Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 123/2014. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 123/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-02-2014 în dosarul nr. 123/2014

Dosar nr._ - Lg.241/2005 –

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

INSTANȚA DE APEL

DECIZIA PENALĂ Nr. 123/2014

Ședința publică de la 19 Februarie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. Ș. - judecător

Ș. B. - judecător

Grefier B. D.

Ministerul public reprezentat de procuror V. N. din cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

¤¤¤¤

Pe rol, soluționarea apelului declarat de P. DE PE L. T. D., apelanta inculpată N. L. C. și apelanta-parte civilă DIRECȚIA G. R. A FINANȚELOR P. C. -ÎN NUMELE STATULUI ROMÂN ȘI PENTRU A.N.A.F., împotriva sentinței penale nr.501 din 11.11.2013 pronunțată de T. D., în dosarul nr._, având ca obiect infracțiuni de evaziune fiscală (Legea 241/2005).

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelanta inculpată asistată de avocat B. L., apărător ales, lipsind apelanta Direcția G. R. a Finanțelor P. C. - în numele Statului Român și pentru A.N.A.F și partea responsabilă civilmente . prin lichidator judiciar D. G..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de grefierul de ședință, după care, s-au depus la dosar motive de apel de către avocat pentru apelanta inculpată.

Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, s-a constatat cauza în stare de soluționare și s-a acordat cuvântul pentru dezbateri.

Reprezentantul Parchetului având cuvântul, a solicitat admiterea apelului și desființarea sentinței atacate, precizând că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, deoarece, în mod greșit, instanța a omis interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.c C.p., ca pedeapsă accesorie și, de asemenea, a omis să dispună obligarea părții responsabile civilmente ., în solidar cu inculpata N. L. C., la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Cu privire la apelul declarat de DGFP, solicită respingerea acestuia.

Avocat B. L. având cuvântul pentru apelanta inculpată a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate, rejudecarea cauzei, menținerea pedepsei de 3 ani închisoare dispusă pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 republicată, cu aplic.art.41 al.2 și art.320¹ alin.7 C.p.p. și contopirea pedepsei aplicate în prezenta cauză cu pedeapsa aplicată prin d.p.nr.1451/2013 a Curții de Apel C. și cu pedeapsa aplicată prin s.p. nr.3128/2013 a Judecătoriei C..

S-a susținut că, deși prima instanță a constatat că fapta pentru care inculpata a fost trimisă în judecată este concurentă cu alte fapte pentru care a mai suferit condamnări, nu a contopit pedeapsa aplicată în prezenta cauză cu pedepsele aplicate prin d.p.nr.1451/2013 a Curții de apel C. și s.p.nr.3128/2013 a Judecătoriei C., chiar dacă inculpata a formulat și o cerere scrisă în acest sens.

Cu privire la apelurile declarate de parchet și de către DGFP a solicitat respingerea acestora.

Reprezentantul Parchetului cu privire la apelul inculpatei, solicită respingerea acestuia întrucât este inadmisibilă contopirea în calea de atac.

Apelanta inculpată N. L. C., având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului.

Dezbaterile fiind închise.

CURTEA

Asupra apelului penal de față;

P. sentința penală nr.501 din 11.11.2013 pronunțată de T. D., în dosarul nr._ , în baza art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 republicată, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp și art. 320¹ alin. 7 Cpp, a fost condamnată inculpata N. L. C., fiica lui I. și V., născută la dat de 09.03.1957 în C., județul D., cu domiciliul în C., .. 120, județul D., CNP_, la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a, lit. b și c C.p - acesta din urma constând în decăderea din dreptul de a fi administrator al unei societății comerciale, pe o perioadă de 3 ani.

S-a admis acțiunea civilă formulată de Statul Român prin ANAF.

A fost obligată inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente . prin lichidator judiciar D. Gheoghița la plata sumei de 216.744 lei reprezentând 117.661 lei TVA și 99.083 lei, impozit pe profit și accesorii legale la această sumă (dobânzi și penalități de întârziere) de la data de 25.01.2008 până la data achitării integrale a sumei datorate.

S-a menținut sechestrul asigurator asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatei N. L. C. instituit prin ordonanța nr. 362/P/2011 din 09.07.2013.

S-a dispus instituirea unui sechestru asigurator asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale părții responsabile civilmente . prin lichidator judiciar D. Gheoghița până la concurența sumei de 216.744 lei.

În temeiul art. 12 din Legea 241/2005, s-a dispus ca inculpata să nu fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale, iar dacă a fost aleasă, este decăzută din drepturi.

În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990, s-a dispus comunicarea sentinței la Oficiul Registrului Comerțului pentru înscrierea cuvenitelor mențiuni, după rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 191 alin. 1 Cpp, a fost obligată inculpata la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, fiind avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr. 362/P/2011, înregistrat pe rolul T. D. sub nr._, P. de pe lângă T. D. a dispus trimiterea în judecată a inculpatei N. L. C., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp.

În cuprinsul rechizitoriului, s-a reținut că învinuita N. L. C. a fost asociat în cadrul . împreună cu mama sa, Ș. Răgușilă V., cele două fiind fondatoarele societății. Din materialul probator administrat în cauză a rezultat că cea care s-a ocupat în mod efectiv de activitatea societății a fost N. L. C., care a fost numită și administrator, mama sa figurând doar scriptic, ca asociat, aspect rezultat atât din declarația învinuitei cât și din declarațiile martorilor și din mijloacele de probă scrise aflate la dosar.

. a fost înmatriculată în registrul comerțului la data de 18.10.2007 în baza încheierii nr. 9291/18.10.2007 a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă T. D., prin care fost admisă cererea de înregistrare formulată de administratorul N. L. C.. Societatea a avut ca activitate principală comerțul cu ridicata al cerealelor, semințelor și furajelor și sediul social declarat în C., . A, jud. D., într-un imobil proprietatea lui N. L. C..

La data de 21.05.2010, comisari din cadrul Gărzii Financiare — Secția D. s-au deplasat la sediul social declarat al . în vederea efectuării unui control cu privire la modul de înregistrare în contabilitate a achizițiilor de mărfuri precum și modul de declarare a achizițiilor și livrărilor efectuate pe teritoriul național prin declarația informativă 394. Controlul nu a putut fi efectuat, întrucât la sediul declarat nu a fost găsit administratorul și nicio altă persoană care să reprezinte societatea. Din verificările efectuate în prezenta cauză a rezultat că, la data de 21.05.2010, . nu mai funcționa, N. L. C. fiind arestată din data 09.11.2009, în vederea executării unei pedepse privative de libertate. Totodată, la data de 22.06.2009, această cesionase părțile sociale deținute în cadrul . lui Elleneș H. D., care a declarat că după preluarea societății a desfășurat activitate o perioadă scurtă de timp, de circa 30-60 de zile. Analizând situația neconcordanțelor rezultate din analiza comparativă a informațiilor privind achizițiile și livrările interne raportate de . și clienții acesteia prin declarația 394 în anul fiscal 2009, s-a constatăat că, de fapt, după preluarea părților sociale de către Elleneș H. D., societatea nu a mai desfășurat activități comerciale, întrucât nici o societate din țară nu a raportat relații cu . după semestrul I 2009.

Constatând lipsa asociaților Ș. Răgușilă V. și Elleneș H. D., organele de control au expediat invitații la adresa lor de domiciliu, cu solicitarea de a se prezenta la sediul Gărzii Financiare însă, întrucât aceștia nu au primit somațiile, nefiind găsiți la domiciliu, nu s-au putut obține documentele de evidență ale ..

În lipsa documentelor financiar-contabile și fiscale, controlul a fost efectuat exclusiv în baza declarațiilor fiscale și a situației neconcordanțelor rezultate din analiza comparativă a informațiilor privind achizițiile și livrările interne raportate de . și clienții acesteia.

Analizându-se aceste documente, s-a constatat că există achiziții raportate doar de clienții societății prin declarațiile informative 394 și, în baza facturilor fiscale puse la dispoziție de aceștia, s-a stabilit că în cursul anilor fiscali 2007, 2008 și semestrul I 2009, perioadă de timp în care administrator al . a fost învinuita N. L. C., au fost efectuate livrări de bunuri către mai multe societăți comerciale, generatoare de venituri în sumă totală de 736.932 lei, ce nu au fost declarate organelor fiscale, cu consecința sustragerii de Ta plata taxei pe valoare adăugată și a impozitului pe venit aferente. Astfel,

- în trimestrul IV 2007, trimestrele I, II, III și IV 2008 și trimestrul I 2009, . a livrat către . C. materiale în valoare totală de 198.207,97 lei din care 31.646,67 lei reprezintă taxa pe valoare adăugată, fiind întocmite în acest sens 48 de facturi fiscale,

- în trimestrul IV 2007 și trimestrele I, II, III și IV 2008, . a livrat către . C. materiale și mărfuri în valoare totală de 149.802,91 lei din care 23.918,11 lei reprezintă taxa pe valoare adăugată, fiind întocmite în acest sens 34 de facturi fiscale,

- în trimestrul IV 2007, trimestrele I, II, III și IV 2008 și trimestrul I 2009, . a livrat către . C. materiale în valoare totală de 175.437,18 lei din care 28.010,98 lei reprezintă taxa pe valoare adăugată, fiind întocmite în acest sens 38 de facturi fiscale.

In toate facturile fiscale emise către cele trei societăți, la rubrica delegat este înscrisă N. L. C., aceasta semnând și facturile de livrare în calitate de reprezentant al furnizorului ..

In cauză au fost audiați, în calitate de martor, O. V., care deține funcția de magaziner la . și . și O. D., angajat ca magaziner la ., care au declarat că mărfurile înscrise în facturile fiscale emise de . au fost aduse de administratorul societății N. L. C.. Totodată, S. L. B., contabil angajat al celor trei societăți comerciale, a declarat că din verificările efectuate a constatat că toate facturile fiscale emise de . au fost înregistrate în evidența cumpărătorilor iar prețul mărfurilor a fost achitat cu numerar, sumele de bani fiind încasate de N. L. C., care a eliberat în acest sens chitanțe doveditoare, depuse în copie la dosar.

-în trimestrul IV 2008 și trimestrul II 2009, . a livrat către . SRL Curtea de Argeș materiale de construcție în valoare totală de 209.737,50 lei din care 33.487,50 lei reprezintă taxa pe valoare adăugată, fiind întocmite în acest sens 5 de facturi fiscale.

In urma verificărilor încrucișate efectuate de organele fiscale s-a constatat că cele 5 facturi, ridicate în copie, au fost înregistrate în evidențele cumpărătorului. Totodată, cu ocazia audierii G. M. D., fostul administrator al . SRL, în prezent radiată, a declarat că mărfurile achiziționate de la . au fost aduse de către N. L. C., reprezentantul societății.

- la data de 07.04.2009, . a livrat către . Miercurea C. piese auto în valoare totală de 3.748,50 lei din care 598,50 lei reprezintă taxa pe valoare adăugată, fiind întocmită în acest sens o factură fiscală. In urma verificărilor încrucișate efectuate de organele fiscale s-a stabilit că această factură precum și chitanța ce dovedește plata prețului, semnate de învinuita N. L. C., au fost înregistrate în evidențele cumpărătorului.

În privința taxei pe valoare adăugată, cu referire la constatările comisarilor din cadrul Gărzii Financiare, este de menționat faptul că . figura în evidența ANAF ca neplătitor de TVA dintr-o eroare materială, în realitate societatea fiind plătitoare de TVA pe toată perioada, de la înființare. De altfel în toate facturile de livrare întocmite de . a fost înscrisă taxa colectată, fapt ce atrage obligația de plată a acesteia către bugetul de stat, indiferent dacă furnizorul este sau nu plătitor de TVA.

In urma verificării declarațiilor depuse de ., s-a constatat că, de la înființarea sa, în luna octombrie 2007, societatea nu a depus nicio declarație informativă 394, deconturile de TVA doar pentru lunile martie și decembrie 2008 iar declarația privind impozitul pe profit doar pentru anul 2008. In cursul cercetărilor, învinuita nu a prezentat documentele financiar-contabile și fiscale ale societății și nici un document de predare-primire a arhivei contabile către Elleneș H. D., lipsa acestora conducând la concluzia că N. L. C. nu a ținut evidența contabilă și nu a înregistrat și declarat operațiunile de livrare prezentate mai sus.

Din analiza raportului de expertiza contabilă întocmit în cauză rezultă că neîndeplinirea de către administratorul . a obligațiilor fiscale de a înregistrarea și declara operațiunile de livrare de mărfuri către ., ., ., . SRL și . a avut drept consecință cauzarea unui prejudiciu bugetului de stat, în sumă totală de 216.744 lei, din care 117.661 lei reprezintă taxă pe valoare adăugată și 99.083 lei impozit pe profit.

Persoana responsabilă pentru neîndeplinirea acestor obligații este învinuita N. L. C., care s-a ocupat efectiv de administrarea . în perioada derulării operațiunilor comerciale și care avea obligația, în această calitate, de a organiza și conduce contabilitatea societății.

Cu ocazia audierii, N. L. C. a recunoscut efectuarea operațiunilor de livrare înscrise în facturile fiscale ce constituie obiectul cauzei iar cu privire la evidențierea acestora a declarat că, după ce a înființat ., a avut o discuție cu numita U. M., persoana care, în calitate de contabil, s-a ocupat de întocmirea evidenței contabile pentru toate societățile pe care le-a înființat începând cu anul 2007, în urma căreia i-a predat acesteia facturile fiscale emise pentru a întocmi documentele de raportare contabilă. Învinuita a precizat că nu mai reține care dintre ele două trebuia să depună declarațiile fiscale obligatorii, recunoscând că, ea personal, nu a depus aceste declarații și nici nu a verificat dacă au fost depuse.

În privința documentelor de evidență financiar-contabilă ale societății, N. L. C. a declarat că au fost predate, cu ocazia cesionării părților sociale, lui Elleneș H. D., fără a prezenta însă, în dovedirea susținerilor sale, un proces-verbal din care să rezulte, în mod indubitabil, că a predat arhiva contabilă precum și care au fost documentele efectiv predate cu această ocazie. Totodată, învinuita nu a putut prezenta un contract de prestări servicii sau un alt document scris din care să rezulte că U. M. era împuternicită să organizeze și să conducă evidența contabilă a . precum și care erau îndatoririle sale în această calitate.

În lipsa unui contract de prestări servicii în domeniul contabilității încheiat cu o persoană fizică sau juridică, autorizată potrivit legii, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității . revine, potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 82/1991, inculpatei N. L. C., în calitate de administrator al societății.

De altfel, în cauză a fost identificată și audiată U. M., care a declarat că a ajutat-o pe N. L. C. să țină evidența contabilă la societățile pe care le-a înființat în cursul timpului, fără ca între cele două să fie încheiat un contract în formă scrisă în acest sens și cu obligația pentru învinuită de a-și depune declarațiile fiscale pe care i le întocmea. Martora a precizat totodată că nu reține dacă a întocmit evidența contabilă și pentru . și că nu are cunoștință de facturile de livrare ce constituie obiectul prezentei cauze.

Pe parcursul cercetării judecătorești, inculpata a declarat că recunoaște în totalitate faptele așa cum sunt expuse în rechizitoriu, își însușește probele administrate în faza de urmărire penală și înțelege să fie judecată pe baza acestora, invocând aplicarea dispoz. art. 320¹ Cpp.

Sub aspectul laturii civile, Statul Român prin ANAF – DGFP D. s-a constituit parte civilă în cauză, prin cererea depusă la dosar, partea civilă Statul Român prin ANAF – DGFP s-a constituit parte civilă cu suma de:216.744 lei, la care s-a adaugat dobânzile și penalitățile de întârziere calculate de la data săvârșirii faptei respectiv 25.01.2008 și până la data achitării integrale a sumei datorate, din care suma de 117.661 lei reprezintă TVA, iar suma de 99.083 lei reprezintă impozit pe profit.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În urma verificării declarațiilor depuse de ., s-a constatat că, de la înființarea sa, în luna octombrie 2007, societatea nu a depus nici o declarație informativă 394, deconturile de TVA doar pentru lunile martie și decembrie 2008 iar declarația privind impozitul pe profit doar pentru anul 2008. In cursul cercetărilor, inculpata nu a prezentat documentele financiar-contabile și fiscale ale societății și nici un document de predare-primire a arhivei contabile către Elleneș H. D., lipsa acestora conducând la concluzia că N. L. C. nu a ținut evidența contabilă și nu a înregistrat și declarat operațiunile de livrare prezentate mai sus.

Din analiza raportului de expertiza contabilă întocmit în cauză a rezultat că neîndeplinirea de către administratorul . a obligațiilor fiscale de a înregistrarea și declara operațiunile de livrare de mărfuri către ., ., ., . SRL și . a avut drept consecință cauzarea unui prejudiciu bugetului de stat, în sumă totală de 216.744 lei, din care 117.661 lei reprezintă taxă pe valoare adăugată și 99.083 lei impozit pe profit, persoana responsabilă pentru neîndeplinirea acestor obligații fiind învinuita N. L. C., care s-a ocupat efectiv de administrarea . în perioada derulării operațiunilor comerciale și care avea obligația, în această calitate, de a organiza și conduce contabilitatea societății.

Situația de fapt, astfel cum a fost reținută, rezultă din recunoașterea inculpatei care se coroborează și este susținută de restul probelor administrate respectiv procese-verbale de control; invitații scrise și dovezi de comunicare; declarații fiscale depuse de .; situația neconcordanțelor rezultate din analiza comparativă a informațiilor privind achizițiile și livrările interne raportate de . și clienții acesteia informații furnizate de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă T. D. privind situația și istoricul .; înscrisuri depuse la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă T. D. pentru autorizarea înființării și înscrierea mențiunilor privind modificarea actului constitutiv al .; facturi fiscale; raport de expertiză contabilă; declarațiile martorilor O. V., O. D., S. L. B., S. L. B., G. M. D., Kolumban Z., Elleneș H. D. și U. M..

Față de situația de fapt reținută, instanța a constatat că, în drept, faptele comise de inculpata N. L. C. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatei pentru infracțiunea săvârșită, ținând cont de criteriile prevăzute de art. 72 Cp respectiv dispozițiile părții generale a Codului penale, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, de dispoz.art. 320¹ Cpp, precum și de numărul actelor materiale, de modul și mijloacele de comitere a acestora, de împrejurările comiterii lor, de prejudiciul mare cauzat și nerecupera, dar și de circumstanțele personale ale inculpatei, (aceasta fiind condamnată anterior la pedeapsa de 6 luni închisoare cu aplic. art. 81 Cp, prin s.p. 474/08.02.2005 a Judecătoriei Tg. J., definitivă prin d.p. 321/27.03.2006 a Curții de Apel C. – însă nu se va dispune revocarea suspendării, deoarece faptele din prezenta cauză au fost descoperite la data de 16.02.2011, după expirarea termenului de încercare; de asemenea, aceasta a fost condamnată pentru mai multe infracțiuni concurente cu faptele din prezenta cauză, infracțiuni de înșelăciune și evaziune fiscală), astfel încât în baza art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 republicată, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp, instanța a dispus condamnarea inculpatei N. L. C., la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a, lit. b și c C.p - acesta din urma constând în decăderea din dreptul de a fi administrator al unei societății comerciale, pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 71 alin. 1 Cp, i s-a interzis inculpatei ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen., pe toată durata executării pedepsei principale. În ceea ce privește stabilirea și aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 C.p. pe durata prevăzută de art. 71 C.p., instanța având în vedere jurisprudența C.E.D.O. și principiul proporționalității, în raport de natura infracțiunii, modul și împrejurările de comitere, dar și persoana inculpatei, apreciind că este proporțională și justificată numai interdicția drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza a II-a și lit. b C.p, respectiv interdicția dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau funcții elective publice și interdicția dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român - A.N.A.F prin D.G.F.P D., instanța, având în vedere dispoz. art. 14 alin. 4 Cpp, art. 346 alin. 1 Cpp, art. 119 alin. 1, 120 alin. 1 Cod proc. fiscală, art. 1373 și art. 1385 Cod civil, precum și concluziile raportului de expertiză, a admis-o și a obligat inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente . prin lichidator judiciar D. Gheoghița la plata sumei de 216.744 lei reprezentând 117.661 lei TVA și 99.083 lei impozit pe profit și accesorii legale la această sumă (dobânzi și penalități de întârziere) de la data de 25.01.2008, până la data achitării integrale a sumei datorate.

Instanța, având în vedere necesitatea aducerii la îndeplinire a dispozițiilor de reparare a pagubei provocate prin infracțiune, precum și dispoz. art. 163 C.p.p., și art. 11 Cod proc. Fiscală, a menținut sechestrul asigurator asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatei N. L. C. instituit prin ordonanța nr. 362/P/2011 din 09.07.2013 și a dispus instituirea unui sechestru asigurator asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale părții responsabile civilmente . prin lichidator judiciar D. Gheoghița până la concurența sumei de 216.744 lei.

În temeiul art. 12 din Legea 241/2005 a dispus ca inculpata să nu fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale, iar dacă a fost ales, este decăzut din drepturi.

Această interdicție reprezintă o nedemnitate care decurge de drept din condamnarea suferită, și care are o natura juridica diferita de pedeapsa complementara, întrucât: se executa pe toata perioada începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare penala la intervenirea reabilitării de drept, adică egală cu cea în care condamnarea suferită reprezintă un antecedent penal și nu numai pe o perioada determinată cum stipulează art. 53 pct. 2 lit. a C.p; include interdicția exercitării nu numai a funcției de care s-a folosit inculpata pentru săvârșirea infracțiunii, astfel cum prevede art. 64 lit. c Cp, ci si alte funcții sau activități in corelație cu aceasta - fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale; decurge din hotărârea definitiva de condamnare, fiind o decădere prevăzuta de o lege extrapenală, dar care este obligatorie, imperativa, nefiind lăsata la dispoziția si aprecierea instanței de judecata ; nu depinde de cuantumul pedepsei aplicate, ci singura condiție impusa este aceea ca obiectul condamnării penale definitive suferite sa fie una dintre infracțiunile prev. de legea 241/2005, întrucât aceasta decădere din drepturi este considerata un veritabil mijloc de protejare a relațiilor si activităților comerciale ce se caracterizează prin fermitate, loialitate si încredere intre parteneri.

În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990 s-a dispus comunicarea sentinței la Oficiul Registrului Comerțului pentru înscrierea cuvenitelor mențiuni, după rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 191 alin. 1 Cpp a obligat inculpata la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apeluri P. de pe lângă T. D., inculpata N. L. C. și partea civilă Direcția G. R. a Finanțelor P. C. - în numele Statului Român și pentru A.N.A.F.

În motivarea apelului declarat de parchet,s-a arătat că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, deoarece, în mod greșit, instanța a omis interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.c C.p., ca pedeapsă accesorie și, de asemenea, a omis să dispună obligarea părții responsabile civilmente ., în solidar cu inculpata N. L. C., la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Apelanta inculpată N. L. C., prin apelul declarat, a solicitat admiterea acestuia, desființarea sentinței atacate, rejudecarea cauzei, menținerea pedepsei de 3 ani închisoare dispusă pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 republicată, cu aplic.art.41 al.2 și art.320¹ alin.7 C.p.p. și contopirea acestei pedepse cu pedeapsa aplicată prin d.p.nr.1451/2013 a Curții de Apel C. și cu pedeapsa aplicată prin s.p. nr.3128/2013 a Judecătoriei C..

P. apelul declaratde partea civilăDirecția G. R. a Finanțelor P. C. - în numele Statului Român și pentru A.N.A.F.,s-a solicitat admiterea și modificarea în parte a sentinței atacate și pronunțarea unei noi hotărâri în ceea ce privește latura civilă a cauzei, în sensul precizării temeiului legal în baza căruia urmează a fi calculate accesoriile aferente prejudiciului în sumă de 216.744 lei la care a fost obligată inculpata față de Statul Român, respectiv prevederile art.119 și art.120 din OUG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:Apelul declarat de apelanta inculpată N. L. C. este neîntemeiat.

Astfel, instanța de fond în mod corect a condamnat-o pe inculpată, aceasta făcându-se vinovată de fapta de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 C.p., pentru care a fost trimisă în judecată.

La individualizarea judiciară a pedepsei s-au avut în vedere toate criteriile prevăzute de lege.

Astfel, s-au avut în vedere: gradul de pericol social concret al faptei (evaziune fiscală), faptă care în ultimul timp a luat o amploare deosebită în societate și care creează în mod cert o stare de insecuritate socială în comunitate, modalitatea și împrejurările în care a fost săvârșită fapta, numărul mare de acte materiale săvârșite în baza aceleași rezoluții infracționale, valoarea prejudiciului, dar și persoana inculpatei, în sensul că aceasta a recunoscut săvârșirea faptei solicitând și aplicându-i-se dispozițiile art. 320¹ C.p.p., precum și aspectul că aceasta nu este la prima abatere de natură penală, ceea ce denotă o perseverență infracțională.

Ca urmare, se constată că pedeapsa de 3 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, aplicată inculpatei de instanța de fond este corect individualizată și este de natură să conducă la reeducarea inculpatei și la prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Deși la data de 01.02.2014 au intrat în vigoare noi forme ale Legii nr. 241/2005 și Codului penal, se constată însă că, în cazul de față, forma legilor anterioare este mai favorabilă și astfel acestea ultraactivează în raport de art. 5 din Noul cod penal și, ca atare, urmează a se menționa aplicarea acestui articol.

Referitor la aspectul, că instanța de fond nu a contopit această pedeapsă cu alte pedepse aplicate pentru fapte concurente pentru care inculpata a fost condamnată anterior și astfel se impune efectuarea acestei operațiuni în apel, se rețin următoarele:

Așa cum s-a statuat și de către ICCJ prin decizia în recursul în interesul legii nr. 70 din 2007, instanțele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicate pentru infracțiunea care a făcut obiectul judecății cu pedepse aplicate infracțiunilor concurente, pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanță.

În considerentele acestei decizii, s-a arătat că atâta vreme cât examinarea cauzei de către instanța de control judiciar, în cadrul operațiunii de rejudecare, nu poate depăși ceea ce a constituit obiectul judecății anterioare, finalizată prin hotărârea împotriva căreia s-a exercitat calea de atac, pentru că un atare procedeu ar echivala cu o extindere nejustificată a competenței sale funcționale, înseamnă că nu este posibilă nici efectuarea, de către acea instanță, a contopirii pedepsei stabilite în cauza la care se referă calea de atac cu pedepse aplicate infracțiunilor concurente, pentru care condamnarea este definitivă, decât dacă prima instanță însăși a dispus contopirea sau dacă, fiind legal învestită, a omis să se pronunțe în această privință.

În speță, prima instanță nu a dispus contopirea și nici nu a fost investită legal cu o astfel de cerere.

Este adevărat că la fila 33 dosar fond există o cerere scrisă, prin care inculpata a solicitat contopirea pedepsei ce-i va fi aplicată în prezenta cauza cu pedepsele aplicate prin d.p.nr.1451/2013 a Curții de apel C. și prin s.p.nr. 3128/2013 a Judecătoriei C., însă această cerere a fost depusă la data de 31.10.2013, deci după închiderea dezbaterilor, care a avut loc la data de 28.10.2013. P. urmare, în mod corect prima instanță nu s-a pronunțat asupra acesteia, chiar dacă a amânat pronunțarea pentru o dată ulterioară celei în care s-a depus cererea de contopire, atâta timp cât obiectul deliberării îl constituie actele și cererile care au făcut obiectul dezbaterilor contradictorii, nu și cererile formulate ulterior, care nu au făcut obiectul unor astfel de dezbateri.

Referitor la apelul declarat de P. de pe lângă T. D., se constată că acesta este întemeiat pentru următoarele considerente:

În mod corect prima instanță a aplicat inculpatei pe lângă pedeapsa principală de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a, lit. b și c C.p, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a o ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi administrator al unei societății comerciale, pe o perioadă de 3 ani.

Cu toate acestea, ca pedeapsă accesorie, instanța a interzis inculpatei doar exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen., nu și pe cel al dreptului de a fi administrator al unei societăți comerciale, prev. de art. 64 alin. 1 lit. c C.p.

În atare situație, având în vedere și dispozițiile art. 12 alin. 1 din Legea de aplicare a Noului cod penal (Legea 187/2012), în care se arată că, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă, iar în cazul de față, legea anterioară s-a constatat a fi mai favorabilă, Curtea constată că se impune a fi interzis inculpatei și dreptul de a fi administrator al unei societăți, ca pedeapsă accesorie, fiind inacceptabil ca acest drept să fie interzis doar după executarea pedepsei principale, nu și pe perioada executării pedepsei.

Cu privire la cealaltă critică, având în vedere că instanța de fond a obligat inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor către partea civilă, se constată că în mod greșit la plata cheltuielilor judiciare către stat a obligat-o doar pe inculpată, contrar astfel disp. art. 274 alin. 3 C.p.p. (art. 191 alin. 3 din vechiul Cod de procedură penală), în care se arată că partea responsabilă civilmente, în măsura în care este obligată solidar cu inculpatul la repararea pagubei, este obligată în mod solidar cu acesta și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Apelul declarat de partea civilă Direcția G. R. a Finanțelor P. C. - în numele Statului Român și pentru A.N.A.F., este nefondat pentru următoarele considerente:

P. sentința atacată, s-a admis acțiunea civilă formulată de Statul Român prin ANAF și a fost obligată inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente . prin lichidator judiciar D. Gheoghița la plata sumei de 216.744 lei reprezentând 117.661 lei TVA și 99.083 lei, impozit pe profit și la plata accesoriilor legale la această sumă (dobânzi și penalități de întârziere) de la data de 25.01.2008 până la data achitării integrale a sumei datorate.

Faptul că în dispozitivul sentinței, nu s-a menționat temeiul legal în baza căruia urmează a fi calculate accesoriile, nu are relevanță întrucât instanța a obligat pe inculpată, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata accesoriilor legale (dobânzi și penalități de întârziere), ori calculul acestora, în cazul de față al un prejudiciu cauzat bugetului de stat, este clar că va fi efectuat conform codului de procedură fiscală.

Mai mult, în considerentele sentinței, s-au arătat aceste temeiuri legale, în baza cărora se datorează și calculează dobânzi și penalități, respectiv art. 119 alin. 1 și 120 alin. 1 cod procedură fiscală.

Ca urmare a tuturor celor arătate mai sus, Curtea, în baza art. 421 C.p.p., va respinge apelurile formulate de către partea civilă DIRECȚIA G. R. A FINANȚELOR P. C. -ÎN NUMELE STATULUI ROMÂN ȘI PENTRU A.N.A.F. și inculpata N. L. C., ca neîntemeiate.

Va admite apelul PARCHETULUI DE PE L. T. D., va desființa în parte sentința penală atacată, va face aplicarea art. 5 Cp. și va interzice inculpatei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c Cp pe durata executării pedepsei principale.

Va obliga în solidar inculpata și partea responsabilă civilmente la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare către stat efectuate la prima instanță, din care suma de 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu și va menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.

În baza art. 275 alin. 2 C.p.p., va obliga pe apelanta-inculpată și pe apelanta-parte civilă la câte 80 lei cheltuieli judiciare statului efectuate în calea de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelurile formulate de către apelanta-parte civilă DIRECȚIA G. R. A FINANȚELOR P. C. -ÎN NUMELE STATULUI ROMÂN ȘI PENTRU A.N.A.F. și apelanta-inculpată N. L. C., împotriva sentinței penale nr. 501 din 11.11.2013 pronunțată de T. D., în dosarul nr._ .

Admite apelul Parchetului de pe lângă T. D., declarat împotriva aceleiași sentințe penale.

Desființează în parte sentința penală atacată.

Face aplicarea art. 5 Cp.

Interzice inculpatei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c Cp pe durata executării pedepsei principale.

Obligă în solidar inculpata și partea responsabilă civilmente la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare către stat efectuate la prima instanță, din care suma de 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.

Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.

Obligă inculpata și partea civilă la câte 80 lei cheltuieli judiciare statului efectuate în calea de atac.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 19 Februarie 2014

Președinte, Judecător,

C. Ș. Ș. B.

Grefier,

B. D.

Red.jud.Șt.B.

J.fond:E.F.

G.S. 06 martie 2014/2ex.

← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 146/2014. Curtea...		Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 127/2014.... →

Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 123/2014. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 123/2014. Curtea de Apel CRAIOVA