Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 894/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 894/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-04-2013 în dosarul nr. 894/2013
Dosar nr._ - art. 178 Cod penal (latura civilă) -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR. 894
Ședința publică de la 19 Aprilie 2013
PREȘEDINTE - A. M. S. - Judecător
Judecător C. L.
Judecător M. C. G.
Grefier D. L.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. N., de la P. de pe lângă Curtea de Apel C..
.....................
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate prin Încheierea de amânare a pronunțării de la data de 11 aprilie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect recursurile promovate de părțile civile T. C. și T. R. M., precum și de asigurătorul S.C. E. R. A.-R. S.A. BUCUREȘTI G. CITY BUSINESS PARK, împotriva sentinței penale nr. 573 de la 04 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Tîrgu Cărbunești în dosarul cu nr._, privind pe intimatul - inculpat A. G..
La apelul nominal făcut cu ocazia pronunțării, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită la data dezbaterilor.
Deliberând;
CURTEA:
Asupra recursurilor de față;
Constată că, prin sentința penală nr. 573 de la 04 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Tîrgu Cărbunești în dosarul cu nr._ , s-a dispus obligarea S.C. E. R. A. – R. S.A.BUCUREȘTI la plata sumei de 27.500 lei, cu titlu de despăgubiri materiale către partea civilă T. C., la plata sumei de 125.000 lei. cu titlu de daune morale către partea civilă T. C. și la plata sumei de 125.000 lei, cu titlu de daune morale către partea civilă T. R. M..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Cărbunești nr. 3281/P/2011, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A. G. (fiul lui G. și V., născut la data de 21.05.1969 în Petroșani, jud. Hunedoara, cetățean român, domiciliat în com. Berlești, ., C.N.P._) pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.1 și 2. C.pen., iar prin sentința penală nr.536/06.11.2012 pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunești în dosarul nr._, a fost condamnat inculpatul A. G. în baza art.178 alin.1 și 2 Cod penal, la pedeapsa de un an și patru luni închisoare; prin aceeași sentință, s-a dispus disjungerea acțiunii civile, formându-se astfel dosarul nr._
Din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză, instanța de fond a reținut că la data de 25.11.2011, în jurul orei 16.50, în timp ce conducea autocamionul marca M. cu nr. de înmatriculare_ pe DJ 675 B, din direcția Tg.-J. în direcția Albeni, inculpatul A. G. nu a acordat prioritate de trecere autoturismului marca Opel Vectra cu nr. de înmatriculare_, intrând în coliziune cu acesta, în urma impactului rezultând decesul conducătorului auto T. A..
Inculpatul a recunoscut atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței de judecată că, la indicatul ,,STOP’’ nu a oprit autoturismul pentru a se asigura, ci a redus doare viteza.
În concluziile raportului de expertiză tehnică, expertul a arătat că producerea accidentului a fost generată de nerespectarea de către inculpat a prevederilor art. 56 și 57 alin.2 din O.U.G. 195/2002 și art. 129 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002.
Din prevederile art. 1349 alin. 1 și 2 C. civ., a rezultat că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale, trebuie să fie întrunite anumite condiții și anume: existența unei fapte ilicite, a prejudiciului, a raportului de cauzalitate și a vinovăției celui care a cauzat prejudiciul și, aplicând aceste dispoziții legale la situația de fapt reținută în cauză, instanța de fond a constatat îndeplinite condițiile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale, în ceea ce privește părțile civile.
Astfel, prima instanță a obligat societatea de asigurări la plata despăgubirilor civile, și nu inculpatul în solidar cu asiguratorul de răspundere civilă și cu partea responsabilă civilmente, întrucât solidaritatea nu se prezumă, ci trebuie prevăzută expres, iar în raport de contractul de asigurare intervenit între inculpat și asiguratorul de răspundere civilă, acesta din urmă acordă despăgubirile către terți, urmând a recupera în cazuri excepționale despăgubirile de la cel asigurat.
În ceea ce privește daunele morale pe care instanța le-a acordat părților civile T. C. și T. M., instanța de fond a avut în vedere dispariția în condiții tragice a soțului și respectiv tatălui părților civile, victima fiind unicul întreținător al familiei și neaflându-se la o vârstă înaintată. Urmare a decesului victimei, soția acestuia a suferit un profund șoc emoțional, astfel cum a rezultat din înscrisurile medicale aflate la filele 24, 25, 26, fiind diagnosticată cu tulburare depresivă; de asemenea, fiul victimei a suferit un grav prejudiciu moral, pierzându-și tatăl la o vârstă tânără, când avea nevoie de sprijinul acestuia.
În lipsa unui criteriu matematic și obiectiv de stabilire a daunelor morale, acestea fiind lăsate la libera apreciere a instanțelor de judecată, în raport de împrejurările reținute a îndreptăți partea civilă la acordarea de despăgubiri reprezentând daune morale, acestea având un caracter pur afectiv, instanța de fond a apreciat că sumele de 125.000 lei acordată soției și de 125.000 acordată fiului victimei, vor fi de natură să compenseze efectul negativ al faptei ilicite imputabilă inculpatului, respectiv anume suferința psihică cauzată.
În ceea ce privește despăgubirile materiale, din proba cu martori și cu înscrisuri, instanța de fond a apreciat că valoarea prejudiciului material suferit de partea civilă Turbă ceanu C. este 27.500 lei și reprezintă cheltuielile cu înmormântarea și pomenirea victimei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs - în termenul prevăzut de lege - atât părțile civile T. C. și T. R. M., cât și de asigurătorul S.C. E. R. A.-R. S.A. BUCUREȘTI G. CITY BUSINESS PARK.
Părțile civile T. C. și T. R. M. au solicitat casarea sentinței și, în rejudecare, majorarea daunelor morale care au fost acordate în sumă foarte mică față de prejudiciul moral suferit de părțile civile; totodată, s-a criticat sentința și referitor la omisiunea acordării onorariului de avocat solicitat de părțile civile, precum și la greșita stabilire a obligației de despăgubire numai în sarcina asigurătorului, solicitându-se și obligarea inculpatului alături de asigurător.
Asigurătorul S.C. E. R. A.-R. S.A. București G. City Business Park a solicitat casarea sentinței și, în rejudecare, reducerea daunelor morale și despăgubirilor la un cuantum rezonabil, corespunzător soluțiilor jurisprudențiale, respectiv corespunzător înscrisurilor depuse la dosar, adică valoarea de 7763,9 lei; totodată, s-a solicitat obligarea inculpatului alături de asigurător la plata despăgubirilor, precum și la obligarea exclusivă a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către părțile civile.
Curtea, deliberând asupra recursurilor de față, reține:
Raportul juridic dedus judecății în prezenta cauză are ca izvor producerea accidentului rutier din 25.11.2011 soldat cu decesul victimei T. A., din culpa exclusivă a inculpatului Anzulescu G., evenimentul rutier producător de prejudiciu asupra moștenitorilor victimei - părțile civile T. C. și T. R. M. - constituind riscul asigurat prevăzut de contractul de asigurare încheiat cu asigurătorul S.C. E. R. ASIGUIRARE-R. S-A- (NR._ din 01.08.2011, valabilitate 02.08._12).
În aceste condiții, în speță acțiunile ci vile se întemeiază pe răspunderea contractuală a asigurătorului derivată din contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, în condițiile art. 49 - 54 din Lg. 136/1995, răspunderea delictuală a inculpatului pentru fapta proprie fiind producătoare de efecte juridice numai din perspectiva stabilirii existenței faptei culpabile, cauzatoare de prejudicii unor terțe persoane, dar având caracter subsidiar față de răspunderea asigurătorului, cu relevanță doar în cazul daunelor care exced plafonul maxim de despăgubire stabilit pentru asigurător prin normele emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
În acest sens, se rețin ca lămuritoare prevederile art. 49 și 54 din Lg. 136/1995, conform cărora „asigurătorul acordă despăgubiri în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspunde față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule” și „în cazul stabilirii despăgubirilor prin hotărâri judecătorești, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aparținând persoanelor asigurate se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia”, Curtea constatând că prima instanță a interpretat corect aceste dispoziții, stabilind obligația de dezdăunare în sarcina asigurătorului.
Astfel, din conținutul poliței de asigurare nr._ din 01.08.2011 (fila 42 - dosar fond) rezultă că limita maximă de despăgubire pentru vătămări corporale sau deces, aferent anului 2011, este de 3.500.000 euro, iar conform art. 26 alin. 1 lit. a din Ordinul C.S.A. nr. 5/2010, „asigurătorul RCA a re obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigura”, potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă, fără a depăși limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA”.
În consecință, criticile recurenților, privitoare la reținerea obligației de despăgubire in solidum a inculpatului, sunt nefondate, după cum s-a arătat, răspunderea asigurătorului fiind de natură contractuală (având caracter derogator special, față de răspunderea delictuală, generală) specifică unui act juridic aleatoriu și sinalagmatic prin efectual căruia asigurătorul beneficiază de primele de asigurare plătite de partea contractantă - asigurat - și datorând despăgubiri terțului păgubit, în situația producerii riscului asigurat (accidentul rutier pentru car e s-a încheiat asigurarea RCA, obligatorie prin efectul legii).
De asemenea, este nefondată și critica recurentului - asigurător referitoare la aplicarea prevederilor art. 49 din Ordinul CSA nr. 5/2010, deoarece aceste dispoziții reglementează plata despăgubirilor în condițiile acordului de dezdăunare stabilit amiabil, extrajudiciar, impunând cerința justificării cu înscrisuri a daunelor pretinse, în timp ce în situația stabilirii acestor despăgubiri în cadrul unui proces, sunt incidente prevederile art. 26 din Ordinul CSA nr. 5/2010, referitoare la dovada prin orice mijloc de probă.
În privința criticilor referitoare la cuantumul despăgubirilor și daunelor morale reținute în cauză, se constată că prima instanță a apreciat corespunzător probele testimoniale și cu înscrisuri administrate de părțile civile, evaluând prejudiciul material la suma de 27.500 lei, raportat la înscrisurile depuse, care atestă cheltuieli în valoare de 6963,34 lei, precum și la probatoriul testimonial (martorii D. I. - fila 51 dosar fond - și R. I. - fila 52 dosar fond) care atestă că părțile civile au suportat cheltuieli cu înmormântarea victimei (estimate de martrori la 12.500 lei) și cinci pomeniri ulterioare (erstimate în total la valoarea de 10.000 lei), precum și că au achitat onorariul avocatului care i-a asistat în primă instanță (500 lei, conform chitanței nr. 110/27.11.2012 - fila 50 dosar fond).
Față de acestea, se reține că prejudiciul material a fost just cuantificat, fiind nefondate criticile recurentului asigurător.
În privința prejudiciului moral, pentru care recurenții - părți civile au solicitat majorarea, iar recurentul - asigurător a solicitat reducerea, se reține caracterul nefondat al criticilor, deoarece, pe de o parte, existența și caracterul important al prejudiciului încercat de părțile civile sunt certe, față de statutul victimei - soț și tată al părților civile - și stabilitatea relațiilor de familie, iar, pe de altă parte, necesitatea reparației echitabile a prejudiciul încercat impune acordarea de daune morale de valoare corespunzătoare situației și necesităților părților civile.
În acest sens, se reține că atât partea civilă T. C. (soția victimei, în vârstă de 46 de ani) cât și partea civilă T. R. M. (fiul aflat în continuare studiilor universitare, în vârstă de 19 ani) se aflau în întreținerea victimei, care le asigura suportul moral și securitatea familială necesare desfășurării unei vieți normale;ori, prin diminuarea valorii daunelor morale, just apreciate de către instanța de fond, părților civile le-ar fi produsă o situație profund inechitabilă, față de principiile fundamentale din materia răspunderii civile care obligă la o reparație justă a prejudiciului produs, atât sub aspect material cât și sub aspect moral.
Față de aceste considerente, se reține caracterul nefondat al recursurilor din prezenta cauză, care vor fi respinse conform art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile T. C. și T. R. M., precum și de asigurătorul S.C. E. R. A.-R. S.A. BUCUREȘTI G. CITY BUSINESS PARK, împotriva sentinței penale nr. 573 de la 04 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Tîrgu Cărbunești în dosarul cu nr._, privind pe intimatul - inculpat A. G..
Obligă recurenții părți civile T. C. și T. R. M. și recurentul asigurator S.C. E. R. A.-R. S.A. BUCUREȘTI G. CITY BUSINESS PARK, la plata sumei de câte 50 lei, cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Aprilie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. M. S. C. L. M. C. G.
Grefier,
D. L.
Red. jud. M. C. G.
jud. fond: I. M.
Dact. 2 ex./A.T.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 882/2013.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 2173/2012. Curtea... → |
|---|
