Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 258/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 258/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 06-03-2014 în dosarul nr. 258/2014
Dosar nr._ - art. 208, 209 cod penal -
ROMÂNIA
C. DE A. C.
INSTANȚĂ DE A.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 258
Ședința publică de la 06 martie 2014
PREȘEDINTE - M. C. G. - judecător
A. M. S. - judecător
Grefier F. U.
Ministerul Public reprezentat prin procuror C. N.,
din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. C..
.................
Pe rol, soluționarea apelurilor declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA STREHAIA și inculpatul M. S. (domiciliat în comuna Breznița Motru .. M.) împotriva sentinței penale nr. 2 din 15.01.2014 pronunțată de Judecătoria Strehaia, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns apelantul inculpat M. S. asistat de avocat C. A. - apărător ales; lipsind intimații părți vătămate V. E. și M. D..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, apărătorul inculpatului M. S. solicită instanței să încuviințeze depunerea la dosar a concluziilor și actelor în circumstanțiere, iar reprezentantul parchetului arată că nu se opune depunerii înscrisurilor.
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri în circumstanțiere solicitată de apărătorul inculpatului, apreciind că acestea sunt utile pentru soluționarea cauzei.
A fost audiat apelantul inculpat, în condițiile prevăzute de lege, declarația acestuia fiind consemnată și depusă la dosar.
Nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită instanței schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond, respectiv din infracțiunea prev de art. 208, 209 lit. i cod penal, în art. 228, 229, în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b și d și alin. 2 lit. b din noul C.pen., conform art. 5 C.pen. actual și din infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208-209 lit. i C. pen. anterior, în infracțiunea prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d și alin. 2 lit. b din noul C.pen., cu aplic. art. 5 din C.pen. actual, precizând totodată că, pentru infracțiunea de distrugere prev de art. 217 cod penal nu se impune schimbarea încadrării juridice, legea veche fiindu-i favorabilă inculpatului.
A susținut că soluția instanței de fond de achitare a inculpatului în baza art. 10 lit. b cod procedură penală pentru infracțiunea de distrugere, este greșită, deoarece nu există dovezi că inculpatul este cel care a construit gardul ci dimpotrivă, modul în care a fost comisă fapta face dovada că nu era proprietarul acestuia așa încât se apreciază că a săvârșit infracțiunea de distrugere descrisă în rechizitoriu și solicită condamnarea conform art. 217 alin. 1 cod penal, fără reținerea stării de recidivă.
A menționat că se impune revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei anterioare iar față de antecedentele penale se impune menținerea pedepsei de câte 3 ani închisoare pentru fiecare dintre infracțiunile de furt calificat săvârșite, cu aplicarea dispozițiilor art. 66 lit. a, b și d și a art. 65, 66 lit. a, b și d cod penal privind pedeapsa accesorie.
Avocat C. A., având cuvântul pentru apelantul inculpat, solicită admiterea apelului declarat de parchet în ce privește aplicarea legii penale mai favorabile inculpatului, cu consecința admiterii apelului inculpatului, desființării hotărârii instanței de fond și reindividualizării pedepselor aplicate inculpatului pentru infracțiunile de furt calificat și cu micșorarea pedepselor aplicate pentru aceste fapte, avându-se în vedere în acest sens de faptul că inculpatul are doi copii minori în întreținere iar potrivit actelor medicale depuse la dosar, prezintă grave probleme de sănătate.
În ce privește infracțiunea de distrugere pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și achitat de instanța de fond, apreciază că soluția este corectă, gardul în discuție fiind proprietate comună iar inculpatul a reparat totul, așa încât în mod justificat prima instanță a apreciat că fapta apelantului nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere.
Având cuvântul cu privire la apelul formulat de inculpat, reprezentantul parchetului solicită admiterea acestuia în ce privește criticile referitoare la schimbarea încadrării juridice, în raport de legea mai favorabilă, pentru infracțiunile de furt calificat săvârșite de inculpat.
Apelantul - inculpat M. S., având ultimul cuvânt, declară că regretă faptele săvârșite.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra apelurilor de față;
Constată că, prin sentința penală nr. 2 din 15.01.2014, pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr._, în baza art. 208-209 lit. g, i Cp cu aplicarea art. 37 lit. a C.p., a fost condamnat inculpatul M. S., fiul lui S. si A., nascut la data de 12.11.1974 in Strehaia, jud. Mehedinti, CNP_, domiciliat in Breznita Motru, jud. Mehedinti, cetatean roman, studii 8 clase, recidivist, la pedeapsa de 3 ani inchisoare, pentru fapta săvârșită în dauna părții vătămate V. E.; în baza art. 208-209 lit. i Cp cu aplicarea art. 37 lit. a C.p., a fost condamnat inculpatul M. S., la pedeapsa de 3 ani inchisoare, pentru fapta săvârșită în dauna părții vătămate M. D..
În baza art. 33-34 C.p., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, 3 ani închisoare, iar în baza art. 83 C.p., s-a revocat suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 2 ani închisoare dispusa prin sentinta penala nr. 197/31.10.2011 a Judecatoriei Strehaia și s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, în total urmand ca inculpatul sa execute 5 ani inchisoare.
S-a reținut autoritatea de lucru judecat a sentintei penale nr. 197/31.10.2011, privind deducerea din pedeapsa a duratei retinerii si arestarii preventive din 27.04.2011 pana la 02.05.2011 și, în plus, s-a dedus din pedeapsă durata reținerii de 24 ore începând cu 17.07.2013 - ora 16,15.
In baza art. 71 alin. 2 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevazute de art. 64 lit. a teza 2 si lit.b Cod penal.
În baza art. 11 pc. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b C.p.p., a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 217 al. 1 C.p.
S-a luat act ca părțile vătămate V. E. și M. D., nu s-au constituit părți civile împotriva inculpatului.
In baza art. 191 C.p.p., a fost obligat inculpatul la 1000 lei cheltuieli judiciare catre stat, din care, 200 lei onorariu avocat oficiu in cursul judecatii, s-a dispus a fi avansate din fondurile Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Strehaia nr.1049/P/2013, inculpatul M. S. a fost trimis in judecata - in stare de libertate - pentru savarsirea a doua infractiuni prev. de art.208 alin.1-art.209 alin.1 lit.i C.p. și art.208 - 209 alin.1 lit.g și i c.p. și o infracțiune de distrugere prevăzută de art.217 alin.1 C.p., toate cu aplicarea art.33 lit.a C.p. și art.37 lit.a C.p.
Analizand probele administrate in cauză în cursul urmaririi penale și al judecății, instanța de fond a reținut urmatoarea stare de fapt:
1.În data de 17.07.2013, partea vătămată V. E. a sesizat organele de poliție din Breznița Motru că persoane necunoscute i-au spart casa nelocuită și i-au sustras un butoi de 50 l plin cu vin roșu.
Organele de poliție au efectuat o cercetare la fața locului, constatând că fereastra de pe latura de nord a locuinței avea giurgiuvelele sparte, rupte, geamul spart, iar pe sol în exterior, cât și pe podeaua interioară se aflau cioburi de geam. Împrejurările redate în procesul verbal de cercetare la fața locului sunt confirmate și cu fotografiile depuse la fila 22 a dosarului de urmărire penală.
Din declarația martorului Măndescu G. a rezultat că în dimineața zilei de 17.07.2013, orele 04,30-05,00 a auzit câinii lătrând și, ieșind în curte, a observat peste drum, în fața locuinței lui V. E., o persoană, ascunzându-se după un pom. El având în grijă locuința părții vătămate, s-a deplasat în jurul orei 07,00 și a constatat că giurgiuveaua și geamul ferestrei din partea de nord fuseseră sparte. L-a anunțat telefonic pe partea vătămată și a confirmat lipsa butoiului de 50 l cu vin.
Din procesul verbal încheiat în data de 17.07.2013 ora 11 rezultă că organele de poliție au găsit la locuința inculpatului M. S. butoiul metalic de culoare neagră, cu inscripția PROWAR SZCZECIN. Concubina acestuia, B. I., a precizat că inculpatul l-a sustras dintr-o casă nelocuită, în care a pătruns pe fereastră, și l-au transportat împreună la domiciliu. Au tras vinul în pet-uri, pe care le-a prezentat organelor de poliție.
Bunurile au fost predate părții vătămate, care și-a recunoscut butoiul.
Fiind interogat, inculpatul a recunoscut că în noaptea de 16/17.07.2013, fiind sub influența băuturilor alcoolice, a mers la imobilul nelocuit al părții vătămate Vlădae E., cunoscând că deține băuturi alcoolice. A pătruns în casă prin spargerea geamurilor de la fereastra imobilului din partea de nord și a sustras un butoi de 50 litri cu vin. L-a aruncat pe geam și l-a dus la gardul imobilului. Văzând că nu poate să îl ridice peste gard, a mers acasă, de unde a luat-o pe concubina sa, B. I., spunându-i să-l însoțească până la prietenul său I. V.. Când au ajuns în dreptul locuinței părții vătămate, i-a spus acesteia ce urma să facă și împreună au luat butoiul cu vin și l-au transportat acasă. Au tras vinul în sticle de plastic, consumând o parte din el.
În drept, s-a constatat că fapta inculpatului M. S. de a sustrage pe timp de noapte, prin efracție, un butoi de 50 l cu vin din posesia părții vătămate V. E., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208-209 lit. g.i C.p.
2. La data de 12.06.2013, organele de poliție din Breznița Motru s-au sesizat din oficiu cu privirea la furtul unor obiecte din fier de la persoana vătămată M. D. de către M. S..
Din declarația părții vătămate a rezultat că i-au fost sustrase un car din fier, o mașină de spălat veche și un aragaz vechi.
Din declarațiile martorilor M. I. și M. A. s-a reținut că în jurul datei de 12.06.2013, M. S. a venit la locuința lor relatându-le că el a sustras un car din fier de la vecinul M. D. și l-a vândut unor țigani din Strehaia.
Martora B. M. a declarat în cursul urmăririi penale că în ziua de 17.04.2013 a găsit gardul din plasă de sârmă, ce desparte curtea fratelui său, M. D., de cea a învinuitului M. S., îndoit spre interior, aspect constatat și de organele de poliție cu ocazia cercetării la fața locului. În data de 20.04.2013 martora a întâlnit pe drumul satului un autoturism marca Opel, break, de culaore verde, cu număr de înmatriculare_ . În el se aflau cetățeni de etnie rromă, ce au întrebat-o unde se află locuința lui M. S., care ar avea fier vechi de vânzare.
Organele de cercetare penală au stabilit că autoturismul aparține numitului M. C., cetățean de etnie rromă din Strehaia. Deși a fost căutat în mod repetat la domiciliu, acesta nu a fost găsit.
După ce inițial a negat săvârșirea faptei, inculpatul a recunoscut că în perioada 15.-17.04.2013, ziua, prin escaladarea gardului a pătruns în curtea imobilului vecin, aparținând părții vătămate M. D., despre care știa că este plecat la București. Dintr-o anexă a sustras un car din fier, un aragaz și o mașină de spălat, vechi, pe care le-a trecut peste gard, indoind plasa din sârmă. A doua zi a sunat o persoană de etnie rromă din Strehaia, al cărei nume nu îl cunoaște, care a venit la locuința sa cu un Opel break de culoare verde și a preluat bunurile, pentru suma de 120 lei.
În drept, s-a constatat că fapta inculpatului M. S. de a sustrage, prin escaladarea gardului, un car din fier, un aragaz și o mașină de spălat, vechi, din posesia părții vătămate M. D. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208-209 lit. i C.p.
3. În data de 05.07.2013, partea vătămată M. D. a sesizat organele de poliție din Breznița Motru că în noaptea de 03/04.07.2013 M. S. i-a distrus gardul din scândură ce desparte proprietățile lor, pe o lungime de 6-7 metri.
În data de 05.07.2013 s-a efectuat cercetarea la fața locului, reținându-se că pe o lungime de 4,26 m gardul despărțitor are 34 de scânduri smulse din cuie și se află pe sol în curtea lui M. S., prezentând urme de lovire cu un corp dur, posibil ciocan.SE observă că 17 scânduri au fost bătutre recent, pe o lungime de 2,10 m, partea vătămată recunoscând că au fost montate de învinuit în data de 04.07.2013.
Fiind audiat, inculpatul a recunoscut că în seara zilei de 03.07.2013, în jurul orei 22,30, în stare de ebrietate, a desprins cu ciocanul mai multe bucăți din gardul despărțitor. A menționat că el a edificat gardul în urmă cu circa 10 ani, împreună cu V. V., aspect confirmat de către martor în cursul cercetării judecătorești.
Potrivit art. 217 al. 1C.p.constituie infracțiunea de distrugere, distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuințare a unui bun aparținând altuia sau împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare a unui astfel de bun, precum și înlăturarea măsurilor luate.
Potrivit art. 606 cod civil de la 1864, în vigoare la data apariției situației juridice, respectiv a edificării gardului, orice gard ce desparte două proprietăți se socotește comun, afară dacă numai una singură din două proprietăți va fi îngrădită, sau de nu va fi titlu sau posesiune îndestulătoare care să constate din contră.
În speță, s-a reținut că nu există niciuna din cele trei situații de excepție prevăzute de text, gardul fiind comun. Oricare dintre vecini poate exercita acte de folosință sau dispoziție în condițiile legii civile și cu sancțiunile prevăzute de legea civilă.
Pentru aceste considerente, în baza art. 11 pc. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. b C.p.p., instanța de fond a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 217 al. 1 C.p.
Pentru infracțiunile săvârșite, inculpatul a fost condamnat la pedepse cu închisoarea, iar la individualizarea acestor pedepse, s-a ținut seama de limitele speciale ale pedepselor prevăzute de lege, de împrejurările faptelor, modul de acțiune rezultat, ce denotă un pericol social redus, de recunoașterea faptelor de către inculpat, dar și de antecedentele penale ale inculpatului, ce denotă perseverența în comiterea infracțiunilor de același fel. S-a constatat că inculpatul a săvârșit faptele după ce a fost condamnat la pedeapsa rezultantă a închisorii de 2 ani, prin s.p. nr. 197/31.10.2011, definitivă prin nerecurare, urmând a face aplicarea dispozițiilor privind recidiva postcondamnatorie. De asemenea, s-a făcut aplicarea dispozițiilor privind concursul de infracțiuni.
Întrucât inculpatul a săvârșit cu intenție faptele în interiorul termenului de încercare de 4 ani stabilit prin sentința nr. 197/31.10.2011, în baza art. 83 C.p., instanța de fond a revocat suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 2 ani închisoare dispusa prin sentinta penala nr. 197/31.10.2011 a Judecatoriei Strehaia, dispunând astfel executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre.
S-a reținut de prima instanță autoritatea de lucru judecat a sentintei penale nr. 197/31.10.2011, privind deducerea din pedeapsa a duratei retinerii si arestarii preventive din 27.04.2011 pana la 02.05.2011 și, în plus, în baza art. 88 C.p., s-a dedus din pedeapsa aplicată în speță durata reținerii în prezenta cauză, de 24 ore, începând cu 17.07.2013 - ora 16,15.
In baza art. 71 alin. 2 Cod penal, instanța de fond a interzis inculpatului drepturile prevazute de art. 64 lit. a teza 2 si lit.b Cod penal, apreciind în acest sens că, prin natura faptelor săvârșite, inculpatul nu este demn să ocupe o funcție publică.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs atât P. DE PE L. JUDECĂTORIA STREHAIA cât și inculpatul M. S..
Prin încheierea de ședință din data de 14 februarie 2014, a fost recalificată calea de atac conform art. 10 alin. 2 din Lg. 255/2013, ca fiind apel.
Prin motivele scrise parchetul a criticat hotărârea primei instanțe ca nelegală sub aspectul soluției de achitare dispusă pentru infracțiunea de distrugere, prev. de art. 217 alin. 1 C.pen. S-a arătat în esență că bunul în cauză este un bun aflat în coproprietate forțată și, întrucât niciunul dintre coproprietari nu poate dispune de soarta materială a acestuia deoarece cota nu este determinată, individualizată ci poartă asupra fiecărei particule din bunul respectiv, fiecare coproprietar având doar o cotă parte ideală, abstractă din dreptul de proprietate instanța trebuia să rețină și comiterea infracțiunii de distrugere.
Inculpatul, prin motivele scrise, a solicitat reindividualizarea pedepselor în sensul reducerii în raport de limitele noi prevăzute pentru infracțiunea de furt calificat și de datele ce caracterizează fapta și persoana sa: prejudiciul a fost recuperat, a avut o atitudine sinceră și are grave probleme de sănătate fiind diagnosticat cu ciroză hepatică.
C., examinând sentința apelată și actele dosarului, în raport de criticile formulate, precum și din oficiu, în limitele prev. de art. 417 alin. 2 C.pr.pen. constată că apelurile sunt fondate pentru următoarele considerente:
Situația de fapt reținută de prima instanță, în urma analizării în mod coroborat a materialului probator administrat în faza urmăririi penale și cu ocazia cercetării judecătorești, este corectă în ceea ce privește faptele de furt comise de inculpat în dauna persoanelor vătămate V. E. și M. D., ca de altfel și încadrarea juridică.
După data pronunțării hotărârii de condamnare, a intrat însă în vigoare noul cod penal iar în urma examinării dispozițiilor incriminatorii prevăzute de acesta, curtea constată că legea nouă este lege mai favorabilă, în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor - închisoare de la 3 la 15 ani potrivit codului penal anterior respectiv închisoare de la 2 la 7 ani potrivit codului penal actual.
În raport de aceste considerente, apelurile declarate de parchet și inculpat vor fi admise iar după ce va fi descontopită pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, în baza art. 386 alin. 1 C.pr.pen. se va proceda la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 208 - 209 lit. g și i C.pen. anterior (faptă comisă în dauna persoanei vătămate V. E.) în infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b și d și alin. 2 lit. b din noul C.pen., cu aplic. art. 5 din C.pen. actual și din infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 208-209 lit. i C. pen. anterior (faptă comisă în dauna persoanei vătămate M. D., în infracțiunea prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d și alin. 2 lit. b din noul C.pen., cu aplic. art. 5 din C.pen. actual.
Referitor la reținerea alineatului 2 lit. b C.pen. actual, care incriminează furtul comis prin violare de domiciliu, curtea apreciază incidente aceste dispoziții în raport de situația de fapt reținută - pentru a comite infracțiunile de furt calificat, în dauna fiecăreia dintre cele două persoane vătămate inculpatul a pătruns fără drept în domiciliile acestora - și împrejurarea că inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea prev. de art. 209 alin. 1 lit. i C.pen. anterior - comiterea infracțiunii prin efracție, escaladare - agravantă de calificare a infracțiunii de furt care, în urma absorbției naturale, includea și infracțiunea de violare de domiciliu. Or, în actuala reglementare, infracțiunea de violare de domiciliu nu mai este absorbită în prevederile art. 209 alin. 1 lit. d C.pen. actual - corespondentul art. 209 alin. 1 lit. i C.pen. anterior - ci în prevederile art. 209 alin. 2 lit. b C.pen. actual, care instituie o sancțiune mai drastică în cazul comiterii faptei în această modalitate în raport de comiterea faptei prin efracție, escaladare fără violare de domiciliu.
În ceea ce privește starea de recidivă, examinată distinct sub aspectul incidenței art. 5 C.pen., dat fiind caracterul său de instituție autonomă, se constată că sunt mai favorabile prevederile art. 37 lit. a C.pen. actual, tratamentul sancționator al recidivei postcondamnatorii reglementat de art. 43 alin. 1 C.pen. fiind mult mai sever - cumul aritmetic spre deosebire de art. 39 alin. 1 C.pen. anterior care prevedea cumul juridic.
Examinând în continuare apelurile, prin prisma dispozițiilor sancționatorii ale noului cod penal, curtea constată că nu sunt fondate criticile din apelul inculpatului în sensul greșitei individualizări, pedepsele aplicate de prima instanță, în cuantumul minimului special prevăzut de lege penală în vigoare, fiind apte să conducă la prevenirea comiterii unor noi infracțiuni de către inculpat. Pe cale de consecință, în urma condamnării inculpatului în temeiul dispozițiilor mai favorabile din noul cod penal, va fi redusă pedeapsa la limita noului minim special, în aplicarea art. 5 C.pen.
În ceea ce privește concursul de infracțiuni, apreciat ca și recidiva, prin prisma art. 5 C.pen. datorită caracterului autonom al acestei instituții de drept penal se constată ca fiind mai favorabile prevederile art. 33, 34 C.pen. anterior, care reglementează sub aspectul tratamentului sancționator cumulul juridic cu spor facultativ, spre deosebire de art. 39 C.pen. actual care prevede cumul juridic cu spor obligatoriu.
În ceea ce privește pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sp nr. 197/31.10.2011 a Judecătoriei Strehaia, în privința căreia prin hotărârea apelată s-a dispus, în temeiul art. 83 C.pen. anterior, revocarea suspendării condiționate a executării și executarea acesteia alături de pedeapsa rezultantă aplicată pentru infracțiunile deduse judecății, se constată că se impune menținerea dispoziției de revocare și de executare a acestei pedepse în cumul aritmetic față de prevederile art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal conform cărora „Regimul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969.”
Referitor la pedeapsa accesorie art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal prevede că „În cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă”.
Cum, în cauză, legea mai favorabilă în raport cu infracțiunile comise a fost identificată ca fiind legea nouă, pedepsele accesorii și complementare ar trebui să se aplice potrivit legii noi. Conform art. 65 alin. 1 din actualul Cod penal, „Pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), b) și d)-o), a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară.” ceea ce înseamnă că interzicerea acestor drepturi nu se poate dispune ca pedeapsă accesorie decât dacă s-a dispus ca pedeapsă complementară. Or, în speță, în raport de natura și gravitatea concretă a infracțiunilor de furt calificat comise de inculpat se apreciază că aplicarea unei pedepse complementare nu se justifică, considerent în raport de care nu va putea fi aplicată nici pedeapsa accesorie, dispozițiile art. 71 alin. 2 C.pen. și art. 64 lit. a teza 2 și lit. b C.pen. urmând a fi înlăturate din hotărârea apelată.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. anterior, pe durata executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sp nr. 197/31.10.2011 a Judecătoriei Strehaia această pedeapsă este intrată în autoritate de lucru judecat motiv pentru care va fi menținută.
Examinând în continuare criticile formulate în scris de parchet, în sensul că soluția de achitare, dispusă pentru infracțiunea de distrugere, prev. de art. 217 C.pen. anterior este nelegală se constată că nu sunt fondată. În urma probatoriului administrat în cursul cercetării judecătorești a rezultat că, cel care a edificat gardul de lemn, ce delimitează proprietatea persoanei vătămate M. D. de proprietatea inculpatului, este acesta din urmă declarațiile date de inculpat în acest sens, pe parcursul întregului proces penal fiind confirmate de martorul V. D. (fila nr. 37 dosar judecătorie) care a declarat că a edificat gardul respectiv în urmă cu șapte ani, la cererea inculpatului, care a suportat contravaloarea materialelor și manopera, persoana vătămată necontribuind cu nimic. Or, în raport de o astfel de situație de fapt, acțiunea inculpatului nu constituie o faptă prevăzută de legea penală iar soluția de achitare dispusă de prima instanță este legală și temeinică, urmând a fi menținută dispoziția privind achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 217 alin. 1 C.pen.
Constatând, în urma examenului efectuat din oficiu, inexistența altor motive de nelegalitate sau netemeinicie, vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.
În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare din apel, vor rămâne în sarcina statului.
Văzând și dispozițiile art. 552 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA STREHAIA și inculpatul M. S. (domiciliat în comuna Breznița Motru .. M.) împotriva sentinței penale nr. 2 din 15.01.2014 pronunțată de Judecătoria Strehaia, în dosarul nr._ .
Desființează sentința în parte, cu privire la latura penală și, rejudecând:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare în pedepsele componente pe care le repune în individualitate și pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sp nr. 197/31.10.2011 a Judecătoriei Strehaia, în privința căreia s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării.
În baza art. 386 alin. 1 C.pr.pen. schimbă încadrarea juridică din infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 208 - 209 lit. g și i C.pen. anterior în infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b și d și alin. 2 lit. b din noul C.pen., cu aplic. art. 5 din C.pen. actual și din infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 208-209 lit. i C. pen. anterior, în infracțiunea prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d și alin. 2 lit. b din noul C.pen., cu aplic. art. 5 din C.pen. actual.
În baza art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b și d și alin. 2 lit. b din C.pen., cu aplic. art. 5 C.pen., art. 37 lit. a C.pen. anterior, cu aplic. art. 5 C.pen. Condamnă pe inculpatul M. S. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat comisă dauna persoanei vătămate V. E..
În baza art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d și alin. 2 lit. b din C.pen., cu aplic. art. 5 C.pen., art. 37 lit. a C.pen. anterior, cu aplic. art. 5 C.pen.
Condamnă același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat, comisă în dauna persoanei vătămate M. D..
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b C.pen. anterior, cu aplic. art. 5 C.pen.
Contopește pedepsele de mai sus, apelantul inculpat urmând să execute în final pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal
Menține aplicarea art. 83 C.pen. anterior și dispune ca pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sp nr. 197/31.10.2011 a Judecătoriei Strehaia, în privința căreia s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării să fie executată alături de pedeapsa rezultantă de mai sus, de 2 ani închisoare, apelantul inculpat urmând să execute în total 4 ani închisoare.
Înlătură dispozițiile art. 71 alin. 2 C.pen. și art. 64 lit. a teza 2 și lit. b C.pen.
În baza art. 71 alin. 2 C.pen. anterior pe durata executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sp nr. 197/31.10.2011 a Judecătoriei Strehaia inculpatului îi sunt interzise drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. anterior, pedeapsă accesorie aplicată prin sp nr. 197/31.10.2011.
Menține dispoziția privind soluția de achitare dispusă în privința infracțiunii prev. de art. 217 alin. 1 C.pen.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii.
Cheltuielile judiciare avansate de stat, rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Martie 2014.
Președinte, Judecător,
A. M. S. M. C. G.
Grefier,
F. U.
Red. jud. A. M. S.
Jud. fond: A. F.
Dact. 2 ex./A.T.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1080/2013.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 339/2014. Curtea... → |
|---|
