Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 106/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 106/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 17-02-2014 în dosarul nr. 106/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALA Nr. 106/2014
Ședința publică de la 17 Februarie 2014
PREȘEDINTE T. M. Judecător
M. E. P. Judecător
Grefier E. L.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. N. T. din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. C.
Pe rol, soluționarea apelului declarat de S. R. reprezentat de A.N.A.F. - Direcția R. a Finanțelor Publice C. - prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. împotriva sentinței penale nr. 199 din 12 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, a lipsit apelanta parte civilă și intimata inculpată I. N. (F. O.) V., reprezentată de avocat S. D., apărător din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, s-a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat S. D. din oficiu pentru intimata inculpată a pus concluzii de respingere a apelului ca nefondat cu menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Procurorul a pus concluzii de respingere a apelului formulat de partea civilă ca nefondat, arătând în esență că partea civilă deși legal citată de instanță, comunicându-i-se și adrese pentru precizarea pretențiilor civile, nu a formulat aceste pretenții după întocmirea raportului de expertiză, astfel că prejudiciul stabilit prin expertiza contabilă a fost achitat de inculpată
CURTEA,
Asupra apelului de față;
Prin sentința penală nr. 199 din 12 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, în temeiul art. 320 ind. 1 alin. 3 C.p.p., a fost admisă cererea formulată de inculpata I.-N. (fostă O.) V. în baza art. 320 ind. 1 alin. 1 C.p.p. și dispune ca judecata să aibă loc în condițiile art. 320 ind. 1 alin. 2 C.p.p., numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
A fost constatat recuperat prejudiciul cauzat bugetului de stat prin săvârșirea, de către inculpata I. – N. (fostă O.) V., a infracțiunii de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin.1 lit. b din legea 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, conform chitanțelor . nr._, . nr._ și . nr._, eliberate de Trezoreria Mun. Drobeta Turnu Severin.
În baza art. 10 alin. 1 din Legea 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale rap. la art. 10 alin.1 lit. i indice 1 și art. 11 pct. 2 lit. b C.p.p., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei I. – N. (fostă O.) V., fiica lui N. C. și M., născută la data de 26.11.1980, în Filiași, jud. D., domiciliată în Drobeta Turnu Severin, .. 35, ., ., posesoare a CI . nr._, CNP_, trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. b din legea 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 91 lit. c Cod penal, s-a aplicat inculpatei I. – N. (fostă O.) V. amenda administrativă în cuantum de 300 lei.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă S. R., reprezentat de A.N.A.F., Direcția Generală R. a Finanțelor Publice C., Administrația Județeană a Finanțelor Publice M..
În conformitate cu art. 10 alin. 1 din Legea 241/2005, s-a dispus ca, după rămânerea definitivă a hotărârii, sancțiunea administrativă aplicată inculpatei să fie înregistrată în cazierul judiciar.
În baza art. 192 alin.1 pct. 2 lit. a C.p.p., a fost obligată inculpata I. – N. (fostă O.) V. la plata sumei de 558,6 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 258,6 lei reprezintă contravaloarea cheltuielilor judiciare efectuate de stat în faza de urmărire penală, iar 300 lei reprezintă contravaloarea cheltuielilor efectuate de stat în faza de judecată, inclusiv suma de 100 lei reprezentând 50% din onorariul apărătorului B. A., desemnat din oficiu pentru acest inculpat (conform mențiunilor din delegația nr. 2174/21.07.2013, emisă de Baroul M.), sumă ce va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul din data de 05.06.2013, din dosarul nr. 380/P/2013, al Parchetului de pe lângă Tribunalul M., s-a dispus trimiterea în judecată, a inculpatei O. V., în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. penal.
În actul de sesizare, s-au reținut în fapt și în drept următoarele:
Prin rezoluția din data de 28.09.2012, a fost începută urmărirea penală față de O. V., pentru infracțiunea prev. de art. 9 alin. l lit. a din Legea nr.241/2005 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și infracțiunea prev. de art. 9 alin. l lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal.
La data de 13.07.2012 organele de poliție ale I.P.J. M. - Serviciul de Investigare a Fraudelor s-au autosesizat în legătură cu faptul că la barul aparținând . al cărei administrator este învinuita O. V., în perioada ianuarie - iulie 2012 nu au fost evidențiate în contabilitate veniturile realizate din vânzarea mărfurilor, ascunzându-se astfel sursa impozabilă.
Inventariindu-se stocul de marfă, a rezultat o valoare de 3.462 lei și au fost identificate mai multe rapoarte generale cu încasări zilnice din perioada martie-iulie 2012, un caiet cu înscrisuri, facturi, chitanțe de plată, învinuita neputând prezenta nici un document contabil pentru operațiunile comerciale derulate în perioada ianuarie - iulie 2012.
Ulterior, în cursul cercetărilor, au fost depuse trei caiete studențești cu înscrisuri reprezentând aprovizionări de mărfuri și venituri realizate din vânzarea acestora, registre despre care atât învinuita O. V., dar și, martora D. C. R., gestionar în cadrul societății, au declarat că reprezintă evidența la schimbul de tură a stocului de marfă și valoarea mărfurilor vândute în ziua respectivă.
În cauză a fost efectuată o expertiză fiscal-contabilă efectuată de expert contabil P. M., prin care s-a solicitat să se lămurească următoarele aspecte:
- dacă marfa achiziționată în perioada ianuarie-iunie 2012 de . Drobeta Turnu Severin a fost înregistrată în contabilitatea societății ?
- dacă veniturile realizate din vânzarea mărfurilor din perioada ianuarie-iunie 2012 au fost evidențiate în contabilitatea firmei, conform documentelor contabile puse la dispoziție de societate și a înscrisurilor din cele 3 registre ?
- dacă veniturile realizate din vânzarea mărfii nu au fost înregistrate în documentele contabile, care este valoarea obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat, respectiv impozitul pe profit și TVA ?
Prin raportul de expertiză depus în cauză la 15.11.2012 s-a concluzionat că învinuita O. V., a prejudiciat bugetul de stat cu suma totală de 1.312 lei, din care 525 lei TVA și 787 lei impozit pe profit.
Cu chitanța . nr._/14.05.2013, învinuita a achitat suma de 412 lei, rămânând neachitată suma de 900 lei din prejudiciul cauzat bugetului de stat conform expertizei efectuate în cauză.
Prin adresa nr. 3/15.01.2013 D.G.F.P. M. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.312 lei.
S-a arătat că infracțiunea reținută în sarcina învinuitei este dovedită cu următoarele mijloace de probă: proces verbal de constatare (filele 6-9); facturi aprovizionare mărfuri și chitanțe plată (filele 120-142); rapoarte Z (filele 10-119); registre înscrisuri (filele 144-313); adresa OCPI nr._/1.10.2012 (fila 314); decizie de impunere nr. F-MH 797/22.10.2012 și raport de inspecție fiscală nr. F-MH 491/22.10.2012 (filele 33-339); raport expertiză contabilă (filele 350-359); adresa nr.3/15.01.2013 de constituire parte civilă (fila 364); declarație martor (filele 366-368); declarații învinuită (filele 346-348).
Cauza s-a înregistrat pe rolul Tribunalului M. sub numărul_ .
La termenul din 07.10.2013, apărătorul ales al inculpatei a învederat instanței că inculpata se numește în prezent I.-N. V. și a depus în acest sens copie a cărții de identitate – f. 29 d.i..
Înainte de a se da citire actului de sesizare a instanței, S. R., reprezentat de A., conform adresei nr._/24.09.2013 (f. 26 d.i.), a mandatat Direcția Generală R. a Finanțelor Publice C., Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. să o reprezinte și să se constituie parte civilă în cauză.
Prin adresa nr._/25.09.2013, Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. a comunicat că partea vătămată S. R., reprezentat de A., cu suma de 1312 lei, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat, așa cum rezultă din expertiza efectuată în cauză - f. 25 d.i..
La termenul din 21.10.2013, inculpata a depus la dosarul cauzei chitanțele . nr._ și . nr._, eliberate de Trezoreria Mun. Drobeta Turnu Severin, din care rezultă că aceasta a achitat suma de 912 lei – f. 31, 32 d.i..
La același termen, inculpata a arătat că acesta înțelege să beneficieze de dispozițiile art. 320 ind. 1 C.p.p. și a fost audiată în acest sens, declarând că a reparat prejudiciul cauzat bugetului de stat. – f. 34 d.i..
Analizând întregul material probator, administrat atât în cursul urmăririi penale, în fapt și în drept, în ceea ce privește inculpata instanța de fond a constat și reținut următoarele:
Art. 320 ind. 1 din C.p.p. reglementează judecata în cazul recunoașterii vinovăției:
„Până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.
La termenul de judecată, instanța întreabă pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește, procedează la audierea acestuia și apoi acordă cuvântul procurorului și celorlalte părți.
Instanța de judecată soluționează latura penală atunci când, din probele administrate, rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse.
Dacă pentru soluționarea acțiunii civile se impune administrarea de probe în fața instanței, se va dispune disjungerea acesteia.
În caz de soluționare a cauzei prin aplicarea alin. 1, dispozițiile art. 334 și 340 - 344 se aplică în mod corespunzător.
Instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Dispozițiile alin. 1 - 6 nu se aplică în cazul în care acțiunea penală vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață.
În caz de respingere a cererii, instanța continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun.”
În cauza de față, s-a constatat că, la termenul din data de 25.10.2013, prin apărătorul ales, inculpată a arătat că recunoaște comiterea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată și înțelege să solicite aplicarea disp. art. 320 ind. 1 C.P.P., judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Instanța constată că cererea formulată de inculpată este legală și întemeiată, motiv pentru care urmează a fi admisă, iar judecarea prezentei cauze se va face pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, în condițiile art. 320 ind. 1 C.P.P..
În acest sens, s-a constatat că, din probele administrate în faza urmăririi penale, rezultă că faptele inculpatei sunt stabilite și există suficiente date cu privire la persoana sa, pentru aplicarea unei pedepse.
Totodată, s-a apreciat că sunt respectate și prevederile art. 320 ind. 1 alin. 7, teza finală C.p.p., deoarece acțiunea penală nu vizează o infracțiune ce se pedepsește cu închisoare pe viață.
Astfel, din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, instanța a reținut în fapt și în drept că, în perioada ianuarie – iulie 2012, inculpata I.-N. (fostă O.) V., în calitate de administrator al .., în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, a omis evidențierea în actele contabile a operațiunilor comerciale efectuate și a veniturilor realizate în cuantum de 4.066, 21 lei, 1.312 lei, prejudiciul cauzat bugetului de stat fiind de 1312 lei, din care 787 lei TVA și 525 lei impozit pe profit, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Sub aspect probator, instanța a avut în vedere probele administrate în faza urmăririi penale, respectiv : proces verbal de constatare (filele 6-9); facturi aprovizionare mărfuri și chitanțe plată (filele 120-142); rapoarte Z (filele 10-119); registre înscrisuri (filele 144-313); adresa OCPI nr._/1.10.2012 (fila 314); decizie de impunere nr. F-MH 797/22.10.2012 și raport de inspecție fiscală nr. F-MH 491/22.10.2012 (filele 33-339); raport expertiză contabilă (filele 350-359); adresa nr.3/15.01.2013 de constituire parte civilă (fila 364); declarație martor (filele 366-368); declarații învinuită (filele 346-348).
În rezolvarea acțiunii penale, instanța a avut în vedere probele anterior menționate care atestă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpată, ca autor, în sensul art. 24 din C.p., fiind realizate condițiile prevăzute de art. 345 alin. 2 C.p.p..
Față de cele expuse, în temeiul art. 320 ind. 1 alin. 3 C.p.p., instanța a admis cererea formulată de inculpata în baza art. 320 ind. 1 alin. 1 C.p.p. și va dispune ca judecata să aibă loc în condițiile art. 320 ind. 1 alin. 2 C.p.p., numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Conform art. 10 alin. 1 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, în cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.
De asemenea alin. 2 al aceluiași articol, prevăd că dispozițiile prevăzute la alin. (1) nu se aplică dacă făptuitorul a mai săvârșit o infracțiune prevăzută de prezenta lege într-un interval de 5 ani de la comiterea faptei pentru care a beneficiat de prevederile alin. (1).
În cauza de față, s-au constatat îndeplinite îndeplinite prevederile legale menționate, în sensul aplicării inculpatei unei sancțiuni cu caracter administrativ, având în vedere că prejudicial cauzat este situat sub limita de 50.000 euro, a fost reparat, iar inculpata nu a mai comis anterior vreo faptă pentru care a beneficiat de prevederile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 241/2005.
Astfel, s-a reținut că, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, prejudiciul cauzat bugetului de stat este de 1312 lei, din care 787 lei TVA și 525 lei impozit pe profit și a fost reparat integral, conform chitanțelor . nr._, . nr._ și . nr._, eliberate de Trezoreria Mun. Drobeta Turnu Severin.
Nu a fost reținută susținerea părții civile, potrivit adresei nr. 9955/11.11.2013, potrivit căreia prejudiciul cauzat nu a fost reparat integral, având în vedere că în cursul urmăririi penale învinuita a achitat suma de 412 lei, fiind emisă chitanța . nr._/14.05.2013 - f. 372 d.u.p..
Totodată, potrivit fișei de cazier judiciar, s-a constatat că, anterior, inculpata a fost sancționată administrativ pentru fapta prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005 și nu s-a pus problema existenței unui prejudiciu în această cauză – f. 344 d.u.p., f.39. d.i..
Față de cele expuse, în temeiul art. 320 ind. 1 alin. 3 C.p.p., s-a admis cererea formulată de inculpata I.-N. (fostă O.) V. în baza art. 320 ind. 1 alin. 1 C.p.p. și dispune ca judecata să aibă loc în condițiile art. 320 ind. 1 alin. 2 C.p.p., numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
S-a constatat recuperat prejudiciul cauzat bugetului de stat prin săvârșirea, de către inculpata I. – N. (fostă O.) V., a infracțiunii de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin.1 lit. b din legea 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, conform chitanțelor . nr._, . nr._ și . nr._, eliberate de Trezoreria Mun. Drobeta Turnu Severin.
În baza art. 10 alin. 1 din Legea 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale rap. la art. 10 alin.1 lit. i indice 1 și art. 11 pct. 2 lit. b C.p.p., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei I. – N. (fostă O.) V., fiica lui N. C. și M., născută la data de 26.11.1980, în Filiași, jud. D., domiciliată în Drobeta Turnu Severin, .. 35, ., ., posesoare a CI . nr._, CNP_, trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. b din legea 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 91 lit. c Cod penal, s-a aplicat inculpatei I. – N. (fostă O.) V. amenda administrativă în cuantum de 300 lei.
Având în vedere că inculpatei i s-a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ, iar nu o pedeapsă, nu se pune problema aplicării art. 320 ind. 1 alin. 7 C.p.p..
Deoarece prejudiciul cauzat a fost reparat, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă S. R., reprezentat de A.N.A.F., Direcția Generală R. a Finanțelor Publice C., Administrația Județeană a Finanțelor Publice M..
În conformitate cu art. 10 alin. 1 din Legea 241/2005, s-a dispus ca, după rămânerea definitivă a hotărârii, sancțiunea administrativă aplicată inculpatei să fie înregistrată în cazierul judiciar.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel S. R. reprezentat de A.N.A.F. - Direcția R. a Finanțelor Publice C. - prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice M..
Criticând soluția instanței de fond sub aspectul laturii civile solicitând obligarea inculpatei și la plata dobânzilor și penalităților până la data achitării prejudiciului, precizând că la dat de 11. 11 2013 a comunicat instanței că din prejudiciul cauzat inculpata a achitat suma de 912 lei rămânând de achitat suma de 400 lei.
C. examinând actele4 și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și dispozițiile legii constată și reține următoarele:
Apelul declarat în cauză de S. R. reprezentat de A.N.A.F. - Direcția R. a Finanțelor Publice C. a vizat latura civilă a procesului penal, prin care inculpata a fost cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din legea 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Prejudiciul cauzat prin fapta reținută în sarcina inculpatei prin rechizitoriul nr. 380/P/2012 din 05.06.2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul M., conform actului de sesizare a instanței a fost de 1.312 lei – stabilit prin raportul de expertiza contabilă (filele350-359 dos.u.p.).
La instanța de fond, după constituirea de parte civilă prin adresa nr._/25.09.2013 (f. 25 dos. fond), la 11 nov. 2013 cu adresa cu nr. MH 9955 s(f. 47 dos. fond) s-a comunicat instanței că inculpata Ibiceanu V. a achitat din prejudiciu suma de 912 lei solicitând „să obligați inculpata la plata sumei de 400 lei, către partea civilă, pentru achitarea integrală a prejudiciului”.
Față de înscrisurile existente la dosarul cauzei și cerea de constituire ca parte civilă precizată la 11 nov. 2013, C. constată că în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că prejudiciul în cuantum de 1.312 lei a fost achitat integral, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică.
Pentru aceste considerente în temeiul art. 421 pct.1 lit. b c.p.p., se va respinge apelul ca nefondat iar în temeiul art.275 alin. 2 c.p.p., apelanta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de S. R. reprezentat de A.N.A.F. - Direcția R. a Finanțelor Publice C. - prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. împotriva sentinței penale nr. 199 din 12 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, ca nefondat.
Obligă apelantul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Februarie 2014.
T. M. M. E. P.
Grefier,
E. L.
Red.jud.RM
j.f.C.B.P.
IB
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 87/2014.... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 35/2014. Curtea de... → |
|---|
