Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 127/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 127/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 28-01-2014 în dosarul nr. 127/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR. 127
Ședința publică de la 28 ianuarie 2014
PREȘEDINTE T. M.- judecător
M. E. P.- judecător
A. D.- judecător
Grefier E. L.
Ministerul Public reprezentat prin procuror D. T. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
***
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul S. G. M. împotriva sentinței penale nr. 2366 din data de 23 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat S. G. M., asistat de avocat M. M., apărător ales, lipsind părțile vătămate C. M. D., M. G. M., C. D. și ..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se că au fost depuse la dosar motive scrise de recurs pentru inculpat, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat M. M. pentru recurentul inculpat S. G. M., având cuvântul, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței, sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului, întrucât în mod greșit, instanța nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, conform art. 74 – 76 C.pen., deși la dosarul cauzei existau înscrisuri în circumstanțiere. A mai susținut că, în mod greșit, instanța de fond a aplicat dispozițiile art. 86 ind.1 C.pen., în loc de art. 81 C.pen., deși erau îndeplinite condițiile acestui text de lege. De asemenea, a arătat că nu a dedus durata reținerii și arestării preventive. A depus și concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, a solicitat respingerea recursului, ca nefundat, menținerea hotărârii primei instanțe, întrucât pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată în raport de numărul mare a actelor materiale și de perseverența infracțională a acestuia. A susținut că potrivit dispozitivului sentinței instanța a dedus corect durata reținerii și arestării preventive
Recurentul inculpat S. G. M., având cuvântul, a arătat că regretă săvârșirea faptei.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
P. sentința penală nr. 2366 din data de 23 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr._, în baza art. 208 alin. 1 si 2 - 209 alin. 1 lit. e, g și i și alin. 2 lit. b C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. și art. 320 ind. 1 C.proc.pen., a fost condamnat inculpatul S. G. M., fiul lui G. și M., născut la data de 03.02.1993, în Tg Carbunesti, jud. Gorj, cu domiciliul în ., CNP_, la 2 ani închisoare.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 86/1 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului, sub supraveghere, pe o perioadă 4 ani, compusă din pedeapsa aplicată și un termen de 2 ani stabilit de instanță, potrivit art. 86/2 Cod penal.
În baza art. 86/3 alin.1 Cod penal, inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere și să respecte următoarele obligații: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului Gorj; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință, ori locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență; să frecventeze cursurile unității de învățământ Colegiul Economic „V. M.”, Tg J..
În baza art. 71 alin 5 Cod penal s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 86/4 Cod penal, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv de la data de 12.09.2013.
În baza art. 350 alin. 3 lit. b Cod de procedură penală, s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 78 din data de 13.09.2013 emis de Judecătoria Tg. J., în dosarul nr._/318/2013, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
S-a luat act că părțile vătămate B. C. Mihaita, M. M., C. D. si . nu s-au constituit părți civile în cauză, prejudiciile fiind recuperate.
A fost obligat inculpatul la 700 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 400 lei reprezentând onorariile avocaților desemnați din oficiu, se va avansa anticipat din fondurile Ministerului de Justiție.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J. nr. 5406/P/2013, din 25.09.2013, s-a dispus trimiterea in judecata, în stare de arest preventiv, a inculpatului S. G. M., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 al. 1 si 2 - art. 209 alin. 1 lit. e, g, i si alin. 2 lit. b C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. (4 acte materiale).
În fapt, s-a reținut că:
1. În seara zilei de 06.09.2013, în jurul orei 19:00, aflându-se în zona Clubului Caractere din mun. Tg-J., inculpatul S. G. M. a sustras dintr-o dubiță de culoare albă, care nu era asigurată corespunzător, un telefon mobil marca Samsung, ce se afla pe bord și care aparținea părții vătămate C. M. D., creând un prejudiciu în cuantum de 400 lei.
La scurt timp, inculpatul a mers în zona centrală a orașului unde a vândut telefonul sustras martorului B. L. C. primind în schimb suma de 40 lei, fără a-i aduce la cunoștință acesteia că bunul provenea dintr-o faptă prevăzută de legea penală.
2. Tot în seara zilei de 06.09.2013, aflându-se în continuarea activității infracționale, inculpatul a observat două biciclete în fața Restaurantului Gorjeanul situat pe . mun. Tg-J. și constatând că una era neasigurată și-a însușit-o pe nedrept, deplasându-se cu aceasta până în zona Castelului de apă, unde a ascuns-o.
În ziua următoare a mers în cartierul O. și a vândut bicicleta martorului C. G. în schimbul sumei de 50 lei, fără a-i spune acestuia că bunul este rezultatul unei acțiuni infracționale.
Prejudiciul creat fiind de 800 lei.
3. În data de 10.09.2013, în jurul orei 16:00, aflându-se pe .. Tg-J., lângă Complex R., inculpatul a observat partea vătămată C. D. când a coborât din autoturism și a plecat fără să asigure portierele, aspect ce i-a facilitat sustragerea portofelului și a unui pachet de țigări, bunuri ce le-a găsit pe scaunul din dreapta față.
La scurt timp, inculpatul a verificat conținutul portofelului, observând că în acesta se afla suma de 15 lei, 4 carduri bancare și mai multe acte: permis de conducere, carte de identitate și alte înscrisuri, toate aparținând părții vătămate C. D..
Pachetul de țigări și suma de 15 lei au fost oprite de inculpat, iar actele de identitate și celelalte înscrisuri, împreună cu portofelul au fost aruncate de inculpat pe ..
4. În noaptea de 10/11.09.2013, după ce s-a asigurat că nu este observat de alte persoane, inculpatul a escaladat o fereastră de la restaurantul fast-food Anatolia, locație pe care o cunoștea foarte bine întrucât la sfârșitul lunii august 2013 a dat probe de lucru pentru a se angaja ca ospătar și din biroul administratorului A. D. a sustras un laptop marca Toshiba și două doze de suc, precum și un rucsac în care a băgat aceste bunuri, părăsind încăperea pe același traseu.
În aceeași noapte, inculpatul a aruncat rucsacul pe . în dimineața zilei următoare a valorificat laptopul la un service GSM de lângă Cinema Dacia în schimbul sumei de 150 lei.
Prejudiciul creat prin sustragerea bunurilor a fost de 3000 lei.
Aspectele expuse mai sus au fost dovedite cu: proces-verbal de cercetare la fața locului, declarații făptuitor/învinuit, declarații părți vătămate, declarații martori, proces-verbal de reconstituire, planșă fotografică, dovezi de predare/primire.
P. ordonanța din data de 12.09.2013, ora 21:02, s-a dispus reținerea inculpatului pe timp de 24 de ore.
P. ordonanța din data de 13.09.2013 s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. 1 și 2 – art. 209 alin. 1 lit. e, g, i și alin. 2 lit. b Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal (4 acte materiale).
Inculpatul a fost prezentat instanței competente în vederea arestării preventive, luându-se față de acesta, prin încheierea nr. 98/13.09.2013 pronunțată de Judecatoria Tg-J. în dosarul nr._/318/2013, măsura preventiva privativa de libertate pe o perioadă de câte 20 zile, începând cu data de 13.09.2013 și până la data 02.10.2013, emițându-se pe numele acestuia mandatul nr.78/2012.
Analizând în temeiul art. 3001 C.pr.pen., măsura arestării preventive luată față de inculpat, prin încheierea nr. 106 din 26.09.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătorie Tg-J., instanța a menținut măsura arestării preventive.
Fiind ascultat în ședința publică din 23.10.2013, inculpatul a recunoscut și regretat fapta săvârșită, solicitând judecarea în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, prima instanță a reținut starea de fapt expusă prin rechizitoriu și constată că fapta inculpatului S. G. M., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzuta de art. art. 208 al. 1 si 2 - art. 209 alin. 1 lit. e, g, i si alin. 2 lit. b C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. (4 acte materiale).
Constatând întrunite cerințele art. 345 alin. 2 C.pr.pen., s-a dispus condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii dedusă judecății.
La individualizarea pedepsei, prima instanță a avut în vedere limitele prevăzute de lege, pericolul social concret ridicat al faptei, lipsa antecedentelor penale, vârsta făptuitorului, situația familială.
Față de împrejurarea că, până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținută prin actul de sesizare și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, fiind admisă cererea acestuia de judecare conform art.3201 C.pr.pen., limitele de pedeapsă se reduc conform textului normativ menționat.
În raport de criteriile expuse, prima instanță a apreciat că o pedeapsă în cuantum orientat spre minimul special, este aptă să asigure atingerea scopului sancțiunii penale și constatând îndeplinite cerințele disp. art. 861 C.pen., a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei, pe o perioadă de 4 ani, compusă din pedeapsa aplicată și un termen de 2 ani stabilit de instanță, supraveghere ce se încredințează Serviciului de Probațiune din cadrul Tribunalului Gorj.
În baza art. 86/3 alin.1 Cod penal, inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere și să respecte următoarele obligații: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului Gorj; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință, ori locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență; să frecventeze cursurile unității de învățământ Colegiul Economic „V. M.”, Tg J..
În baza art. 71 alin 5 Cod penal s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 864 Cod penal, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv de la data de 12.09.2013.
În baza art. 350 alin.3 lit. b Cod de procedură penală, s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 78 din data de 13.09.2013 emis de Judecătoria Tg-J., în dosarul nr._/318/2013, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
Sub aspectul laturii civile, s-a constatat că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile în cauza, prejudiciile fiind recuperate în totalitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul S. G. M.. Inculpatul a susținut că hotărârea primei instanțe este nelegală, întrucât nu a dedus perioada reținerii și a arestării preventive, nu i-au fost reținute circumstanțe atenuante în condițiile art. 74-76 C.pen., față de conduita bună anterior săvârșirii fapte, de împrejurarea că prejudiciul a fost recuperat în totalitate, precum și față de împrejurarea că nu s-a făcut aplicarea art. 81 C.pen., deși erau îndeplinite condițiile prevăzute de lege.
Recursul este nefondat.
Conform art. 72 din C. pen., care stabilește criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama: de dispozițiile părții generale a C. pen.; de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen.; de gradul de pericol social al faptei săvârșite; de persoana infractorului; de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Curtea constată că infracțiunea prevăzută de art. 208 alin.1 – 209 alin.1 lit.e, g și i și alin.2 lit. b C.pen.este sancționată cu pedeapsa închisorii având limita minimă specială de 3 ani închisoare, iar ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320 ind.1 alin. 7 C.proc.pen., de 2 ani închisoare.
Inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru comiterea acestei infracțiuni, pedeapsă situată așadar la minimul special prevăzut de lege, instanța neacordând eficiență juridică unor împrejurări care, potrivit legii, ar fi justificat o sancționare mai severă respectiv, cauza de agravare a infracțiunii continuate – art. 41 alin.2 C.pen.
La stabilirea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere și criteriile prevăzute de art. 72 C.pen., fiind în mod corect avute în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social concret al faptei, dedus din împrejurările concrete în care au fost comisă fapta, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, referitoare la atitudinea procesuală sinceră, elemente în raport de care, în mod just, instanța de fond s-a orientat la o pedeapsă cu închisoarea în cuantumul arătat, la minimul special prevăzut de lege, pedeapsa principală aplicată fiind aptă să realizeze scopul educativ și preventiv al pedepsei, astfel cum este definit de art.52 C.pen.
Susținerea recurentului inculpat cu privire la reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 – 76 C.pen. nu poate fi primită. Comportarea sinceră în cursul procesului, a primit deja relevanță juridică, fiind valorificată prin aplicarea dispozițiilor art. 320 ind.1 alin.7 C.pr.pen., cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime, astfel încât nu poate fi reținută și circumstanță atenuantă în sensul art. 74 lit.c) C.pen. întrucât aceaași împrejurarea nu poate avea dublă valență juridică, iar în cauză, nu s-au identificat alte împrejurări de natură să imprime faptei un caracter atenuant, lipsa antecedentelor penale, ce reprezintă o situație de normalitate a oricărei persoane și faptul că prejudiciul a fost recuperat, fiind apreciate în contextul evaluării criteriilor generale de individualizate prevăzute de art. 72 C.pen.
În consecință, instanța de recurs apreciază că nu este justificată critica privind greșita individualizare a pedepsei, atât cuantumul pedepsei stabilite, cât și modalitatea de executare, răspunzând criteriului proporționalității necesare între gravitatea infracțiunii comise și datele personale ale inculpatului.
Curtea apreciază că, în mod corect, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, ținând-se seama de limitele speciale prevăzute de lege, de gradul de pericol social al faptei, iar prin măsurile de supraveghere la care inculpatul trebuie să se supună s-a urmărit supravegherea acestuia permanentă de către organul specializat, tocmai pentru a se asigura condițiile necesare integrării în societate și pentru a se asigura eficient îndreptarea acestuia.
Așadar, Curtea, apreciază că, deși cuantumul de 2 ani al pedepsei aplicate de instanța de fond ar permite aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. și cu toate că este îndeplinită condiția prev. de art. 81 alin.1 lit.b) C.pen., nu se impune schimbarea modalității de executare, prin aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei potrivit art. 81 C.pen., modalitatea de executare dispusă de instanța de fond fiind mai în măsură să asigure realizarea scopului pedepsei, așa cum este prev. de dispozițiile art. 52 C. pen. întrucât, așa cum s-a arătat și mai sus, respectarea măsurilor de supraveghere și îndeplinirea obligațiilor impuse de instanță, în temeiul art. 86 C. pen., pot conduce la reinserția socială a inculpatului și la determinarea acestuia, sub îndrumarea consilierului de probațiune, de a parcurge un traseu de viață dezirabil social.
În aceste condiții, concluzia care se impune este că pedeapsa a fost just individualizată și că modalitatea de suspendare condiționată a executării acesteia în baza art. 81 C. pen., preconizată în recursul inculpatului, nu poate să permită atingerea scopului pedepsei.
Nici motivul de recurs, vizând omisiunea instanței de a deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive nu este întemeiat, din minuta și dispozitivul sentinței penale atacate rezultând că instanța de fond a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv de la data de 12.09.2013. Faptul că formularea instanței a fost aceea de a constata durata reținerii și a arestării preventive nu constituie un motiv de reformare a hotărârii sub acest aspect, fiind evident că această dispoziție a fost efectuată în considerarea art. 88 C.pen.
Față de considerentele expuse, Curtea, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, va respinge recursul inculpatului, ca nefundat, potrivit dispozițiilor art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. 2 C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 300 lei, din care onorariu avocat oficiu, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul S. G. M. împotriva sentinței penale nr. 2366 din data de 23 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr._, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 300 lei, din care onorariu avocat oficiu, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 ianuarie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
T. M. M. E. P. A. D.
Grefier,
E. L.
Red.jud.A.D.
j.f.R.E.P.
O.A. ...............................
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 127/2014.... | Infracţiuni la normele de convieţuire socială. Legea 61/1991... → |
|---|
