observarea faptului că aceasta poate reprezenta un factor favorabil de influențare a conduitei acestuia dar și preocuparea pentru recuperarea prejudiciului pentru care a achitat despăgubiri într-o sumă importantă.
Continuând operațiunea de individualizare a pedepsei s-a constatat că sunt întrunite condițiile pentru a se dispune suspendarea condiționată a executării acesteia deoarece nivelul pedepsei principale a închisorii este în limita legală de 3 ani,inculpatul nu are antecedente penale iar scopul acesteia poate fi realizat fără executare efectivă în raport de criteriile de individualizare menționate.
Sub aspectul laturii civile a procesului s-a constatat că sunt întrunite condițiile esențiale ale răspunderii civil delictuale prevăzute de art. 998 ,999 și 1000 alin. 1 și 2 din Codul civil, în vigoare la data consumării și epuizării faptului ilicit omisiv producător de prejudiciu, nu doar în raport de probele menționate mai sus dar și pe baza acordului de voință al inculpatului din data de 19 nov. 2012 prin care acesta recunoaște atât despăgubirile compensatorii ci și pe cele moratorii,în ce privește răspunderea juridică pentru fapta proprie iar în ce privește pe cea pentru fapta altuia a persoanei responsabile civilmente pe baza obligației de garanție ce revine acesteia în conținutul raporturilor ce le are în calitate de comitent cu prepusul său. Astfel, prin fapta ilicit penală menționată în formă continuată s-a reținut că inculpatul a produs părții civile atât un prejudiciu pentru care i se cuvin despăgubiri compensatorii pentru impozitul pe profit și TVA nerealizate în cuantumurile reținute de instanță dar și despăgubiri pentru daune moratorii sub formă de dobânzi și penalități de întârziere, deci obligații cu caracter accesoriu,calculate asupra obligațiilor de plată principale în condițiile art. 119 și art. 1201 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Se reține că suma pretinsă cu titlul de despăgubiri reprezentând impozit pe profit este de 63.720 lei deci mai mare decât cea care urmează a fi stabilită de instanță iar motivația acestei dispoziții este aceea că în privința nivelului acestora concludente sunt constatările și concluziile raportului de expertiză contabilă al expertului judiciar. De asemenea, deși partea civilă a solicitat și despăgubiri corespunzătoare impozitului pe dividende acestea nu au fost acordate întrucât firma inculpatului nu a realizat profit(pentru a se pune problema dividendelor ce reprezintă cote părți din acesta) ci pierderi. De aceea, va fi obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL prin administratorul judiciar Cabinet individual de insolvență Vitez A. la plata sumelor de 60.820 lei reprezentând impozit pe profit și 40.627 lei reprezentând TVA cu titlul de despăgubiri pentru daune materiale compensatorii ca și la plata de dobânzi și penalități de întârziere calculate în procent legal asupra sumelor reprezentând impozit pe profit și TVA începând cu ziua următoare scadenței și până la data stingerii debitului, cu titlul de despăgubiri pentru daune moratorii, către partea civilă Min. Fin.- A.N.A.F. – D.G:F.P. H..
S-a constatat că în contul acestor obligații fiscale inculpatul a achitat suma de 101.500 de lei conform chitanțelor menționate mai sus.
În baza art. 11 din Legea nr. 241/2005 s-a menținut asupra bunurilor inculpatului măsura asiguratorie a sechestrului aplicată prin procesul verbal din 6 sept. 2012 emis de organele Poliției mun. Caracal jud. O. de până la valoarea despăgubirilor neachitate de mai sus și se va aplica aceiași măsură în aceiași limită asupra bunurilor părții responsabile civilmente.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Direcția G. a Finanțelor P. H. – Agenția Națională de A. F., apreciind hotărârea primei instanțe ca netemeinică și nelegală, în condițiile în care nu au fost acordate daunele solicitate, reprezentate de impozitul pe profit, impozitul pe dividende și accesoriile, prevăzute de lege, la sumele datorate.
Analizând motivele de apel invocate cât și hotărârea primei instanțe potrivit disp. art. 370 și următoarele Cod procedură penală, se constată că apelul este nefondat, astfel încât în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, urmează a-l respinge.
La instanța de fond partea civilă Statul Român prin ANAF București, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 335.450 lei reprezentând prejudiciul adus bugetului general consolidat, reprezentat de: impozit pe dividende în sumă de 111.510 lei, impozit pe profit în sumă de 63.720 lei, TVA în sumă de 40.627 lei și accesorii în sumă de 119.593 lei.
În urma administrării probatoriilor, inclusiv pe latură civilă, prima instanță a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumelor de 60.820 lei reprezentând impozit pe profit și 40.627 lei reprezentând TVA, cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale compensatorii precum și la plata de dobânzi și penalități de întârziere la debitul principal, începând cu ziua următoare scadenței și până la data stingerii debitului.
Totodată, prima instanță a constatat că inculpatul a achitat suma de 101.500 lei, cu titlu de prejudiciu, menținând măsura asigurătorie asupra bunurilor indisponibilizate prin procesul verbal din 6 septembrie 2012 emis de Poliția mun. Caracal.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că fapta penală comisă de inculpat, a produs un prejudiciu părții civile, constând în impozitul pe profit și TVA, la care se adaugă dobânzile și penalitățile de întârziere, obligații accesorii la obligațiile de plată principale, prejudiciu calculat de către expertiza efectuată în faza de urmărire penală, reținut și în actul de sesizare al instanței.
Se observă, din motivele de recurs formulate, că partea civilă critică modul de soluționare al acțiunii civile în condițiile în care nu s-au acordat impozitul pe dividende și impozitul pe profit calculat, în sumă de 63.720 lei, în loc de 60.820 lei, critici ce urmează a fi înlăturate ca nefondate.
Așa cum s-a reținut și în actul de sesizare al instanței, act în care sunt descrise faptele penale săvârșite de către inculpat, în sarcina acestuia nu este reținută obligația de plată a dividendelor, respectiv a impozitului aferent, în condițiile în care societatea comercială prin care inculpatul desfășoară activitatea . SRL, nu a realizat profit, firma având pierderi în întreaga sa existență.
Raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză, analizând activitatea desfășurată de partea responsabilă civilmente, relevă inexistența profitului pentru societatea comercială, pe cale de consecință inexistența obligației de plată a impozitului aferent dividendelor, cunoscut fiind, potrivit art. 7.1 punctul 12 Cod Fiscal, dividendul reprezintă distribuția în bani sau în natură, efectuată de o persoană juridică unui participant la persoana juridică, drept consecință a deținerii unor titluri de participare la acea persoană juridică, reprezentând deci cota parte din profit, ce se plătește, potrivit legii, fiecărui asociat.
Ori, așa cum au relevat actele contabile ale părții responsabile civilmente - societatea comercială, nu a obținut profit din desfășurarea activității comerciale, așa cum rezultă și din concluziile expertizei contabile, declarațiile inculpatului precum și actele contabile existente la dosar.
Sunt neîntemeiate și criticile apelantei privind întinderea obligației de plată a impozitului pe profit atâta timp cât suma reținută cu titlu de prejudiciu este cea menționată atât în actul de sesizare al instanței cât și în sentința acesteia, în condițiile în care recurenta și-a întemeiat pretențiile pe o mențiune eronată ce vizează suma ce reprezintă pierderea fiscală, pierdere fiscală ce este de 37.485 lei și nu de 19.356 lei. Este concluzia ce se impune în prezența actelor contabile avute la dispoziție de expertul ce a efectuat calculul prejudiciului cu prilejul urmăririi penale.
În raport de cele de mai sus, constatând că soluția pronunțată de către prima instanță este legală și temeinică, sub aspectul întinderii prejudiciului, urmează a o menține pe mai departe.
Constatând că inculpatul a achitat suma de 101.500 lei, astfel cum rezultă din chitanțele fiscale depuse la dosarul de fond, filele 90 – 92 și fila 85 dosar fond, cu prilejul executării urmează a se face calculul penalităților de întârziere la debitul principal, raportat la data săvârșirii faptei penale și data achitării prejudiciului, instanței penale nerevenindu-i obligațiile specifice executării creanței fiscale, cum greșit se susține de către recurentă prin indicarea sumei reprezentată de daunele moratorii.
Văzând și disp. art. 192 alin.2 cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de Direcția G. a Finanțelor P. H. – Agenția Națională de A. F. împotriva sentinței penale nr. 7 din 17 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ .
Obligă apelantul parte civilă la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care 50 lei onorariu avocat oficiu.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Aprilie 2013
T. C. B. A. C. M.
Grefier,
Ș. C. D.
Red.jud.TCB
j.f.Gh.B.
IB
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 882/2013.... → |
|---|
