Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 339/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 339/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 18-03-2014 în dosarul nr. 339/2014
Dosar nr._ - Lg.87/1994, Lg.241/2005 -
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI P. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALĂ Nr. 339
Ședința publică de la 18 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. D. - judecător
M. E. P. - judecător
Grefier M. I.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. Ștanță din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. C.
¤¤¤¤¤
Pe rol, soluționarea apelurilor declarate de P. de pe L. T. G., inculpatul N. A. și părțile civile S. R. R. P. Agenția Națională De Administrare Fiscală Direcția G. R. A Finanțelor P. C., împotriva sentinței penale nr.272 din 27.09.2013 pronunțată de T. G., în dosarul nr._, având ca obiect infracțiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005).
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul inculpat N. A. asistat din oficiu de avocat C. F., în substituire pentru avocat C. D., avocat C. F. din oficiu în substituire pentru av. C. D. pentru inculpat N. M. V., lipsă fiind și partea civilă S. R. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală Direcția G. R. a Finanțelor P. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că prin serviciul registratură au fost depuse la dosar motive scrise de apel pentru inculpatul N. A., transmise prin fax, după care, a fost audiat inculpatul N. A., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei, inculpatul depunând și note scrise.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, s-a constatat cauza în stare de soluționare și s-a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, arată că latura civilă nu a fost soluționată corect de prima instanță, inculpatul nefiind obligat la plata majorărilor de întârziere până la achitarea efectivă a prejudiciului.
Cu privire la legea mai favorabilă arată că instanța trebuie să aprecieze cu privire la înlăturarea pedepsei accesorii.
Solicită admiterea apelului Parchetului, desființarea sentinței apelate și solicită soluționarea corectă a laturii civile și înlăturarea pedepsei accesorii.
Mai solicită reprezentantul P. admiterea apelului părții civile.
Avocat C. F., pentru apelantul inculpat N., solicită admiterea apelului inculpatului, desființarea sentinței apelate și în rejudecare achitarea inculpatului în temeiul art 16 alin 1 lit a și c) Cod pr pen., întrucât din materialul probator nu rezultă existența unor probe care să dovedească săvârșirea infracțiunii de care este acuzat.
Răspunderea pentru corectitudinea evidenței fiscale revine administratorului, conform actului constitutiv acesta fiind inculpatul N., care avea semna declarațiile și documentele contabile.
Inculpatul N. nu semna documentele, iar din expertiza efectuată rezultă că inculpatul N. a completat cele 4 facturi.
Inculpatul N. s-a ocupat în drept și fapt de administrarea societății, fapt ce rezultă din declarația depusă în anul 2009 de inculpatul N..
Cu privire la apelul parchetului solicită respingerea acestuia, întrucât în mod corect inculpații nu au fost obligați la plata majorărilor de întârziere, partea civilă având posibilitatea solicitării acestor pe calea unei acțiuni separate.
P. aceleași considerente solicită respingerea apelului părții civile.
Avocat C. D. pentru inculpat N. M. V., solicită respingerea apelurilor parchetului și părții civile, menținerea hotărârii sub aspectul laturii civile.
Cu privire la latura penală solicită înlăturarea pedepsei accesorii.
Susține că în cauză este aplicabil art 41 alin 1 din Legea 85/2006, firma fiind în insolvență, iar suma de 7.500 lei a fost obligat să o plătească în calitate de administrator și nu ca persoană particulară, astfel că nu trebuie obligat la plata prejudiciului în solidar cu societatea.
P. aceleași considerente solicită respingerea apelului părții civile, suma corectă fiind cea din raportul de expertiză.
În privința apelului inculpatului N. arată că lasă modul de soluționare al apelului la aprecierea instanței.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondat a apelului inculpatului N., din materialul probator rezultând că inculpații s-au implicat activ în administrarea societății, așa cum rezultă din documentele contabile și declarațiile reprezentanților societăților cu care societatea inculpaților a avut relații comerciale
Cu privire la apelul inculpatului N., solicită respingerea acestuia ca nefondat, instanța urmând să aprecieze cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile.
Inculpatul N., având ultimul cuvânt arată că este de acord cu avocatul său.
Dezbaterile fiind închise.
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:
P. sentința penală nr. 272 din 27.09.2013 pronunțată de T. G., în dosarul nr._, în baza art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 74 alin. 1 lit. c) și alin. 2 C.pen. rap. la art. 76 alin. 1 lit. d C.pen., a condamnat inculpatul N. M. - V., fiul lui G. și M., născut la data de 04.10.1978 în Aiud, județul A., domiciliat în municipiul Tg-J., . P. nr. 21 B, ., CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 71 C.pen., a aplicat inculpatului N. M.-V. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c C.pen. - constând în interzicerea dreptului de a desfășura activități de administrare a societăților comerciale - ce se va executa de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 81 C.pen., a fost suspendată condiționat executarea pedepsei închisorii aplicată inculpatului N. M.–V. pe durata unui termen de încercare de 3 ani, termen stabilit conform art. 82 C.pen.
A fost atrasă atenția inculpatului că în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare se va revoca suspendarea executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. 5 C.pen., pe durata suspendării executării pedepsei principale s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., a condamnat inculpatul N. A., fiul lui L. și M., născut la data de 06.12.1959 în Florești, județul M., domiciliat în Florești, ., CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală la pedeapsa de 2 ani închisoare și la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c C.pen. - constând în interzicerea dreptului de a desfășura activități de administrare a societăților comerciale.
În baza art. 71 C.pen., a aplicat inculpatului N. A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c C.pen. - constând în interzicerea dreptului de a desfășura activități de administrare a societăților comerciale -, ce se va executa de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 81 C.pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii aplicată inculpatului N. A. pe durata unui termen de încercare de 4 ani, termen stabilit conform art. 82 C.pen.
S-a atras atenția inculpatului că în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare se va revoca suspendarea executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. 5 C.pen., pe durata suspendării executării pedepsei principale s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri judecătorești se comunică Oficiului Național al Registrului Comerțului o copie a dispozitivului prezentei.
A fost admisă în parte acțiunea civilă promovată de partea civilă S. român, astfel cum a fost modificată și a obligat inculpații în solidar la plata prejudiciului produs prin infracțiuni în sumă de 7.562 lei, precum și la plata accesoriilor aferente acestei sume, calculate potrivit O.G. nr. 92/2003 actualizată privind Codul de procedură fiscală și Legii nr. 85/2006 actualizată privind procedura insolvenței, de la data scadenței debitului de 7.562 lei până la data de 12.06.2012 - data deschiderii procedurii simplificate a falimentului debitoarei S.C. Novdali Trans S.R.L.
S-a menținut sechestrul asigurator dispus prin ordonanța nr. 637/P/2011 din 28.02.2013 a procurorului asupra clădirii situate în localitatea Florești, județul M., având suprafața de 90 mp., proprietate a inculpatului N. A., până la concurența sumei de 7.562 lei, precum și a accesoriilor aferente acestei sume, calculate de la data scadenței debitului de 7.562 lei până la data de 12.06.2012.
În baza art. 191 C.pr.pen., a obligat inculpatul N. M. - V. la plata cheltuielilor judiciare statului în sumă de 1000 lei, precum și pe inculpatul N. A. la plata cheltuielilor judiciare statului în sumă de 700 lei, din care suma de 1000 lei reprezintă cheltuieli de urmărire penală, iar suma de 300 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cursul cercetării judecătorești pentru inculpatul N. M. – V., care se va plăti în avans din fondurile Ministerului Justiției.
P. a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă T. G. nr. 637/P/2011 din 09.04.2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților N. M.–V. și N. A., ambii pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen.
P. actul de inculpare s-a învederat instanței că la data de 05.08.2011 Garda Financiară - Secția G. a sesizat organele de urmărire penală solicitând efectuarea de cercetări față de N. M. - V. și N. A. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală constând în aceea că, în calitate de asociați și administratori în cadrul S.C. NOVDALI TRANS S.R.L. Tg-J., în perioada octombrie 2009 - aprilie 2010 au realizat venituri din vânzarea de mărfuri și materiale fără a înregistra în evidențele contabile facturile fiscale emise, între alții, de către clienții S.C. DESTIN IMPEX S.R.L. Tg-J., .. Bumbești-J., S.C. IMPEX LUMINICO S.R.L. Tg-J. și .. Turcinești, aceleași aspecte fiind sesizate în urma efectuării inspecției fiscale și de către D.G.F.P. G..
Pe rolul Tribunalului G. cauza a fost înregistrată la data de 11.04.2013.
P. cererea adresată instanței la data de 29.04.2013 S. român reprezentat în procesul penal prin Direcția G. a Finanțelor G. s-a constituit parte civilă cu suma de 162.765 lei reprezentând impozit pe profit – 50.089 lei, T.V.A. – 59.480 lei, penalități de întârziere aferente impozitului pe profit – 7.513 lei, majorări de întârziere aferente impozitului pe profit – 17.345 lei, penalități de întârziere aferente T.V.A. – 8.921 lei și majorări de întârziere aferente TVA – 19.417 lei (filele 8 -9 d.fond).
Ulterior, la data de 04.06.2013, partea civilă și-a modificat cererea și a precizat că solicită obligarea la plata sumei de 11.396 lei cu accesoriile aferente până la achitarea integrală a prejudiciului, dintre care 7.562 lei reprezintă impozit pe profit și TVA, iar 3.834 lei reprezintă majorări, dobânzi și penalități de întârziere (fila 49 d.fond).
La termenul din 22 mai 2013, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul a solicitat judecarea cauzei potrivit art. 3201 C.pr.pen., a declarat că își însușește probele administrate în cursul urmăririi penale și nu solicită administrarea altor probe și că recunoaște săvârșirea faptelor astfel cum sunt descrise în rechizitoriu (fila 19 d.fond).
În continuare, fiind audiat potrivit art. 3201 alin. 3 teza a II- a C.pr.pen. (filele 19 – 21 d.fond), inculpatul a declarat, în esență, că a avut calitatea de asociat și administrator la S.C. Novdali Trans S.R.L., dar nu are cunoștință despre împrejurările în care au fost emise facturile ori ar fi fost vândute mărfurile și s-ar fi obținut veniturile neînregistrate; inculpatul a susținut în apărarea sa că a fost plecat din țară în perioada în care se susține comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, precum și că documentele contabile ale firmei nu s-au aflat în posesia sa, ci în posesia numitului C. Salion.
T. a constatat că declarația inculpatului de recunoaștere a săvârșirii faptelor nu îndeplinește condiția de a fi totală, în sensul că inculpatul nu a recunoscut faptele astfel cum au fost reținute în actul de sesizare a instanței, ci a făcut o recunoaștere calificată și parțială.
Astfel, prin actul de inculpare procurorul a reținut că faptele săvârșite de inculpat constau în aceea că, în calitate de administrator de drept, respectiv de fapt în cadrul S.C. NOVDALI TRANS S.R.L. Tg-J., în perioada octombrie 2009 - aprilie 2010 a realizat venituri din vânzarea de mărfuri și materiale către S.C. DESTIN IMPEX S.R.L. Tg-J., .. Bumbești-J., S.C. IMPEX LUMINICO S.R.L. Tg-J. și .. Turcinești pe care nu le-a înregistrat în evidențele contabile, în timp ce inculpatul N. M. – V. nu recunoaște că ar fi făcut asemenea acte de administrare ce ar fi avut drept consecință obținerea acestor venituri.
Cu această motivare a fost respinsă cererea formulată de inculpatul N. M. - V. de judecare a cauzei în procedura de la art. 3201 C.pr.pen.
Cercetarea judecătorească a început la data de 22.05.2013 și a cuprins ascultarea inculpatului N. M. – V. (filele 19 – 21 d.fond), ascultarea inculpatului N. A. (filele 59 – 60 d.fond), ascultarea martorilor cuprinși în rechizitoriu, respectiv B. G. (fila 124 d.fond), B. V. – D. (fila 63 d.fond), S. I. (fila 123 d.fond), M. M. – F. (fila 61 d.fond), C. N. (fila 62 d.fond), B. P. N. (fila 125 d.fond), G. A. (fila 122 d.fond) și G. D. (fila 64 d.fond), a martorului I. M. - C. (fila 166 d.fond) propus de inculpatul N. M. – V. și depunerea de înscrisuri în circumstanțiere de către inculpatul N. M. – V. (filele 22 – 29 d.fond).
Deși indicat în rechizitoriu ca având calitatea de martor în cauză, Băltățoiu F. - C. nu a fost ascultat în cursul cercetării judecătorești întrucât, astfel rezultă din declarația dată de acesta în cursul urmăririi penale (fila 330 d.u.p.), faptele probatorii pentru care a fost identificat martorul se referă la acte comerciale în legătură cu S.C. QUANTUM INVEST S.R.L., faptă pentru care urmărirea penală s-a disjuns, împrejurare în care declarația martorului nu mai era nici utilă, nici concludentă.
De asemenea, deși citat și căutat la domiciliul indicat prin actul de sesizare a instanței, prin declarația de martor, precum și în evidențele administrate de Direcția pentru Evidența persoanelor și Administrarea bazelor de Date din cadrul Ministerului Administrației și Internelor (fila 146 d.fond), martorul Șoșoiu N. nu a fost găsit, dispunându-se, în temeiul art. 329 C.pr.pen., ca acesta să nu mai fie ascultat.
Instanța a procedat la căutarea și citarea în vederea ascultării ca martor a lui C. Salion solicitat de inculpatul N. A., însă din procesele verbale de căutare întocmite de către lucrătorii de poliție din cadrul Poliției municipiului Tg-J. la datele de 28.06.2013 și 01.07.2013 a rezultat că martorul C. Salion nu se află la domiciliu, este plecat la muncă în străinătate, în prezent aflându-se în Norvegia de aproximativ 7 luni, iar persoanele găsite la domiciliul unde a fost căutat martorul au arătat că nu pot oferi alte relații și nu cunosc când persoana căutată va reveni în țară.
Deși la data de 22.05.2013 a solicitat efectuarea unei expertize criminalistice grafice în cadrul Institutul Național de Expertize Criminalistice - Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București, cerere de probatoriu încuviințată de instanță, ulterior, la termenul din 11.09.2013, inculpatul N. A. a renunțat la această probă.
T., urmare a analizei ansamblului probator, administrat parțial în cursul urmăririi penale și necontestat de către inculpați, precum și nemijlocit în cursul cercetării judecătorești, a reținut ca stare de fapt următoarele:
Anterior anului 2009 inculpatul N. A. desfășura servicii specifice de taximetrie pe raza orașului Motru, județul G., împrejurare în care a cunoscut pe inculpatul N. M.-V., ce era angajat al unei firme de pază și lucra pe raza aceleiași localități, dar și pe numitul C. Salion, zis „Z.”, un client constant al inculpatului N. A., pe care inculpatul îl transporta în fiecare zi pentru diferite activități de comerț ale acestuia. De asemenea, inculpatul N. M.-V. și soția acestuia s-au cunoscut cu C. Salion.
La un moment dat în cursul anului 2009 inculpații N. A. și N. M.-V. au luat hotărârea de a achiziționa o societate comercială pentru a licita lucrări de construcție în București, sens în care s-au deplasat la sediul Registrului Comerțului G. și au ales S.C. NOVDALI TRANS S.R.L. Tg-J. dintre societățile listate pentru o vânzare, întrucât avea un obiect de activitate mai extins.
În continuare, considerând că le sunt necesare sume de bani pentru a participa la licitații inculpații au cooptat ca partener de afaceri pe C. Salion.
În vederea cumpărării firmei a fost contactat unul dintre asociații firmei, respectiv soțul martorei G. D., care a și purtat discuțiile aferente.
La data de 20.11.2009 inculpații s-au întâlnit cu martora G. D. – administrator al S.C. NOVDALI TRANS S.R.L. Tg-J. și cu soțul acesteia la sediul Registrului Comerțului G., cei patru au convenit predarea firmei către inculpați, au fost efectuate demersurile legale necesare și, în aceeași zi inculpații au primit de la martoră și soțul acesteia toate documentele contabile ale firmei, precum și ștampila, carnete cu facturi și chitanțe necompletate. În aceste împrejurări a fost încheiat procesul-verbal de predare – primire a acestor documente (fila 27 d.u.p.), semnat de noul administrator N. M.-V. și de soțul martorei G. D..
Așadar, începând cu data de 20.11.2009 inculpații N. M.-V. cu 95% și N. A. cu 5% au devenit asociați la S.C. NOVDALI TRANS S.R.L., administrator fiind inculpatul N. M.-V. (filele 17-18 d.u.p.).
În continuare, ambii inculpați, cât și C. Salion, soția inculpatului N. M.-V., dar și alte persoane rămase neidentificate, din anturajul inculpaților, au efectuat acte de comerț în numele S.C. NOVDALI TRANS S.R.L., procedând la vânzarea către alte societăți de diferite produse, după cum urmează:
Astfel, în cursul lunii decembrie 2009 martorul S. I. (fila 123 d.fond), angajat și prieten al administratorului S.C. Destin Impex S.R.L., precum și veche cunoștință a inculpatului N. A., a solicitat acestui inculpat să-i furnizeze materiale de construcții pentru o lucrare pe care S.C. Destin Impex S.R.L. o executa în localitatea Valea M. din județul G.. Materialele au fost furnizate de către inculpații care, în vederea primirii banilor pentru aceste materiale, s-au prezentat amândoi la sediul S.C. Destin Impex S.R.L. ca asociați, facturile . nr. 16/21.12.2009 (filele 317 d.u.p. și 79 d.fond), . nr. 28/29.12.2009 (filele 314 d.u.p. și 82 d.fond), . nr. 05/01.12.2009 (filele 317 d.u.p. și 79 d.fond) și . nr. 17/24.12.2009 (filele 316 d.u.p. și 78 d.fond.) au fost completate de către martorul S. I. în prezența inculpatului N. M.-V. în baza unei liste de mărfuri ale căror prețuri fuseseră menționate de către inculpatul N. A. și au fost semnate de inculpatul N. M.-V. (conform concluziilor raportului de expertiză nr._ din 17.11.2012, fila 298 d.u.p.), iar contravaloarea materialelor de construcții a fost încasată de către inculpatul N. A. în aceeași împrejurare.
După acest moment inculpatul N. M.-V. s-a deplasat în Anglia pentru o perioadă de aproximativ 6 luni, încredințând soției sale administrarea societății alături de C. Salion și inculpatul N. A..
În aceste condiții, la începutul lunii mai 2010 o cantitate de carne de pui congelată a fost vândută către diverși agenți economici de către S.C. NOVDALI TRANS S.R.L., respectiv către .. Bumbești-J. la data de 01.05.2010 (fiind emisă factura nr. 4/01.05.2010 – filele 320 d.u.p. și 83 d.fond), către S.C. IMPEX LUMINICO S.R.L. Tg-J. (fiind emisă factura nr. 5/05.05.2010 – filele 319 d.u.p. și 81 d.fond) și către .. Turcinești (fiind emisă factura nr. 6/05.05.2010 – filele 318 d.u.p. și 84 d.fond). Astfel cum rezultă din declarațiile martorului G. A. (filele 122 d.fond și 359 d.u.p.) de comercializarea cărnii de pui către .. s-a ocupat personal inculpatul N. A., iar predarea mărfii către S.C. IMPEX LUMINICO S.R.L. și către .. s-a realizat prin intermediul lui C. Salion și a altor bărbați rămași neidentificați. În toate cazurile, martorii au confirmat plata contravalorii cărnii de pui și primirea facturilor și chitanțelor aferente, emise de către S.C. NOVDALI TRANS S.R.L.
În perioada 23.01–27.01.2012 inspectorii fiscali din cadrul Direcției Generale a Finanțelor G. (filele 104 – 114 d.u.p.) au procedat la efectuarea verificării fiscale, constatând că de la data preluării S.C. NOVDALI TRANS S.R.L. de către inculpați nu a fost întocmit nici un document fiscal – contabil, nu au fost înregistrate în conturi veniturile obținute și nu au fost declarate la organele fiscale.
Expertul contabil desemnat în cursul urmăririi penale a stabilit că prin neînregistrarea și nedeclararea veniturilor obținute din vânzarea mărfurilor către S.C. Destin Impex S.R.L., .. Bumbești-J., S.C. IMPEX LUMINICO S.R.L. Tg-J. și .. Turcinești s-a creat un prejudiciu de 7.562 lei bugetului statului, compus din impozit pe profit în sumă de 3.457 lei și TVA în sumă de 4.105 lei.
La data de 06.02.2012 prin rezoluția nr. 66 a Oficiului Registrului Comerțului S.C. NOVDALI TRANS S.R.L. a fost dizolvată, a fost numit lichidator, iar procedura falimentului a fost deschisă pe rolul Tribunalului G..
P. sentința nr. 51/2013 din 22.01.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului G. s-a dispus închiderea procedurii falimentului și radierea S.C. NOVDALI TRANS S.R.L. din registrul comerțului.
A reținut prima instanță că în drept, faptele săvârșite de către inculpații N. M.-V. și N. A., constând în aceea că, în calitate de administrator de drept, respectiv de fapt în cadrul S.C. NOVDALI TRANS S.R.L. Tg-J., în baza unei rezoluții infracționale unice, cu intenție, nu au înregistrat în evidențele contabile și nu au declarat veniturile realizate din vânzarea de mărfuri către S.C. DESTIN IMPEX S.R.L. Tg-J., .. Bumbești-J., S.C. IMPEX LUMINICO S.R.L. Tg-J. și .. Turcinești în perioada octombrie 2009 - aprilie 2010, cu scopul de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale către stat, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 9 alin 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
A mai reținut prima instanță că în cursul cercetării judecătorești inculpații au negat participarea la oricare din actele de comerț efectuate de S.C. NOVDALI TRANS S.R.L, dar apărările promovate nu pot fi reținute, fiind în mod evident contrazise prin probele administrate în cauză.
Nu a reținut prima instanță nici apărarea promovată singular de către inculpatul N. M.-V., administrator al firmei, în sensul că documentele contabile s-au aflat în posesia unei alte persoane, că a fost plecat din țară și nu are cunoștință despre vânzările efectuate de către S.C. NOVDALI TRANS S.R.L. întrucât răspunderea penală a acestuia se angajează, pe de o parte în raport de participarea sa la actele de comerț ale firmei, iar pe de altă parte de obligațiile ce-i reveneau ca administrator, indiferent că livrarea mărfurilor s-a efectuat de către alte persoane, angajate sau neangajate ale S.C. NOVDALI TRANS S.R.L., cât timp s-a stabilit cu certitudine că vânzarea mărfurilor s-a făcut în numele societății.
În concluzie, prima instanță a considerat că a fost stabilită atât existența faptelor, cât și săvârșirea acestora de către inculpații N. M.-V. și N. A. cu vinovăție sub forma intenției directe, iar în raport de dispozițiile art. 345 alin. 2 C.pr.pen. i-a condamnat pe inculpați.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 C.pen., iar în mod particular împrejurările că:inculpatul N. M.-V. s-a prezentat la toate termenele de judecată la instanța de fond, are loc de muncă la .. din 02.03.2013, este bine caracterizat de către persoanele care îl cunosc, este căsătorit, are trei copii minori în întreținere și nu are antecedente penale; instanța va reține în favoarea acestui inculpat dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. c și alin. 2 C.pen. rap. la art. 76 alin. 1 lit. d C.pen. referitoare la circumstanțele atenuante; inculpatul N. A. s-a prezentat la un singur termen de judecată, a plecat din țară în timpul soluționării cauzei și s-a stabilit în Italia, refuzând să se mai prezinte; inculpatul nu are antecedente penale, astfel încât instanța îi va aplica o pedeapsă la nivelul minimului special prevăzut de textul de lege.
În ce privește individualizarea executării pedepselor stabilite în sarcina inculpaților, lipsa antecedentelor penale, faptul că inculpatul N. M.-V. are loc de muncă, că inculpatul N. A. a desfășurat activități lucrative se constituie în argumente în sensul că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executare, astfel încât s-a făcut aplicarea dispozițiile art. 81 C.pen.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța a constatat că din probatoriul administrat în cauză a rezultat că prin faptele inculpaților s-a produs un prejudiciu în dauna părții vătămate – S. român, constând în neplata impozitului pe profit și T.V.A., iar valoarea acestui prejudiciu, rezultată din probele cauzei, respectiv din expertiza contabilă este de 7.562 lei.
A constatat prima instanță că prin cererea adresată instanței partea civilă a solicitat obligarea inculpaților la plata sumei de 11.396 lei, susținând că 7.562 lei reprezintă impozit pe profit și TVA, iar 3.834 lei reprezintă majorări, dobânzi și penalități de întârziere aferente, dar partea civilă nu a solicitat și nu a propus nici o probă prin intermediul căreia să se facă dovada că inculpații datorează „majorări, dobânzi și penalități de întârziere” aferente sumei de 7.562 lei.
De asemenea, în Capitolul III din Codul de procedură fiscală ( Ordonanța Guvernului nr. 92/2003) publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 513 din 31 iulie 2007, intrat în vigoare la data de_, au fost reglementate majorările de întârziere, în conformitate cu dispozițiile art. IV alin. (2) din Legea nr. 210/2005 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 20/2005 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 5 iulie 2005, noțiunile de "dobânzi și/sau penalități de întârziere" fiind înlocuite cu noțiunea de "majorări de întârziere".
Potrivit art. 120 alin. 1 C.pr.fiscală, ca regulă, majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.
Noțiunea de „dobânzi” este în vigoare numai pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget către contribuabili, situație reglementată prin art. 124 C.pr.fiscală. în sensul că pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 2311.
Acesta fiind cadrul juridic al sancțiunii fiscale a întârzierii în ce privește plata taxelor și impozitelor, a considerat prima instanță că în mod neîntemeiat partea civilă solicită atât „majorări, dobânzi și penalități de întârziere”.
Pe de altă parte, partea civilă a solicitat ca inculpații să fie obligați la plata majorărilor de întârziere calculate până la momentul achitării prejudiciului.
Cum, impozitul pe profit și TVA sunt datorate Statului în raport de calitatea de contribuabil a societății comerciale, precum și având în vedere că în dosarul nr._ al Tribunalului G. AFP Tg-J. s-a înscris la masa credală cu debitul rezultat din prejudiciul ce formează obiectul cauzei penale de față, în privința majorărilor de întârziere solicitate de partea civilă sunt incidente dispozițiile art. 41 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, potrivit cu care nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior datei deschiderii procedurii insolvenței.
În scopul recuperării prejudiciului s-a menținut sechestrul asigurator dispus prin ordonanța nr. 637/P/2011 din 28.02.2013 a procurorului asupra clădirii situate în localitatea Florești, județul M., având suprafața de 90 mp., proprietate a inculpatului N. A., până la concurența sumei de 7.562 lei, precum și a accesoriilor aferente acestei sume, calculate de la data scadenței debitului de 7.562 lei până la data de 12.06.2012.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel P. de pe lângă T. G., inculpatul N. A., partea civilă S. R. reprezentat prin Agenția Națională de Administrare Fiscală Direcția G. R. a Finanțelor P. C. și inculpatul N. A..
P. apelul formulat Ministerul Public a criticat faptul că prima instanță nu i-a obligat pe inculpați, în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata accesoriilor aferente sumei de 7.562 lei, precum și pentru faptul că a menținut sechestrul asigurator până la concurența întregii sume reprezentând prejudiciul efectiv cât și penalitățile și dobânzile calculate până la data plății efective și nu doar până la concurența sumei de 7.532 lei și a accesoriilor aferente acestei sume.
Apelul Ministerului Public a fost întemeiat pe prevederile art 379 pct 2 lit a Cod pr pen din 1968.
Direcția G. R. a Finanțelor P. C., a formulat apel în numele și pentru partea civilă S. R., criticând sentința apelată numai cu privire la latura civilă, considerând că în mod greșit inculpații, în solidar, numai la plata sumei de 7.562 lei, prejudiciul produs fiind de 11.396 lei, cu accesoriile aferente până la achitarea integrală a prejudiciului conform cererii de constituire parte civilă depusă la dosarul cauzei.
În drept, și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art 361 și urm. Cod pr penală.
Apelantul inculpat N. A. a solicitat prin motivele scrise depuse, desființarea sentinței apelate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea sa în baza art 396 alin 5 Cod pr penală rap la art 16 alin 1 lit a și c Cod penal, întrucât nu există probe privind vinovăția sa, iar potrivit art 10 alin 1 din Legea 82/1991, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine inculpatului N. M. V., unic administrator.
Susține apelantul inculpat că nu a preluat documentele și ștampila societății, nu a deținut nicio funcție în societate, fiind doar asociat cu 5% din părțile sociale, iar expertiza nr_/17.11.2012 a concluzionat că, cele patru facturi fiscale emise către . au fost completate de inculpatul N..
Mai susține apelantul inculpat că inculpatul N. s-a ocupat în drept și în fapt de administrarea și conducerea evidenței contabile, fapt ce rezultă fără dubiu și din situațiile financiare pentru anul 2009 depuse la organele fiscale teritoriale, iar martorii au indicat faptul că nu este persoana care a livrat puii congelați.
Critică apelantul inculpat faptul că instanța de fond nu a admis cererea de efectuare a unei expertize a scrisului de pe facturile care au fost executate de B. N..
În drept, și-a întemeiat apelantul inculpat apelul formulat pe dispozițiile art 421 pct 2 lit a) Cod pr. Penală.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel formulate și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, C. constată că apelurile formulate sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Situația de fapt a fost corect reținută de prima instanță, în baza probelor administrate, în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești rezultând cu certitudine faptul că atât apelantul inculpat N. cât și inculpatul intimat N., după preluarea părților sociale ale ., în luna noiembrie 2009, au efectuat acte de comerț în lunile noiembrie –decembrie 2009 și prima parte a anului 2010, respectiv livrări de mărfuri către alte societăți, fără a înregistra operațiunile efectuate în evidența contabilă a acestei societăți și nu au declarat organelor fiscale veniturile astfel realizate.
Astfel, livrarea de mărfuri în numele ., către . Tg. J., . Bumbești J., . și . Turcinești este dovedită prin facturile depuse la dosar, . nr. 16/21.12.2009, nr. 28/29.12.2009, nr. 5/01.12.2009, 17/24.12.2009, emise în numele S.C. NOVDALI TRANS S.R.L. Tg-J. către S.C. DESTIN IMPEX S.R.L. Tg-J., nr 06/05.05.2010 emisă către ., nr 05/05,05.2010 emisă către ., nr 04/01.05/2010 emisă către ..
În privința apelului inculpatului N. M. V., C. reține că nu sunt fondate susținerile acestuia privind lipsa sa de vinovăție, întrucât nu a semnat facturile emise pentru . și nu avea responsabilitate în privința corectitudinii evidențelor contabile ale societății, aceasta revenind administratorului unic al societății, respectiv inculpatul N..
Inculpatul N. a recunoscut în cursul urmăririi penale că a livrat cantități de pui grill către ., . și ..
Și în declarația dată în fața primei instanțe, inculpatul N. A. recunoaște că a efectuat livrările de pui grill.
În privința livrării de materiale de construcții către ., participarea inculpatului N. Alexandu rezultă din declarația martorului S. I., care a indicat faptul că persoana care a adus materialele și a emis facturile este acest inculpat, acesta fiind binecunoscut martorului S..
De asemenea martorii Șoșoiu N., B.–P. N. au confirmat faptul că au căutat clienți pentru livrarea de pui grill, iar cel care a emis facturile este inculpatul N..
Și martorul G. N., administratorul . a confirmat faptul că inculpatul N. A. i-a livrat o cantitate de pui grill și a emis factura, acest martor declarând și faptul că îl cunoaște foarte bine pe inculpatul N.,
Același martor a arătat că inculpatul N. A. avea asupra sa o mapă în care avea documente, respectiv facturi și chitanțe.
Deși inculpatul N. A. a încercat să justifice participarea sa la aceste livrări doar în calitate de șofer, susținând că operațiunile comerciale au fost efectuate în realitate de martorul B. N., numitul C. Zae și soția inculpatului N. M. V., aceste apărări nu pot fi primite.
Persoanele indicate de inculpatul N. ca fiind cele care au desfășurat în realitate operațiuni comerciale cu pui grill, nu au aveau nicio calitate în firma ., astfel că participarea inculpatului N. nu putea avea loc decât în calitate de prepus al acestei societăți și nu de șofer al unor persoane fără calitate în cadrul societății.
În privința materialelor de construcții livrate către ., C. observă că inculpatul N. nu numai că a transportat materialele de construcție livrate, dar a și înmânat facturile pentru aceste materiale și a încasat în numerar contravaloarea acestora, conform declarațiilor martorului S., neavând astfel relevanță faptul că inculpatul N. nu a scris aceste facturi, atâta timp, cât fără a avea calitatea de angajat în societate, s-a implicat în operațiunea comercială pe care . a avut-o cu ..
De altfel, discuțiile inculpatului N. cu martorul S. sunt confirmate și de inculpatul N. M. V., prin declarațiile date în cursul urmăririi penale și al judecății, nu numai de declarațiile martorului S..
În aceste condiții este lipsit de relevanță faptul că nu s-a dovedit faptul că inculpatul N. A. ar fi scris facturile de livrare a mărfurilor, atâta timp cât el este cel care le-a predat beneficiarilor, a predat marfa și a încasat contravaloarea mărfii, nefiind necesar a se mai efectuată o expertiză criminalistică grafică pentru eventuala identificare a unei persoane ce nu răspunde penal pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art 9 alin 1 lit b) din Legea 241/2005 în legătură cu livrările de mărfuri efectuate către cele 4 societăți anterior indicate.
În cursul judecării cauzei în fața primei instanțe, apelantul inculpat a renunțat, la termenul din 11.09.2013, la cererea de efectuarea a unei expertize criminalistice, iar prima instanță în mod corect a admis această cerere de renunțare la administrare a acestei probe, această probă fiind inutilă.
C. apreciază că în condițiile în care din raportul de expertiză efectuat în cursul urmăririi penale, rezultă că nu se poate stabili cu certitudine scriitorul, iar situația de fapt și participația fiecărui inculpat poate fi stabilită în baza probelor administrate, efectuarea unei expertize criminalistice grafoscopice nu era necesară.
Este nefondată astfel critica inculpatului apelant privind respingerea administrării probei cu expertiza criminalistică grafoscopică, atâta timp cât a renunțat în mod expres la administrarea acestei probe, nu a achitat costul expertizei, iar starea de fapt poate fi stabilită cu certitudine prin celelalte probe administrate în cauză.
C. nu poate reține ca fiind reale nici susținerile inculpatului N. A. conform cărora nu a avut niciodată în posesie documentele firmei, susținerile sale fiind contrazise de declarațiile martorilor anterior indicați, care au precizat că inculpatul N. A. este cel care a predat facturile.
Efectuând operațiuni comerciale în numele ., inculpatul N. A. avea obligația de a înregistra documentele de livrare a mărfii și cele privind încasarea în numerar a contravalorii mărfii în evidența contabilă a societății, prin depunerea acestora la persoana însărcinată cu efectuarea înregistrării în contabilitate a operațiunilor economico-financiare, conform art 11 din Legea 82/1991, efectuarea de operațiuni economico-financiare, fără să fie înregistrate în contabilitate, fiind interzisă.
Conform art 9 alin 1 lit b) din Legea 241/2005, constituie infracțiune „omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate;”.
Ori în condițiile în care inculpatul N. a efectuat aprovizionarea cu pui grill, s-a ocupat de livrarea acestora către clienți, a emis facturi fiscale, a încasat contravaloarea mărfii și a dispus de acești bani, acesta s-a comportat ca un administrator de fapt al ., chiar dacă prin actul constitutiv al societății nu avea această calitate.
Așa cum a arătat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia penală nr. 272 din 28 ianuarie 2013, spre deosebire de infracțiunile prevăzute în art. 3 și art. 8 din Legea nr. 241/2005 unde legiuitorul vorbește despre fapta contribuabilului - prin urmare, pentru aceste infracțiuni subiectul activ este contribuabilul - la celelalte infracțiuni, inclusiv cele prevăzute de art. 9, legiuitorul nu mai arată cine ar trebui să fie autorul faptei, iar în aceste condiții, subiect activ al infracțiunii poate fi orice persoană fizică sau juridică care acționează în numele sau în interesul contribuabilului ori în realizarea obiectului de activitate al acestuia.
P. urmare, subiect activ al infracțiunii prevăzute de art 9 alin 1 lit b) din Legea 241/2005, poate fi administratorul de drept al societății, precum și administratorul de fapt sau orice altă persoană din cadrul societății în măsura în care prin acțiunile și/sau inacțiunile lor urmăresc ca societatea să se sustragă de la plata taxelor și impozitelor datorate.
În concluzie, inculpatul N. A. s-a comportat ca un administrator de fapt al ., în cazul operațiunilor economico-financiare efectuate cu . Tg. J., . Bumbești J., . și . Turcinești și este subiect activ al infracțiunii prevăzute de art 9 alin 1 lit b) din Legea 241/2005 raportat la aceste operațiuni economico-financiare.
În privința inculpatului N. M.-V., C. reține faptul că inculpatul N. M.-V. deși nu a recunoscut că are cunoștință de livrările de mărfuri efectuate și nu a completat facturi fiscale, nu a formulat apel.
Participarea inculpatului N. M.-V. la efectuarea unora dintre aceste livrări de mărfuri rezultă din probele administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești.
Conform raportului de expertiză criminalistică grafică nr_/17.11.2012, efectuat de Serviciul de Criminalistică din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului G., facturile emise de ., au fost completate la rubrica furnizor și datele de identificare ale acestuia de inculpatul N. M.-V..
De asemenea, inculpatul N. M.-V. deși a negat participarea sa la efectuarea de livrări de mărfuri către ., a recunoscut în declarația dată în cursul urmăririi penale (fila 391 –dosar urmărire penală), că s-a întâlnit împreună cu inculpatul N. cu martorul S. I., deși neagă că ar fi participat la discuțiile pe care inculpatul N. le-a avut cu martorul S..
Conform art 10 din Legea 82/1991 „Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1) - (4) revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării entității respective.”
Faptul că în luna ianuarie 2010 inculpatul N. M. –V. a plecat în Anglia și nu s-ar mai fi ocupat de activitatea ., încredințând în mod tacit documentele societății inculpatului N. A. nu îl exonerează de răspundere în prezenta cauză, pentru operațiunile reale ale societății întrucât potrivit art 10 din Legea 82/1991 îi revine răspunderea pentru conducerea și organizarea contabilității.
C. constată astfel că în mod corect prima instanță a reținut că ambii inculpați au săvârșit infracțiunea prevăzută de art 9 alin 1 lit b) din Legea 241/2005.
În privința cuantumului prejudiciului produs prin săvârșirea acestei infracțiuni se observă că, conform raportului de expertiză efectuat în cursul urmăririi penale, prin neînregistrarea și nedeclararea veniturilor realizate din vânzările de mărfuri și prestările de servicii către S.C. DESTIN IMPEX S.R.L. Tg-J., .. Bumbești-J., S.C. IMPEX LUMINICO S.R.L. Tg-J. și .. Turcinești în perioada octombrie 2009 - aprilie 2010, rezultă că taxa pe valoare adăugată nedeclarată aferentă acestor operațiuni este de 4105 lei, iar impozitul pe profit aferent acelorași operațiuni este 3457 lei, în total nefiind achitate taxe în cuantum de 7.562 lei.
Cu privire la apelurile părții civile și al Parchetului, prin care este criticată sentința apelată întrucât nu au fost obligați inculpații la plata accesoriilor aferente prejudiciului până la achitarea integrală a prejudiciului, C. reține că sunt nefondate criticile din aceste apeluri.
Astfel, C. reține că prin adresa nr_/05.06.2013 DGFP G. s-a constituit parte civilă cu suma de 11.396 lei, compusă din suma de 7.562 lei, impozit pe profit și TVA și suma de 3.834 lei, majorări, dobânzi și penalități de întârziere aferente, solicitând și acordarea de accesoriilor aferente până la achitarea integrală a prejudiciului.
Conform art 41 alin 1 din Legea 85/2006, „ Nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior datei deschiderii procedurii.” iar conform art 122 ind 1 din OG 92/2003 „ În cazul contribuabililor cărora li s-a deschis procedura insolvenței, pentru creanțele fiscale născute anterior sau ulterior datei deschiderii procedurii insolvenței se datorează dobânzi și penalități de întârziere potrivit legii care reglementează această procedură.”
Cum inculpații, prin săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, au prejudiciat bugetul de stat prin neplata taxei pe valoare adăugată și a impozitului pe profit, datorat de ., aceste sume constituie prejudiciu produs bugetului de stat.
Întrucât, prin deschiderea procedurii simplificate a falimentului, la data de 12.06.2012, prin sentința civilă nr 964/12.06.2012 a Tribunalului G., au devenit incidente dispozițiile art 41 alin1 din Legea 85/2006, la debitul ., constând în taxă pe valoarea adăugată și impozit pe profit neachitate, nu se mai pot adăuga accesorii ulterior acestei date, nici art 122 ind 1 din OG 92/2003 nepermițând calculul dobânzilor și penalităților decât în cazul în care și legea la care face trimitere o permite.
Din interpretarea coroborată a art 41 alin 1 din Legea 85/2006 și art 122 ind 1 din OG 92/2003, rezultă că întrucât legea specială nu permite adăugarea la creanță a dobânzilor, majorărilor sau penalităților de orice fel, ulterior deschiderii procedurii insolvenței, nici în cazul creanțelor fiscale nu este permisă această adăugare.
În consecință prejudiciul produs de inculpați prin neachitarea de societatea pe care a administrat-o a taxei pe valoare adăugată și a impozitului pe profit este reprezentat de cuantumul acestor taxe, la care se adaugă obligațiile fiscale accesorii, calculate până la data de 12.06.2012, neputând fi reținută răspunderea inculpaților pentru obligații fiscale accesorii ulterioare datei de 12.06.2012, atâta timp cât debitorul principal, ., nu mai poate fi obligat la plata de obligații fiscale accesorii ulterioare acestei date.
Prejudiciul produs părții civile prin lipsa de folosință a sumelor de bani datorate bugetului de stat este determinat de legiuitor prin Codul de procedură fiscală, prin reglementarea modului de calcul a dobânzii, iar sancțiunea pentru neplata la termen a debitelor fiscale este reglementată prin aplicarea de penalități de întârziere.
Ori prima instanță în mod temeinic i-a obligat pe inculpați la plata către partea civilă a dobânzilor și penalităților de întârziere doar până la data deschiderii procedurii simplificate a falimentului.
C. constată că nu poate subzista o dublă aplicare a dobânzilor și penalităților, răspunderea întemeiată pe dispozițiile Codului de procedură fiscală, răspundere specială, excluzând răspunderea de drept comun întemeiată pe dispozițiile Codului Civil, așa cum solicită în fapt P. și partea civilă.
Conform art 21 și 22 Cod pr fiscală, nașterea raportului de drept fiscal dă dreptul creditorului, partea civilă din prezenta cauză, să perceapă dobânzi, penalități de întârziere sau majorări de întârziere, după caz, în condițiile legii, denumite creanțe fiscale accesorii, pe care debitorul are obligația de a le achita.
Modul de calcul al dobânzilor și penalităților de întârziere este reglementat în capitolul III al Codului de procedură fiscală, astfel că doar aceste norme legale sunt aplicabile în prezenta cauză.
În privința cuantumului despăgubirilor acordate părții civile, C. reține că prin obligarea inculpaților la plata sumei de 7.562 lei precum și a accesoriilor aferente acestei sume, calculate de la data scadenței debitului de până la data de 12.06.2012, data deschiderii procedurii simplificate a falimentului debitoarei S.C. Novdali Trans S.R.L, practic fiind obligați inculpații la plata aceleiași sume solicitate de partea civilă, atâta timp cât suma de 3457 lei, menționată în cererea de constituire de parte civilă, reprezintă aceiași sumă cu cea prevăzută în dispozitivul sentinței apelate ca fiind accesorii aferente acestei sume, calculate de la data scadenței debitului de până la data de 12.06.2012.
Este nefondată astfel critica părții civile privind neacordarea sumei de 3.457 lei.
Având în vedere valoarea redusă a prejudiciului prin săvârșirea infracțiunii de către inculpați, faptul că inculpații nu au antecedente penale, perioada scurtă de timp în care au desfășurat activitatea infracțională, ulterior respectând normele de conviețuire socială, inculpatul N. prezentându-se în mod constant în fața instanțelor de judecată, C. apreciază că în mod just prima instanță a reținut în favoarea inculpatului N. M.-V. circumstanța atenuantă prevăzută de art 74 alin 1 lit c) Cod penal, aplicând inculpaților pedepse orientate spre minim și a acordat acestora beneficiul suspendării condiționate a executării pedepselor.
Nu este fondată nici critica Parchetului privind menținerea măsurii sechestrului asigurator doar până la concurența sumei de 7.562 lei și a accesoriilor aferente acestei sume, întrucât doar acesta este prejudiciul suferit de partea civilă, nu și penalitățile și dobânzile calculate până la data plății efective, așa cum a solicitat partea civilă, după cum anterior a fost indicat în considerentele prezentei hotărâri.
Cum inculpații nu putea fi obligați decât la plata sumei de 7.562 lei și a accesoriilor aferente acestei sume calculate de la data scadenței debitului de până la data de 12.06.2012, data deschiderii procedurii simplificate a falimentului debitoarei S.C. Novdali Trans S.R.L, doar în această măsură poate fi dispusă instituirea și menținerea sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpaților.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art 421 alin 1 lit b) Cod pr pen., C. va respinge apelurile ca nefondate.
În baza art 275 alin 2 Cod pr pen, va fi obligat inculpatul N. A. la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, cheltuielile din apelul Parchetului rămân în sarcina statului, din care onorariile avocaților din oficiu, în cuantum de 600 lei, vor fi avansate din fondurile Ministerului de Justiție.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile Parchetului de pe lângă T. G., părții civile S. R. reprezentat prin Agenția Națională de Administrare Fiscală Direcția G. R. A Finanțelor P. C. și inculpatului N. A., împotriva sentinței penale nr.272 din 27.09.2013 pronunțată de T. G., în dosarul nr._, ca nefondate.
Obligă inculpatul N. A. la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, cheltuielile din apelul parchetului rămân în sarcina statului, din care onorariile avocaților din oficiu, în cuantum de 600 lei, vor fi avansate din fondurile Ministerului de Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Martie 2014
Președinte, Judecător,
A. D. M. E. P.
Grefier,
M. I.
Red.jud.M.E.P.
J.fond. C.C.
G.S. 09.05. 2014
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 258/2014. Curtea de Apel... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 365/2014.... → |
|---|
