Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 190/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 190/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 07-02-2014 în dosarul nr. 190/2014
Dosar nr._ - menținere măsură arestare preventivă –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 190/2014
Ședința publică de la 07 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. E. - judecător
T. C. B. - judecător
G. C. - judecător
Grefier Ș. C. D.
Ministerul Public reprezentat de procuror A. G. din cadrul
D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial C.
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul A. M. F. împotriva încheierii pronunțate la data de 05.12.2013 de Tribunalul D. – Secția Minori și Familie, în dosarul nr._, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul inculpat A. M. F. asistat de avocat S. P., desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, s-a constatat cauza în stare de soluționare și s-a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat S. P. având cuvântul pentru recurentul inculpat, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și înlocuirea acestei măsuri cu una dintre cele prevăzute de art.202 alin.4 C.p.p., în principal – arestul la domiciliu, arătând că celălalt inculpat este în libertate; nu prezintă pericol pentru ordinea publică lăsat în libertate și nu există indicii că ar fi săvârșit mai multe fapte. Invocă art.5 alin.3 din CEDO.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, în mod legal a fost menținută măsura arestării preventive; cercetarea a început la data de 30.01.2014, urmează să fie citat și audiat inculpatul; nu se impune luarea altei măsuri preventive.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu apărătorul.
Dezbaterile fiind închise.
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea pronunțată la data de 05.12.2013 de Tribunalul D. – Secția Minori și Familie, în dosarul nr._, în baza art. 300 2 C.p.p. raportat la art. 160b alin. 3 C.p.p., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului A. M. F., fiul lui N. și L., născut la data de 19.07.1986 în ., cu domiciliul în comuna Bucovăț, ., jud. D., CNP_ și s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara formulată de inculpat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că la data de 10.07.2013, a fost înregistrat la instanță sub nr._ 13, rechizitoriul nr.16 D/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul D., prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului A. M. F., pentru săvârșirea infracțiunilor de: constituire a unui grup infracțional (asociere pentru săvârșirea de infracțiuni), prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. 1 și 2 C.pen.; trafic de minori, în formă continuată, prev. de art. 13 alin. 1, 2 și 3 teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.; trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001; deținere de droguri de risc (rezină de cannabis) pentru consum propriu, fără drept, prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.
În fapt, s-a arătat că partea vătămată B. D. L. a ajuns să locuiască pe la aproape toate rudele apropiate ale ambilor părinți, ba chiar și la mama sa, până când în cele din urmă s-a oprit într-un centru de protecție a minorilor.
Într-una din perioadele în care a fugit din centru, în primăvara anului trecut, l-a cunoscut pe B. R. C. cu care s-a împrietenit, au ieșit de mai multe ori împreună. întrucât avea încredere în el i-a acceptat invitația de ieși într-o zi în oraș la un suc, împreună cu prietenii săi, inculpații A. M. F. (cel care conducea autoturismul cu care s-au deplasat) și Z. G. A., dar și cu „A."(F. C.-A.), iubita acestuia din urmă, în apartamentul(o garsonieră situată într-un . „C.") căreia au ajuns în cele din urmă.
Odată ajunși în apartament, inculpatul A. M. F. a amenințat-o "că o joacă în picioare dacă nu rămânea acolo", a lovit-o cu pumnii, palmele și picioarele, i-a luat telefonul mobil, zicându-i că trebuia să practice prostituția pentru el, că nu are ce să le facă că au rude în poliție.
Inculpații au chemat în apartament mai mulți bărbați cu care a fost obligată astfel să întrețină acte sexuale plătite. În aceleași circumstanțe a întreținut acte sexuale și cu B. R. C.. A fost ținută câteva zile în apartament timp în care a întreținut acte sexuale cu diferiți bărbați care plăteau bani inculpaților.
Partea civilă P. C.-M., provine dintr-o familie cu venituri modeste din satul L., . doar gimnaziul și a avut mai multe relații de concubinaj până în perioada aprilie-mai 2012(când avea împlinită vârsta de 16 ani).
D. I. A., o fostă colegă de clasă, i-a propus atunci să-i facă cunoștință cu inculpatul Z. G. A.(acuzat în cauza penală nr._ a Tribunalului D. - Secția pentru minori și familie de traficarea prin exploatare sexuală a minorei D. I. A.), pe care l-a prezentat drept vărul său. A acceptat să comunice telefonic cu inculpatul, ba chiar să se întâlnească, să iasă împreună în oraș. Inculpatul a venit însoțit de partea vătămată B. D. L.(și ea minoră, prezentată drept vara sa) și inculpatul A. M. Fabián, cu autoturismul celui din urmă.
Partea civilă a acceptat destul de ușor să înceapă o relație de concubinaj cu Z. G. A., care a convins-o să practice prostituția pentru a se putea întreține.
A practicat prostituția îndeosebi în parcarea de tiruri din Ișalnița proprietatea unor cetățeni turci (familia Disciogullari). Anterior, în perioada în care inculpații o controlau și pe minora B. D. L., au întreținut amândouă acte sexuale plătite cu diferiți bărbați(racolați de inculpați în cluburile de noapte) în apartamentul din zona „C.-Helin"(posibil în perioada de week-end când chiriașele erau plecate în localitățile lor de domiciliu) dar și în alte locații(de exemplu, B. D. L. a întreținut acte sexuale plătite cu un bărbat ce lucra la o centrală termică lângă stadionul !. Oblemenco - martorul L. T., tot acolo sau în alte părți cu A. M., pe terenuri virane, în camere de hotel sau chiar în locuințele clienților).
La scurt timp după plecarea/fuga minorei B. D. L.(produsă după vreo două-trei zile de când se cunoșteau, profitând de împrejurarea că inculpații erau plecați, iar ceilalți nu o mai supravegheau) partea vătămată P. C.-M. s-a despărțit de Z. G. A.(despre care a realizat că avea o relație cu F. C.-A.) și a început o relație de concubinaj cu inculpatul A. M. Fabián, relație acceptată în cele din urmă și de primul.
S-a mutat în locuința inculpatului A. M. F. din Palilula unde a stat până la jumătatea lunii martie 2013 (perioadă de timp în care și-a vizitat familia de câteva ori). A continuat să practice prostituția în parcarea de tiruri din Ișalnița (cu unii dintre bărbații cazați în motel, îndeosebi șoferi de tir turci, dar și prieteni sau cunoștințe ai proprietarilor, printre care, de exemplu martorii Palabiyik Ibrahim Halii și Saydam Muammer) până la începutul lunii noiembrie 2012 când a fost arestat Z. G. A.(în cauza penală nr. 103 D/P/2012). Patronii parcării le-au cerut atunci să nu mai vină acolo să nu le creeze probleme.
Pretindea în general 25 euro sau echivalentul în lei pentru un act sexual normal, protejat sau neprotejat. Câștiga de regulă în jur de 100 lei pe noapte, însă au fost zile în care nu a avut niciun client. Inculpatul nu a obținut bani din muncă în tot acest interval de timp. O însoțea în parcarea de tiruri(unde se deplasau cu autoturismul său) și ducea tratative cu clienții, pe are-i racola singur sau cu ajutorul inculpatului E. C., zis "R."(paznicul de la parcare, care venea în sala de mese și le indica șoferii de tir interesați să întrețină acte sexuale).
Inculpatul o certa destul de des, credea că îl minte, că nu îi spunea câți bani încasase efectiv de la "clienți", o acuza că nu făcea ce-i spunea, momente în care devenea destul de violent și o lovea. Banii erau încasați de la "clienți", fie de către victimă, care-i preda imediat inculpatului fie direct de către el. Primea de la inculpat sume mici de bani să își cumpere diferite bunuri, atunci când îi cerea. A mai primit haine de la un bărbat de naționalitate turcă căruia îi plăcea de ea, îl avea drept "client" regulat, atunci când venea în România.
Partea civilă P. A. B., persoană majoră, provine și ea dintr-o familie destrămată. Ambii părinți sunt plecați în străinătate, mama în Germania, iar tatăl în Spania.A locuit la bunicii din partea mamei. Nu a păstrat legătura cu părinții, nu a fost întreținută de aceștia.Fostă colegă de clasă cu P. C. Marínela, s-a întâlnit cu ea în C. în primăvara-vara
anului trecut și a acceptat invitația ei și a însoțitorilor săi, inculpații Z. G. A. și A. M. F.(iubitul acesteia) de a merge împreună la Ișalnița.
Acolo, Z. G. A. i-a propus să întrețină acte sexuale cu șoferii turci, să câștige și ea bani. Deși nu a lovit-o și nici nu i-a adresat amenințări i-a fost frică de el. A practicat prostituția timp de o săptămână în parcarea de tiruri, alături de P. C. Marínela. Inculpații le duceau și le luau de acolo(cu autoturismul condus de A. M. Fabián). Z. G. A. vorbea cu clienții turci pentru ea(și tot el încasa banii), în timp ce A. M. Fabián vorbea pentru P. C. Marínela.
A locuit atunci fie acasă la inculpatul Z. G. A., fie în apartamentul iubitei sale, martora F. C. A.(unde le-ar fi cunoscut și pe celelalte locatare, între care S. R. L.). A întreținut acte sexuale plătite și cu inculpatul E. C., zis „R.", paznicul parcării, pe care inculpații îl cinsteau cu câte o bere din când în când. L-a văzut vorbind cu șoferii turci care i-au fost clienți dar nu știe ce au discutat efectiv.
După o săptămână inculpatul Z. G. A. a dus-o în cartierul Brestii acasă la o femeie „F.", l-a spus că va trebui să practice prostituția pentru „Valteraș", fiul lui „V.", bărbat de etnie rromă(țigan). Controlată de „Valteraș", a practicat prostituția timp de o lună în Birmingham, Marea Britanie, într-o saună(denumire mascată pentru case de toleranță).
Minora T. A. M. l-a cunoscut pe A. M. Fabián prin intermediul unui consătean. A avut o relație cu el până a aflat că o avea iubită pe P. C. M. (inițial prezentată drept iubita unui văr de-al său). în acele câteva zile cât au fost „împreună", inculpatul le-a dus o dată pe amândouă la parcarea de tiruri din Ișalnița unde le-a cerut să întrețină acte sexuale cu diferiți șoferi turci pentru a face rost de banii necesari reparării autoturismului său.
A avut o relație și cu A., fratele părții vătămate P. C. Marínela, căruia i-a spus odată, într-o convorbire telefonică, că partea vătămată practicase prostituția în parcarea de tiruri din Ișalnița (convorbire telefonică înregistrată de P. A. care a furnizat suportul audio organelor de urmărire penală astfel că întreg conținutul a fost redat în formă scrisă).
În vara anului trecut, în luna iunie sau iulie, ea și sora sa A. au fost luate de inculpații A. M. Fabián și Z. G. A. (însoțiți de un al treilea bărbat, dintr-o altă zonă a țării după accent) „la un suc", la un bar din localitatea Pleșoi. Au mers cu autoturismul inculpatului A. M. Fabián. Au ajuns în Sărbătoarea, iar de acolo la o baltă din pădurea Bucovâț unde ar fi fost constrânsă de inculpatul Z. G. A. (amenințări că-i va face rău A. iar pe ea o va arunca în apă) să întrețină acte sexuale cu doi bărbați cu care se întâlnise și discutase în prealabil în . telefonic indicându-le unde se îndreptau. După ce a întreținut acte sexuale cu acei bărbați inculpații le-au dus acasă. încercase să fugă când opriseră în pădurea L. dar fusese prinsă de inculpat.
În locuința inculpatului A. M. Fabián a fost descoperită în timpul percheziției domiciliare efectuate la data de 18.04.2013 pe o etajeră, ambalată în folie alături de mai multe foițe transparente destinate confecționării artizanale de țigarete, o substanță cu aspect de rezină ce s-a dovedit a fi (în urma analizelor de laborator) cantitatea de 0,33 g rezină de cannabis(hașiș), drog de risc înscris în tabelul III anexă la Legea nr. 143/2000.
Prin încheierea nr.14 din data de 18.04.2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul D.-Secția pentru Minori și Familie a dispus arestarea preventivă a inculpatului A. M. F., pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data 18.04.2013 și până la data de 16.05.2013, inclusiv.
La data de 10.07.2012 a fost înregistrat pe rolul Tribunalului D. Secția Minori și Familie rechizitoriul nr.16 D/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Serviciul Teritorial C., măsura arestării preventive fiind menținută potrivit dispoz. art. 3001 Cpp și ulterior în conformitate cu disp. art. 3002 Cpp.
La termenul din 30.01.2014 instanța a pus în discuția părților legalitatea și temeinicia arestării preventive luată față de inculpatul A. M. F., conform art. 3002 Cod procedură penală.
Analizând legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului A. M. F. prin prisma dispozițiilor legale incidente și în baza actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art. 3002 C.p.p. în cursul judecății instanța verifică periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Dacă constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii subzistă menține măsura, iar dacă constată că temeiurile care au determinat-o nu mai subzistă dispune revocarea acesteia și punerea de îndată în libertate a inculpatului (art.160 lit.b C.p.p.).
În speță, temeiurilor de fapt și de drept care au condus la arestarea preventivă a inculpatului A. M. F. subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Astfel, in cauză sunt indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile de care este acuzat.
Față de gravitatea faptelor în raport de care există probe care justifică presupunerea rezonabilă că au fost comise de inculpat, dedusă nu numai din limitele mari de pedeapsă prevăzute de lege, dar și din natura și modalitatea concretă de comitere a acestora, precum și din urmarea produsă, față de recrudescența faptelor de acest gen precum și față de impactul pe care asemenea fapte le au în cadrul comunității, apare cu totul justificată menținerea arestării preventive.
Există un interes public real care, fără a aduce o atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale, a judecării în stare de libertate, astfel că este justificată menținerea stării de arest a inculpatului.
Potrivit art.5 paragraf 3 din CEDO, privarea de libertate nu trebuie să depășească un termen rezonabil.
Față de complexitatea prezentei cauze, de activitățile care sunt necesare în buna desfășurare a procesului, se constată că nu a fost depășit un termen rezonabil.
Inculpatul nu a prezentat nici un element nou din care să rezulte că nu mai persistă temeiurile în vedere la data arestării preventive, făcând doar afirmații generale.
Mai mult decât atât, se constată că inculpatul are o atitudine de negare a faptelor de care este acuzat, în ciuda existenței unor indicii temeinice că le-a săvârșit.
Instanța, a constatat de asemenea că menținerea inculpatului în stare de detenție corespunde și scopului reglementat de disp.art.136 alin.1 C.p.p. – asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, cerință la care se face referire constant și în Jurisprundența Curții Europene, conform căreia printre motivele fundamentale acceptate pentru arestarea preventivă a unui acuzat suspectat de comiterea unor infracțiuni grave se numără și riscul ca odată pus în libertate acesta să împiedice aplicarea justiției ori să săvârșească alte infracțiuni.
Cu privire la susținerea apărării în sensul de a fi avută în vedere egalitatea de tratament cu ceilalți inculpați care se află în stare de libertate, se constată că principiul egalității de tratament nu poate fi înțeles într-un sens ce l-ar deturna de la menirea sa originară, de asigurare a egalității persoanelor fără discriminări, ci trebuie interpretat în sensul că unul și același tratament trebuie aplicat persoanelor aflate în situații identice, ceea ce nu este cazul în situația tuturor inculpaților cercețati în prezenta cauza. De asemenea, se reține că în cauză, doar inculpatul A. M. F. a fost trimis în judecată în stare de arest, inculpatul Z. G. A. fiind, la momentul respectiv arestat, în altă cauză.
Deși inculpatul prin apărător a invocat că prin trecerea timpului rezonanța negativă a faptelor s-ar fi atenuat, instanța constată că față de actualul stadiu procesual și de complexitatea cauzei, precum și gravitatea faptelor, este justificată în continuare menținerea stării de arest tocmai pentru a se evita zădărnicirea aflării adevărului și buna desfășurare a procesului penal.
Totodată, față de stadiul procesual al cauzei care în prezent se află pe rolul Tribunalului D., cercetarea judecătorescă fiind la început, precum și față de toate considerentele ce preced, instanta apreciază că nu este oportună nici luarea față de inculpați a unei alte măsuri preventive în acest moment procesual.
S-a constatat astfel că toate aceste temeiuri care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă și în prezent, nu au încetat și nici nu s-au schimbat neexistând nici un indiciu în acest sens, iar probele administrate până în prezent nu au relevat incidența niciunui element care să conducă la concluzia existenței unor alte temeiuri de fapt, să determine o altă situație de drept care să releve împrejurarea că măsura arestării preventive nu se mai impune, iar această măsură ar trebui să fie revocată sau înlocuită, astfel cum a solicitat apărătorul din oficiu al inculpatului A. M. F..
Având în vedere gravitatea faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, pericolul social concret dat de împrejurările comiterii acesteia, în cauză fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 148 alin. 1 lit. f c.p.p., întrucât pedeapsa este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, dar și antecedentele penale ale inculpatului, s-a apreciat de prima instanță că măsura arestării preventive este temeinică și legală, astfel încât, în baza art. 3002 C.p.p. rap. la art. 160b Cpp, s-a dsipus menținerea acesteia, precum și respingerea ca nefondată, a cererii de înlocuire cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul A. M. F., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și înlocuirea acestei măsuri cu una dintre cele prevăzute de art.202 alin.4 C.p.p., în principal – arestul la domiciliu, arătând că celălalt inculpat este în libertate; nu prezintă pericol pentru ordinea publică lăsat în libertate și nu există indicii că ar fi săvârșit mai multe fapte. Invocă art.5 alin.3 din CEDO.
Recursul este fondat și urmează să fie admis pentru următoarele considerente.
Instanța constată că față de inculpat s-a dispus măsura arestării preventive prin încheierea din data de 18.04.2013 exclusiv în temeiul art. 148 alin. 1 lit. f C.p.p. apreciindu-se că există din probele existente rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat și că, față de gravitatea faptei comise, lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În speță, în concret, s-a apreciat pericolul pentru ordinea publică rezultă din natura și gravitatea faptelor de care este acuzat inculpatul, modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, exploatarea sexuală a minorelor, știut fiind că acestea au discernământul în formare, putând fi ușor influențate, respectiv intervalul de timp pe care s-au derulat, partea vătămată P. C. practicând prostituția pentru o perioada de 5 luni.
În prezent Curtea constată că de la luarea măsurii arestării a trecut o perioadă relativ îndelungată de timp ( aproximativ 10 luni) care a condus la atenuarea impactului pe care presupusele fapte ale inculpatului l-au avut asupra comunității, având în vedere și participația efectivă reținută în sarcina acestuia prin actul de inculpare.
Pentru aceste considerente, se va admite recursul declarat de inculpatul A. M. F., se va casa în parte încheierea și în baza art.208 alin.2 și 4 C.pr.pen. rap la art. 242 alin. 2 C.pr.pen., art. 202 alin. 2 lit. b C.pr.pen. se va dispune înlocuirea măsurii arestării preventive față de inculpatul A. M. F. cu măsura controlului judiciar pentru a se garanta buna desfășurare a procesului penal având în vedere că probatoriul nu a fost încă administrat.
În baza art. 215 alin. 1 lit. a-c C.pr.pen. și alin. 2 lit. a și d C.pr.pen. se va dispune ca inculpatul, pe durata măsurii preventive a controlului judiciar, să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să informeze de îndată instanța cu privire la schimbarea locuinței;
- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea – Poliția Bucovăț din cadrul IPJ D., conform programului de supraveghere întocmit de acesta sau ori de câte ori este chemat;
- să nu depășească limita teritorială a României, decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar.
- să nu se apropie de părțile vătămate sau de membrii familiei acestora, de martori, și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect, pe nicio cale;
Se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 215 alin. 3 C.pr.pen. privitor la înlocuirea măsurii controlului judiciar, cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive, în cazul încălcării cu rea-credință a obligațiilor impuse.
În baza art. 242 alin. 11 C.pr.pen. se va dispune punerea în libertate de îndată a inculpatului A. M. F. de sub puterea mandatului de arestare nr. 5 emis la data de 18.04.2013 de D.-Secția pentru Minori și Familie, dacă nu este arestat ori reținut în altă cauză și se vor menține celelalte dispoziții ale încheierii
În baza art. 1602 alin. 32 C.p.p. se va atrage atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea credință a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
Potrivit disp. art. 192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul inculpatului A. M. F., declarat împotriva încheierii pronunțate la data de 05.12.2013 de Tribunalul D. – Secția Minori și Familie, în dosarul nr._ .
Casează în parte încheierea privind măsura arestării preventive a inculpatului A. M. F.
În baza art.208 alin.2 și 4 C.pr.pen. rap la art. 242 alin. 2 C.pr.pen., art. 202 alin. 2 lit. b C.pr.pen.
Înlocuirea măsurii arestării preventive față de inculpatul A. M. F. cu măsura controlului judiciar.
În baza art. 215 alin. 1 lit. a-c C.pr.pen. și alin. 2 lit. a și d C.pr.pen. dispune ca inculpatul, pe durata măsurii preventive a controlului judiciar, să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să informeze de îndată instanța cu privire la schimbarea locuinței;
- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea – Poliția Bucovăț din cadrul IPJ D., conform programului de supraveghere întocmit de acesta sau ori de câte ori este chemat;
- să nu depășească limita teritorială a României, decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar.
- să nu se apropie de părțile vătămate sau de membrii familiei acestora, de martori, și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect, pe nicio cale;
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 215 alin. 3 C.pr.pen. privitor la înlocuirea măsurii controlului judiciar, cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive, în cazul încălcării cu rea-credință a obligațiilor impuse.
În baza art. 242 alin. 11 C.pr.pen.
Dispune punerea în libertate de îndată a inculpatului A. M. F. de sub puterea mandatului de arestare nr. 5 emis la data de 18.04.2013 de D.-Secția pentru Minori și Familie, dacă nu este arestat ori reținut în altă cauză.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii.
Cheltuielile judiciare incluzând onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Februarie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
I. E. T. C. B. G. C.
Grefier,
Ș. C. D.
Red.jud.I.E.
J.fond:A.M.MarinescuG.S./3ex
| ← Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 63/2014.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 87/2014.... → |
|---|
