Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 283/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 283/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 24-09-2013 în dosarul nr. 283/2013
Dosar nr._ - Lg.241/2005 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ Nr. 283
Ședința publică de la 24 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. D. - judecător
M. E. P. - judecător
Grefier E. L.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. S.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
¤¤¤¤¤¤¤
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la data de 13.09.2013, consemnate prin încheierea de ședință de la această dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie penală, având ca obiect apelurile declarate de P. de pe lângă T. G. și Direcția G. a Finanțelor P. G. - Agenția Națională De A. F., împotriva sentinței penale nr. 190 de la 06.09.2012 pronunțată de T. G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față;
Constată că, prin sentința penală nr.190 de la 06.09.2012 pronunțată de T. G. în dosarul nr._, în baza art. 11 pct.2 lit. a raportat la art. 10 lit. a C.pr.pen. a fost achitat inculpatul I. - D. I., domiciliat în mun.Tg.J., ., ., fără forme legale în com. Drăguțești, . G., pentru infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută și pedepsită de art. 9 alin.1 lit.b din L. 241/2005 cu aplicarea art. 41 al.2 C.pen.
A fost respinsă acțiunea civilă promovată de partea civilă Agenția Națională de A. F. - Direcția G. a Finanțelor P., cu sediul în București, ., sector.5.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă T. G. din 15.06.2011 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului I. D. I. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
S-a reținut, în esență, prin actul de sesizare faptul că inculpatul I. D. I. nu a evidențiat în actele contabile în cursul anului 2008 în baza aceleiași rezoluții infracționale veniturile realizate din activități comerciale în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale producând un prejudiciu bugetului de stat de 32.478,22 lei reprezentând impozit pe profit în sumă de 14.847,18 lei și TVA în sumă de 17.631,04 lei.
Din analiza probelor și actelor administrate în cauză, respectiv: declarațiile martorilor N. D., B. E., I. R. C. G., M. N., U. D. Minel, Z. S. I., P. M., B. V. Lonard, documentele contabile, rapoartele de expertiză întocmite în cauză coroborate cu declarațiile inculpatului, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul I. D. I. a avut calitatea de asociat în cadrul .. Tg.-J. anterior perioadei supusă controlului.
Fiul său, I. R. C. G. a avut calitatea de administrator al ..Tg.-J., însă cel care s-a ocupat în realitate de administrarea societății a fost tatăl său, în baza împuternicirii nr. 01 din 17.03.2008.
Reprezentanții Gărzii Financiare - Secția G. au procedat la efectuarea unui control încrucișat a tranzacțiilor efectuate de către ..Tg.-J., fiind ridicate bilanțul contabil și anexele sale, precum și declarațiile și deconturile depuse de aceasta pentru anul 2008, care au fost comparate cu documentele emise de către ..Tg.-J. către clienții săi, în anul fiscal 2008.
Echipa de control a stabilit că ..Tg.-J. a emis facturi fiscale și documente de încasare a lor către mai mulți clienți, și anume S.C. Reitex Impex S.R.L., S.C. Atomis Internațional Prod S.R.L. Petroșani, S.C. Macofil S.A. Tg.-J., S.C. Nivrona Impex S.R.L. Tg.-J. și .. Tg.-J..
În continuare, s-a procedat la centralizarea facturilor fiscale identificate în contabilitatea acestor clienți, rezultând că .. Tg.-J. a emis în cursul anului 2008 documente fiscale ce atestă venituri în valoare de 839.636 lei.
În conformitate cu balanța depusă la Direcția G. a Finanțelor P. G. la data e 31.12.2008, .. Tg.-J. nu a declarat mărfuri sau materiale pe stoc.
Din balanța de verificare și bilanțul contabil depuse la organele fiscale pentru anul 2008, coroborate cu deconturile de TVA rezultă că .. Tg.-J. a declarat organelor fiscale venituri de doar 524.000 lei, rămânând o diferență de 315.636 lei venituri realizate și neînregistrate în contabilitate, pentru care echipa de control a apreciat că prejudiciul adus bugetului de stat se ridică la suma de 110.473 lei, din care 52.502 lei reprezintă impozit pe profit și 59.971 lei reprezintă T.V.A. de plată.
De asemenea s-a susținut că, Garda Financiară - Secția G. a constatat că în contabilitatea S.C. Atomis Internațional Prod S.R.L. Petroșani, S.C. Macofil S.A. Tg.-J., S.C. Nivrona Impex S.R.L. Tg.-J. la data de 31.12.2008 .. Tg.-J. figura cu debite restante de 447.127,92 lei, 12.176,84 lei, respectiv 15.946 lei.
Pentru stabilirea cu exactitate a prejudiciului, a mecanismului de producere a acestuia și a persoanelor răspunzătoare, în cauză s-a dispus și efectuat o expertiză contabilă.
Expertul a stabilit că veniturile nedeclarate pentru anul 2008 de către .. Tg.-J. au fost de 315.636 lei, costurile pentru realizarea acestor venituri fiind de 222.841,10 lei, T.V.A. deductibil aferent în sumă de 42.339,80 lei, rezultând un profit impozabil de 92.794,9 lei și un impozit pe profit de plată în sumă de 14.847,18 lei. T.V.A.-ul aferent veniturilor nedeclarate a fost calculat la suma de 59.970,84 lei, T.V.A.-ul deductibil fiind în sumă de 42.339,80 lei, rezultând un T.V.A. de plată în sumă de 17.631,04 lei.
Diferența dintre prejudiciul estimat de către Garda Financiară – Secția G. de 110.473 lei și cel stabilit de expertiza contabilă de 32.478,22 lei, este explicată prin faptul că organul de control operativ nu a ținut cont de costurile aferente veniturilor neînregistrate și nici de T.V.A. deductibilă.
Față de probele administrate în cauză, instanța de fond a constatat că cele reținute în actul de inculpare sunt infirmate fără echivoc astfel că infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. b din Legea 241/2005 nu există.
Astfel, în ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii instanța de fond a reținut că această infracțiune este una de pericol și nu una de rezultat și constă în omisiunea în tot sau în parte, a evidențierii în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.
Incriminarea privește exclusiv impunerile datorate în sistem real, pentru care contribuabilul are obligația de a organiza evidențe contabile, pe dimensiunea activă a patrimoniului acestuia.
În ceea ce privește conținutul omisiunii cum este cazul în prezenta speță, prin raportare la mecanismul de evidențiere contabilă aplicabilă în sistemul nostru juridic este necesar ca omisiunea să se transmită într-un lanț de operațiuni contabile: întocmirea documentelor justificative, înregistrarea documentelor justificative, elaborarea situațiilor financiare recapitulative și depunerea declarațiilor fiscale.
Astfel, în prezenta cauză inculpatul a evidențiat în contabilitate operațiunile contabile efectuate și a veniturilor realizate. Acest lucru rezultă fără echivoc din probele administrate în cauză.
Actul de sesizare a avut la bază raportul de expertiză întocmit de expert B. D. ( filele 17 - 19) care a opinat că pe perioada 2008 - 2009 supusă controlului Gărzii Financiare inculpatul nu a înregistrat în evidența contabilă veniturile realizate din livrarea de mărfuri dar nici cheltuielile aferente acestor mărfuri, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 32.478,22 lei defalcat și reținut în actul de sesizare. S-a mai susținut în acest raport că acest prejudiciu a fost confirmat cu ocazia inspecției fiscale.
Ulterior, pe parcursul cercetării judecătorești, în urma completării raportului de expertiză, dispus de instanța de judecată, expertul a revenit asupra concluziilor inițiale, specificând că în cursul urmăririi penale, în lipsa evidenței contabile la data efectuării controlului de către Garda Financiară, eronat s-a considerat că factura nr. 1 /01.07.2008 emisă de Iovicontruct către S.C. Atomis Internațional Prod S.R.L.Petroșani a fost facturată suma de 517.127,92 lei (fără TVA) reprezentând avans conform contractului nr. 1/01.07.2008, această factură fiind înregistrată în contabilitatea firmei în contul clienți pe luna iulie 2008, în corespondență cu contul creditor diverși, așa încât înregistrarea a fost corectă.
Ulterior, în luna noiembrie a aceluiași an, suma a fost ștornată cu factura nr. 34/18.11.2008 prin aceleași conturi, iar S.C. Atomis Internațional Prod S.R.L. Petroșani a confirmat ștornarea în contabilitate a acestei facturi.
În final, expertul concluzionează că pe baza documentelor depuse în cursul judecății și a obiectivelor stabilite de instanță, că facturile care au făcut obiectul procesului - verbal al Gărzii Financiare, anexa 12, au fost evidențiate în contabilitatea firmei inculpatului.
Facturile cuprinse în procesul - verbal_/04.11.2009 (anexa 12) întocmite de Garda Financiară au fost înregistrate în contul 411, clienți, iar veniturile aferente se regăsesc în contul venituri în sumă de 524.000,71 lei, mai puțin factura 1/01.07.2008 în valoare de 434.561,28 lei reprezentând avans a fost de asemenea înregistrată corect în contabilitate, iar ștornarea acestei sume prin factura 34/18.11.2008 a fost efectuată corect.
În final expertul a concluzionat că în cauză nu există prejudiciu cauzat de activitatea presupus delictuoasă a inculpatului.
Ulterior, la cererea parchetului în cauză a fost administrată o altă expertiză tehnică de specialitate financiar - contabilă, lucrare ce a fost executată de domnul expert D. I. ( filele 50 - 53 - vol.II instanță).
Acest expert a confirmat în totalitate concluziile expertizei anterioare, astfel instanța de fond a reținut că în perioada suspusă controlului iulie 2008 - septembrie 2009 inculpatul a înregistrat toate veniturile în contabilitate inclusiv facturile 27/15.09.2008, 28/19.09.2008, precum și factura de ștornare 34/18.11.2008. Instanța de fond a reținut că în mod eronat Garda Financiară G., la stabilirea prejudiciului nu a luat în calcul aceste facturi, înregistrate în bilanțul contabil pe luna noiembrie 2008 a societății inculpatului, așa cum se poate observa fără echivoc din anexa 12 la actul de control.
Astfel, facturile 27 și 28 conțin mărfuri livrate către . la valoarea de procurare de 22.800 lei, care au făcut obiectul controlului, luate în calcul ca livrate la valoarea de 26.220 lei și TVA în sumă de 4978 lei, mărfuri ce fuseseră procurate de la ..
În mod nejustificat, organele financiare nu au avut în vedere factura nr. 34/18.11.2008 pentru suma de 434.561,28 lei și TVA aferent de 82.566,64 lei, ca și celelalte facturi menționate anterior, care au fost evidențiate în contabilitatea firmei inculpatului, respectiv balanța lunii noiembrie 2008 (filele 287 -.289 vol. II instanță), documente contabile existente la dosarul cauzei și în faza de urmărire penală.
Se observă din documentele contabile avute în vedere de organele financiare, comunicate integral în fotocopie instanței, că această factură cu numărul 34/18.11.2008 era înregistrată în evidențele contabile pe anul 2008.
Societatea comercială a inculpatului a raportat la 31.12.2008 venituri în sumă de 524 lei, sumă care coincide cu datele din balanța întocmită la această dată.
În structura acestor venituri se regăsește și contravaloarea mărfurilor cumpărate și livrate conform facturilor menționate anterior.
De altfel, din adresa nr. . Petroșani din 13.12.2011 și cea comunicată instanței ulterior (fila 73 - vol.II instanță), s-a reținut că factura de ștornare nr. 34/18.11.2008 a fost înregistrată în evidențele contabile ale acestei unități la data de 09.04.2010 ca urmare a neîndeplinirii obiectului contractului nr. 1/01.07.2008.
În consecință, veniturile suplimentare stabilite de organele de control judiciar și implicit taxa pe valoare adăugată nu au o bază reală și nu există prejudiciu creat bugetului de stat.
Raportul de expertiză cu concluziile menționate anterior a fost suplimentat în două rânduri de către instanța de judecată cu obiective noi.
În continuare instanța de fond a reținut că expertul D. I. a avut în vedere constatările făcute de organele de control și care au determinat trimiterea în judecată a inculpatului, astfel că expertul nu putea verifica alte fapte pentru care inculpatul nu a fost trimis în judecată.
În ceea ce privește operațiunea de ștornare efectuată în cauză prin factura 34/18.11.2008 instanța de fond a reținut că aceasta este sinonimă cu noțiunea de corectare și că se realizează în 4 forme, așa cum în mod corect a reținut și expertul desemnat în cauză, iar față de aceste modalități, factura în cauză îndeplinește condițiile legale și astfel că în mod corect s-a ștornat factura de avans nr.1/01.07.2008 cuprinzând aceeași sumă. Înregistrarea acestei ultime facturi și ștornarea ei prin factura 34/18.11.2008, nu influențează veniturile firmei și nu are corelație cu cheltuielile și implicit cu impozitul pe profit, însă această operațiune este în corelație cu obligațiile față de bugetul de stat aferent TVA - ului.
Cu privire la ordinul de plată nr. 2365 (fila 70 d.u.p.), în evidența contabilă a .. suma de 70.000 lei nu se regăsește înregistrată nici ca fiind primită nici ca fiind restituită întrucât la data de 30.10.2008 în balanța de verificare figurează în contul 462 creditor cu suma de 434.561,28 lei și în luna decembrie prin nota contabilă se ștornează operațiunea din luna iulie 2008.
În consecință, emiterea acestui ordin de plată nu are relevanță în ceea ce privește prejudiciul stabilit de organele fiscale (obligațiile inculpatului față de bugetul de stat nu sunt influențate), de altfel documentul menționat nu este vizat de către bancă pentru confirmarea plății.
La cererea parchetului, în cauză s-a întocmit un nou raport de expertiză de către experții contabili A. C. V., Bârhoată A. și Busoi L., care fără echivoc au confirmat cele concluzionate de expertul contabil D. I., în sensul că în mod eronat la stabilirea prejudiciului organele fiscale nu au avut în vedere documentele fiscale înregistrate în contabilitatea firmei inculpatului menționate anterior, în special cu referire la factura de ștornare nr. 34/18.11.2008.
Referitor la expertizele dispuse și întocmite în cauză, T. în conformitate cu dispozițiile art. 63 alin.2 C.pr.pen. a arătat că le va examina și le va aprecia în contextul întregului ansamblu probator în sensul aflării adevărului, fără ca concluziile acestora să primeze în raport cu celelalte probe. De altfel, instanța în baza rolului activ a ascultat nemijlocit ca martori încă doi experți contabili, care au avut cunoștințe de activitatea firmei inculpatului, declarațiile acestora fiind în consonanță deplină cu cele consemnate în rapoartele de expertiză întocmite în cauză.
În concluzie, T. a reținut că cele susținute în actul de sesizare sunt infirmate fără echivoc de un amplu probatoriu administrat de instanța de judecată și de cele trei expertize tehnice de specialitate, elementul material al infracțiunii neexistând în prezenta cauză.
Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea de evaziune fiscală ce săvârșește cu intenție directă ori în prezenta cauză, așa cum s-a reținut din probele administrate în cauză, inculpatul nu a avut în nici un fel intenția de a prejudicia bugetul statului, fapt care dealtminteri nici nu s-a întâmplat, în cauză neexistând prejudiciu.
Neexistând nici latura obiectivă, nici latura subiectivă în cauză, infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin.1 lit. b din Legea 241/2005 în formă continuată, nu poate fi reținută, drept pentru care potrivit dispozițiilor art. 11 pct.2 lit. a raportat la art. 10 lit. a C.pr.pen. instanța de fond a dispus achitarea inculpatului I. D. I..
Instanța de fond reținând inexistența faptei, potrivit dispozițiilor art.346 alin.3 C.pr.pen. a respins acțiunea civilă promovată de partea civilă Agenția Națională de A. F. – Direcția G. a Finanțelor P..
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel P. de pe lângă T. G. și Direcției Generale a Finanțelor P. G. - Agenția Națională De A. F..
În apelul formulat, P. de pe lângă T. G. a arătat că în mod greșit instanța de fond a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de evaziune fiscală, reținând în mod greșit că fapta nu există.
Se susține în apelul Parchetului că inculpatul în mod fictiv a cesionat societatea comercială ., fictivă fiind și predarea primirea documentelor contabile către noul administrator, documentele contabile fiind în permanență în posesia sau la dispoziția inculpatului, acesta predând firmei ATOMIS SRL petroșani, la 09.04.2010, factura de ștornare nr 34/2008 și a depus la instanța de fond în anul 2011 diverse documente contabile, iar în expertiza judiciară întocmită la instanța de fond semenționează cî inculpatul a pus la dispoziție, la data de 27.08.2012, un număr de 5 dosare ce reprezintă evidența contabilă a societății.
Scopul acestei cesiuni fictive a societății, imediat după declanșarea controlului fiscal încrucișat este unul fraudulos și anume sustragerea inculpatului de la răspundere juridică.
Se mai susține în apelul Parchetului faptul că evidența contabilă a societății nu reflectă situația reală a societății, sumele pe care societatea le-a încasat de . . în cursul anului 2009, nefiind evidențiate în contabilitatea . balanța de verificare la data de 31.12.2008.
Inculpatul nu a depus la organul fiscal declarații privind impozitele și taxele datorate începând cu trimestrul I al anului 2009, la data de 07.12.2010 fiind înregistrată hotărârea de dizolvare a ., prin sentința 981/26.10.2010, pronunțată de T. G., rezultând cu certitudine faptul că veniturile încasate în anul 2009 nu au fost înregistrate în evidența contabilă a societății și implicit nu au fost achitate către stat taxele și impozitele aferente-deci inculpatul este vinovat de comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art 9 alin 1 lit b, cu aplicarea art 41 alin 2 Cod penal.
Indică P. că în raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de expertul D. I. se arată că inculpatul este răspunzător de îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de art 73 din Legea 31/1990.
În opinia Parchetului, din aceste aspecte rezultă cu certitudine faptul că inculpatul a comis infracțiunea prevăzută de art 289 rap la art 43 din Legea 82/1991 republicată, care însă în cauză este absorbită în conținutul constitutiv al laturii obiective a infracțiunii de evaziune fiscală.
Se mai susține că în mod eronat instanța de fond a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art 9 alin 1 lit b din Legea 241/2005 cu aplicarea art 41 alin 2 Cod penal, considerând că în mod eronat instanța a luat în considerare concluziile expertizelor contabile efectuate în faza cercetării judecătorești, mai ales în condițiile în care expertul contabil B. D. și-a schimbat concluziile în mod radical față de cele din faza de urmărire penală, fără ca să existe nici o justificare motivată științific pentru această schimbare.
În legătură cu factura de ștornare nr 34/18.11.2008 se susține că aceasta nu este completată după normele contabilității, nu a fost predată de inculpat firmei . pentru a fi înregistrată corelativ în contabilitatea firmei fiind primită prin OP 2365/11.08.2008 suma de 70.000 lei, ce nu a fost înregistrată în evidențele contabile ale societății comerciale I. SRL.
Se mai consideră că faptul că . nu a înțeles să ceară până la împlinirea termenului de prescripție restituirea sumei de 70.000 lei plătită la data de 11.08.2008 și nici nu a fost restituiră această sumă, dovedește că, contractul dintre părți a fost executat în parte, pentru această valoare.
Solicită, în baza art 379 alin 1 pct 2 Cod pr pen, admiterea apelului, desființarea sentinței Tribunalului G. și pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale, de condamnare a inculpatului.
Agenția Direcția G. a Finanțelor P. G. nu a motivat apelul formulat, depunând la dosar copie a obiecțiunilor la raportul de expertiză judiciară contabilă depuse la T. G., pentru a fi avute în vedere de instanța de apel.
În cursul judecării apelului au fost audiați inculpatul și martorii P. M. și Șimota A. fiind efectuat și un supliment la raportul de expertiză judiciară contabilă de expertul contabil D. I..
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, din oficiu în limitele conferite de lege și în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, Curtea constată că apelurile declarate sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă T. G. inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art 9 alin 1 lit b din Legea 241/2005 cu aplicarea art 41 alin 2 Cod penal.
Art 9 alin 1 lit b) din Legea 241/2005 prevede că, „Constituie infracțiuni de evaziune fiscală și se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale (…) b) omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate”.
Așadar elementul obiectiv al infracțiunii se realizează printr-o inacțiune, respectiv neînregistrarea în contabilitate a operațiunilor comerciale efectuate sau veniturilor realizate.
Pentru a se reține săvârșirea de către inculpat a acestei infracțiuni este necesar în consecință să se stabilească cu certitudine dacă acesta a înregistrat în evidențele contabile ale societății toate operațiunile indicate în rechizitoriu, respectiv documentele întocmite în relațiile comerciale cu . SRL, MACOFIL SA și ..
În raportul de expertiză judiciară contabilă întocmit în cursul urmăririi penale de expertul contabil B. D. se menționează faptul că veniturile nedeclarate în anul 2008 de . au fost în sumă de_ lei, iar prejudiciul caizt bugetului de stat este de 32.478,22 lei, reprezentând impozit pe profit – 14.847,18 lei și taxa pe valoare adăugată de plată – 17.631,04 lei.
A menționat însă expertul contabil B. că nu a avut acces la documentele contabile care au stat la baza bilanțului încheiat pentru exercițiul financiar 2008, astfel încât a procedat la calculul obligațiilor fiscale pe baza materialului aflat în dosarul cauzei (fila 261 – dosar urmărire penală).
În aceste circumstanțe, în condițiile în care documentele contabile existente în dosarul de urmărire penală reprezintă doar o parte din documentele societății, Curtea nu poate reține că respectiva expertiză judiciară contabilă ar fi stabilit cu certitudine prejudiciul cauzat statului prin activitatea desfășurată de inculpat și neînregistrarea tuturor operațiunilor comerciale în documentele legale, sumele indicate în această expertiză reprezentând doar o estimare a acestui prejudiciu.
În aceste condiții, în mod corect prima instanță a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză de către același expert.
După prezentarea de către inculpat a unor noi documente contabile expertului contabil judiciar B., acesta a concluzionat că facturile care au făcut obiectul procesului verbal al Gărzii Financiare, anexa 12, au fost înregistrate în evidența contabilă a ., iar veniturile aferente, mai puțin factura nr 1/01.07.2008 (beneficiar . SRL), iar ștornarea acestei facturi prin factura nr 34/18.11.2008 a fost efectuată corect.
A mai concluzionat expertul că nu există prejudiciu creat statului și că obligația de plată a societății către bugetului statului este cea prezentată în Bilanțul întocmit pe anul 2008.
O a doua expertiză judiciară contabilă a fost întocmită în faza cercetării judecătorești la prima instanță, de expertul D. I., acesta ajungând la concluzii similare primei expertize, respectiv faptul că, veniturile raportate de administrator în balanța de verificare și bilanțul contabil întocmit la 31.12.2008 au la bază documente legal emise, veniturile suplimentare stabilite de organul de control și implicit taxa pe valoare adăugată de plată nu au bază reală și nu există prejudiciu față de bugetul de stat, facturile fiind legal întocmite și înregistrate în evidența contabilă și incluse în baza de calcul a obligațiilor fiscale. (fila 51-53 – vol II – dosar T. G.), menținându-și punctul de vedere și în răspunsul la obiecțiunile la raportul de expertiză. ( fila 283-283 vol II – dosar T. G.).
În cursul cercetării judecătorești în etapa apelului, același expert și-a menținut practic punctul de vedere în suplimentul la raportul de expertiză întocmit din dispoziția instanței de apel.
Și a treia expertiză contabilă judiciară efectuată în cursul cercetării judecătorești la prima instanță, întocmită de această dată de trei experți contabili, a concluzionat că din evidența contabilă pusă la dispoziție, nu există de plată sumele stabilite de organele de control cu titlu de impozit pe profit suplimentar și taxă pe valoare adăugată.
În plus au menționat cei trei experți că . a emis și înregistrat atât factura nr 1/01.07.2008, în care beneficiar este . SRL, cât și factura nr 34/18.11.2008, pe care însă a înregistrat-o în contabilitate în luna decembrie 2008, aceasta fiind avută în vedere la calcularea impozitului pe profit pentru trimestrul IV al anului 2008. (vol III dosar T. G. – fila 16).
Din toate aceste expertize și suplimente la rapoartele de expertiză efectuate în cursul cercetării judecătorești, atât de către prima instanță cât și de instanța de apel, Curtea concluzionează că . a înregistrat în mod corect în evidența contabilă documentele contabile aferente relațiilor comerciale pe care le-a avut cu . SRL, . ., calculând și declarând corect obligațiile sale fiscale către bugetul de stat.
În consecință în mod greșit a fost reținut în rechizitoriu faptul că inculpatul nu a înregistrat în evidența contabilă toate documentele, atâta timp cât această susținere a fost făcută fără ca la dosarul de urmărire penală să fie depuse toate documentele contabile ale . din anul 2008.
Curtea mai reține că pentru existența infracțiunii prevăzute de art 9 alin 1 lit b din Legea 241/2005 nu prezintă relevanță susținerile Parchetului privind cesionarea fictivă a societății ., inculpatul nefiind trimis în judecată pentru o infracțiune în legătură cu această faptă.
Nu este fondată nici susținerea Parchetului conform căreia în mod eronat instanța de fond a luat în considerare cu prioritate concluziile expertizelor contabile efectuate în cursul cercetării judecătorești, în condițiile în care expertul contabil B. D. și-a schimbat radical concluziile față de cele din faza de urmărire penală, fără să existe nicio justificare motivată științific pentru această motivare.
Așa cum a reținut Curtea mai sus în cuprinsul prezentei decizii, în cursul urmăririi penale expertul contabil a avut la dispoziție doar o parte din documentele contabile ale societății comerciale conduse de inculpat, în timp ce în cursul cercetării judecătorești, atât expertul B. D., ce efectuase expertiza în timpul urmăririi penale, cât și ceilalți experți, au avut la dispoziție toate documentele contabile ale societății comerciale, acesta fiind un motiv suficient de puternic pentru a da relevanță rapoartelor de expertiză efectuate în cursul cercetării judecătorești și nu celui efectuat în cursul urmăririi penale, pe baza unui material probator incomplet.
În privința înregistrării în contabilitate a sumei de 70.000 lei, pe care . SRL a plătit-o către . în baza facturii nr 1/01.07.2008, în ultimul raport de expertiză contabilă întocmit de experții judiciari contabili B., A. și Barhoată (fila 12-17 – vol III – dosar T. G.), se arată la răspunsul la obiectivul 5că această sumă a fost evidențiat în evidența contabilă de ambele societăți, emitentă și destinatară.
Curtea observă în același sens că la fila 193 din dosarul 1 de contabilitate al ., pentru luna iulie 2008, este depus extrasul de cont bancar din data de 11.08.2008, în care este evidențiată primirea sumei de 70.000 lei de la ., iar rulajul contului contabil 4121 pentru luna iulie 2008 – fila 1 din același dosar, este mai mare de 70.000 lei, ceea ce duce la concluzia că rapoartele de expertiză ce au constatat înregistrarea încasării acestei sume sunt corecte.
Faptul că în anul 2009 nu ar fi fost înregistrate veniturile încasate de la Macofil SA și Nivrona SRL, nu poate fi reținut de Curte ca fiind real.
Aceste livrări de marfă au fost înregistrate în documentele contabile aferente anului 2008, astfel că impozitele și taxele aferente au fost menționate în declarațiile aferente anului 2008, așa cum se menționează în mod constant în rapoartele de expertiză judiciară întocmite în cursul cercetării judecătorești.
În anul 2009 au fost doar stinse debitele celor două societăți anterior menționate către societatea condusă de inculpat, încasarea unei creanțe aferente unui alt an fiscal neatrăgând obligația de a plăti din nou taxe și impozite pentru aceeași sumă de bani ce mai fusese anterior înregistrată în contabilitatea firmei.
Este adevărat că în cursul urmăririi penale organele de urmărire penală nu au avut la dispoziție întreaga evidență contabilă a societății comerciale administrate de inculpat, fiind astfel nevoite să estimeze un eventual prejudiciu adus bugetului de stat și să prezume neînregistrarea unor operațiuni comerciale în evidențele contabile ale societății.
Acest fapt, lipsa documentelor contabile în timpul urmăririi penale, nu constituie însă o dovadă a săvârșirii de către inculpat a infracțiunii prevăzute de art 9 alin 1 lit b din Legea 241/2005, atâta timp cât probele administrate atât în cursul cercetării judecătorești în fața primei instanțe de judecată cât și în fața instanței de apel, dovedesc cu certitudine faptul că operațiunile comerciale menționate în rechizitoriu a nu fi fost înregistrate în evidența contabilă, au fost în realitate înregistrate în respectiva evidență în mod corect.
Față de toate aceste considerente instanța constată așadar că sunt nefondate atât criticile invocate de P. cât și cele ale ANAF – DGFP G. motiv pentru care, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b C.p.p., va respinge apelurile declarate.
Văzând și disp. art. 192 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile Parchetului de pe lângă T. G. și Direcției Generale a Finanțelor P. G. - Agenția Națională De A. F., declarate împotriva sentinței penale nr.190 de la 06.09.2012 pronunțată de T. G. în dosarul nr._, ca nefondate.
Obligă parte civilă D.G.F.P. la 100 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Cheltuielile judiciare determinate de apelul Parchetului rămân în sarcina statului.
Onorariu avocat oficiu, 200 lei se va suporta din fondurile statului.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru părțile lipsă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Septembrie 2013
Președinte, Judecător,
A. D. E. M. P.
Grefier,
E. L.
Red.jud..M.E.P.
J.fond:R.I.
G.S. 08.10.2013/2ex.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 87/2014. Curtea de... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1869/2013.... → |
|---|
