Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1893/2013. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1893/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 08-10-2013 în dosarul nr. 1893/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

INSTANȚA DE RECURS

DECIZIA PENALĂ NR. 1893

Ședința publică de la 8 octombrie 2013

PREȘEDINTE C. I. Vicepreședinte Curte

A. I. Președinte Secție

O. D. Judecător

Grefier S. V.

Ministerul Public reprezentat de procuror V. N. din cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate prin încheierile de amânare a pronunțării din data de 25 septembrie, respectiv 2 octombrie 2013, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta decizie, având ca obiect soluționarea recursurilor declarate de părțile civile J. I., A. R., G. M., A. I. și asigurătorul . G. SA împotriva sentinței penale nr. 92 din 20 mai 2013, pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr._ .

La apel au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.

CURTEA,

Asupra recursurilor de față;

Prin sentința penală nr.81/12.04.2011 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Strehaia, rămasă definitivă prin decizia penală nr.1623/12.10.2011 pronunțată de Curtea de Apel C., în baza art. 178 alin. 3 Cod pen., cu aplicarea art. 320 ind. 1 Cod pr. P.. si art. 74, 76 Cod penal, a fost condamnat inculpatul C. I. la 2 ani închisoare. În baza art.184 alin.2, 4 c.pen. cu aplicarea art.320 ind. 1 Cod pr. pen. si art. 74, 76 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la 3 luni închisoare. În baza art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art. 320 ind. 1 Cod pr. pen. si art. 74, 76 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la 7 luni închisoare. În baza art.33, 34 c.pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare. În baza art. 71 alin. 2 Cod pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II si lit.b) Cod penal. În baza art. 191 Cod pr. P.., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de către stat. A fost disjunsă acțiunea civila.

În fapt, s-a reținut că la data 09.08.2009, în jurul orei 05:15, în timp ce conducea autoutilitara Ford cu număr de înmatriculare_ pe raza localității Meriș, jud. M., inculpatul C. I., având o alcoolemie peste limita legală, a pătruns pe contrasens, pe banda de circulație a autoturismului DACIA tipul 1307 condusă de M. V., pe care a acroșat-o lateral cu partea sa stângă față în partea lateral stângă a autoturismului Dacia iar după coliziune și-a continuat deplasarea pe aceeași bandă-contrasens intrând în impact frontal dreapta cu partea frontal lateral dreapta a autoturismului ARO 320 condus de către J. I..

În urma impactului, conducătorul auto J. I. a suferit leziuni traumatice ce au necesitat 3-4 luni de vindecare, iar ocupantul locului din dreapta, A. I.-F., a decedat datorită hemoragiei meningo-cerebrale.

Potrivit art.22 al. 1 C.p.p., hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia. Ca atare, instanța urmează a verifica existența și întinderea prejudiciului, legătura de cauzalitate dintre fapta inculpatului si prejudiciu.

În cauză s-au constituit parți civile: S. Județean de Urgență Tg. J., cu suma de 175 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare a numitului J. I. în perioada 09.08._09; S. Foișorul de F. București, cu suma de 16.872,85 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare a numitului J. I. în perioadele 10.08._09 si 20.01._10; J. I., cu suma de 200.000 lei daune morale, 28.300 lei cheltuieli cu spitalizarea, medicamente, alimentație specială, transport, plată însoțitor, renta globală de la data producerii accidentului până la data constituirii ca parte civilă, 60.000 lei pe an reprezentând venituri nerealizate, 40.000 lei reprezentând contravaloarea autoturismului ARO distrus în accident, 700 lei lunar prestație periodică tot restul vieții; A. I., A. R., G. M., cu câte 50.000 lei daune morale și 40.000 lei cheltuieli de înmormântare și pomeni până la un an ale defunctului A. I.-F.. Suma reprezentând cheltuielile de înmormântare si pomeniri a fost majorată de părțile civile la 500.000 lei, în cursul procesului fiind efectuate si pomenile de un an si jumătate si doi ani.

Prin sentința penală nr.8 din 17.01.2013 a Judecătoriei Strehaia pronunțată în dosarul_ s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile J. I., A. R., A. I., G. M., S. Județean de U. Tg. J., S. F. de F. București împotriva inculpatului C. I. și BAAR și a fost obligat inculpatul C. I., alături de BAAR la plata către: partea civilă G. M., a sumei de 35.000 lei daune morale; partea civilă A. I., a sumelor de 50.000 lei daune morale și 25.000 lei daune materiale; partea civilă A. R., a sumelor de 70.000 lei daune morale si 25.000 lei daune materiale; partea civilă J. I., a sumelor de 50.000 lei daune morale, 2800 lei daune materiale-transport la unitățile spitalicești, 7320 lei prejudiciu rezultat din lipsa temporară si ulterior diminuarea capacității de muncă, calculat de la data producerii accidentului până la pronunțare, prestație periodică lunară în cuantum de 466 lei lunar; partea civilă S. Județean de U. Tg. J., a sumei de 175 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare și partea civila S. F. de F. București, a sumei de 16.872,85 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare.

S-a dispus obligarea inculpatului alături de BAAR la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată către partea civilă A. I. si s-a respins acțiunea formulată împotriva . G. SA- Suc. Gorj.

Instanța a reținut că există legătură de cauzalitate între fapta inculpatului si prejudiciul suferit de părțile civile S. Județean de Urgență Tg. J. si S. F. de F. București, constând în cheltuielile de spitalizare a numitului J. I.. Cuantumul prejudiciilor a fost dovedit cu deconturi.

De asemenea, s-a mai reținut că prin săvârșirea faptei s-a produs părților civile A. I., A. R., G. M. atât un prejudiciu material, cât și un prejudiciu moral, astfel că acestea sunt îndreptățite la despăgubiri.

Pentru evaluarea prejudiciului material, constând în cheltuielile făcute cu înmormântarea și pomenirile ulterioare ale victimei A. I.-F., au fost depuse mai multe bonuri valorice și facturi fiscale, fiind audiați și mart.ori.

D. declarațiile martorilor Sgrabuntă I., S. I. C., instanța a reținut că victima a fost înmormântată de către părinții săi - părțile civile A. I. și A. R.. S-au efectuat cheltuieli cu edificarea cavoului zidit, placarea cu granit a acestuia, cumpărarea și montarea crucii de marmură, a unui acoperiș din policarbonat la mormânt, a sicriului echipat, a obiectelor de îmbrăcăminte pentru defunct, obiecte ce se dau de pomană( prosoape, vase, lenjerii) persoanelor care participă la înmormântare, a alimentelor si băuturii pentru masa comemorativă și pomenile ulterioare.

Martorii au precizat că, potrivit obiceiului locului, la înmormântare au participat circa 700 de persoane, din care 500 au rămas și la masa comemorativă. Decesul survenind brusc, defunctul nu avea achiziționate bunuri ce servesc înmormântării.

Ulterior, s-au făcut pomeni la șase săptămâni, o jumătate de an, un an, un an si jumătate, ultima fiind efectuată în august 2011, la doi ani. La fiecare pomană au participat 200-250 persoane.

Martorii au aproximat că suma totală cheltuită cu înmormântarea si pomenile ulterioare a depășit 50.000 lei. O parte din sumă a fost justificată și cu bonuri valorice și facturi fiscale.

Instanța a reținut că și contravaloarea a prejudiciului material 50.000 lei, sumă solicitată de către părțile civile, confirmată de către martori, și care, în aprecierea instanței nu este exagerată, față de numărul mare de persoane care au part.icipat la înmormântare, pomeni și pregătirile pe care le implică astfel de evenimente.

Cu privire la gradul de contribuție al părților civile la cheltuieli, instanța a ținut seama de declarațiile martorilor, conform cărora părinții victimei le-au suportat si, neexistând alte indicii, va reține contribuția lor egală. D. probe nu a reieșit că part.ea civilă G. M. ar fi contribuit la aceste cheltuieli.

În ceea ce privește prejudiciul moral, instanța a constatat că părțile civile au suferit o pierdere prin decesul neașteptat al copilului, respectiv fratelui, de vârstă foarte tânără, suferință de mare intensitate și durată. Deși nu există criterii de evaluare a prejudiciului moral, din declarațiile martorilor audiați, instanța reține că cel mai mult a suferit mama defunctului, care a albit brusc. Nici în prezent, suferința acesteia nu s-a diminuat, prin prisma locului de muncă, trecând zilnic prin fața cimitirului unde este înmormântat fiul. Fără a se contesta existența prejudiciului moral pentru sora defunctului, cuantumul urmează a se stabili la o suma mai mică, ținând cont de împrejurarea că aceasta nu mai locuia împreună cu victima, avea întemeiată propria familie și, implicit pierderea fratelui nu a avut un impact atât de zdrobitor ca în cazul părinților, care îi resimt lipsa zi de zi.

Prejudiciul este cert și nu poate fi acoperit în bani. Totuși o asemenea pierdere nu trebuie să constituie o modalitate de îmbogățire pentru rudele rămase în viață. Pentru aceste motive, instanța a stabilit în compensare suma de 70.000 lei daune morale pentru partea civilă A. R., 50.000 lei pentru A. I. și 35.000 lei pentru G. M..

În ce privește partea civilă J. I., prin fapta inculpatului, a suferit atât un prejudiciu moral, cât și material.

Prejudiciul moral a constat atât în suferința psihică dată de pierderea nepotului, care, așa cum au arătat martorii, i-a murit în brațe în același accident de circulație, dar și în suferința fizică suportată, perioada mare de timp, leziunile produse prin accident necesitând două intervenții chirurgicale importante, ședințe de recuperare. D. certificatul de încadrare în grad de handicap a rezultat că partea civilă are gradul II accentuat, nerevizuibil, astfel că, și neputința de a se deplasa singur și de a-și efectua personal măcar activitățile în gospodărie constituie un alt motiv de suferință psihică pentru partea civilă. Pentru aceste considerente, instanța va stabili în compensare suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale.

În privința cheltuielilor cu spitalizarea, medicamente, alimentație specială, transport, plată însoțitor, instanța a apreciat-o în parte întemeiată. Astfel, partea civilă nu a evidențiat și nu a făcut dovada unor cheltuieli cu spitalizarea, în plus față de cele enumerate în decontul unităților spitalicești. Partea civilă nu a achitat contravaloarea spitalizării, fiind constituite părți civile în cauză spitalele cu aceste cheltuieli. De asemenea, medicamentele si hrana necesară sunt incluse în decontul spitalelor, partea civilă nefăcând dovada necesității și achiziționării unora suplimentare. S-a solicitat plata unui însoțitor, deși din declarația martorei J. F. Ilenuș, nora persoanei vătămate, reiese ca ea l-a însoțit în perioada cât a fost internat și apoi la ședințele de recuperare, evident fără a fi plătită.

Au fost justificate cheltuielile cu transportul la unitățile spitalicești. Astfel, din declarația martorului N. I. C. rezultă că l-a transportat pe partea civilă cu autoturismul personal, din localitatea de domiciliu la București, cu ocazia internării pentru o intervenție chirurgicală și de încă șase ori la ședințe de recuperare. De fiecare dată, mart.orul făcea două drumuri dus-întors, pentru a-l duce, iar la interval de 10-14 zile, pentru a-l întoarce. Instanța apreciază că suma de 400 lei pentru fiecare ocazie, incluzând combustibil, mâncarea si tariful șoferului, este rezonabilă, urmând a stabili în total 2800 lei.

Partea civilă a mai solicitat suma de 13.300 lei, cu titlu de rentă globală de la data producerii accidentului până la data constituirii de parte civilă, respectiv 700 lei/luna, întrucât beneficia de o indemnizație de șomaj de 430 lei lunar si presta si activități în gospodărie, realizând venituri suplimentare. Totodată și suma de 60.000 lei anual, cu același titlu, sumă pe care o câștiga din creșterea animalelor si valorificarea produselor. S-a constatat că există o contradicție între susținerile părții cu privire la câștigul lunar de care a fost lipsit.

D. declarațiile martorilor J. F. Ilenuș si N. I. C., precum si din adeverințele emise de Primăria Crasna a reieșit că J. I. avea în proprietate în anul 2009, 1400 ovine, 33 bovine și alte animale, de care se îngrijea personal si ajutat de ciobani si membrii familiei. Martora a susținut că realiza astfel un venit anual de 70.000-80.000 lei. În anul 2010, partea civilă mai figura în evidențele agricole cu 500 ovine, 6 bovine și altele, martora susținând că unele animale au murit (împrejurare ce nu poate fi rezultatul faptei ilicite a inculpatului), altele au fost vândute, evident prețul intrând în patrimoniul părții civile. Astfel, nu a fost cert că venitul anual al părții s-a redus la un sfert, așa cum susține martora, datorită faptului că J. I. nu s-a mai putut ocupa personal de îngrijirea animalelor. Evident că la un număr de 1400 ovine, nici în trecut nu se putea îngriji personal, având ciobani angajați. Pe de altă parte, la data producerii accidentului partea civilă avea 62 de ani, aproape de vârsta pensionării, capacitatea de muncă nemaifiind oricum deplină. Concluzionând, câștigul nerealizat invocat de partea civilă este apreciat de instanță ca incert.

Întrucât indemnizația de șomaj se acordă pe o perioadă determinată, partea civilă nefăcând dovada ce perioada ar mai fi primit ajutorul, în cazul în care nu ar fi intervenit accidentul, instanța a asimilat situația de față celei a persoanei neîncadrate în muncă, care și-a pierdut capacitatea de muncă. Nici literatura juridică, nici practica judiciară nu au stabilit criterii concrete de evaluare a despăgubirii în acest caz, conturându-se două direcții: luarea în considerare a salariului minim în economia națională sau a daunelor suferite efectiv de victima, așa cum rezultă din împrejurările de fapt și de situația personală a acesteia. Cu privire la a doua modalitate de evaluare, partea civilă nu a produs probe concludente. Ținând seama că suma lunară solicitată, 700 lei, se apropie de salariul minim pe economie în perioada respectivă, instanța va aplica primul criteriu de evaluare a câștigului de care a fost lipsit partea civilă. Așadar, se va ține seama de salariul minim pe economie pe anii 2010-2011, de 600 lei, din care se va scădea contravaloarea pensiei de asigurări sociale, 234 lei, urmând a se stabili suma totală de 7320 lei, calculată până la data pronunțării.

În continuare, s-a stabilit pentru part.ea civilă o prestație periodică de 466 lei lunar, constând în diferența dintre salariul minim actual, 700 lei, și pensia de asigurări sociale, 234 lei.

La plata sumelor prezentate mai sus a fost obligat inculpatul, în baza art.998 C.civ, în vigoare la data săvârșirii faptei delictuale, alături de asiguratorul de răspundere civilă BAAR, având în vedere că suma acordată se încadrează în plafonul de despăgubiri prev. în art. 24 din Ordinul CSA nr. 20/2008 pentru anul 2009.

Răspunderea B.A.A.R. a fost angajată în temeiul art.54 din legea 136/1995, conform cărora, despăgubirea se stabilește și se efectuează conform art.43 și 49, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați. Drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse pe teritoriul României de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în străinătate se exercită împotriva asigurătorului prin reprezentanțele de despăgubiri sau prin B. Asigurătorilor de Autovehicule din România, după caz, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 48 alin. 2.

În speță, la data producerii accidentului, autoutilitara Ford cu număr de înmatriculare_, condusă de către inculpat, avea asigurare de răspundere civilă auto valabilă la societatea Tesco I. din M. Britanie. Așa cum a reieșit din adresa nr. OJ 2781/12.12.2011 a BAAR, această societate nu are corespondent desemnat pe teritoriul României, astfel că, potrivit tezei finale a art. 54, persoana păgubită urmează să-și exercite drepturile împotriva asiguratorului reprezentat prin BAAR.

Instanța a respins acțiunea civilă împotriva asigurătorului . G. SA, suc Gorj, ținând seama de dispozițiile art. 27 pc. 4 din Ordinul 20/2008, conform căruia asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru prejudiciile cauzate în situațiile în care nu se face dovada valabilității la data accidentului a asigurării obligatorii RCA sau asigurătorul RCA nu are răspundere. Potrivit art. 29 al. 1 lit. c, răspunderea asigurătorului RCA începe din momentul eliberării documentului de asigurare, dar nu mai devreme de data intrării în vigoare a autorizației provizorii de circulație sau a înmatriculării/înregistrării vehiculului, pentru vehiculele comercializate care urmează să fie înmatriculate/înregistrate.

În speță, inculpatul a încheiat o poliță de asigurare cu . G. SA, suc Gorj la data de 10.07.2009, condiție obligatorie, conform art. 48¹ din legea 136/1995, în vederea înscrierii în circulație, dar ulterior nu a obținut autorizație provizorie de circulație și nici nu a înmatriculat vehiculul, până la momentul accidentului, astfel încât polița nu era valabilă.

Ținând seama de prevederile art. 50 din legea 136/1995 modificată, asiguratorul a fost obligat alături de inculpat si la plata cheltuielilor de judecată efectuate în proces de către partea civilă A. I., constând în onorariu avocat.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs părțile civile J. I., A. I., A. R., G. M. și asiguratorul B.A.A.R. București.

Prin decizia penală nr.2145/24.10.2012 Curtea de Apel C. a admis recursurile formulate de J. I., A. I., A. R., G. M. si asiguratorul B.A.A.R. București, a casat sentința penală nr.8/17.01.2012 a Judecătoriei Strehaia si a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Analizând sentința recurată prin prisma motivelor invocate de recurenți, dar și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385⁷ cod procedură penală, Curtea a constatat nelegalitatea acestei sentințe.

Astfel, cu ocazia dezbaterilor, inculpatul - intimat C. I. a fost prezent, dar nu a beneficiat de asistență juridică, încălcându-se dispozițiile art. 171 alin. 2 și 3 cod procedură penală și atrăgând nulitatea sentinței, în conformitate cu dispozițiile art. 197 alin. 2 cod procedură penală.

În ceea ce privește criticile vizând soluționarea laturii civile s-a constatat că sentința este lovită de nulitate.

Astfel, pe parcursul cercetării judecătorești, la 04 ianuarie 2012 s-a comunicat instanței de către B.A.A.R. că, până la data respectivă nu s-a primit un răspuns de la B. Național de C. V. din M. Britanie privitor la situația asigurării/locului obișnuit de staționare (legalei înmatriculări) a autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ la data producerii accidentului, respectiv 09 august 2009.

Aceasta impunea ca instanța să nu soluționeze cauza până la comunicarea răspunsului solicitat de la B. Național de C. V. din M. Britanie, pentru a stabili în mod legal dacă sunt îndeplinite dispozițiile art. 54 din Lg. 136/1995, care prevăd că drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse pe teritoriul României de vehicule aflate în proprietatea persoanelor aflate în străinătate, se exercită împotriva asigurătorului prin reprezentantele de despăgubiri sau prin B.A.A.R., după caz.

În consecință, fără a stabili cu certitudine condițiile în care putea fi angajată răspunderea civilă, societatea la care eventual era asigurat autovehiculul condus de intimatul inculpat, s-a stabilit că BAAR are calitatea de asigurător și a fost angajată obligarea acestuia alături de inculpat la plata despăgubirilor pentru daune morale și daune patrimoniale.

Mai mult, după soluționarea în fond a cauzei, B. Național de C. V. din M. Britanie a comunicat recurentei BAAR că nu a fost identificat un asigurător pentru vehiculul condus de inculpat în momentul producerii accidentului rutier.

În consecință, având în vedere dispozițiile art. 54 alin. 2 coroborate cu art. 48 alin. 2 din Lg. 136/1995 - care prevăd că BAAR are calitatea de mandatar legal al societăților de asigurare din străinătate, care eliberează documente de asigurare (carte verde) valabile pe teritoriul României -, constatând că B. Național de C. V. din M. Britanie nu a identificat asigurătorul pentru autoturismul înmatriculat în M. Britanie și condus de inculpat, în baza Acordului Multilateral de Garantare, B. Național de C. V. din M. Britanie avea obligația să gestioneze dauna, în condițiile în care autoturismul înmatriculat în acea țară și condus de inculpat nu avea asigurare de răspundere civilă auto.

Cum instanța de fond nu a stabilit cadrul procesual și calitatea părților sub aspectul angajării răspunderii civile, sentința este nelegală.

Cu ocazia rejudecării, raportat la împrejurarea că autovehiculul era înmatriculat în M. Britanie și că nu avea contract de asigurare de răspundere civilă (RCA) carte verde valabilă, Curtea a impus ca instanța de fond să stabilească dacă se impune introducerea în cauză, citarea și angajarea răspunderii Biroului Național C. V. din M. Britanie în calitate de garant pentru despăgubirile solicitate de părți.

De asemenea, instanța de control judiciar a impus ca instanța de fond să ia măsuri pentru asigurarea asistenței juridice a intimatului inculpat, conform art. 171 pct. 2 și 3 cod procedură penală și se va aprecia asupra criticilor vizând cuantumul despăgubirilor pentru daune morale și daune patrimoniale, ca și acordarea unei prestații periodice lunare în beneficiul părții civile J. I..

Cauza trimisă spre rejudecare a fost înregistrata pe rolul Judecătoriei Strehaia la data de 12.12.2012 sub nr. de dosar_ .

În cauza s-a dispus citarea in calitate de garant a BIROULUI NAȚIONAL DE CART.E V. D. M. BRITANIE-PRIN MANDATAR B. ASIGURĂTORILOR DE AUTOVEHICULE D. ROMÂNIA reținându-se că garantul nu a reușit să identifice asigurătorul RCA/Cart.e V. pentru autoturismul marca Ford cu numărul de înmatriculare_ înmatriculat în M. Britanie și condus de către inculpatul C. I.. Pe cale de consecință în temeiul Acordului Multilateral de Garantare, B. N. C. V. din M. Britanie ar trebuie să gestioneze dauna în condițiile în care autoturismul mai sus menționat implicat în accidentul din 09.08.2009 nu avea asigurare de răspundere civilă auto RCA C. V. valabilă.

În vederea soluționării cauzei, instanța a încuviințat pentru părțile civile proba cu înscrisuri constând în efectuarea unei adrese către asiguratorul de răspundere civilă . Gorj - Societate de asigurare-reasigurare Viena I. G., pentru a se înainta dosarul de daune în ceea ce privește autoturismul marca ARO, cu nr. de înmatriculare_ și a se comunica cuantumul despăgubirilor acordate în urma accidentului rutier produs în data de 09.08.2009 în jurul orei 05.15 pe raza localității Meriș, județul M. în care au fost implicate autoutilitara Ford cu nr. de înmatriculare_ condusă de către C. I., autoturismul Dacia tipul 1307, condusă de către M. V. si autoturismul ARO 320, condus de către J. I. precum si persoanele care au beneficiat de despăgubiri.

La cererea părților civile, instanța a dispus emiterea unei adrese și către . Gorj având în vedere că polița de asigurare RCA este încheiată de către această sucursală.

La data de 29.03.2013 a fost înaintată la dosar adresa nr.627/22.03.2012 emisă de . prin care s-a comunicat faptul că dosarul RCA/GJ/09/0782 deschis pentru daune produse autoturismului ARO cu nr.de înmatriculare_ este refuzat la plată, iar pentru dosarul RCA/GJ/09/0749 s-a plătit beneficiarei R. B. suma de 2.273,29 lei pentru autoturismul cu nr.de înmatriculare_ .

Instanța a dispus emiterea unei adrese către . a înainta în copie dosarul de daună pentru autoturismul_ iar în situația în care acest lucru întârzie, să se comunice nr. și . de asigurare RCA în baza căreia au fost acordate despăgubirile.

Urmare a adresei emise de instanță, la data de 10.05.2013 a fost înaintată la dosarul cauzei adresa nr.932/10.05.2013 emisă de . s-a comunicat copia dosarului de daune nr. RCA/GJ/09/0749 pentru autoturismul cu nr.de înmatriculare_ .

Prin sentința penală nr. nr. 92 din 20 mai 2013, pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr._ în baza art. 14 si art. 346 C.p.p. coroborat cu art.998-999 C.civ., a fost admisă în part.e acțiunea civilă formulată de părțile civile J. I., domiciliat în com. Crasna, .. Gorj, A. R., A. I., G. M., domiciliați in ., S. Județean de U. Tg. J., S. F. de F. București, împotriva inculpatului C. I., domiciliat în comuna Broșteni, ., . G. SA, cu sediul în București, ..23, sector 1.

A fost obligat inculpatul C. I. alături de . G. SA, la plată către: partea civilă G. M., a sumei de 35.000 lei daune morale; partea civilă A. I., a sumelor de 100.000 lei daune morale si 25.000 lei daune materiale; partea civilă A. R., a sumelor de 100.000 lei daune morale si 25.000 lei daune materiale; partea civilă J. I., a sumelor de 50.000 lei daune morale, 2800 lei daune materiale-transport la unitățile spitalicești.

A fost respinsă ca prematură cererea formulată de către J. I. privind acordarea prestației periodice .

- partea civilă S. Județean de Urgență Tg. J., a sumei de 175 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare

- partea civilă S. Foișorul de F. București, a sumei de 16.872,85 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare.

A fost obligat inculpatul alături de . G. SA, la plata sumei de 4000 lei cheltuieli de judecată către partea civilă A. I. și la 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

A fost respinsă acțiunea civilă față de B. Național de C. V. din M. Britanie prin mandatar B. Asigurătorilor de Autovehicule din România, cu sediul în București, ..40-40Bis, sector 2.

Onorariul apărătorului din oficiu D. E., în cuantum de 200 lei conform delegației pentru asistență juridică obligatorie nr. 13/2013 s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Analizând actele și lucrările cauzei instanța a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr.81/12.04.2011 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Strehaia, rămasă definitivă prin decizia penală nr.1623/12.10.2011 pronunțată de Curtea de Apel C., a fost condamnat inculpatul C. I. la 2 ani închisoare cu executare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 178 alin. 3, art.184 alin.2, 4 c.pen., de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 și a fost disjunsă acțiunea civilă.

În fapt, s-a reținut că la data 09.08.2009, în jurul orei 05:15, în timp ce conducea autoutilitara Ford cu număr de înmatriculare_ pe raza localității Meriș, jud. M., inculpatul C. I., având o alcoolemie peste limita legală, a pătruns pe contrasens, pe banda de circulație a autoturismului DACIA tipul 1307 condusă de M. V., pe care a acroșat-o lateral cu partea sa stângă față în partea lateral stânga a autoturismului Dacia iar după coliziune și-a continuat deplasarea pe aceeași bandă-contrasens intrând în impact frontal dreapta cu partea frontal lateral dreapta a autoturismului ARO 320 condus de către J. I..

Potrivit art. 22 al. 1 C.p.p., hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia. Ca atare, instanța urmează a verifica existența și întinderea prejudiciului, legătura de cauzalitate dintre fapta inculpatului si prejudiciu.

În cauză s-au constituit părți civile: S. Județean de Urgență Tg. J., cu suma de 175 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ale numitului J. I. în perioada 09.08._09; S. Foișorul de F. București, cu suma de 16.872,85 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare a numitului J. I. în perioadele 10.08._09 și 20.01._10; J. I., cu suma de 200.000 lei daune morale, 28.300 lei cheltuieli cu spitalizarea, medicamente, alimentație specială, transport, plată însoțitor, renta globală de la data producerii accidentului până la data constituirii ca parte civilă, 60.000 lei pe an reprezentând venituri nerealizate, 40.000 lei reprezentând contravaloarea autoturismului ARO distrus în accident, 700 lei lunar prestație periodică tot restul vieții; A. I., A. R., G. M., cu câte 500.000 lei daune morale si 40.000 lei cheltuieli de înmormântare si pomeni până la un an ale defunctului A. I.-F.. Suma reprezentând cheltuielile de înmormântare și pomeniri a fost majorată de părțile civile la 50.000 lei, în cursul procesului fiind efectuate și pomenile de un an si jumătate și doi ani.

Instanța a reținut că există legătură de cauzalitate între fapta inculpatului și prejudiciul suferit de părțile civile întrucât urmarea acțiunii inculpatului de a conduce un vehicul pe drumurile publice cu nerespectarea regulilor la regimul rutier, în stare de ebrietate, părțile civile S. Județean de Urgență Tg. J., S. Foișorul de F. București au trebuit să acorde asistență medicală, administrarea de medicamente parții civile J. I. în vederea refacerii sănătății acestuia, părții civile J. I. care a trebuit din resurse proprii să suporte suplimentar cheltuielile cu tratamentul medicamentos, cheltuieli pe care nu le-ar fi făcut dacă nu s-ar fi produs accidentul rutier.

Accidentarea părții civile J. I. a avut drept consecință si producerea de suferințe fizice cuantificate prin acordarea de daune morale.

De asemenea, prin săvârșirea faptei s-a produs părților civile A. I., A. R., G. M. atât un prejudiciu material, cât și un prejudiciu moral, prejudiciul material fiind reprezentat prin costurile cu înmormântarea lui A. I. F. iar cele morale prin suferința determinată de moartea unui membru al familiei .

Potrivit declarațiilor martorilor Sgrabunță I., S. I. C., instanța reține că victima a fost înmormântată de către părinții săi - părțile civile A. I. si A. R.. S-au efectuat cheltuieli cu edificarea cavoului zidit, placarea cu granit a acestuia, cumpărarea și montarea crucii de marmură, a unui acoperiș din policarbonat la mormânt, a sicriului echipat, a obiectelor de îmbrăcăminte pentru defunct, obiecte ce se dau de pomană( prosoape, vase, lenjerii) persoanelor care participă la înmormântare, a alimentelor si băuturii pentru masa comemorativa si pomenile ulterioare. La înmormântare au participat circa 700 de persoane, din care 500 au rămas și la masa comemorativă. Decesul survenind brusc, defunctul nu avea achiziționate bunuri ce servesc înmormântării. Ulterior, s-au făcut pomeni la șase săptămâni, o jumătate de an, un an, un an și jumătate, ultima fiind efectuată în august 2011, la doi ani. La fiecare pomană au participat 200-250 persoane. Suma totală cheltuită cu înmormântarea si pomenile ulterioare a depășit 50.000 lei, după aprecierile martorilor. O parte din sumă a fost justificată si cu bonuri valorice și facturi fiscale.

Instanța a reținut contravaloarea prejudiciului material 50.000 lei, suma solicitată de către părțile civile, confirmată de către martori, și care, în aprecierea instanței este rezonabilă, față de numărul mare de persoane care au participat la înmormântare, pomeni și pregătirile pe care le implică astfel de evenimente.

Cu privire la gradul de contribuție al părților civile la cheltuieli, s-a ținut seama de declarațiile mart.orilor, conform cărora părinții victimei le-au suportat si, neexistând alte indicii, va reține contribuția lor egală. D. probe nu a reieșit ca partea civilă G. M. ar fi contribuit la aceste cheltuieli.

În ceea ce privește prejudiciul moral, instanța a constatat că părțile civile au suferit o pierdere prin decesul neașteptat al copilului, respectiv fratelui, de vârstă foart.e tânără, suferința de mare intensitate și durata. D. declarațiile martorilor rezultă că starea psihică a părinților victimei este precară, se deteriorează progresiv de la data decesului fiului lor în vârsta de 19 ani astfel că fără să constituie o modalitate de îmbogățire fără just temei pentru rudele rămase în viață, instanța va stabili în compensare suma de 100.000 lei daune morale pentru părinții victimei și suma de 35.000 lei pentru G. M..

În ce privește partea civilă J. I., prin fapta inculpatului, a suferit atât un prejudiciu moral, cât și material.

Prejudiciul moral a constat atât în suferința psihică data de pierderea nepotului, care, așa cum au arătat martorii, i-a murit în brațe în același accident de circulație, dar și în suferința fizică suportată, perioada mare de timp, leziunile produse prin accident necesitând două intervenții chirurgicale importante, ședințe de recuperare. D. certificatul de încadrare în grad de handicap rezultă că partea civilă are gradul II accentuat, nerevizuibil, astfel că, și neputința de a se deplasa singur și de a-și efectua personal măcar activitățile în gospodărie constituie un alt motiv de suferință psihică pentru partea civilă. Pentru aceste considerente, instanța va stabili în compensare suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale.

În privința cheltuielilor cu spitalizarea, medicamente, alimentație specială, transport, plata însoțitor, instanța a apreciat-o în parte întemeiată. Partea civilă nu a achitat contravaloarea spitalizării, fiind constituite părți civile în cauză spitalele cu aceste cheltuieli iar medicamentele și hrana necesară sunt incluse în decontul spitalelor, partea civilă nefăcând dovada necesității și achiziționării unora suplimentare, care de altfel trebuiau prescrise. S-a solicitat plata unui însoțitor, or declarația martorei J. F. Ilenuș, nora persoanei vătămate, reiese că ea l-a însoțit în perioada cât a fost internat si apoi la ședințele de recuperare, fără a fi plătită.

Solicitarea privind acordarea cheltuielilor cu transportul la unitățile spitalicești este întemeiată întrucât, din declarația martorului N. I. C. rezultă că l-a transportat pe partea civilă cu autoturismul personal, din localitatea de domiciliu la București, cu ocazia internării pentru o intervenție chirurgicală și de încă șase ori la ședințe de recuperare astfel că prin acordarea sumei de 400 lei pentru fiecare ocazie, incluzând combustibil, mâncarea și tariful șoferului se acoperă costul transportului.

Partea civilă a mai solicitat acordarea unei prestații periodice, pe care instanța o apreciază ca fiind prematur formulată.

Partea civila J. I. este o persoană care întrunește condițiile de pensionare. Chiar dacă J. I. a fost cioban nu se poate prezuma că nu poate beneficia de pensie pentru limita de vârstă, acest fapt trebuie să fie unul cert.

Astfel Tribunalul Suprem, secția penală dec. Nr. 1356/1983, Tribunalul Județului Bihor decizia penală nr. 270/1980 au statuat că persoana păgubita are dreptul să pretindă de la autorul faptei prejudiciabile plata de despăgubiri numai în limita diferenței de valoare dintre pensie și valoarea integrală a pagubei. De unde se desprinde concluzia că în prealabil trebuie determinat cuantumul acestei pensii.

Ulterior producerii accidentului rutier, prin noul cod civil s-a reglementat această situație în sensul că ,, Dacă în cadrul asigurărilor sociale s-a recunoscut dreptul la un ajutor sau la o pensie, reparația este datorată numai în măsura în care paguba suferită prin vătămare sau moarte depășește ajutorul ori pensia. Cât timp ajutorul sau pensia nu a fost efectiv acordată sau, după caz, refuzată celui păgubit, instanța nu îl poate obliga pe cel chemat să răspundă decât la o despăgubire provizorie pentru acoperirea nevoilor urgente( art. 1.387 alin. (3), art. 1393).

În prezent J. I. are vârsta cerută de lege pentru pensionare, astfel că este necesar că alături de pensia de invaliditate pe care o primește să obțină o decizie de pensionare pentru limita de vârstă și mai apoi să se stabilească dacă prejudiciul efectiv produs depășește valorile celor două pensii.

În noul cod civil nu se face distincție între o pensie anticipată, pensie de invaliditate sau cea acordată pentru împlinirea limitei de vârstă.

Principiul general al răspunderii civile delictuale este acela al reparării integrale a prejudiciului cauzat de fapta ilicită. Această înseamnă că autorul prejudiciului este obligat să acopere nu numai prejudiciul efectiv( damnum emergens) dar si beneficiul nerealizat de către victimă( lucrum cessan) ca urmare a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii. În acest mod se urmărește a se asigura restabilirea situației anterioare a victimei prejudiciului, fără a se realiza o îmbogățire fără just temei a victimei. De aceea este necesar, raportat la speță, ca în prealabil să se stabilească și pensia pe care J. I. ar putea să o primească pentru limita de vârstă.

Parte civilă J. I. a mai solicitat separat și suma de 60.000 lei anual, cu același titlu, suma pe care o câștigă din creșterea animalelor și valorificarea produselor, acest pretins prejudiciu nu are caracter cert.

D. declarațiile martorilor J. F. Ilenuș și N. I. C., precum și din adeverințele emise de Primăria Crasna a reieșit că J. I. avea în proprietate în anul 2009, 1400 ovine, 33 bovine și alte animale, de care se îngrijea personal și ajutat de ciobani și membrii familiei. M..ora susține că realiza astfel un venit anual de 70.000-80.000 lei. În anul 2010, partea civilă mai figura în evidențele agricole cu 500 ovine, 6 bovine și altele, martora susținând că unele animale au murit (împrejurare ce nu poate fi rezultatul faptei ilicite a inculpatului), altele au fost vândute, evident prețul intrând în patrimoniul părții civile. Astfel, nu este cert că venitul anual al părții s-a redus la un sfert, așa cum susține martora, datorită faptului că J. I. nu s-a mai putut ocupa personal de îngrijirea animalelor. Este evident că la un număr de 1400 ovine, nici în trecut nu se putea îngriji personal, având ciobani angajați.

La plata sumelor prezentate mai sus a fost obligat inculpatul, în baza art. 998 C.civ, în vigoare la data săvârșirii faptei delictuale, alături de . G. SA,

Dispozițiile legale invocate de către de . G. SA, art. 27 pct. 4 din Ordinul 20/2008, conform căruia asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru prejudiciile cauzate în situațiile în care nu se face dovada valabilității la data accidentului a asigurării obligatorii RCA sau asigurătorul RCA nu are răspundere si art. 29 al. 1 lit. c conform căruia răspunderea asigurătorului RCA începe din momentul eliberării documentului de asigurare, dar nu mai devreme de data intrării în vigoare a autorizației provizorii de circulație sau a înmatriculării/înregistrării vehiculului, pentru vehiculele comercializate care urmează să fie înmatriculate/înregistrate, nu sunt incidente

În speță, inculpatul a încheiat o poliță de asigurare RCA cu . G. SA, suc Gorj la data de 10.07.2009, iar evenimentul rutier este produs la data de 09.08.2009, la o lună de zile de la momentul încheierii poliței.

Potrivit dispozițiilor art. 11 din OUG 195/2002R, proprietarii de vehicule sau deținătorii mandatați ai acestora sunt obligați să le înmatriculeze sau să le înregistreze, după caz, înainte de a le pune în circulație, conform prevederilor legale. Înmatricularea vehiculelor este continuă, de la admiterea în circulație până la scoaterea definitivă din circulație

La momentul încheierii poliței de asigurare RCA cu . G. SA, suc Gorj la data de 10.07.2009, autoutilitara Ford era înmatriculată în M. Britanie sub nr. de înmatriculare_ .

Dispozițiile art. 82 alin 4 din OUG 195/2002R, condiționează pentru autovehiculele și remorcile înmatriculate în alte state, deținute de persoane care au sediul sau domiciliul în România, dreptul de circulație pe drumurile publice pe o perioadă de maximum 90 de zile de la introducerea acestora în țară, doar de încheierea unei polițe de asigurare RCA pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de circulație.

Prin dispozițiile art. 52 din legea nr. 136/1995 în vigoare la momentul producerii evenimentului rutier se prevede că în cazul în care, pentru același proprietar de vehicul, la data producerii accidentului, existau mai multe asigurări valabile, despăgubirea se suportă în părți egale de către toți asigurătorii. Despăgubirea se va plăti integral de către asigurătorul la care s-a adresat persoana păgubită, urmând ca ulterior asigurătorul în cauză să se îndrepte împotriva celorlalți asigurători pentru recuperarea părții de despăgubire, plătită în numele acestora.

Coroborând aceste date s-a reținut că inculpatul C. I. avea autoutilitara Ford cu nr. de înmatriculare_ înmatriculată în M. Britanie, putea circula cu autoutilitara în România o perioada de 90 zile de la data la care intrase în țară necondiționat de efectuarea unei noi înmatriculări după cum susține . G. SA, cu singura condiție ca pentru acest autovehicul să aibă poliță de asigurare RCA pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de circulație, putând avea încheiate una, două sau chiar mai multe polițe de asigurare RCA.

A admis susținerea . G. SA, ar însemna ca orice autovehiculele și remorcile înmatriculate în alte state, deținute de persoane care au sediul sau domiciliul în România trebuie să fie înmatriculate și în România pe durata acestui termen de 90 de zile de la introducerea acestora în țară, când în prima parte a termenului, în speță se produce evenimentul rutier, pentru că altfel nu ar putea circula.

Pentru ca BAAR a arătat că B. N. C. V. din M. Britanie nu a reușit să verifice situația asigurării/locului obișnuit de staționare a autovehiculului marca Ford condusă de către inculpat, reținând că în cazul în care sunt mai mulți asigurători, cel care plătește întreaga despăgubire are drept de regres împotriva celorlalți asiguratori, în temeiul art. 54 alin. 3 raportat la art. 48 alin 2 din legea nr. 136/1995R și coroborat cu art.82 alin 4 din OUG 195/2002R, va respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă exercitată împotriva asiguratorului B. N. de C. V. din M. Britanie.

Ținând seama de prevederile art. 50 din legea 136/1995 modificată, asiguratorul . G. SA a fost obligat alături de inculpat și la plata cheltuielilor de judecată efectuate în proces de către partea civilă A. I., constând în onorariu avocat.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât părțile civile J. I., A. R., G. M., A. I. cât și asigurătorul . G. SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel:

Părțile civile au susținut că, în raport de impactul psihic pe care l-a avut pierderea prematură a fiului, respectiv a fratelui și nepotului, cuantumul daunelor morale este prea mic; în plus, partea vătămată J. I. a suferit atât ca urmare a decesului nepotului cât și în urma leziunilor fizice proprii, rămânând cu un handicap fizic permanent și fiind internat o perioadă mare în spital.

În ceea ce privește despăgubirile materiale acordate aceleiași părți civile - J. I. s-a invocat că, deși cu probele administrate în cauză – declarațiile martorilor N. I. C. și J. F. – s-a dovedit că suma cheltuită cu intervențiile chirurgicale, transportul la spital și ședințele de recuperare este în cuantum de 28.300 lei, în mod greșit, s-a dispus obligarea doar la 2.800 lei.

Prin cea de-a treia critică s-a susținut că, în mod nelegal, a fost respins capătul de cerere privind obligarea inculpatului, alături de asigurător, la rentă periodică, deoarece s-a făcut dovada încadrării în gradul III de handicap, așa încât partea civilă J. I. este îndreptățit la diferența dintre veniturile pe care le-ar fi putut realiza și pensia de invaliditate.

Asigurătorul . G. SA a susținut, într-o primă critică, faptul că nu are răspundere civilă și că nu poate fi obligată la despăgubiri deoarece polița RCA a fost eliberară doar în vederea înmatriculării și, cum inculpatul nu a înmatriculat autoturismul în România, asigurarea nu este valabilă.

S-a criticat și cuantumul despăgubirilor materiale acordate ca fiind prea mare și nedovedit ca și al celor morale și s-a solicitat diminuarea.

S-a criticat, de asemenea, și obligarea la cheltuieli de spitalizare și cheltuieli judiciare; s-au invocat în drept prevederile art. 218 și 313 din Legea nr. 95/2006, art. 15 pct. 6 și 7 din ordinul nr. 20/2008 a CSA.

Examinând hotărârea atacată, prin prisma criticilor invocate dar și sub toate aspectele, conform prev. art. 385⁶ alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată întemeiate în parte recursurile declarate de partea civilă J. I. și asigurătorul . G. SA și neîntemeiate recursurile declarate de părțile civile A. I., A. R. și G. M. pentru următoarele considerente:

Partea civilă J. I. s-a constituit parte civilă cu suma de 200.000 lei daune morale, 28.300 lei cheltuieli cu spitalizarea, medicamente, alimentație specială, transport, plată însoțitor, rentă globală de la data producerii accidentului până la data constituirii ca parte civilă, 60.000 lei/an reprezentând venituri nerealizate, 40.000 lei reprezentând contravaloarea autoturismului ARO distrus în accident, 700 lei lunar prestație periodică tot restul vieții.

Instanța de fond a dispus obligarea inculpatului alături de asigurător . G. SA, la plata sumei de 2.800 lei despăgubiri materiale către acesta deși, cu declarațiile martorilor N. I. C. și J. F. s-a făcut dovada unor cheltuieli în cuantum de 28.000 lei, astfel: două operații a câte 10.000 lei fiecare; cinci ședințe de recuperare a câte 1000 lei fiecare; șase transporturi a câte 500 lei (filele 211, 212 dosar fond), așa încât cuantumul despăgubirilor materiale la care este îndreptățit acesta este de 28.000 lei.

Întemeiată este și critica referitoare la acordare prestației periodice.

Art. 998, 999 Cod civil (în vigoare la data producerii accidentului) stipulează că „orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara și că omul este responsabil nu numai de prejudiciul cauzat prin fapta sa, dar și de acela cauza prin neglijența sau imprudența sa”.

Acordarea despăgubirilor civile sub forma prestației periodice are drept scop, înlăturarea efectelor faptei ilicite, fiind menită să acopere prejudiciul cauzat prin lipsirea părții vătămate de veniturile lunare pe care le putea realiza.

D. probele dosarului rezultă că, anterior accidentului, partea civilă J. I. realiza venituri anuale de aproximativ 70.000 – 80.000 lei (declarațiile martorilor N. I. C. și J. F.) din creșterea animalelor, așadar, un venit lunar de aproximativ 700 lei.

Raportat și la venitul minim pe economie, care este tot în jurul acestei cifre, este evident că se impune acordarea unei prestații periodice în favoarea părții civile, constând în diferența până la cuantumul pensiei de invaliditate, respectiv suma de 466 lei lunar.

Faptul că părții civile nu i s-a stabilit încă pensie pentru limita de vârstă (partea civilă nefăcând demersurile necesare) nu are nici o relevanță asupra dreptului acesteia la prestație periodică, prejudiciul suferit de aceasta trebuind a fi acoperit de persoana vinovată de producerea faptului ilicit, o asemenea împrejurare neputând fi interpretată în favoarea autorului prejudiciului.

În măsura în care se va stabili o pensie pentru limita de vârstă și se va constata că este mai mare decât pensia de invaliditate stabilită în prezent în favoarea părții civile – 234 lei/lunar – inculpatul și asigurătorul au posibilitatea să solicite reducerea cuantumului prestației periodice.

Așa fiind, se constată întemeiat și sub acest aspect recursul părții civile J. I., așa încât se va dispune obligarea inculpatului C. I. alături de asigurător la prestație periodică globală de 16.640 lei/lună, pentru perioada august 2009 – octombrie 2013 și în continuare, pe viitor, câte 466 lei/lună până la intervenirea unei cauze legale și modificare ori stingere a obligației.

Cu privire la daunele morale acordate părților civile J. I., A. I., A. R. și G. M., se constată următoarele:

Potrivit art. 14 Cod de procedură penală și art. 998 Cod civil în vigoare la data săvârșirii faptei ilicite, despăgubirile acordate trebuie să asigure întotdeauna o justă și integrală reparare a daunelor suferite de cei vătămați.

Cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare ci este apreciată de instanță în raport de consecințele negative suferite de cei implicați, de importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute, modul în care au fost afectate situația familială, socială și profesională.

Regulile de evaluare a prejudiciului moral trebuie să fie unele care să asigure o satisfacție morală pe baza unei aprecieri în echitate și nu una având exclusiv scop patrimonial; sumele de bani acordate cu titlu de daune morale trebuie să aibă efecte compensatorii; nu trebuie să constituie nici amenzi excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificate pentru victimele daunelor; aceste sume trebuie să poată fi calificate numai ca despăgubiri.

În raport de împrejurările și modalitatea procedurii accidentului, de spitalizarea și convalescența îndelungată suportată de partea civilă J. I. și suferințele fizice inerente, de netăgăduit, de handicapul cu care a rămas și care-l împiedică a duce o viață normală, suma de 50.000 lei daune morale este justificată și corespunde unei aprecieri rezonabile și echitabile, de natură să ofere o anumită satisfacție compensatorie, așa încât nu se impune a fi majorată (în recursul părții civile), dar nici diminuată, astfel cum a cerut recurenta . G. SA.

Pentru aceleași considerente și având în vedere trauma suferită de părțile civile A. I. și A. R., al căror fiu de 19 ani a decedat, Curtea apreciază că sumele de 100.000 lei acordate fiecăruia, reprezintă o satisfacție echitabilă și nu se impune a fi nici majorată și nici diminuată.

De precizat că principala satisfacție compensatorie a părților civile este și ar trebui realizată prin hotărârea de condamnare a autorului accidentului și nu prin acordarea de despăgubiri civile într-un cuantum exagerat.

În ceea ce privește însă cuantumul daunelor morale acordate părții civile G. M., Curtea constată că suma stabilită de instanța de fond este prea mare și se impune a fi diminuată; este certă, desigur suferința unei surori la pierderea unui frate dar în lipsa unui minim de argumente și indicii din care să rezulte în ce măsură drepturile personale nepatrimoniale i-au fost afectate și, pe cale de consecință, să se poată proceda la evaluarea despăgubirilor ce urmează să compenseze prejudiciul, se apreciază că suma de 10.000 lei reprezintă o satisfacție echitabilă și nu o îmbogățire fără just temei.

Astfel cum s-a arătat mai sus, și în cazul acordării daunelor morale către frați și surori, principala satisfacție compensatorie ar trebui să o constituie hotărârea de condamnare a inculpatului.

Se constată, așadar, că recursul . G. SA este fondat, în parte, sub aspectul daunelor morale acordate părții civile G. M..

Neîntemeiată este și critica asigurătorului referitoare la lipsa răspunderii civile și, în consecință, greșita obligare la despăgubiri civile.

Între inculpatul C. I. și . G. SA a fost încheiată la data de 10 iulie 2007 polița RCA valabilă din 13 iulie 2009 până la 12 ianuarie 2010 (fila 31 dosar u.p).

Accidentul a avut loc la data de 9 august 2009, la mai puțin de o lună de la încheierea poliței, așa încât se încadrează și în prevederile art. 82 alin. 4din OUG nr. 195/2002, referitoare la dreptul de circulație pe o perioadă de 90 zile de la data înmatriculării autovehiculului în țară.

Instanța de fond a argumentat și a înlăturat, în mod corect toate susținerile asigurătorului privind lipsa răspunderii civile, argumentație pe care Curtea și-o însușește, neimpunându-se a mai fi reluată.

În ceea ce privește critica referitoare la cuantumul prea mare al despăgubirilor materiale acordate părților civile, mai sus s-a analizat temeinicia recursului părții civile J. I. referitoare la majorarea despăgubirilor materiale, critică pe care Curtea a apreciat-o ca fiind întemeiată .

Neîntemeiată este și critica privind despăgubirile materiale prea mari acordate părților civile A. I. și A. R..

D. actele dosarului și îndeosebi declarațiile martorilor Sgrăbunță I. și S. I. (filele 210, 214 dosar fond) rezultă că suma cheltuită cu înmormântarea și pomenirile victimei A. I. – F. a depășit suma de 50.000 lei, sumă pe care, astfel cum a arătat și instanța de fond, curtea o apreciază ca rezonabilă față de numărul persoanelor participante la înmormântare și pomeniri; de astfel, o parte din cuantum a fost dovedit și cu chitanțe și facturi fiscale.

De asemenea, în mod corect s-a dispus obligarea asigurătorului (alături de inculpat) și la plata cheltuielilor de spitalizare ocazionate cu spitalizarea părții civile J. I., această obligație rezultând din prev. art. 49 alin.1 din Legea nr. 136/1995, care prevăd că asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil.

Nelegală este însă obligarea asigurătorului la plata cheltuielilor de judecată către partea civilă A. I., art. 27 din ordinul nr. 20/2008 emis de CAS, pct. 6 și 7, stipulând că asiguratorul nu acordă despăgubiri pentru cheltuielile penale la care ar fi obligat conducătorul vehiculului asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului (pct. 6) și cheltuielile făcute în procesul penal de conducătorul vehiculului asigurat răspunzător de producerea prejudiciului, chiar dacă în procesul penal s-a soluționat și latura civilă.

Așa fiind, se constată admisibilitatea sub acest aspect a recursului asigurătorului, dispunându-se înlăturarea obligației la cheltuieli de judecată către partea civilă A. I..

Pentru considerentele expuse, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se vor respinge recursurile declarate de părțile civile A. I., A. R. și G. M., ca nefondate; în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d cod pr.penală se vor admite recursurile declarate de partea civilă J. I. și de asigurătorul . G. SA, se va casa sentința, în parte, conform dispozitivului de mai jos; se vor menține restul dispozițiilor sentinței.

Se va respinge cererea formulată de apărătorul părților civile de acordare a cheltuielilor de judecată, în recurs, deoarece chitanța emisă – fila 48 este doar pe numele părții civile A. I. căruia i-a fost respins recursul.

În conformitate cu prev. art. 192 alin.2 Cod procedură penală, se vor obliga recurentele părți civile A. I., A. R. și G. M. la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de partea civilă J. I. și de asigurătorul . G. SA, împotriva sentinței penale nr. 92 din 20 mai 2013, pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr._ .

Respinge recursurile declarate de părțile civile A. I., A. R. și G. M., declarate împotriva aceleiași sentințe penale.

Casează în parte sentința în sensul că:

- reduce daunele morale acordate părții civile G. M. la 10.000 lei.

- admite cererea privind acordarea prestației periodice către partea civilă J. I. și obligă inculpatul alături de asigurator la plata sumei de 16.640 lei reprezentând prestație periodică globală de la data accidentului la data pronunțării prezentei hotărâri și în continuare la câte 466 lei lunar până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligației.

- majorează cuantumul daunelor materiale acordate părții civile J. I. la 28.000 lei.

- înlătură obligarea . G. SA la plata cheltuielilor de judecată către partea civilă A. I..

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Obligă părțile civile A. I., A. R. și G. M. la plata sumei de câte 80 lei fiecare cheltuieli judiciare statului.

Respinge cererea părții civile A. I. de acordare a cheltuielilor judiciare în faza de recurs.

Onorariu avocat oficiu în sumă de 200 lei rămâne în sarcina statului urmând a fi avansat din fondurile M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 8 octombrie 2013.

C. I. A. I. O. D.

Grefier,

S. V.

red.jud.OD.

j.f.S.V.

← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1869/2013....		Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 400/2013.... →

Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1893/2013. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1893/2013. Curtea de Apel CRAIOVA