Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 331/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 331/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 31-10-2012 în dosarul nr. 331/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ NR. 331
Ședința publică de la 31 Octombrie 2012
PREȘEDINTE T. C. B.- judecător
A. C. M.- judecător
Grefier A. R.
Ministerul Public reprezentat prin procuror C. C. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
***
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 19 octombrie 2012, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect soluționarea apelurilor declarate de P. de pe lângă T. O., partea civilă N. C. E. și inculpatul G. I. G., împotriva sentinței penale nr. 192 din data de 12 decembrie 2011 pronunțată de T. O. în dosarul nr._ .
CURTEA
Prin sentința penală nr. 192 din data de 12 decembrie 2011 a Tribunalului O., în baza art. 20 alin. 1 C.p. rap. la art. 174 alin. 1 și 2 C.p. rap. la art. 175 alin. 1 lit. i și alin. 2 C.p. cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a ,b, c și alin. 2 C.p. rap. la art. 76 alin. 2 C.p. a fost condamnat inculpatul G. I. G. la 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 76 alin. 3 Cp a fost înlăturată pedeapsa complementară de interzicere de drepturi.
În baza art. 71 alin. 1 C.p. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a și lit. b C.p.
În baza art. 861 alin. 1 și art. 862 Cp. s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei principale a închisorii pe durată de 6 ani compusă din durata acestei pedepse și din interval de timp de 2 ani și 6 luni.
În baza art. 863 alin. 1 Cp pe durata acestui termen de încercare inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: se va prezenta la serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului O. la datele fixate de acesta; va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; va comunica și va justifica schimbarea locului de muncă; va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
Au fost puse în vedere inculpatului prevederile art. 864 Cp.
În baza art. 71 alin. 5 Cp s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicată în baza art. 71 alin. 1 Cp pe durata termenului de încercare.
În baza art. 118 alin. 1 lit. b C.p.p. s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a bâtei de baseball folosită la comiterea infracțiunii.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 30.000 lei cu titlul de despăgubiri pentru daune materiale către partea civilă N. C. E., din care suma de 20.000 lei reprezentând despăgubiri pentru daune materiale anterioare datei de la care s-au formulat aceste pretenții, 25.10.2010 iar restul de 10.000 lei sunt despăgubiri pentru daune materiale ulterioare acestei date.
A fost obligat inculpatul la plata către partea civilă N. C. E. a unei despăgubiri materiale periodice lunare prin obligația de a da suma de 500 lei, cu începere de la data de 19 ianuarie 2010 și până la încetarea stării de nevoie.
A fost obligat inculpatul la plata către partea civilă N. C. E. a sumei de 30.000 lei cu titlul de despăgubiri pentru daune morale.
S-a luat act că S. C. județean de urgență C. nu s-a constituit parte civilă și că au fost achitate de către inculpat cheltuielile de spitalizare a părții vătămate la acest Spital.
A fost menținută măsura asigurătorie a sechestrului dispusă prin încheierea din data de 3 octombrie 2011 pentru care s-a întocmit procesul verbal nr. 1570/O/2011 din 15 noiembrie 2011 de executor judecătoresc M. C. I., în vederea reparării prejudiciului părții civile până la concurența despăgubirilor menționate mai sus.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei reprezentând onorariu de avocat din oficiu către Baroul O. avansată din fondurile Ministerului Justiției în baza delegației nr. 1910 din 7 oct. 2010 a acestui Barou.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 620,86 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către partea vătămată N. C. E..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul cu nr. 274/P/2010 emis de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalului O. înregistrat pe rolul Tribunalului O. la nr._ a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului G. I. G. și a fost trimis în judecată acesta pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 alin. 1 rap. la art. 174 alin. 1 și 2 C.p. rap. la art. 175 alin. 1 lit. i și alin. 2 C.p.
În considerentele rechizitoriului s-a reținut în fapt că în seara de 19 ianuarie 2010 în jurul orei 20,15 în timp ce a ajuns la poarta locuinței sale, în afara acesteia, partea vătămată a fost lovită cu o bâtă în zona capului și a feței de către inculpat și i-au fost astfel produse leziuni traumatice ce includ pierderea de substanță osoasă pentru a căror vindecare i-au fost necesare 45-50 de zile de îngrijiri medicale, fără a fi însă pusă în primejdie viața victimei.
Instanța a procedat la cercetarea judecătorească a faptei sesizată prin ascultarea părților, a martorilor atât a celor propuși prin rechizitoriu dar și de către părți ca și prin administrarea probei cu expertizele medico-legale ,una întocmită de Serviciul județean de medicină legală O. cu privire la gradul de invaliditate și în ce măsură i-a fost afectată părții vătămate capacitatea de muncă de leziunile ce i-au fost produse iar cea de a doua de către I.M.L. C. pentru a se stabili felul leziunilor produse victimei și dinamica acestora, dacă există raport de cauzalitate între agresiune și acestea și dacă leziunile în cauză au pus în primejdie viața victimei prin raportare de probele administrate în cursul urmăririi penale.
Pe baza probelor administrate în cauză s-a reținut situația de fapt în sensul că partea vătămată și inculpatul nu doar că au fost colegi de școală ci chiar prieteni care obișnuiau să se viziteze săptămânal. O astfel de vizită, s-a reținut că a avut loc după amiaza zilei de 19 ianuarie 2010, în jurul orei 18,30-19,00,când inculpatul a venit la atelierul de reparații aparatură electronică din curtea locuinței părții vătămate, a adus un bidon de 5 litri cu vin din care au consumat împreună cu martorii C. I. și P. I.. Pe durata acestei vizite de circa o oră între părți nu a avut loc nici un incident însă în aceste circumstanțe totuși partea vătămată, profitând de atmosferă și de lejeritatea de comunicare creată de consumul de băuturi alcoolice, a transmis inculpatului informația că a văzut-o pe fiica sa prin oraș în compania unui băiat cu care acesta din urmă nu era de acord să fie prietenă. Continuând discuția la insistențele inculpatului, partea vătămată a mai afirmat că fiica acestuia a întreținut raporturi intime cu mai mulți bărbați, între care chiar și cu cumnatul său.
Ca urmare, fiind deranjat de afirmațiile părții vătămate, inculpatul, atunci când a ajuns acasă a certat-o pe fiica sa însă aceasta l-a contrazis, spunând că afirmațiile părții vătămate sunt nefondate iar spre a-l convinge a căzut în genunchi și a cerut să fie confruntată cu cel în cauză. Inculpatul a fost de acord cu solicitarea fiicei sale, astfel că a sunat la telefon pe partea vătămată și l-a anunțat că vine cu fiica sa în vizită în acest scop, lucru cu care această parte a fost de acord.
În acest condiții, inculpatul împreună cu fiica sa, în jurul orei 20,00, au ajuns la locuința părții vătămate unde se mai aflau concubina acestuia, martora R. F. D. și fiul său N. N. A. iar după ce a fost servit cu o cafea a adus la cunoștință că a exercitat acte de violență fizică asupra soției sale pentru motivul că a permis ca fiica sa să aibă relații de prietenie cu băiatul în compania căruia s-a aflat prin oraș. Totodată, inculpatul și fiica sa au pretins părții vătămate să îi dea relații suplimentare despre susținerile sale însă răspunsul părții vătămate mai întâi a devenit ambiguu în sensul că nu a transmis decât cele spuse de către cumnatul său după care către final a devenit categoric către afirmații certe cu privire la raporturile intime ale celei menționate, cu care ocazie a menționat că are cunoștință și de identitatea partenerului acesteia, refuzând însă să dea numărul de telefon al cumnatului. Discuția dintre părți a degenerat prin aceea că s-a ajuns la jigniri reciproce, chiar în condițiile în care părții vătămate i se atrăgea atenția de către concubina sa asupra acestui comportament ofensator.
Inculpatul s-a simțit ofensat de afirmațiile acestuia despre fiica sa iar situația i-a creat o stare de surescitare căreia nu i-a dat curs prin manifestări exterioare de impulsivitate decât atunci când în jurul orei 20,45 a ajuns la poartă și partea vătămată i-a adresat o nouă jignire prin afirmația ,,ia-ți panarama de aici”. În acest context inculpatul a luat din mașină o bâtă tip baseball cu care a lovit din lateral cu putere partea vătămată în zona feței, în timp ce aceasta încerca să deschidă poarta imobilului. Victima a căzut la sol pe zăpadă în stare de inconștiență iar în această poziție inculpatul i-a mai aplicat alte câteva lovituri în cap și în zona din spate a corpului. Incidentul de scurtă durată s-a terminat prin intervenția verbală a concubinei părții vătămate dar și a martorului N. S. I. care se afla în apropiere după care partea vătămată a fost ridicată și dusă de subsuori în locuință de către concubina și fiul său.
Victima a fost transportată la S. mun. Caracal de către martorul N. S. I. cu mașina sa iar apoi la S. C. de Urgență C., unde a refuzat internarea. Întrucât starea sa s-a agravat în data de 23 ianuarie 2010 victima a fost din nou internată la acest ultim spital unde în data de 1.02.2010 i s-a efectuat o intervenție chirurgicală.
Ca probe cu caracter concludent în sensul situației de mai sus, s-a arătat că se rețin cele ce urmează. Astfel din declarația părții vătămate au fost reținute elementele de fapt ce se referă la informațiile menționate ce le-a transmis inculpatului despre fiica acestuia, la celelalte premise ale incidentului menționate anterior dar și la modul de desfășurare a acestuia până la momentul pierderii cunoștinței după ce a fost lovită de către inculpat. Aceste probe s-au coroborat cu cele din declarația de inculpat care se referă la condițiile prealabile incidentului, constând în discuțiile contradictorii cu victima relative la moralitatea fiicei sale și starea de surescitare ce i s-a creat de afirmațiile părții vătămate la adresa acesteia ca și la modul de desfășurare a incidentului prin recunoașterea expresă a faptului că a lovit victima în zona gurii. Totodată, aceste probe s-a mai arătat că se coroborează cu cele din declarațiile de martori. Astfel din declarațiile martorilor oculari M. D., V. O. și N. S. I., R. F. D., concubina părții vătămate și N. N. A., fiul acestei părți, au fost reținute ca probă directă elementele de fapt că în împrejurările de timp și loc de mai sus și în condiții de iluminat electric acesta au observat cum inculpatul a coborât din mașină, apoi din portbagaj a luat o bâtă cu care s-a îndreptat către victimă care era orientată către curte și i-a aplicat o lovitură din lateral în zona feței, după care în timp ce aceasta se afla la sol i-a mai dat un număr de două sau trei lovituri în spate, după care a fost dusă în curte de concubina și fiul său. În plus, s-au reținut cele din raportul de nouă expertiză medico-legală nr. 4147/A5/28 martie 2011al I.M.L. C. în care se menționează drept concluzii că victima prezenta ,,Hemipareză dreaptă predominant faciobrahială, frustă, sechelară, posttraumatism cranio cerebral vechi, epilepsie cu crize motorii și senzitive focale, cu generalizare secundară, Tulburare de adaptare. Sindrom psihooreganic postcontuzional, urmare a agresiunii din 19 ianuarie 2010. De asemenea, s-a precizat că victima a prezentat leziuni traumatice ce se puteau produce în 19 ianuarie 2010 prin lovire cu corp dur, că a necesitat 75-80 de zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor…și că leziunile traumatice i-au pus în primejdie viața. Prezintă infirmitate fizică prin lipsă de substanță osoasă craniană posteschilectomie parietală stângă”. De asemenea, au fost reținute și cele din raportul de expertiză medico-legală emis de S.J.M.L. O. cu nr.2050/E/25 ianuarie 2011 în care după ce a fost precizat diagnosticul s-a constatat că este redusă capacitatea de muncă a victimei corespunzător gradului III de invaliditate pe o perioadă de un an de la examinare.
Susținerea inculpatului că ar fi aplicat o singură lovitură cu pumnul în față părții vătămate s-a constatat ca fiind nefondată. Chiar dacă a fost confirmată de către fiica sa, martora Gostaviceanu A.-M. dar și de martorii M. V. și C. A. A., apărarea inculpatului s-a apreciat ca fiind neconcludentă deoarece nu a fost confirmată de martorii oculari în număr relativ mare prezentați mai sus dar și de constatările de leziuni și mecanismul acestora arătate în actele medico-legale și, în plus, este de explicat o astfel de atitudine procesuală a martorei pe baza raporturilor de rudenie de gradul I cu inculpatul iar în privința ultimilor doi martori pe baza comiterii faptei penale de mărturie mincinoasă pentru care li s-a stabilit răspunderea administrativă conform celor de mai jos.
Fapta comisă de către inculpat s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 alin. 1 rap. la art. 174 alin. 1 și 2 Cp rap. la art. 175 alin. 1 lit. i și alin. 2 C.p. Sub aspectul laturii obiective a acesteia se rețin actele materiale ale inculpatului de lovire cu intensitate mare în față și apoi în spate cu un corp dur a părții vătămate ce constituie acțiunea ce reprezintă elementul material ce se află în raport de la cauză la efect cu urmarea materială constând în leziunile traumatice susmenționate care i-au pus în primejdie viața. S-a constatat că în condițiile intervenției chirurgicale a cadrelor medicale nu s-a produs decesul victimei, intervenție determinată de starea agravată a acesteia. Sub aspectul laturii subiective a fost reținută vinovăția inculpatului sub forma intenției directe. Din punct de vedere volitiv inculpatul și-a propus cu ocazia rezoluției sale infracționale să suprime viața victimei, așa cum a rezultat din conduita sa de a lua din mașină obiectul contondent de tip bâtă de base-ball, de a aplica părții vătămate o lovitură de intensitate mare probată prin urmările produse ce includ punerea în primejdie a vieții acesteia dar și de a viza prin acestea o zonă vitală a corpului acesteia (capul) iar din punct de vedere cognitiv s-a constatat nu numai că acesta a avut condițiile materiale și personale de a-și reprezenta fapta penală de omor dar că în raport de acestea și-a reprezentat în concret rezultatul acțiunii sale, uciderea victimei. Forma agravată a infracțiunii de omor, reprezentată de tentativa de omor calificat de față este dată de împrejurarea că locul comiterii infracțiunii este situat pe trotuarul din fața curții locuinței victimei, adică unul public conform criteriilor prevăzute de art. 152 lit. a Cp
Prima instanță a respins în cursul ședinței din data de 5 decembrie 2011 cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei penale din tentativă de omor calificat în vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. 1 și 2 C.p. În acest sens din probele cauzei nu s-a putut reține că atitudinea psihică a inculpatului să poată fi caracterizată ca fiind cu intenție depășită sau cel mult cu intenție directă sau indirectă față de urmările prevăzute de norma de incriminare de la art. 182 alin. 1 și 2 C.p. ci tocmai cu forma de vinovăție cerută de latura obiectivă a infracțiunii de omor calificat în forma tentativei probată pe baza elementelor de fapt menționate mai sus ce denotă punerea în executare a hotărârii de a suprima viața victimei.
La individualizarea pedepsei principale a închisorii au fost avute în vedere criteriile cu caracter general prevăzute de art. 72 alin. 1 C.p. dar și pe cele cu caracter particular ale cauzei. Între acestea din urmă s-au reținut cele privind relațiile de prietenie dintre părți anterioare incidentului, conduita părții vătămate de a produce inculpatului prin afirmațiile sale referitoare la imoralitatea fiicei acestuia starea de surescitare menționată, modalitatea concretă de comitere a faptei penale menționată mai înainte, conduita inculpatului de a se preocupa de situația victimei și de a-i achita cheltuielile de spitalizare, conduita procesuală cooperantă stabilită prin prezentarea în fața autorităților judiciare și, nu în ultimul rând, conduita anterioară corespunzătoare a inculpatului stabilită per baza lipsei antecedentelor penale. În vederea individualizării pedepsei prin nivelul său prima instanță a făcut aplicația normelor cu caracter dispozitiv de la art. 74 alin. 1 lit. a, b și c C.p., în ordine pe baza împrejurărilor menționate referitoare la conduita bună anterioară a inculpatului, prin stăruința de a repara în parte prejudiciul constând în cheltuielile de spitalizare și conduita procesuală menționată.
În favoarea inculpatului nu s-a putut reține circumstanța atenuată legală a provocării prevăzută de art. 73 lit. b C.p. întrucât deși partea vătămată a proferat la adresa fiicei acestuia afirmații cu caracter ofensator totuși starea de surescitare produsă nu poate fi caracterizată ca fiind o puternică tulburare sau emoție sub imperiul căreia să fi comis fapta penală. Concluzia se impune atunci când avem în vedere că în jurisprudență în general dar și în cauza de față se face raportare la criteriul proporționalității între actele de provocare și gravitatea faptei penale. Ori, în raport de aceasta, s-a arătat că nu se poate accepta că rezoluția de suprimare a vieții victimei pe care a adoptat-o în mod conștient inculpatul să rezulte în urma unei stări de mânie ci, dimpotrivă, că reprezintă o opțiune lucidă a acestuia, adică neafectată de starea de surescitare menționată.
Cu toate cele menționate în alineatul precedent, în vederea unei temeinice individualizări a pedepsei prin nivelul său în raport de împrejurările cu caracter particular ale cauzei prima instanță a dat semnificația juridică de circumstanță atenuantă în baza normelor cu caracter dispozitiv ale art. 74 alin. 2 C.p. acestei stări subiective creată inculpatului prin afirmațiile jignitoare ale victimei.
De aceea, a fost coborât nivelul pedepsei principale sub minimul special la un cuantum apt să realizare scopul preventiv general și particular dar și funcțiile coercitivă și educativă ale acesteia.
În baza art. 76 alin. 3 C.p. ca urmare a reținerii de circumstanțe atenuante a fost înlăturată aplicarea pedepsei complementare.
Continuând operațiunea judiciară de individualizare a pedepsei prima instanță a mai constatat că scopul și funcțiile pedepsei menționate se pot realiza numai dacă nu se optează pentru executarea efectivă ci pentru suspendarea executării sub supraveghere a acesteia. În acest sens s-a reținut că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 861 alin. 1 C.p. deoarece nivelul pedepsei principale pronunțate se încadrează în limita legală, inculpatul nu are antecedente penale iar pronunțarea acestei pedepse constituie un avertisment serios pentru acesta în sensul de a-și orienta conduita spre un comportament conform cu cerințele legii penale, alături de celelalte criterii de individualizare a pedepsei menționate mai sus. S-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere iar ca urmare în baza art. 862 alin. 1 C.p. a fost stabilit termenul de încercare cu o durată corespunzătoare scopului și funcțiilor pedepsei prin măsurile de supraveghere ce i se impun conform art. 863 alin. 1 C.p. și au fost puse în vedere inculpatului prevederile art. 864 C.p. privind revocarea acestei suspendări în condițiile legii.
În baza art. 71 alin. 1 C.p. a fost aplicată pedeapsa accesorie de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a și b C.p. iar în baza art. 71 alin. 5 C.p. în condițiile dispoziției de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei se va suspenda și executarea acestei pedepse accesorii pe durata termenului de încercare. S-a reținut aici că incidența pedepsei accesorii de interzicere a dreptului de a alege prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. a teza I-a C.p. este conformă cu jurisprudența Curții E.D.O., decizia nr. 2 din 6 octombrie 2005 din cauza Hirst contra Marii Britanii în baza căreia s-a statuat că acela care a atentat la o valoare fundamentală, viața omului, nu se mai poate bucura de dreptul de a hotărî asupra componenței corpului legislativ.
În baza art. 118 alin. 1 lit. b C.p. cu privire la instrumentul folosit de inculpat la comiterea infracțiunii s-a dispus confiscarea specială a acestuia.
Sub aspectul laturii civile a procesului s-a constatat că este întemeiată acțiunea promovată de partea civilă N. C. E. deoarece sunt dovedite condițiile esențiale ale răspunderii delictuale a inculpatului prevăzute de art. 998,999 Cod civil, în vigoare ca normă materială la data nașterii raportului juridic. Astfel, sub aspectul despăgubirilor pentru daune materiale în sumă de 30.000 lei, din care 20.000 lei despăgubiri pentru prejudiciul trecut și actual iar restul de 10.000 lei pentru acoperirea prejudiciului viitor reprezentat de medicația specială pe timp de 2 ani ca și pentru lucrarea de implant dentar solicitate de către această parte civilă s-au constatat drept concludente pentru nașterea obligației nu numai probele menționate anterior cu privire la existența faptei ilicite, a prejudiciului și a raportului de la cauză la efect dintre acestea ci și faptul recunoașterii acestei obligații prin acordul de voință exprimat de inculpat cu ocazia ascultării sale prin declarația luată în cursul cercetării judecătorești la data de 25 octombrie 2010, ultimul alineat. Din examinarea acesteia s-a observat că dezacordul inculpatului nu poate privi decât obligația de plată a despăgubirii periodice lunare dar și a celei pentru daunele morale, ceea ce impune concluzia că sintagma materiale pentru acestea din urmă, în contextul menționat, reprezintă o eroare materială.
Pe de altă parte, s-a constatat că aceleași condiții ale răspunderii delictuale sunt dovedite cu privire la despăgubirile materiale periodice prin obligația de a da suma de 500 lei pretinsă de această parte civilă întrucât este cert prejudiciul reprezentat de lezarea capacitării de muncă a părții civile prin diminuarea acesteia la nivelul gradului trei de invaliditate ca urmare a agresiunii inculpatului conform constatărilor și concluziilor raportului de expertiză întocmit în acest sens cu nr. 2050/E/25 ian. 2011 menționat mai sus. În acest sens s-a observat că deși partea civilă conform raportului de nouă expertiză medico legală nr. 4147/A5 din 28 martie 2011 prezintă sechele de posttraaumatism cranio cerebral vechi anterioare incidentului este cert că aceasta avea, până la incident, o capacitate de muncă ce îi permitea să desfășoare activitatea autorizată de depanare aparatură electronică și de instalare de antene satelit ,conform declarațiilor martorilor menționați, care îi permitea să obțină un venit de cel puțin 500 de lei lunar, conform martorei R. F. D. sau în medie de 1.000 lei lunar, conform celei a martorului P. I.,în afară de faptul că participa și la lucrările din gospodărie iar după acesta nu mai poate efectua aceste activități. Pe de altă parte, s-a reținut că pensia de asigurări sociale de stat pentru această invaliditate în cuantum de 33 de lei nu acoperă decât în măsură nesemnificativă această reducere a veniturilor. De aceea, a fost stabilită despăgubirea solicitată menționată ca obligație periodică lunară a inculpatului de a da suma de bani în cuantumul pretins, cu începere de la data incidentului și până la încetarea stării de nevoie a părții civile.
S-a luat act că S. C. de Urgență C. la care a fost internată victima nu s-a constituit parte civilă conform datelor ce rezultă în adresa acestuia cu nr._ din 7 oct. 2010 (fila 29) în care se menționează că au fost achitate cheltuielile pentru partea vătămată, constatări care se coroborează cu datele din chitanța nr._ din 10 februarie 2010 a acestui spital în care la rubrica plătitor este menționat inculpatul pentru suma de 2.676,88 lei în contul cheltuielilor ocazionate de spitalizarea părții menționate.
A fost menținută măsura asigurătorie a sechestrului dispusă de această instanță prin încheierea din data de 3 octombrie 2011 pentru care s-au întocmit de către executorul judecătoresc forme de punere în executare întrucât nu s-a realizat scopul acesteia, acoperirea în totalitate a prejudiciilor certe constatate de instanță.
Motivația invocată de către participanții la proces pentru solicitările neadmise sau admise în parte prin concluzii în cuprinsul dezbaterilor s-a constatat ca nefondată pentru considerentele de mai sus dar și pentru cele ce urmează. Astfel, în defavoarea inculpatului nu a putut fi reținut drept criteriu de individualizare a pedepsei faptul susținut de către partea vătămată prin avocat că acesta ar fi instigat la mărturie mincinoasă pe martorii M. V. și C. A. A. prin confirmarea falsă a susținerii inculpatului că ar fi lovit partea vătămată o singură dată cu pumnul, pentru care cei doi au fost sancționați cu câte o amendă administrativă de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina prin ordonanța din dosar nr. 1695/P/2011 emisă la data de 10 oct._ prin care au fost scoși de sub urmărire penală întrucât nu au fost dovedite astfel de acte materiale. De asemenea, tot ca nedovedită s-a constatat susținerea părții vătămate făcută în același scop în sensul că inculpatul ar fi încercat să influențeze restul martorilor. Pe de altă parte, s-a constatat ca nefondată concluzia părții civile cu privire la acordarea unui cuantum la nivelul pretins al despăgubirilor pentru daune morale întrucât cel stabilit corespunde criteriile menționate anterior și asigură integral prin echivalent funcția reparatorie a acestora.
Concluzia inculpatului, prezentată în dezbateri dar și în concluziile scrise, cu privire la diminuarea formelor de răspundere juridică din prezenta cauză aplicate inculpatului - penală și civilă - ca efect al circumstanței atenuante a provocării inculpatului de către partea vătămată în condițiile prevăzute de art. 73 lit. b C.p. s-a constatat ca nefondată deoarece după cum s-a arătat un astfel de criteriu de individualizare este nefondat pentru argumentele de mai sus pe baza cărora s-a stabilit starea subiectivă a inculpatului cu ocazia comiterii faptei penale. Pe de altă parte, referirea la lipsa de raport de cauzalitate între o . cheltuieli (gunoi, energie electrică, etc.)și despăgubirile ori cheltuielile judiciare ocazionate de prezenta cauză pentru care partea vătămată a prezentat documente se reține că această situație a fost avute în vedere la stabilirea obligațiilor aferente prin înlăturarea acestora.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă T. O., partea civilă N. C. E. și inculpatul G. I. G.
P. de pe lângă T. O. a criticat hotărârea pronunțată sub aspectul legalității și temeiniciei arătând că pedeapsa aplicată de prima instanță dar și modalitatea de executare a acesteia ignoră criteriile prev. de art. 72 Cp. și nu asigură realizarea scopurilor de constrângere și reeducare a inculpatului. S-a arătat că modul în care inculpatul a acționat împotriva părții vătămate este unul deosebit de violent și că atitudinea sa procesuală nu a fost una sinceră ci dimpotrivă acesta a încercat să își provoace insolvabilitatea și a contestat situația de fapt deși era demonstrată prin depozițiile mai multor martori direcți (filele 3 – 6 dosar).
Partea civilă N. C. E. a criticat hotărârea primei instanțe atât sub aspectul laturii penale cât și sub aspectul laturii civile. În ceea ce privește latura penală s-a solicitat aplicarea unei pedepse mai mari cu executare în regim de detenție, invocându-se pe de o parte gravitatea deosebită a faptelor inculpatului iar pe de altă parte atitudinea procesuală nesinceră a acestuia, încercarea de influențare a martorilor propuși în apărare și refuzul de a o despăgubi.
În ceea ce privește latura civilă s-a solicitat majorarea sumei acordate cu titlu de daune morale de la 30.000 la 50.000 lei invocându-se că prejudiciul în plan fizic și psihic este unul deosebit, aducându-i-se inclusiv imaginii sale în comunitate (filele 28 – 31 dosar).
Apelantul inculpat G. I. G., a criticat sentința primei instanțe sub aspectul legalității și temeiniciei atât în ceea ce privește latura civilă cât și latura penală.
În ceea ce privește latura penală inculpatul a arătat că în mod greșit s-a reținut că faptele săvârșite întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat, în condițiile în care certificatul medico – legal inițial a stabilit că leziunile produse părții vătămate nu i-au pus în primejdie viața. Această concluzie inițială coroborată cu restul probelor justifică în aprecierea apelantului inculpat concluzia că nu a acționat cu intenția directă sau indirectă de a ucide partea vătămată ci doar de a-i aplica o corecție ca urmare a afirmațiilor jignitoare la adresa membrilor familiei sale, și că oricum în măsura în care s-ar reține existența acestei intenții directe, organul de urmărire penală ar fi trebuit să facă dovada că inculpatul și-ar fi premeditat fapta și să rețină ca incidente și disp. art. 175 alin. 1 lit. a Cp.
Pentru aceste concluzii s-a reiterat cererea de schimbare a încadrării juridice formulate și în fața Tribunalului O..
În subsidiar s-a arătat că se impune reținerea săvârșirii faptei în stare de provocare (art. 75 lit. b Cp.) arătându-se că inculpatul a lovit partea vătămată numai datorită afirmațiilor jignitoare ale acesteia la adresa fiicei sale, afirmații de natură a-i provoca o puternică stare de indignare, de revoltă, sub imperiul căreia a acționat.
S-a criticat și modul în care s-a interpretat probatoriul din cauză precizându-se că există contradicții între actele medicale succesive depuse la dosar care ar fi impus solicitarea avizului de la I.N.M.L. M. Minovici.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei prin motivele de apel scrise dar și cu ocazia dezbaterilor, apelantul inculpat a criticat soluția dispusă de prima instanță în ceea ce privește daunele materiale precizând că înscrisurile depuse la dosar în dovedirea pretențiilor de către partea civilă u au fost verificate pentru a se stabili dacă cheltuielile au fost efectiv generate de fapta sa ilicită (cu trimitere la sumele plătite pentru tratament medical, deplasări la unități medicale sau instanță, plata utilităților). S-a arătat de asemenea că și suma stabilită cu titlu de daune morale este exagerată, și nu s-a dovedit existența pretinsei stări de infirmitate în baza căreia partea civilă a solicitat acordarea de despăgubiri.
În cursul judecății s-a procedat la audierea inculpatului în prezența apărătorului ales, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la fila 91 dosar.
S-a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri (acestea fiind depuse la filele 65 – 67, 73 – 81, 92 – 112, 117 – 139, 142 – 145, 152 – 176 dosar).
S-a dispus amânarea pronunțării succesiv la 26 octombrie 2010 și 31 octombrie 2012 pentru a permite părților să depună la dosar concluzii scrise ți pentru deliberări.
Analizând apelurile formulate în limitele impuse de disp. art. 371 C.p.p. instanța reține că apelurile declarate de P. de pe lângă T. O. și partea civilă sunt întemeiate și urmează să fie admise pentru următoarele considerente.
În ceea ce privește situația de fapt, prima instanță a făcut o corectă apreciere a materialului probator administrat în cauză atât în faza de urmărire penală cât și în cursul judecății stabilind în mod argumentat atât împrejurările anterioare agresării părții vătămate cât și modalitatea concretă în care inculpatul a acționat împotriva acesteia și urmările produse.
Relevante au fost în principal declarațiile a patru martori direcți și doi martori indirecți care se coroborează integral cu plângerea părții vătămate dar și cu concluziile actelor medico – legale depuse la dosar.
Principala apărare a inculpatului sub aspectul situației de fapt, reiterată de altfel și prin motivele de apel, se referă la contestarea agresării părții vătămate cu un obiect contondent, arătându-se atât în faza de urmărire penală cât și la prima instanță că a lovit victima o singură dată cu pumnul în zona feței, după care aceasta din urmă a căzut la pământ, fiind posibil să se fi lovit în cădere (declarația inculpatului de la 25 octombrie 2010 atașată la fila 34 vol. I dosar fond).
În mod corect prima instanță a înlăturat această apărare constatându-se pe de o parte că atât certificatul medico – legal întocmit la 16 februarie 2010 cât și raportul de nouă expertiză medico – legală întocmit la 28 martie 2011 și avizat de I.M.L. C. stabilesc cu certitudine că leziunile traumatice produse părții vătămate sunt rezultatul lovirii cu un corp dur, contondent, iar pe de altă parte că martorii M. D. (fila 60 dosar fond), V. O. (fila 62 dosar fond), N. S. I. (fila 74 dosar fond), R. F. D. (fila 95 dosar fond) și N. N. A. (fila 122 dosar fond) atestă că au observat în mod direct cum inculpatul a scos o bâtă din portbagajul autoturismului său cu care a aplicat mai multe lovituri părții vătămate în zona feței, dinspre lateral - spate.
În condițiile în care aceste cinci declarații se coroborează între ele și în plus martorii își confirmă reciproc prezența la locul faptei dând totodată informații cu privire la topografia locului, modul în care erau poziționate autoturismele sau persoanele prezente, nu există nici o rațiune pentru a prezuma că mărturiile nu reflectă realitatea, mai ales dacă se are în vedere că două dintre persoanele audiate (M. D. și V. O.) se aflau întâmplător în acea zonă, fiindu-le atrasă atenția asupra incidentului datorită faptului că autoturismul inculpatului le bloca trecerea pe stradă.
Trebuie remarcat în analiza acelorași probe că inculpatul a avut posibilitatea să conteste declarațiile martorilor însă aspectele învederate nu sunt în nici un caz apte să ducă la înlăturarea acestora din ansamblul probator, învederându-se în principal că datorită distanței mari nu s-ar fi putut observa cu exactitate locul faptei. Cu toate acestea se constată că martorii au avut posibilitatea să asiste la incident de la o distanță relativ mică, pe un drum în aliniament, care la acel moment era iluminat artificial, astfel încât nu ar fi putut să confunde persoana agresorului sau să nu observe detalii cu privire la obiectul folosit (relevante în acest sens fiind și planșele foto depuse de apărătorul părții vătămate cu ocazia judecării la prima instanță).
În ceea ce privește urmarea imediată a agresiunii, criticile formulate de apelantul inculpat - în sensul că s-ar fi impus să se obțină un aviz de la I.N.M.L. M. Minovici întrucât există o contradicție între actele medico - legale depuse în faza de urmărire penală și cele depuse la prima instanță - sunt nefondate întrucât din analiza înscrisurile la care se face trimitere se constată că acestea nu au concluzii contradictorii ci dimpotrivă complementare, majorarea numărului de zile de îngrijiri medicale și stabilirea faptului că leziunile traumatice au pus în primejdie viața victimei nefiind rezultatul unei reexaminări a datelor avute anterior în vedere ci a examinării unor informații noi, care au apărut ulterior întocmirii certificatului medico – legal.
În plus, trebuie remarcat că pentru a permite încadrarea juridică a faptei ca fiind tentativă la infracțiunea de omor calificat (art. 20 rap. la art. 174 alin. 1 și 2 și art. 174 alin. 1 lit. i și alin. 2 Cp.) instanța nu era ținută exclusiv de concluziile actului de constatare medico – legală, intenția inculpatului putând fi stabilită prin aprecierea tuturor împrejurărilor în care acesta a acționat și în principal prin evaluarea obiectului pe care inculpatul a înțeles să îl folosească, a numărului de lovituri și a intensității acestora precum și a zonei vizate prin agresiune.
Ori, în condițiile în care inculpatul a lovit victima cu un obiect contondent de dimensiuni apreciabile (o bâtă descrisă atât de partea vătămată cât și de martorii oculari ca având caracteristicile unei bâte de base – ball), lovitura a fost aplicată dinspre lateral spate în zona capului cu o intensitate deosebită (demonstrată în principal prin gravitatea leziunilor produse – fractură cu înfundare parietal stânga, avulsie post traumatică incisiv central și fractură incisiv superior stâng) după care a continuat să o lovească pe aceasta deși era căzută la pământ și chiar a agresat persoanele care au încercat să intervină pentru aplanarea conflictului, instanța apreciază că vinovăția acestuia sub forma intenției indirecte este pe deplin dovedită, în raport de circumstanțele concrete în care a acționat, fiind evident că a prevăzut rezultatul faptei sale și a acceptat posibilitatea producerii acestuia.
Oricum prin modul în care s-a derulat . nu este plauzibilă susținerea inculpatului în sensul că ar fi intenționat doar să aplice o corecție fizică părții vătămate, întrucât recurgerea la actele violente nu a fost una absolut spontană, ci dimpotrivă inculpatul s-a deplasat spre autoturismul propriu, a luat obiectul contondent din portbagaj și s-a reîntors spre victimă lovind-o pe aceasta într-un moment de neatenție, cu intensitate, în zona capului după care a continuat să o lovească deși atât trecătorii de pe stradă cât și membrii familiei victimei erau de față și au încercat să îl oprească.
În plus, în continuarea aceleiași argumentații, instanța reține că leziunile constatate la nivelul feței părții vătămate nu ar fi putut fi produse prin cădere pe un corp contondent așa cum arată inculpatul întrucât cu ocazia cercetării la fața locului efectuată la 19 ianuarie 2010 (proces verbal și plană foto de la filele 12 – 15 d.u.p.) la locul agresiunii nu s-a constatat existența unor obiecte contondente pe sol de care să se fi lovit partea vătămată, dimpotrivă petele de culoare brun – roșcată identificate în fața locuinței celei din urmă fiind poziționate pe un strat consistent de zăpadă, la distanță de orice obiect apt să genereze leziunile descrise. De asemenea, nu s-ar putea reține că partea vătămată în cădere s-a lovit de poarta imobilului întrucât petele respective sunt situate la 2,30 m de poarta de intrare în locuință și 3,60 m până la partea carosabilă, poziție care corespunde modului în care martorii și victima au descris ., și nu modalității prezentate de inculpat.
Pentru aceste considerente instanța apreciază că încadrarea juridică dată faptei de tribunal este corectă și că de asemenea în mod justificat s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat la instanța de fond.
Totodată se apreciază că solicitarea inculpatului de reținere în cauză a disp. art. 73 alin. 1 lit. b Cp. (stare de provocare) este neîntemeiată întrucât, deși prin natura lor afirmațiile părții vătămate ar fi în mod uzual apte să producă o stare de puternică tulburare sau emoție, în cauza concretă dedusă judecății probele atestă faptul că în urma acestora, inculpatul, deși afectat de cele auzite a procedat la confruntarea părții vătămate cu membrii familiei sale și a continuat să discute cu partea vătămată despre subiectul care îl interesa o perioadă semnificativă de timp, discuția având loc la domiciliul victimei și pe fondul consumului de alcool. Acest interval de timp este incompatibil cu existența unei stări de tulburare determinată de afirmațiile făcute de partea vătămată, stare de tulburare sau emoție care ar fi putut să apară în momentele inițiale ale discuției, mai ales că se abordase problema moralității fiicei inculpatului, dar nu după aproximativ 3 ore, interval de timp în care s-au verificat informațiile vehiculate. Oricum, având în vedere că victima și concubina acestuia l-au condus pe inculpat înspre autoturismul său la terminarea vizitei, se poate prezuma că discuțiile purtate pe acest subiect la domiciliul părții vătămate nu au fost unele care să ducă la agravarea conflictului inițial ci dimpotrivă la aplanarea sa, din moment ce părțile, cel puțin în aparență se despărțeau în termeni amiabili.
Împrejurările anterioare conflictului, care de altfel l-au și generat, au fost avute în vedere de prima instanță la individualizarea sancțiunii aplicate inculpatului, neputând fi însă valorificate ca circumstanțe atenuante legale.
Sunt întemeiate criticile parchetului și părții civile privitoare la modalitatea de executare a pedepsei aplicate de prima instanță, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicate nefiind în acest caz aptă să asigure realizarea scopului prev. de art. 52 Cp. Pentru a dispune suspendarea (condiționată sau sub supraveghere) a executării pedepsei, una din condițiile impuse de lege constă în convingerea instanței că scopul acesteia poate fi atins și fără executarea efectivă în regim privativ de libertate, condiție a cărei întrunire se apreciază în raport de ansamblul datelor despre fapta săvârșită, despre conduita inculpatului înainte de săvârșirea faptei, ulterior comiterii acesteia și în timpul procesului și a oricăror alte informații care să permită concluzia că inculpatul înțelege gravitatea acțiunilor comise și urmările acestora și că stabilirea pedepsei reprezintă un avertisment suficient pentru el.
Deși, în cauză rezultă că într-adevăr inculpatul a încercat să ajute financiar partea vătămată pe perioada efectuării tratamentului medical se remarcă că per ansamblu, atitudinea sa în proces dar și în afara acestuia față de victimă nu a fost una corespunzătoare, în primul rând prin poziția față de faptă inculpatul demonstrând că nu înțelege gravitatea acesteia, nu o regretă ci dimpotrivă o consideră ca fiind perfect justificată și ca atare nu ar avea motive pentru a-și schimba pe viitor comportamentul. În plus, instanța remarcă că inculpatul a inițiat demersuri pentru a-și provoca insolvabilitatea încercând să își micșoreze patrimoniul prin înstrăinarea bunurilor mobile și imobile în cursul procesului, fapt ce a determinat tribunalul să instituie măsuri asigurătorii asupra bunurilor sale în vederea reparării pagubei, remarcându-se totodată că doi dintre martorii audiați la solicitarea inculpatului au fost sancționați pentru mărturie mincinoasă (M. V. și C. A.), afirmațiile lor tinzând să sprijine poziția apărării.
Chiar dacă inculpatul nu a fost sancționat pentru instigare la mărturie mincinoasă așa cum s-a arătat în fața instanței de apel, în condițiile în care martorii și-au schimbat declarațiile în fața instanței după ce inițial la procuror făcuseră declarații corespunzătoare adevărului, se poate prezuma că interesul lor de a sprijini apărările făcute de inculpat nu s-a născut spontan, fără nici o legătură cu activități întreprinse de cel din urmă.
Față de aceste considerente se reține că scopul preventiv al pedepsei, atât prevenția specială cât și generală nu s-ar putea realiza în cazul infracțiunii analizate, o infracțiune îndreptată împotriva vieții persoanei fără executarea efectivă, urmând a se înlătura aplicarea art. 86 ind. 1, 86 ind. 2 și 86 ind. 3 C.p., astfel încât inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare în regim de detenție.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei se apreciază că prima instanță a dat o corectă soluționare pretențiilor părții civile atât în ceea ce privește despăgubirile materiale cât și despăgubirile morale.
Criticile apelantului inculpat referitoare la modul în care tribunalul a interpretat probatoriul administrat pentru dovedirea prejudiciului material sunt nefondate întrucât prin sentința penală apelată, rezolvându-se acțiunea civilă sub acest aspect s-a luat act de faptul că inculpatul cu ocazia audierii sale în instanță la 25 octombrie 2010 a recunoscut integral pretențiile arătând că este de acord să despăgubească partea cu suma pretinsă și anume 30.000 lei – fila 35 vol. I dosar fond. Acțiunea civilă alăturată celei penale în procesul penal este guvernată de principiul disponibilității astfel încât în măsura în care inculpatul, în cunoștință de cauză recunoaște pretențiile părții civile și își manifestă explicit acordul de a o despăgubi pe aceasta cu suma pretinsă, instanța nu mai este obligată să administreze și să analize probele pe aspectele necontestate. Instanța a luat act de faptul că inculpatul a înțeles pe deplin consecințele declarațiilor sale, acesta indicând sumele pe care partea civilă le-a pretins (conform declarației consemnate la dosar, acesta a arătat că este de acord să plătească suma de 30.000 reprezentând „despăgubiri materiale actuale și viitoare”) astfel încât nu a analizat probatoriul sub acest aspect, limitându-și considerentele la daunele morale și la sumele solicitate cu titlu de prestație periodică. În condițiile în care inculpatul prin motivele de apel nu indică nici măcar faptul că ar fi făcut aceste declarații în necunoștință de cauză și cu atât mai puțin nu aduce nici o dovadă că cele consemnate în declarație nu ar corespunde susținerilor sale din ședința publică, toate criticile vizând probatoriul pe acest aspect urmează a fi apreciate ca nefondate.
În ceea ce privește daunele morale se apreciază că suma stabilită de tribunal este una care reflectă în mod corespunzător suferințele părții civile reprezentând o justă reparație a prejudiciului produs. Deși legea nu cuprinde criterii clare în raport de care se pot evalua prejudiciile morale, instanța reține că față de gravitatea leziunilor suferite de partea vătămată, starea de infirmitate rezultată din agresiune și modul în care aceasta în mod inevitabil va afecta viața părții civile, limitându-i accesul la piața de muncă, la activitățile obișnuite în familie sau în comunitate, suma de 30.000 lei nu este una exagerată așa cum arată apelantul inculpat.
Nefondate sunt și criticile privitoare la obligarea inculpatului să plătească părții civile 500 lei lunar cu titlu de prestație periodică cu începere de la 19 ianuarie 2010 și până la încetarea stării de nevoie, probele administrate în cauză făcând dovada că anterior accidentului victima obținea cu regularitate venituri lunare între 500 și 1.000 lei, venituri de care a fost privată ulterior întrucât ca urmare a agresiunii din punct de vedere fizic nu a mai fost aptă să desfășoare activitatea de depanare aparatură electronică. Imposibilitatea obținerii acestor venituri ca urmare a agresiunii constituie tot un prejudiciu material pentru a cărei acoperire răspunde cel vinovat de comiterea faptei ilicite, fiind întrunite condițiile impuse de art. 998 cod civil incident la momentul săvârșirii faptei. Chiar dacă în mod uzual pentru perioada cuprinsă între data săvârșirii faptei și data pronunțării sentinței prestația periodică poate fi acordată sub forma unei sume globale, nu se impune casarea hotărârii sub acest aspect întrucât această sumă poate fi calculată și în faza de executare silită.
Pentru toate aceste considerente se vor admite apelurile declarate în cauză de P. de pe lângă T. O. și partea civilă N. C., va fi desființată în parte sentința sub aspectul laturii penale, în sensul că se va înlătura aplicarea art. 86 ind. 1, 86 ind. 2 și 86 ind. 3 C.p., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare în regim de detenție.
Se va înlătura aplicarea art. 71 alin. 5 C.p. privind suspendarea executării pedepsei accesorii.
Se vor menține restul dispozițiilor din sentința penală.
Se va respinge, ca nefondat apelul inculpatului.
Potrivit disp. art. 192 alin. 2 C.p.p. va fi obligat inculpatul la 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu urmând a se avansa din fondurile M.J.
Va fi obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei către partea civilă cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile declarate în cauză de P. de pe lângă T. O. și partea civilă N. C., împotriva sentinței penale nr. 192 din data de 12 decembrie 2011, pronunțată de T. O. în dosarul nr._ și desființează în parte sentința sub aspectul laturii penale, în sensul că înlătură aplicarea art. 86 ind. 1, 86 ind. 2 și 86 ind. 3 C.p., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare în regim de detenție.
Înlătură aplicarea art. 71 alin. 5 C.p. privind suspendarea executării pedepsei accesorii.
Menține restul dispozițiilor din sentința penală.
Respinge, ca nefondat apelul inculpatului.
Obligă inculpatul la 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu urmând a se avansa din fondurile M.J.
Obligă inculpatul la plata sumei de 1000 lei către partea civilă cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 31 Octombrie 2012.
Președinte, Judecător,
T. C. B. A. C. M.
Grefier,
A. R.
Red.jud.ACM
j.f.GH.B.
O.A. 13 Octombrie 2012
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 2173/2012. Curtea... | Infracţiuni la legea societăţilor comerciale. Legea nr.... → |
|---|
