Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 328/2016. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 328/2016 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 29-02-2016 în dosarul nr. 328/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:CACRV:2016:003._
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ Nr. 328/2016
Ședința publică de la 29 Februarie 2016
PREȘEDINTE C. I. Judecător
A. C. M. Judecător
Grefier F. I.
Ministerul Public reprezentat de procuror I. S. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, soluționarea apelurilor declarate de P. de pe lângă T. D., inculpatul M. F. și de partea civilă Agenția Națională de A. Fiscală prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C., S. R. prin Agenția Națională de A. Fiscală, împotriva sentinței penale nr. 728 din 22 octombrie 2015, pronunțată de T. D. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat P. M. apărător ales, lipsind apelanta parte civilă Agenția Națională de A. Fiscală prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C., S. R. prin Agenția Națională de A. Fiscală.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, inculpatul fiind interpelat declară că își menține declarația dată la cercetarea judecătorească, după care s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Parchetului dezvoltă oral motivele scrise ale apelului în raport de care consideră că sentința atacată este nelegală întrucât nu trebuiau reținute pedepse complementare la infracțiunea de condamnare, de asemenea nu trebuiau interzise drepturile prev. de art. 64 lit. c cod penal, pentru că nu s-a folosit de calitatea de administrator sau asociat al vreunei societăți comerciale și totodată evidențiază reținerea eronată a temeiului legal în baza căruia inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile. Solicită pentru aceleași considerente și admiterea apelului părții civile așa cum a fost formulat.
Avocat P. M. cere la rândul său admiterea apelului inculpatului față de datele pozitive ce caracterizează persoana inculpatului și redozarea semnificativă a pedepsei aplicate considerată excesivă, cu păstrarea disp. art. 81 cod penal. Învederează că pe parcursul urmăririi penale acesta a achitat parțial prejudiciul respectiv pentru suma de 1400 lei și a rămas ca ulterior să achite diferența stabilită de instanță în condițiile în care cercetarea judecătorească s-a realizat prin procedura simplificată. Consideră totodată criticile parchetului și ANAF - ului întemeiate, în condițiile în care o parte dintre ele sunt și în favoarea inculpatului.
Pentru aceleași considerente procurorul solicită admiterea apelului inculpatului în limitele celor solicitate de parchet cu precizarea că pedeapsa de 1 an și 6 luni este bine individualizată, fără a se impune reducerea acesteia.
Inculpatul își însușește concluziile apărătorului său.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
P. sentința penală nr. 728 din 22 octombrie 2015, pronunțată de T. D. în dosarul nr._, în baza art. 9 alin 1 lit. a din Legea 241/2005, cu aplic.art. 375, 396 alin. 10 C.pr.pen, art 41 alin 2 C.pen din 1969 și art 5 C.pen, a fost condamnat inculpatul M. F., fiul lui G. și E., născut la data de 13.02.1986 în ..D., cu domiciliul în mun. C., ., jud.D., CNP_, cetățean fără studii, fără ocupație, căsătorit, fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
In baza art. 64 Cp, cu aplic.art.5 C.pen s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin 1 lit. a teza a-II-a Cp:- dreptul de a fi ales în autoritățile publice și în funcții elective publice, litera b - dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și lit. c - dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale, pe o durata de 2 ani, începând cu data executării integrale a pedepsei sau considerării ca executată.
În baza art. 71 C.pen 1969, cu aplicarea art. 5 Cpen s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin 1 lit. a teza a-II-a și lit. b, lit. c C.p, acesta din urma constând în decăderea din dreptul de a fi administrator al unei societății comerciale pe durata executării pedepsei.
În temeiul art. 81 C.pen din 1969, cu aplicarea art. 5 C.pen s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate anterior pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 CP, acela de 3 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul ar. 71 alin. 5 C.p. 1969, cu aplicarea art. 5 C.p. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
A fost atrasă atenția inculpatului M. F. asupra dispozițiilor art. 83 C.p. 1969.
În baza art. 19 C.p.p, rap. la art. 397 alin. 1 C.p.p., cu aplicarea art. 1357 C.civ. a fost obligat inculpatul M. F. la plata, către partea civila S. R. prin ANAF, prin DGFP D., a sumei de 3990 lei, precum și la dobânzile legale și penalitățile de întârziere aferente, conform codului fiscal, calculate până la data achitării integrale a debitului.
In temeiul art. 12 din Legea 241/2005 s-a dispus ca inculpatul să nu fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale, iar dacă a fost ales, este decăzut din drepturi.
În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus comunicarea sentinței la Oficiul Național al Registrului Comerțului, pentru înscrierea cuvenitelor mențiuni, după rămânerea definitivă a hotărârii.
In temeiul art.275 Cpp, a fost obligat inculpatul M. F. la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariu apărător oficiu în cuantum de 560 lei ( 200 lei urmărire penală și 260 lei instanța de fond ) a rămas în sarcina statului urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă T. D., nr.839/P/2013 din data de 29 iulie 2015, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului M. F. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev și ped de art.9 alin.1 lit.a din legea 241/2005, cu aplic art.35 alin.1 Cod penal.
În fapt s-a reținut că la data de 18.09.2013 organele de poliție judiciară s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că M. F. din mun.C., ., jud.D., a colectat de la persoane fizice și a predat cantități mari de deșeuri fier vechi la centrele de colectare de pe raza mun.C., declarând nereal că acestea provin din gospodăria proprie.
Din probele administrate în cauză a rezultat că în cursul lunii februarie 2011 inculpatul M. F. a valorificat către . cantitatea de 31.390 kg deșeuri fier vechi, pentru care a primit suma totală de 33.013,73 lei, fiindu-i eliberate trei adeverințe, după cum urmează:
- Adeverința de primire și plată nr.6682/24.02.2011, care atestă predarea cantității de 10.310 kg profile fier vechi, în schimbul căreia inculpatul a primit suma de 11.134,80 lei;
- Adeverința de primire și plată nr.6253/25.02.2011, care atestă predarea cantității de 10.190 kg fier provenit din gospodăria proprie, în schimbul căreia inculpatul a primit suma de 10.576,20 lei;
- Adeverința de primire și plată nr.6350/28.02.2011, care atestă predarea cantității de 10.890 kg fier provenit din gospodăria proprie, în schimbul căreia inculpatul a primit suma de 11.302,73 lei.
Din declarația martorului C. D. a rezultat că în cursul lunii februarie 2011, împreună cu inculpatul M. F., s-a deplasat cu o căruță pe raza mai multor comune din jud.D., de unde au colectat deșeuri de fier de la diverse persoane, pe care le-au depozitat la locuința inculpatului, iar ulterior, în momentul în care se strângea o cantitate mai mare, acesta le valorifica la depozitul ., situat pe . mun.C..
În cauză au fost identificați și audiați în calitate de martori conducătorii auto angajați ai . – N. A. și G. M. care la rândul lor au confirmat că în luna februarie 2011 s-au deplasat cu autocamioanele la locuința inculpatului M. F., de unde au transportat deșeurile de fier vechi la depozitul societății, și după cântărirea cantității predate, inculpatul prezenta cartea de identitate, declara proveniența deșeurilor și încasa contravaloarea acestora, fiindu-i eliberată în acest sens adeverința de primire și plată.
Declarațiile celor doi martori s-au coroborat și cu mențiunile făcute pe aceste adeverințe cu privire la mijloacele de transport folosite la predarea deșeurilor – respectiv autocamioanele înmatriculate sub nr._ și_ .
La solicitarea organelor de urmărire penală, Direcția Regională a Finanțelor Publice C. a efectuat o inspecție fiscală cu privire la activitatea desfășurată de inculpatul M. F., finalizată prin Raportul de inspecție fiscală nr._/16.12.2013, din cuprinsul căruia rezultă că pentru cantitatea de 31.390 kg fier vechi livrată la centrul de colectare inculpatul M. F. datora un impozit în sumă de 5.390 lei. A fost emisă Decizia de impunere nr._/16.12.2013, în care pentru debitul în valoare de 5.390 lei au fost calculate majorări și penalități în cuantum de 2.950 lei.
În cursul urmăririi penale inculpatul M. F. a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând faptele comise, însă a precizat că nu a cunoscut că pentru veniturile realizate din valorificarea deșeurilor metalice datora impozit pe venit.
Starea de fapt a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: raportul de inspecție fiscală nr._/16.12.2013 întocmit de DGRFP C.; adresa nr._/27.03.2014 emisă de DGRFP C.; înscrisuri; declarații martori; declarații inculpat.
Cu privire la latura civilă, s-a reținut că prejudiciul cauzat bugetului de stat prin fapta comisă de către inculpat a fost în cuantum de 5.390 lei.
La data de 27.03.2014 DGRFP C. a formulat cerere de constituire ca parte civilă cu suma de 5.390 lei, la care se adaugă dobânzi și penalități de întârziere și, totodată, a solicitat instituirea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor proprietatea inculpatului M. F..
Întrucât din Adresa nr._/13.02.2014 emisă de Primăria Municipiului C. a rezultat că inculpatul nu figurează cu bunuri mobile sau imobile în proprietate, prin ordonanța din data de 11.09.2014 s-a dispus respingerea cererii formulate de DGRFP C. privind instituirea măsurilor asiguratorii.
În cursul urmăririi penale inculpatul a acoperit parțial prejudiciul cauzat bugetului de stat, prin achitarea sumei totale de 1.400 lei, așa cum rezultă din chitanțele atașate la dosarul cauzei.
În drept, s-a apreciat că faptele comise de inculpatul M. F., constând în aceea că la datele de 24.02.2011, 25.02.2011 și 28.02.2011, în baza unei rezoluții infracționale unice, a ascuns sursa impozabilă, declarând în mod nereal proveniența deșeurilor valorificate ca fiind din gospodăria proprie, astfel încât s-a sustras de la plata sumei de 5.390 lei, reprezentând impozit pe veniturile din alte surse, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art.9 alin. 1 lit. a din Legea 241/2005, cu aplic. art.35 alin.1 din Codul penal.
La individualizarea cuantumului pedepsei aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere și disp. art. 72 Cod penal de la 1968 potrivit cărora „la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală”, reținând, astfel, împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele, pericolul social concret al faptei săvârșite determinat atât de modul de producere cât și de importanța valorilor sociale încălcate.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă T. D., inculpatul M. F. și partea civilă Agenția Națională de A. Fiscală prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C., S. R. prin Agenția Națională de A. Fiscală.
P. critică sentința pentru nelegalitate:
- sub aspectul aplicării pedepselor complementare raportat la cuantumul pedepsei principale stabilite pentru infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată;
- întrucât chiar dacă pedeapsa principală ar fi fost de minim 2 ani, nu este justificată interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c cod penal;
- s-a indicat greșit temeiul legal în baza căruia inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile.
Partea civilă consideră că în mod greșit s-a dispus obligarea inculpatului la plata debitului și a accesoriilor fiscale în baza altui temei legal, în condițiile în care prejudiciul vizează bugetul de stat fiind aplicabile astfel dispozițiile codului de procedură fiscală, accesoriile fiscale fiind datorate de la data săvârșirii faptei până la achitarea integrală a debitului.
Inculpatul, la rândul său, solicită redozarea pedepsei aplicate considerând-o prea aspră față de recunoașterea faptei, regretul manifestat, achitarea în parte a prejudiciului dar și față de statutul său de infractor primar.
Apelurile declarate în cauză sunt întemeiate și se vor admite în baza art. 421 alin.2 lit. a Cod procedură penală, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că pe baza probelor administrate, a fost reținută o situație de fapt care corespunde adevărului, iar fapta inculpatului pe care a recunoscut-o în totalitate a fost corespunzător încadrată în drept în condițiile în care a solicitat ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate în baza art. 374 alin.4 cod pr.penală.
Prejudiciul cauzat bugetului de stat pentru fapta comisă a fost de 5390 lei. P. chitanțele succesive depuse la dosar se demonstrează că acesta a fost acoperit în parte prin achitarea sumei de 1400 lei astfel că inculpatul a mai fost obligat în baza art. 19 cod pr.penală rap. la art. 397 alin.1 cod pr.penală și cu aplicarea art. 1357 cod civil la diferența de 3990 lei precum și la dobânzile legale și penalitățile de întârziere aferente.
Având în vedere însă cuantumul prejudiciului, recuperarea sa în parte, natura acestuia precum și pericolul social al faptei săvârșite astfel cum este conturat prin modul de concepere și realizare dar și elementele reiterate în apel și anume lipsa antecedentelor penale, conduita corespunzătoare a inculpatului anterior săvârșirii infracțiunii, în timpul cercetării și judecății, regretul comise, și judecata prin procedura simplificată, se poate aprecia că reeducarea sa se poate realiza corespunzător prin aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus, respectiv de 9 luni închisoare și totodată prin reducerea termenului de încercare la 2 ani și 9 luni, fără executarea pedepsei, așa cum a statuat și instanța de fond prin suspendarea executării pedepsei și reținerea dispozițiilor art. 74 lit. a și b cod penal.
Este întemeiată critica parchetului privind reținerea greșită a dispozițiilor art. 65 cod penal ce vizează pedepsele complementare, în condițiile în care pedeapsa principală aplicată trebuia să fie închisoarea de cel puțin 2 ani și instanța să constate față de natura și gravitatea infracțiuni, împrejurările cauzei și persoana infractorului, că aceasta este necesară.
Întrucât textul enunțat mai sus condiționează reținerea lor de existența unei pedepse principale în limitele arătate mai sus, se vor înlătura aceste pedepse complementare, în condițiile în care instanța de fond a aplicat inițial o pedeapsă de 1 an și 6 luni, care a fost redusă semnificativ în apel, pentru considerentele expuse mai sus, înlăturând implicit și dispozițiile art. 64 lit. c cod penal, cerute prin una din criticile formulate întrucât inculpatul nu s-a folosit de calitatea de administrator sau asociat al vreunei societăți comerciale, în activitatea infracțională desfășurată.
Este întemeiată de asemenea critica parchetului și părții civile în sensul că la suma datorată trebuie adaugate dobânzi și penalități, conform art. 119 și următoarele cod procedură fiscală, care se calculează de la data săvârșirii faptei până la achitarea integrală a debitului, prejudiciul material produs bugetului de stat incluzând astfel atât pierderea efectivă, cât și beneficiul nerealizat (accesoriile aferente).
Văzând și disp. art. 275 alibn.2 cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate în cauză de P. de pe lângă T. D., inculpatul M. F. și de partea civilă Agenția Națională de A. Fiscală prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C., S. R. prin Agenția Națională de A. Fiscală, împotriva sentinței penale nr. 728 din 22 octombrie 2015, pronunțată de T. D. în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința penală numărul 728/22.10.2015 a Tribunalului D. sub aspectul laturii penale și civile și rejudecând:
Face aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a) și b) V.C.p. și art. 76 lit. d) V.C.p. și reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului de la 1 an și 6 luni închisoare la 9 luni închisoare.
Menține aplicarea art. 81 și urm. V.C.p. și reduce termenul de încercare de la 3 ani și 6 luni la 2 ani și 9 luni.
Înlătură aplicarea pedepsei complementare.
Dispune obligarea inculpatului la plata sumei de 3990 lei către statul R. prin ANAF, sumă la care se adaugă dobânzi și penalități conf. art. 119 și urm. C. proc. fiscală.
Menține restul dispozițiilor din sentință.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Suma de 130 lei reprezentând 50 % din valoarea onorariului avocatului desemnat din oficiu se va avansa din fondurile M.J..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Februarie 2016.
C. I. A. C. M.
Grefier,
F. I.
Red.jud. C.I.
j.f.V.S.D.
I.B.
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Traficul de minori. Art.211 NCP. Decizia nr. 304/2016. Curtea de... → |
|---|
