Purtarea abuzivă. Art. 250 C.p.. Decizia nr. 367/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 367/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 20-03-2014 în dosarul nr. 367/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALĂ NR. 367
Ședința publică de la 20 Martie 2014
PREȘEDINTE - C. C. - Judecător
Judecător D. F.
Grefier L. M. P.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. C., din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. C.
.......................
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate prin Încheierea din data de 13 martie 2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect apelurile declarate de P. DE PE L. J. DR.TR.S. și inculpatul B. A. C. împotriva sentinței penale nr. 2630 de la 12 decembrie 2012, pronunțată de J. Drobeta Turnu Severin în dosarul cu nr._ .
La apelul nominal făcut cu ocazia pronunțării, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită, la data dezbaterilor.
CURTEA:
Asupra apelurilor de față;
Prin sentința penală nr. 2630 de la 12 decembrie 2012 pronunțată de J. Drobeta Turnu Severin în dosarul cu nr._, în baza art. 334 C.p.p., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului B. A. C., din infracțiunea prev. de art. 250 alin. 1 și 5 C.p., cum a fost reținută în rechizitoriu, în infracțiunea prev. de art. 250 alin. 1 și 4 C.p., iar în baza art. 250 alin. 1 și 4 C.p., a fost condamnat inculpatul B. A. C. (fiul lui P. și A., născut la data de 02.07.1974 în Dr.Tr.S., CNP_, cetătean român, studii superioare, căsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în Dr. Tr. S., ., ., .) la pedeapsa de 3 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a teza a II-a și lit. b c.p pe perioada prevăzută de art. 71 alin. 2 cod penal.
În baza art. 81 C.p., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate, pe durata termenului de încercare de 5 ani, calculat potrivit art. 82 C.p.; în temeiul art. 71 alin. 5 C.p., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii și s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C.p.
In baza art. 14 si 346 c.p.p., rap. la art. 1357 și următ. din noul cod civil (art. 998-999 vechiul Cod Civil), s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. T. și a fost obligat inculpatul B. A. C. la plata către aceasta a sumei de 5161,74 lei, din care, 161,74 lei reprezentând daune materiale și 5000 lei reprezentând daune morale.
În baza art. 191 alin.1 C.p.p., a fost obligat inculpatul B. A. C. la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, 50 lei reprezentând 25% onorariu avocat din oficiu, avansat din fondurile Ministerului Justiției; în baza art. 193 alin.1 C.p.p., a fost obligat inculpatul B. A. C. la plata sumei de 2000 lei cheltuieli judiciare, către partea civilă S. T..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. Dr. Tr. S. nr. 5852/P/2010, a fost trimis în judecată - în stare de libertate - inculpatul B. A. C., pentru săvarsirea infractiunii de „purtare abuzivă” prev. de art. 250 al. 1 și 5 COD PENAL, constând în aceea că în data de 07.12.2010, în calitate de functionar public, ocupand functia de director al Camerei Agricole Mehedinti, în timp ce se afla în exercitiul atributiilor de serviciu, inculpatul a lovit pe partea vătămată S. T. - consilier în cadrul aceleiași institutii publice -, cauzandu-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 88-90 de zile de îngrijiri medicale, conform certificatelor medico-legale nr. 858/08.12.2010 și nr. 87/23.02.2011 eliberate de Serviciul de Medicină Legală Mehedinti.
Astfel, s-a reținut că la data de 07.12.2010, politia mun. Dr.Tr. S. a fost sesizată prin SNUAU 112 de către B. A. C., cu privire la faptul că în aceeași zi, la Camera Agricolă Mehedinti a avut un conflict între el și consilierul S. T., sesizarea fiind înregistrată sub nr. 5852/P/2010 la P. de pe langă J. Dr.Tr. S..
Potrivit procesului verbal întocmit de organele de politie, la data de 07.12.2010, cu ocazia deplasării la sediul Camerei Agricole Mehedinti, S. T. a declarat că depune plangere împotriva lui B. A. C. pentru săvarsirea infractiunii de lovire sau alte violente.
Ulterior, la data de 07.02.2011, a fost înregistrată la P. de pe langă J. Dr.Tr. S. sub nr. 684/P/2011, plângerea formulată de B. A. C. cu privire la faptul că, în data de 07.12.2010, l-a lovit, provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 4-5 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal 860/08.12.2010, l-a amenințat cu moartea și l-a insultat, fapte prevăzute de art. 180 al. 2 CP, art. 193 CP și art. 205 CP .
Prin ordonanța nr. 5852/P/2010 a Parchetului de pe langă J. Dr.Tr. S. s-a dispus conexarea dosarului nr. 684/P/2011 la dosarul nr. 5852/P/2010 .
Constatand că din probele administrate în cauză, prezumtia de nevinovătie ce operează în favoarea faptuitorului S. T. nu a fost răsturnată și făcand aplicarea principiului „in dubio pro reo”, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de acesta pentru săvarsirea infractiunilor de ultraj, prev. de art. 239 al. 3 Cp, purtare abuzivă, prev. de art. 250 al. 1,2 și 3 C.p.
Cu adresa nr. 495/DJ/23.11.2012, Institutul de Medicină Legală C. a comunicat instanței de fond raportul de expertiză medico-legală nr.495/23.11.2012 întocmit în cauză, din care a rezultat faptul că, în urma reinterpretării filmelor radiologice efectuate la data de 07.12.2010, s-a constatat că numitul S. T. a prezentat fractură recentă de stiloidă radială stângă și fractură veche de scafoid palmar stâng, concluzionând că leziunile traumatice suferite ca urmare a agresiunii din data de 07.12.2010, fractură de stiloidă radială stângă s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri dure și au necesitat pentru vindecare 38-40 zile îngrijiri medicale de la data producerii.
De asemenea, instanta de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului B. A. C., din infracțiunea prev. de art. 250 alin. 1 și 5 C.p., în infracțiunea prev. de art. 250 alin. 1 și 4 C.p., din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constatând în fapt următoarele:
În data de 07.12.2010, inculpatul B. A. C., în calitate de functionar public, ocupand functia de director al Camerei Agricole Mehedinti, în timp ce se afla în exercitiul atributiilor de serviciu, l-a lovit pe partea vătămată S. T., consilier în cadrul aceleiași institutii publice, cauzandu-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 38-40 zile îngrijiri medicale de la data producerii, conform raportul de expertiză medico-legală nr.495/23.11.2012 întocmit în cauză de către Institutul de Medicină Legală C..
La data de 07.12.2010, politia mun. Dr.Tr. S. a fost sesizată prin SNUAU 112 de către B. A. C., cu privire la faptul că în aceeași zi, la Camera Agricolă Mehedinti a avut un conflict între el și consilierul S. T.. Sesizarea a fost înregistrată sub nr. 5852/P/2010 la P. de pe langă J. Dr.Tr. S..
Potrivit procesului verbal întocmit de organele de politie, la data de 07.12.2010, cu ocazia deplasării la sediul Camerei Agricole Mehedinti, S. T. a declarat că depune plangere împotriva lui B. A. C. pentru săvarsirea infractiunii de lovire sau alte violente.
La data de 13.01.2011 a fost audiat S. T., consilier în cadrul Camerei Agricole Mehedinti, care a declarat că în data de 07.12.2010, în jurul orelor 11.00, în urma unui conflict verbal cu directorul B. A. C. a fost lovit cu pumnul în frunte, s-a dezechilibrat și s-a lovit cu mâna stângă de birou iar cu mâna dreaptă de un dulap. S. T. a declarat că în urma loviturii primite a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 38-40 zile de îngrijiri medicale conform certificatului medico-legal nr. 858/08.12.2010, solicitând efectuarea de cercetări pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală de către B. A. C. .
Fiind reaudiată partea vătămată S. T., a declarat că în momentul în care a fost lovit de directorul Camerei Agricole M., B. A. C., în biroul lui se afla și cu N. C.. După o discuție contradictorie cu inculpatul B. A. C., acesta a încercat să îi ia de pe birou mai multe înscrisuri pe care le considera secrete de serviciu. Partea vătămată a încercat să se opună, prinzând înscrisurile respective cu mâinile și s-a ridicat în picioare, la biroul la care se afla. În acel moment, B. A. C. l-a lovit cu pumnul în partea stângă a frunții, motiv pentru care s-a dezechilibrat. Deoarece s-a dezechilibrat partea vătămată a declarat că a căzut între biroul său și un dulap care se afla în spate. S. T. a declarat că, în cădere, s-a lovit cu mâna dreaptă de birou, iar cu mâna stângă de dulapul din spate. Imediat s-a ridicat, a ieșit pe holul instituției și a intrat în biroul colegelor sale E. O. și C. C., unde a primit o pastilă pentru a se calma și un șervețel pentru a șterge urmele de sânge de la mâna dreaptă. Ulterior, un alt coleg, B. D. l-a transportat la Spitalul Județean M. unde i-au fost acordate îngrijiri medicale, fiindu-i imobilizată în ghips, mâna stângă. A doua zi, deoarece i s-a umflat și degetul inelar de la mâna dreaptă, s-a deplasat din nou la spital, unde i s-a făcut o nouă radiografie și i s-a recomandat imobilizarea degetului respectiv în atele.
Partea vătămată S. T. a declarat că nu l-a lovit pe inculpatul B. A. C. și nu i-a adresat expresii jignitoare.
Cu adresa nr. 495/DJ/23.11.2012, Institutul de Medicină Legală C. a comunicat raportul de expertiză medico-legală nr.495/23.11.2012 întocmit în cauză din care a rezultat faptul că, în urma reinterpretării filmelor radiologice efectuate la data de 07.12.2010, s-a constatat că numitul S. T. a prezentat fractură recentă de stiloidă radială stângă și fractură veche de scafoid palmar stâng, concluzionând că leziunile traumatice suferite ca urmare a agresiunii din data de 07.12.2010, fractură de stiloidă radială stângă s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri dure și au necesitat pentru vindecare 38-40 zile îngrijiri medicale de la data producerii.
Martorul N. C. a declarat că în data de 07.12.2010 în timp ce se afla în biroul lui S. T. a intrat și directorul B. A. C. . În momentul în care B. A. C. a intrat în birou a întrebat dacă domnul N. este acolo, deși îl văzuse, și în loc să vorbească cu el l-a întrebat pe S. T. de ce studiază documente secrete, mergând spre biroul acestuia, repezindu-se să-i ia materialele respective de pe masă. S. T. s-a ridicat de pe scaun, cerându-i lui B. A. C. să-i restituie materialele pe care le luase și spunându-i că nu sunt documente secrete. După ce S. T. a pus mâna pe hârtiile pe care le luase B. A. C., acesta l-a împins, punându-i o mână în piept și împingându-l . Deoarece S. T. s-a dezechilibrat, a căzut între biroul său și un dulap ce se afla în spate. Martorul N. C. a declarat că se afla la o distanță de aprox. 1,5-2 m de partea vătămată și l-a văzut pe acesta, când, în cădere s-a lovit cu mâna de biroul său. După ce s-a ridicat partea vătămată a încercat să iasă din birou, dar B. A. C. a închis ușa care rămăsese inițial deschisă. Deoarece S. T. încerca să iasă din birou, iar B. A. C. se opunea, între cei doi au avut loc împingeri reciproce, câteva secunde. În timpul împingerilor de la ușă, lui B. A. C. i-au căzut ochelarii pe care îi purta, fără însă a fi lovit de către S. T.. Imediat ce a reușit să părăsească biroul său, S. T. a mers în biroul martorelor E. O. și C. C. iar B. A. C. a anunțat organele de poliție.
Prin adresa nr. 4269/08.06.2011 a Consiliului Judetean Mehedinti, s-a comunicat Hotărârea Consiliului Judetean Mehedinti din 29.01.2010 prin care s-a hotărât înfiintarea Camerei Agricole Judetene Mehedinti prin reorganizarea Oficiului de Consultantă Agricolă Judeteană Mehedinti, ca institutie publică descentralizată, cu personalitate juridică, în subordinea Consiliului Judetean Mehedinti și în coordonarea tehnico-metodologică a Agentiei Nationale de Consultantă Agricolă, finantată cu venituri proprii si subventii de la bugetul de stat. Prin aceeasi hotărâre s-a hotărât ca inculpatul B. A. C. să asigure în calitate de director general conducerea Camerei Agricole Judetene Mehedinti, astfel că, la data savarsirii infractiunii, acesta avea calitate de functionar public și se afla în exercitiul atributiilor de serviciu.
Astfel, instanța de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului B. A. C. - care data de 07.12.2010 în calitate de functionar public, ocupand functia de director al Camerei Agricole Mehedinti, în timp ce se afla în exercitiul atributiilor de serviciu, l-a lovit pe partea vătămată S. T., consilier în cadrul aceleiași institutii publice, cauzandu-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 38-40 zile îngrijiri medicale de la data producerii, conform raportului de expertiză medico-legală nr.495/23.11.2012 întocmit de către Institutul de Medicină Legală C. - întruneste elementele constitutive ale infractiunii de purtare abuzivă prev. de art. 250 al.1 și 4 C.P., pentru care a fost condamnat.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.p., limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social concret, modul și mijloacele de săvârșire a faptei, lipsa antecedentelor penale cât și atitudinea nesinceră pe parcursul procesului penal.
În ceea ce privește stabilirea și aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor civile prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit. b C.p. pe durata prev.de art.71 c.p., instanța de fond, având în vedere jurisprudența CEDO și principiul proporționalității, în raport de natura infracțiunii, modul și împrejurările de comitere a faptei, dar și de persoana inculpatului, instanța de fond a apreciat că este proporțională și justificată numai interdicția drepturilor prev.de art. 64 lit.a teza a II-a și lit. b C.p., respectiv interdicția dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau funcții elective publice și interdicția dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În raport de aceste criterii și ținând seama de gradul de pericol social al faptelor, urmările produse, instanța de fond, în baza art.334 C.p.p., a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului B. A. C., din infracțiunea prev. de art. 250 alin. 1 și 5 C.p. în infracțiunea prev. de art. 250 alin. 1 și 4 C.p
În baza art. 250 alin. 1 și 4 C.p., inculpatul B. A. C. fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a teza a II-a și lit. b c.p pe perioada prevăzută de art. 71 alin. 2 cod penal, iar conform art. 81 C.p., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 5 ani, calculat potrivit art. 82 C.p.
În temeiul art. 71 alin. 5 C.p., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii și s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C.p.
Sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei, prima instanță a constatat în esență că, în ce privește prejudiciul moral rezultat din infracțiunea săvârșită de către inculpat, din redactarea art. 1357 și următ. din noul Cod Civil., se instituie obligația persoanelor vinovate de comiterea unui delict, să acopere integral prejudiciul cauzat victimei, fără a se face distincția între prejudiciul material și cel moral, instanța urmând să constate că, deși partea vătămată constituită parte civilă în procesul penal nu a dovedit în totalitate întinderea prejudiciului, aceasta este îndreptățită și la repararea unui prejudiciu moral.
În acest sens, daunele morale cuantifică suferințele fizice și psihice, acordarea lor trebuind să înlăture consecințele delictului, repararea integrală a prejudiciului în domeniul daunelor morale nu poate avea decât un caracter aproximativ, raportat la prejudicii care nu au un conținut economic și nici echivalent bănesc, iar sumele acordate cu acest titlu nu trebuie să constituie niște măsuri excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificate pentru victimele acestora.
În speță, instanța de fond a apreciat că s-a făcut dovada creării atât a unui prejudiciu patrimonial în sumă de 161,74 lei, conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, cât și a unui prejudiciu nepatrimonial rezultat din vătămările aduse sănătății și integrității fizice părții vătămate fiind vorba de un prejudiciu corporal ceea ce o îndreptățește pe partea civilă la acordarea daunelor morale.
Față de cele ce preced, cuantumul de_ lei daune morale solicitat, a fost considerat de instanța de fond ca fiind excesiv, apreciindu-se că suma de 5000 lei ar fi suficientă pentru a acoperi prejudiciul moral produs părții vătămate, cu respectarea disp. art. 1357 și următ. din noul Cod Civil, față de pericolul social concret al faptei săvârșite, de natura și împrejurările comiterii acesteia, urmările produse, leziunile produse, numărul de îngrijiri medicale, concluzionându-se că partea vătămată a suferit un prejudiciu moral care necesită reparație bănească.
Față de cele ce preced, instanța de fond, în baza art. 14 si 346 c.p.p., rap. la art. 1357 și următ. din noul Cod Civil (art. 998-999 vechiul Cod Civil), a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. T. și l-a obligat pe inculpatul B. A. C. la plata sumei de 5161,74 lei, din care, suma de 61,74 lei reprezentând daune materiale, iar suma de 5000 lei reprezentând daune morale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs atât P. DE PE L. J. DR.TR.S. (la data de 19.12.2012), - care a susținut nelegalitatea schimbării încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 250 alin. 1 și 5 cod penal 1968 în infracțiunea prevăzută de art. 250 alin. 1 și 4 cod penal și netemeinicia sentinței pentru că aceasta s-a bazat pe un probatoriu incimplet - cât și inculpatul B. A. C. (la data de 14.12.2012), care a criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate, pentru că hotărâre a fost dată de un judecător care și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția care ar putea fi dată în cauză, și pentru că în mod netemeinic a fost condamnat, cerând achitarea sa achitarea sa deoarece leziunile părții vătămate nu au fost produse de el..
Prin Încheierea de ședință din data de 21.02.2104, a fost calificată calea de atac conform art. 10 alin. 2 din Lg. 255/2013, ca fiind apel.
În motivele de apel susținute oral de reprezentantul Ministerului Public, susținând oral motivele sccrise de apel cere admiterea lui, arată că nu se impune schimbarea încadrării juridice și nici achitarea inculpatului, deoarecevechea încadrare juridică prevede o sancțiune penală mai blândă decât actuala reglementare, dar că nelegal s-a schimbat vechea încadrare juridică și netemeinic s-a pronunțat o hotărâre care nu a avut la bază un probatoriu complet, lipsind depoziția părții vătămate.
Inculpatul B. A. C., prin apărătorul său, a susținut în motivarea apelului că, în cauză nu este necesară schimbarea încadrării juridice deoarece vechea încadrare juridică, respectiv cea prevăzută de art. 250 cod penal 1968, în raport de limitele speciale de pedeapsă minime și maxime este mai favorabilă și, potrivit acestei încadrări, se cere achitarea în baza art. 396 alin. 5 cod proc. penală rap. art. 16 alin. 1 lit c cod proc. penală, deoarece leziunile părții vătămate fie erau preexistente faptei fie nu au fost comise de inculpat, ele producându-se prin autoaccidentate, în acest sens fiind actele medico-legale și declarațiile martorilor care nu confirmă susținerea acestei părți.
În subsidiar s-a cerut achitarea în temeiul art. 396 alin. 5 cod proc. penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. d cod proc. penală, comb. cu art. 26 cod penal, respectiv ca urmare a existenței unei cauze de neimputabilitate, excesul scuzabil.
În apel s-au completat probatoriile prin audierea părții vătămate S. T., audierea inculpatului, reaudierea martorului N. C., B. P. și efectuarea unui nou raport medico – legal, celelalte cereri probatorii ale inculpatului fiind respinse ca neutile și neconcludente cauzei.
Apelurile sunt fondate pentru următoarele motive:
C. constată că de la data faptei, respectiv 07.12.2010 și, până la data judecății apelului a existat o succesiune în timp de legi care incriminează fapta funcționarului care în timpul serviciului amenință ori lovește sau exercită alte acte de violență.
Comparând limitele pedepselor potrivit art. 250 alin. 1 și 5 cod penal 1968 cu limitele minime și maxime ale pedepselor ce pot fi aplicate potrivit art. 296 cod penal - infracțiune ce reglementează purtarea abuzivă – se constată că noile limite ale pedepsei închisorii care este alternativă cu amenda sunt inferioare limitelor de 3 la 12 ani închisoare prevăzute de legea veche.
În actuala reglementare aceste limite se situează între 6 luni și 5 ani închisoare ori amenda, așa cum s-a arătat.
Pe cale de consecință noua lege fiind mai favorabilă, inclusiv în raport de limitele minime și maxime ale dispozițiilor art. 250 alin. 1 și 4 cod penal, se va dispune schimbarea încadrării juridice potrivit baza art.386 Cod procedură penală în dispozițiile art. 296 alin. 1 și 2 comb. cu art. 193 alin. 2 cod penal cu aplicarea art. 5 cod penal.
C. constată pe de altă parte, potrivit probelor administrate în faza de urmărire penală, fond și completate în faza de apel că, la data reținută în actul de acuzare, între partea vătămată și inculpat, persoane aflate în exercitarea unei funcții publice la locul de muncă, a existat un conflict – ce nu a fost negat nici de inculpat – conflict din care au rezultat vătămări corporale atât pentru partea vătămată S. T. cât și pentru inculpat.
Ori, aceste legiuni nu se puteau produce decât în situația în care inculpatul și partea vătămată s-au lovit și îmbrâncit reciproc, aceste acte materiale fiind acte de violență fizică.
Potrivit raportului de nouă expertiză medico – legală nr. 1512/A5/09.07.2013 nu toate leziunile părții vătămate reclamate ca fiind produse de inculpat datează din data conflictului, curtea reținând că singura leziune care poate fi imputată inculpatului este . de stiloidă radială stângă, excluzându - se autoaccidentarea victimei, iar această leziune a necesitat 38-40 de zile de îngrijiri medico-legale.
Autoaccidentarea victimei susținută de inculpat nu este confirmată nici de singurul martor ocular N. C. iar opinia expertului independent nu poate fi luată în considerare deoarece ea nu se coroborează cu declarațiile martorilor și aceste declarații nu au fost avute în vedere la stabilirea concluziilor, fiind acceptate doar susținerile inculpatului.
În consecință fapta inculpatului aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu de a îmbrâncii partea vătămată, acțiune ce a determinat dezechilibrarea acesteia, căderea și facturarea ca urmare a căderii a stiloidei radiale stângi, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 296 alin. 1 și 2 Cod penal combinat cu art.193 alin.2 cod penal, cu aplicarea art.5 cod penal.
C. nu poate reține existența cazului de achitare prevăzut de art. 16 alin. 1 lit. c cod proc. penală deoarece, așa cum s-a arătat, probele administrate dovedesc împrejurările în care s-a produs leziunea și vinovăția inculpatului în producerea leziunii constate și reținute dar, nici a cazului de achitare prevăzut de art. 16 alin. lit d cod proc. penală comb cu art. 26 alin. 1 cod penal, fiindcă inculpatul nu s-a aflat în stare de legitimă apărare în condițiile în care s-a deplasat în biroul părții vătămate și nu s-a limitat să dea dispoziții verbale ori scrise - dacă partea vătămată le refuza pe cele verbale – ci a acționat fizic asupra acesteia încercând să ia cu forța, din posesia ei, lucrări ( documente) pe care partea vătămate avea obligația să le soluționeze în cadrul atribuțiilor de serviciu.
Atât timp cât inculpatul a acționat în afara procedurilor legale el nu poate beneficia de protecția invocată.
La stabilirea pedepsei, potrivit art. 74 alin 1 și 2 cod penal, se va ține seama nu numai de calitatea și funcția celor două părți, de modul și motivele politice și personale care au determinat conflictul fizic dintre părți dar și de natura și frecvența redusă a unor astfel de fapte, de conduita bună a inculpatului înainte și după săvârșirea faptei precum, de datele pozitive ce caracterizează persoana acestuia și de starea socială a inculpatului, apreciindu-se că aplicarea unei pedepse cu amenda, care se va stabili potrivit art. 61 alin.1,2,3 și 4 lit. c cod penal, poate realiza scopul sancțiunii penale aplicate.
Nu este fondată critic, nesusținută oral, privind pronunțarea sentinței de un judecător incompatibil, deoarece acesta s-ar mai fi pronunțat anterior cu privire la soluția care se dă în cauză, fiindcă trimiterea cauzei spre rejudecare în procedura prevăzută de art. 2781 cod proc. penală 1969 nu presupune că s-ar concluzionarea în vreun fel și cu privire la vinovăția inculpatului, pentru a se aprecia că judecătorul cauzei s-a antepronunțat cu privire la soluția care urmează a se da pe fond.
Cu motivarea reținută, în baza art. 421 alin. 1 pct. 2 li. a cod proc. penală, se va admite apelul inculpatului și al Ministerului Public, se va desființa sentința și rejudecând se va proceda conform celor motivate.
Văzând și dispozițiile art. 175 alin. 3 cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile inculpatului B. A. C. și al Ministerului Public - P. DE PE L. J. DR.TR.S. -, declarate împotriva sentinței penale nr. 2630 de la 12 decembrie 2012, pronunțată de J. Drobeta Turnu Severin în dosarul cu nr._ .
Desființează sentința și, rejudecând,
Înlătură dispozițiile art.81-83 Cod penal anterior, ale art.71 alin.5 Cod penal anterior și ale art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b Cod penal anterior.
In baza art.386 Cod procedură penală,
Schimbă încadrarea juridică dată faptei prev. de art.250 alin.1 și 5 cod penal anterior, în infracțiunea prev. de art. 296 alin. 1 și 2 Cod penal combinat cu art.193 alin.2 cod penal și cu aplicarea art.5 cod penal.
In baza art.296 alin.1 și 2 cod penal combinat cu art.193 alin.2 cod penal și cu aplic.art.5 cod penal, condamnă inculpatul B. A. C. la pedeapsa amenzii de 15.000 lei, reprezentând 300 de zile - amendă, stabilită potrivit art. 61 alin.1,2,3 și 4 lit. c cod penal.
In baza art.63 cod penal, atrage atenția inculpatului cu privire la înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea în cazul neplății ei cu rea-credință.
Mentine restul dispozițiilor sentinței.
Cheltuielile judiciare în sumă de 650 lei, din care 150 lei onorariu apărător oficiu - redus proporțional - ce va fi plătit din fondurile Ministerului de Justiție prin C. de A. C., rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Martie 2014.
Președinte, Judecător,
C. C. D. F.
Grefier,
L. M. P.
Red. jud. D. F.
Jud. fond: A. G. S.
Dact. 2 ex./A.T. – 29 mai 2014
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 365/2014.... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 338/2014. Curtea de... → |
|---|
