Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 1541/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1541/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 09-12-2014 în dosarul nr. 1541/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALĂ Nr. 1541
Ședința publică de la 09 decembrie 2014
PREȘEDINTE C. C.- judecător
A. D.- judecător
Grefier V. D.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror D. S. din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. C.
***
Pe rol, soluționarea apelului declarat de inculpatul M. G. împotriva sentinței penale nr. 2345 din data de 08 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul inculpat M. G., în stare de arest, asistat de avocat D. M., apărător desemnat din oficiu, lipsind partea civilă L. A..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, a fost audiat inculpatul apelant M. G., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Au fost depuse motive scrise de apel pentru inculpat prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, după care, acesta a solicitat reaudierea părții vătămate, cu privire la faptul că inculpatul nu a deposedat-o prin exercitarea de violențe, declarația acesteia fiind considerată de instanță esențială pentru stabilirea vinovăției inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, a solicitat respingerea cererii de probatoriu, ca nefiind utilă soluționării cauzei, partea vătămată fiind audiată de către instanța de fond.
Deliberând asupra cererii, instanța a respins-o ca inutilă, având în vedere că partea vătămată a fost audiată la instanța de fond, iar între declarații succesive date atât în cursul urmăririi penale, cât și la fond, neexistând contradicții esențiale.
Nemaifiind alte cereri, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat D. M. pentru apelantul inculpat M. G., având cuvântul, a solicitat admiterea apelului, desființare sentinței, iar într-o primă teză schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 233 – 234 alin.1 lit.d) C.p. cu art. 41 alin.1 C.p. în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228 – 229 alin.1 lit.b) cu art. 41 alin.1 C.p., întrucât din probele administrate nu rezultă că ar fi exercitat acte de violență împotriva părții vătămate L.. Instanța a considerat esențială declarația părții vătămate, însă nu există o altă probă privind exercitarea actelor de violență, situație în care aplicând principiul in dubio pro reo coroborat cu declarația de recunoaștere a inculpatului, nu se poate reține decât sustragerea sumei de 50 lei. Din declarația părții vătămate nu se confirmă ideea că deposedarea s-a realizat prin violență. De asemenea, din declarația martorului Palită ( fila 103) rezultă că acesta nu a observat urme de violență asupra părții vătămate, aspect confirmat și de martora G. E.. În consecință, se impune schimbarea încadrării juridice, reducerea pedepsei aplicate în raport de limitele speciale prev. pentru infracțiunea de furt calificat, aplicarea unei pedepsei spre / sub minimul special. În teză subsidiară, a solicitat reducerea pedepsei, având în vedere atitudinea de recunoaștere a faptei, prejudiciu redus, gravitatea faptei reținute, precum și deducerea duratei arestării preventive la zi.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, a solicitat respingerea apelului, ca nefundat, deducerea duratei arestării preventive la zi., cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor judiciare către stat. A susținut că încadrarea juridică este corectă, s-a dovedit că inculpatul a săvârșita fapte de furt prin exercitare de violențe, victima fiind observată de martori cu hainele pline de noroi. De asemenea, a învederat că inculpatul a mai fost condamnat la o pedeapsă de 9 ani tot pentru o infracțiune de tâlhărie, și deci, nu se justifică reducerea pedepsei, acesta nerecunoscând fapta comisă. De altfel, a arătat că pedeapsa aplicată se situează la minimul special.
Apelantul inculpat M. G., având cuvântul, a arătat că este de acord cu concluziile apărătorului său.
C.
Asupra apelului de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2345 din data de 08 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr._, în baza art.233-art.234 alin. 1 lit. d C.p., cu aplicarea art. 41 alin. 1 rap. la art. 43 alin. 5 C.p, a fost condamnat inculpatul M. G. - fiul lui I. și E., născut la data de 09.07.1974 în localitatea Bumbești-J., jud. Gorj, cu domiciliul în Bumbești-J., ., jud. Gorj, CNP_ deținut în Penitenciarul C., la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare .
În baza art. 67 alin. 2 C.p., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.p., pe o durată de 2 ani .
În baza art. 65 C.p., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit. a și b C.p., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 399 C.p.p a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului, măsură dispusă prin încheierea nr. 69/27.05.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Tg-J. și menținută prin încheierile nr.22/12.06.2014, nr.79/08.07.2014, din 26.08.2014 pronunțate în dosarul nr._ al Judecătoriei Tg-J.,
S-a dedus din durata pedepsei reținerea și arestul preventiv de la 26.05.2014 la zi.
A fost admisă în parte cererea părții civile L. A..
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 50 lei despăgubiri către partea civilă.
S-a dispus restituirea către inculpat a încălțămintei (adidași culoare neagră cu inscripția „REEBOK”, mărimea 40-41, uzați), ridicată în vederea cercetărilor conform dovezii .. nr._/10.06.2014 a IPJ Gorj
A fost obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare statului.
În baza art. 275 alin. 1 C.p., onorariile apărătorilor desemnați din oficiu în cuantum de 600 lei, ce se vor suporta în avans din fondurile Ministerului Justiției, au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr.2765/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J., a fost trimis în judecată, în stare de arest, inculpatul M. G., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 233-234 alin. 1 lit. d C.p., cu aplicarea art.41 alin. 1 C.p.
În fapt, s-a reținut în actul de sesizare al instanței că, în noaptea de 25/26.05.2014, în jurul orelor 00:00, după ce au consumat împreună alcool în incinta barului aparținând .. din orașul Bumbești-J., inculpatul M. G. a urmărit-o pe persoana vătămată L. A. în timp ce aceasta se îndrepta către domiciliu.
În momentul în care persoana vătămată L. A. a ajuns pe . G. i-a aplicat un pumn în zona feței în scopul deposedării acesteia de sumele de bani pe care le avea asupra sa, însușindu-și în acest fel pe nedrept, după ce persoana vătămată a fost trântită la pământ în urma loviturii, suma de 70 de lei.
Fiind audiat, în cursul urmăririi penale, inculpatul M. G. nu a recunoscut săvârșirea faptei de tâlhărie, pretinzând că în noaptea de 25/26.05.2014, în jurul orelor 00:00, i-a sustras persoanei vătămate L. A. suma de 50 de lei(cinci bancnote a câte 10 lei), pe care aceasta o avea în buzunarul hainei, la ieșirea din barul .. din orașul Bumbești-J., fără ca pentru sustragerea sumei de bani sa fi întrebuințat însă violențe și fără ca în noaptea respectivă inculpatul să se fi deplasat pe ., din aceeași localitate.
Cu privire la sustragerea sumei de bani trebuie avut în vedere că inculpatul a declarat că ulterior săvârșirii faptei a achiziționat de la magazinul ,,La P.” mai multe produse pentru care a achitat suma de 22 lei susținere coroborată de declarația martorului P. C., același martor afirmând că plata s-a făcut prin înmânarea de către inculpat a trei bancnote de câte 10 lei iar în urma percheziției corporale asupra inculpatului a fost găsită suma de 29 lei-2 bancnote a câte 10 lei, o bancnotă a 5 lei,3 bancnote de 1 leu și trei monede de câte 50 bani.
Declarațiile acestuia s-a reținut că sunt nesincere, cele susținute de inculpat fiind contrazise de restul mijloacelor de probă administrate în cauză.
Astfel, persoana vătămată L. A. a afirmat că în data de 25.05.2014, în jurul orelor 23:45, după ce a consumat împreună alcool împreună cu inculpatul M. G. în incinta barului aparținând .. din orașul Bumbești-J., s-a îndreptat către domiciliul său iar în momentul în care a ajuns pe . G. i-a aplicat un pumn în partea stânga a feței.
Persoana vătămată a mai precizat că, urmare a loviturii a fost doborâtă la pământ, căzând cu genunchii în noroi, împrejurare în care inculpatul M. G. i-a sustras apoi, din buzunarul stâng al gecii cu care era îmbrăcată suma de 70 de lei,susținerile acesteia fiind coroborate cu concluziile certificatului medico-legal nr.805/26.05.2014 potrivit căruia numitul L. A. prezintă leziune traumatică, care s-a putut produce prin lovire cu corp dur, poate data din data de 26.05.2014, nu necesită zile de îngrijiri medicale și nu a pus în primejdie viața persoanei vătămate.
Prin ordonanța din data de 26.05.2014 emisă de organele de cercetare penală din cadrul Poliției Bumbești-J., inculpatul M. G. a fost reținut pe o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 26.05.2014, ora 13:20, până la data de 27.05.2014, ora 13:20
Prin încheierea nr.69/17.09.2013 a Judecătoriei Tg.-J. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului M. G. pentru o perioadă de 20 de zile începând cu data de 27.05.2014 și până la data de 15.06.2014, încheiere rămasă definitivă prin încheierea nr. 12/30.05-.2014 a Tribunalului Gorj.
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Tg J., la data de 11.06.2014, sub nr._, fiind repartizată aleatoriu completului cu indicativul C03 Penal.
Prin încheierea nr.22/12.06.2014, pronunțată în camera preliminară, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului, iar prin încheierea din data de 04.07.2014, s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecării cauzei.
Prin încheierea nr.79 pronunțată în ședința publică din 08.07.2014 în dosarul nr._ a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului M. G., la fel cum s-a procedat și prin încheierile ulterioare.
Ascultat în ședința publică din data de 08.07.2014, inculpatul a declarat că știe acuzația ce i se aduce, i s-a comunicat rechizitoriul, însă nu a formulat cereri sau excepții vizând urmărirea penală ori sesizarea instanței. A arătat inculpatul că a dat declarații la urmărirea penală, pe care le menține, susținând că în seara zilei de 25.11.2014, după ce a consumat băuturi alcoolice împreună cu L. A., pe care îl cunoștea de mai mult timp,într-un local din Bumbești-J., la un moment dat acesta a plecat, probabil cu intenția de a ajunge la domiciliu și cunoscând că persoana vătămată mai avea bani asupra sa, întrucât câștigase la jocuri de noroc ( deși nu cunoștea suma a observat că era ținută în buzunarul stâng al gecii) a ieșit după aceasta, a ajuns-o și a deposedat-o de suma pe care o avea în buzunar, buzunarul nefiind asigurat cu vreun sistem de închidere. A mai arătat inculpatul că deposedarea s-a realizat în timp ce se afla la o distanță de circa 10 metri, raportată la ieșirea din local, adăugând că partea vătămată nici nu a observat atunci că și-a însușit suma de 50 lei. Inculpatul a negat să –l fi agresat pe L. A. și nu a putut explica de ce persoana vătămată, după ce a apelat serviciul unic de urgență, 112, a susținut că a lovit-o. Referitor la urmele de încălțăminte, a arătat inculpatul că au fost identificate în acea locație, întrucât se afla în drumul său, către casă și trecuse pe acolo. A învederat inculpatul că nu recunoaște săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată ci doar faptul că a sustras suma de bani fără a întrebuința acte de violență.
În ședința publică din data de 17.07.2014 persoana vătămată L. A., a învederat instanței că a formulat plângere și a dat declarații la organele de urmărire penală, pe care le menține, întrucât corespund adevărului.A relatat că, în seara zile de 25.05 2014 împreună cu M. G. și C. B. ( între timp decedat), a consumat băuturi alcoolice, în barul aparținând ., din Bumbești-J., până la orele 23:45, când a ieșit din local cu intenția de a ajunge acasă. Că s-a deplasat circa 500 m și într-o zonă neiluminată public, auzind la un moment dat că cineva vine din spate, în alergare, însă nu a avut timp să se întoarcă să vadă cine este, întrucât a fost lovit cu pumnul în zona feței, căzând în urma șocului. Apoi aceea persoană a căutat direct în buzunarul din partea stângă a gecii, unde mai avea niște bani și i-a sustras suma de 70 lei, după aprecierea sa. A mai arătat persoana vătămată, că, avusese inițial, când a mers în local suma de 100 lei, din care a mai consumat. Că, după ce a fost deposedat de bani, persoana a plecat în direcția din care venise. Persoana vătămată, a adăugat că, deși nu a văzut figura acelei persoane, l-a bănuit pe inculpatul M., întrucât a fost cu el în local, acesta văzând că are bani, observând și buzunarul unde îi ținea și cunoștea faptul că acesta a mai fost condamnat anterior pentru alte infracțiuni. L. A. a mai relatat că a apelat serviciul de urgență, ulterior fiind depistat inculpatul la un alt local, că zona unde a fost deposedat se află și în drumul către casă al inculpatului.
A negat susținerea acestuia că deposedarea ar fi avut loc la ieșirea din local, fără exercitarea actelor de violență, întrucât nu a simțit că cineva i-a sustras banii în acel moment ci, în faza pe care a relatat-o.
Persoana vătămată a mai învederat că nu a recuperat prejudiciul și se constituie parte civila, cu suma menționată de 50 de lei, nefiind sigură că i s-a sustras suma de 70 lei.
Față de poziția procesuală a inculpatului, în vederea corectei stabiliri a stării de fapt, instanța a dispus citarea martorilor consemnați în rechizitoriu, fiind ascultați în această calitate Busatto Giampietro Luigi, P. C., G. E., E. C. P., din procesele – verbale de îndeplinire a mandatelor de aducere, rezultând că numitul C. B. a decedat, iar T. V. C., este plecat în străinătate necunoscându-se adresa exactă și data de întoarcere în țară.
Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, prima instanță a reținut starea de fapt expusă prin rechizitoriu și apreciind-o a constatat existența faptei ce întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de tâlhărie, și au fost săvârșită cu vinovăție de inculpatul M. G., dovada fiind făcută cu următoarele mijloace de probă: plângerea și declarațiile persoanei vătămate, declarațiile martorilor, raport de constatare medico legală nr. 805/2014, raport de constatare criminalistică nr._/2014, procese-verbale de cercetare la fața locului, de reconstituire, înregistrări video, planșe foto, alte înscrisuri, declarațiile martorilor, coroborate cu declarațiile autorului.
Așa cum s-a arătat, deși a recunoscut sustragerea sumei de 50 lei de la persoana vătămată, acesta, a negat exercitarea actelor de violență, susținând totodată, că deposedarea ar fi avut loc într-o altă locație, însă versiunea inculpatului nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
Sub aspect probatoriu, trebuie avut în vedere că în cazul infracțiunii de tâlhărie, declarația persoanei vătămate, este esențială pentru conturarea stării de fapt, mai ales în condițiile în care fapta se comite în locuri ferite, întunecoase și nu poate fi dovedită cu probe directe ( spre exemplu martori oculari).
În această ordine de idei, persoana vătămată a relatat în mod constant că, după ce a consumat băuturi alcoolice, împreună cu inculpatul, în jurul orelor 23.45, a plecat singură din local, depărtându-se de barul aparținând ., iar când a ajuns pe . la un moment dat că cineva vine din spate, în alergare și imediat a fost lovită cu pumnul în zona feței, căzând în urma șocului, cu genunchii în noroi, împrejurare în care, agresorul i-a sustras din buzunarul gecii suma menționată.
Deși din declarațiile date la urmărirea penală rezultă că l-a observat pe agresor constatând că este inculpatul M. G., la instanță persoana vătămată a menționat că doar l-a bănuit pe acesta, având în vedere că fuseseră împreună în local, acesta văzând că mai are bani, sesizând și buzunarul unde-i ținea.
Persoana vătămată a negat susținerea inculpatului că deposedarea ar fi avut loc la ieșirea din local, fără exercitarea actelor de violență, întrucât nu a simțit că cineva i-a sustras banii în acel moment ci, în faza pe care a relatat-o, impunându-se observația că a apelat serviciul unic de urgență, imediat după deposedare, indicându-l ca autor, pe numitul M. G..
La scurt timp după aceea, așa cum a relatat martorul P. C., persoana vătămată l-a întâlnit pe inculpat (care între timp achiziționase bunuri cu o parte a sumei sustrase), reproșându-i deposedarea și . exercitată asupra sa.
Susținerile părții civile s-a reținut că se coroborează cu concluziile certificatului medico-legal nr. 805/26.05.2014 potrivit căruia numitul L. A. prezintă leziune traumatică, posibil produsă prin lovire cu corp dur, poate data din data de 26.05.2014, nu necesită zile de îngrijiri medicale și nu a pus în primejdie viața acesteia, dar și cu procesul verbal întocmit de către organele de cercetare penală, din conținutul acestuia reieșind că persoana vătămată L. A. prezintă urme de noroi pe articolele de îmbrăcăminte și încălțăminte, aceste urme fiind mai accentuate în zona genunchiului, pe pantalonii de trening.
De asemenea, cu ocazia cercetării la fața locului au fost identificate două fragmente urme de încălțăminte iar potrivit raportului de constatare criminalistică nr._/06.06.2014 una dintre aceste urme a fost creata probabil de talpa pantofului drept ridicat de la inculpatul M. G., existând asemănări din punct de vedere al caracteristicilor generale.
Potrivit procesului verbal de vizualizare a imaginilor înregistrate de camerele de supraveghere aparținând unității . se observă cum în data 25.05.2014, ora 23:44 persoana vătămată L. A. părăsește această unitate îndreptându-se pe . aproximativ un minut se întoarce și își continuă deplasarea pe .> La scurt timp, respectiv, ora 23:45, potrivit aceluiași proces-verbal, inculpatul M. G. părăsește incinta unității .. (ceea ce fundamentează concluzia că sustragerea sumei de bani nu a fost realizată la ieșirea din barul aparținând . așa cum a pretins inculpatul) iar la ora 23:46 îl urmează pe L. A. pe .> Având în vedere considerentele expuse, instanța constată dincolo de orice îndoială rezonabilă că s-a probat existența faptei de sustragere prin întrebuințarea de violență, pe timpul nopții, ce constituie infracțiunea de tâlhărie, incriminată de art.233-234 alin.1 lit.d C.p., și a fost săvârșită cu vinovăție de inculpatul M. G., astfel încât, apreciind întrunite cerințele art.396 alin.2 C.p.p., s-a dispus condamnarea autorului.
La individualizarea pedepsei ce a fost stabilită acestuia, prima instanță a avut în vedere limitele prevăzute de lege, pericolul social concret al faptei, apreciat prin prisma modalității de comitere, cuantumul redus al pagubei produse, faptul că nu s-a reparat nici măcar în parte, starea de recidivă a inculpatului (acesta a fost condamnat în numeroase rânduri pentru săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului și de violență, ultima pedeapsă fiind cea de 9 ani închisoare, aplicată prin s.p. nr.2583/2011 a Judecătoriei Tg-Cărbunești, a cărei executare a început la data de 30.12.2001, expirând în luna decembrie 2010, cel condamnat liberându-se la data de 01.05.2007, constatându-se că la data comiterii infracțiunii dedusă judecății în cauza de față, nu s-a împlinit termenul de reabilitare de 5 ani stabilit conform art.166 alin.1 lit. b C.p), dar și atitudinea acestuia de nerecunoaștere a acuzației.
În raport de aceste criterii s-a apreciat că pedeapsa cu închisoarea în cuantumul minim (acela de 3 ani), majorat cu jumătate, conform art. 43 alin. 5 C.p. este aptă să asigure atingerea scopului sancțiunii penale, urmând ca pedeapsa să se execute în regim privativ de libertate, având în vedere starea de recidivă a inculpatului.
Totodată, prima instanță a apreciat că față de natura, gravitatea infracțiunii și persoana infractorului, se impune aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.p., pe o durată de 2 ani, ce seva executa conform art. 68 C.p., iar potrivit art. 65 C.p., a fost aplicată și pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi.
În baza art. 399 C.p.p, a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului, și s-a dedus din durata pedepsei reținerea și arestul preventiv de la 26.05.2014 la zi.
Analizând cererea părții civile L. A., prima instanță a apreciat-o întemeiată în parte, fiind obligat inculpatul la plata sumei de 50 lei, cu titlu de despăgubiri, cuantum probat de declarațiile părților.
Întrucât nu este supusă regimului confiscării, s-a dispus restituirea către inculpat a încălțămintei (adidași culoare neagră cu inscripția „REEBOK”, mărimea 40-41, uzați), ridicată în vederea cercetărilor conform dovezii .. nr._/10.06.2014 a IPJ Gorj .
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul M. G.. În motivare, s-a criticat sentința primei instanțe, pe motivul că în mod greșit s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice în infr. prev. de art. 228- 229 li.b) C.p., întrucât din probele administrate nu rezultă cu certitudine că inculpatul ar fi exercitat acte de violență față de persoana vătămată. Deși instanța apreciază ca esențială declarația partii vătămate, nu există nicio altă probă din care să rezultă cu certitudine că inculpatul ar fi exercitat acte de violență împotriva acesteia. Respectând principiul in dubio pro reo și având în vedere recunoașterea inculpatului privind furtul sumei de 50 lei, se impune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt calificat cu consecința reducerii pedepsei. În teză subsidiară a solicitat redozarea pedepsei, pedeapsa aplicată fiind mult prea aspră.
Apelul inculpatului este nefondat.
Reanalizarea în ansamblu a probelor cauzei a condus la concluzia că, soluția adoptată de instanța de fond, sub aspectul reținerii că în cauză a fost înlăturată prezumția de nevinovăție, inculpatul M. G. făcându-se vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, săvârșită împotriva părții vătămate L. A., este corectă.
În fapt, probatoriul a evidențiată că, în noaptea de 25/26.05.2014, în jurul orei 00,00, pe . Bumbești J., inculpatul i-a aplicat persoanei vătămate o lovitură cu pumnul în zona feței, în scopul deposedării acesteia de banii pe care îi avea asupra sa și și-a însușit pe nedrept suma de 50 lei.
Potrivit art. 233 alin. 1 Cod penal, constituie infracțiunea de tâlhărie furtul săvârșit prin întrebuințarea de violențe sau amenințări ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, precum și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea. Infracțiunea prezintă un grad sporit de pericol social, în situația în care fapta a fost săvârșită în timpul nopții [art. 234 alin.1 lit.d) Cod penal].
Din economia acestor dispoziții legale rezultă că, obiectul material al infracțiunii de tâlhărie îl constituie un bun sustras prin acte de constrângere, iar pe plan subiectiv, făptuitorul urmărește să intre în posesia acelui bun cu scopul de a dispune de el, fără drept.
Sub aspectul încadrării juridice, C. constată că aceasta este corespunzătoare situației de fapt stabilită prin coroborarea mijloacelor de probă aflate la dosarul cauzei. Inculpatul nu a contestat că a sustras banii persoanei vătămate, ci doar că nu a acționat în acest scop prin exercitarea de violențe, susținere care este însă infirmată de probele administrate. Trebuie avut în vedere, așa cum a reținut de altfel și instanța de fond, că o asemenea infracțiune, nu de puține ori, rămâne la adăpostul anonimatului, neputând fi dovedită exclusiv pe baza unor probe directe, însă la dosar există suficiente probe indirecte care permit stabilirea vinovăției inculpatului.
Astfel, analizând declarația persoanei vătămate L. A. se constată că, aceasta a afirmat constant că, după ce a consumat băuturi alcoolice în incinta localului aparținând .., unde se afla și inculpatului, a plecat spre casă, iar pe . ajuns din urmă de inculpat, care i-a aplicat un pumn în zona stângă a feței. A susținut persoana vătămată că, în urma loviturii primite, a căzut în genunchi, în noroi, moment în care inculpatul i-a sustras din buzunar suma de 50 lei.
C. constată că, în cauză declarațiile persoanei vătămate date în cursul procesului penal se coroborează cu constatările din certificatul medico-legal nr. 805/26.05.2014, potrivit căruia L. A. a prezentat o leziune traumatică, localizată în partea stângă a capului, care poate data din 26.05.2014 și s-a putut produce prin lovire cu corp dur. Nu este lipsit de importanță nici faptul că, procesul verbal de constatare întocmit de organele de cercetare penală a confirmat că, persoana vătămată prezenta urme de noroi pe articolele de îmbrăcăminte cu care era îmbrăcată și încălțăminte, acestea fiind mai accentuate în zona genunchiului, pe pantalonii de trening.
De asemenea, în urma vizualizării imaginilor surprinse de camerele de supraveghere aparținând .., s-a observat că la un minut după ce persoana vătămată a părăsit incinta barului, a plecat și inculpat în aceeași direcție.
Deosebit de relevante sunt și concluziile raportului de expertiză criminalistică nr._/06.06.2014, în sensul că una din urmele ridicate cu ocazia cercetării la fața locului a fost creată probabil cu talpa pantofului drept ridicat de la inculpatul M. G., existând asemănări din punct de vedere al caracteristicilor generale.
Prin urmare, depozițiile persoanei vătămate nu sunt singulare, așa cum a susținut apărarea ci din contră sunt întărite de celelalte probe indirecte administrate în cauză, nefiind cazul să se acorde relevanță principiului in dubio pro reo, întrucât lipsa unor martori oculari, care să fi perceput ex propriis sensibus modalitatea de săvârșire a fapei, nu e o împrejurarea care să ducă la stabilirea altei concluzii decât cea care rezultă din interpretarea coroborată a tuturor probelor administrate în cauză.
Deși în fața instanței, persoana vătămată a revenit ușor asupra depozițiilor date în cursul urmăririi penale, în sensul că a precizat că doar l-a bănuit pe inculpatului M. G. în persoana agresorului, dat fiind faptul că fuseseră împreună în local și acesta observase că are bani asupra sa, această retractare este lipsită de eficientă juridică. Sub acest aspect, C. atrage atenția că mijloacele de probă pot fi administrate în toate fazele procesului penal, legea nefăcând nicio deosebire în ceea ce privește forța lor probantă, în raport de împrejurarea dacă ele au fost administrate în cursul urmăririi penale ori al cercetării judecătorești. Neexistând nici un temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile succesive ale persoanei vătămate (cum este cazul în speță) instanța poate să considere, atunci când declarațiile conțin contradicții, că numai una din ele este expresia adevărului, având obligația de a le înlătura motivat pe celelalte. Într-o asemenea situația, instanța va reține că sunt expresia adevărului acele declarații (în speță, declarațiile din faza urmăririi penale) care se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză.
De altfel, martora P. C., atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței a relatat că persoana vătămată întâlnindu-l pe inculpat i-a reproșat deposedarea și . exercitată asupra sa, întărind astfel concluzia că primele declarații ale persoanei vătămate sunt cele corespunzătoare adevărului.
În consecință, C. constată că încadrarea juridică dată faptei este corectă, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, în formă agravată, prevăzută de art. 233 alin.1 – 234 alin.1 lit.d) Cod penal, faptă comisă în stare de recidivă postexecutorie.
Asupra criticii referitoare la individualizarea pedepsei, astfel cum aceasta a fost expusă atât prin motivele scrise, cât și cu ocazia dezbaterilor în apel (solicitându-se reducerea pedepsei) instanța de apel reține următoarele:
Infracțiunea prevăzută de art. art. 233 alin.1 – 234 alin.1 lit.d) Cod penal este sancționată cu pedeapsa închisorii având limitele speciale cuprinse între 3 și 10 ani. Întrucât infracțiunea a fost săvârșită de inculpat în stare de recidivă postexecutorie, conform art. 43 alin.5 Cod penal, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate, rezultând astfel limite cuprinse între 4 ani și 6 luni și 15 ani.
Cât privește pedeapsa aplicată, aceasta este de 4 ani și 6 luni, adică exact la nivelul minimului special prevăzut de lege.
La stabilirea acestei pedepsei, instanța de fond a avut în vedere și criteriile prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei, dedus din modul și împrejurările concrete în care a fost comisă, cuantumul redus al prejudiciului material cauzat, care nu a fost reparat nici măcar în parte, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, referitoare la atitudinea procesuală nesinceră, starea de recidivă.
Nu există temeiuri pentru reducerea pedepsei, fapta deosebit de gravă fiind săvârșită de un inculpat care a demonstrat perseverență pe calea infracțională ( din cazierul judiciar rezultând că acesta a mai fost condamnat tot pentru o infracțiune de tâlhărie la o pedeapsă de 9 ani închisoare) și numai în condițiile neapelării sentinței de către Ministerul Public, se va menține cuantumului pedepsei la limita minimului special, acesta fiind deja stabilit de către instanța de fond printr-o sentință care nu a fost apelata, în defavoarea inculpatului, de către parchet.
În lumina acestor considerații, criticile formulate de apelantul inculpat apar ca nefiind întemeiate, astfel că, neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârii, apelul declarat în cauză va fi respins, ca nefondat, în baza art. 421 pct.1 lit. a) Cod procedură penală.
În temeiul art. 422 Cod procedură penală, se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 08.10.2014 la zi.
Conform art. 275 alin.2 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 300 lei, iar onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de inculpatul M. G. împotriva sentinței penale nr. 2345 din data de 08 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr._, ca nefondat.
Deduce în continuare durata arestului preventiv de la 08.10.2014 la zi.
Obligă apelantul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 300 lei.
Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 decembrie 2014.
Președinte, Judecător,
C. C. A. D.
Grefier,
V. D.
Red.jud.A.D.
j.f.E.C.M.
O.A. 12 Decembrie 2014
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 39/2014. Curtea... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1550/2014. Curtea... → |
|---|
