Schimbare măsura educativă a internării. Art.516 si art. 517 NCPP. Decizia nr. 17/2016. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 17/2016 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 18-01-2016 în dosarul nr. 17/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU M.
DECIZIA PENALĂ Nr. 17
Ședința publică de la 18 ianuarie 2016
PREȘEDINTE A. D.- judecător
Grefier V. D.
Ministerul public a fost reprezentat prin procuror D. S. din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. C..
***
Pe rol, soluționarea contestației formulată de condamnatul M. I., împotriva sentinței penale nr. 4649 din data de 11 decembrie 2015, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul condamnat M. I., în stare de detenție, asistat de avocat O. I. G. care substituie pe avocat O. B., apărător desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se că nu au fost depuse alte cereri la dosar, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat O. I. pentru contestatorul condamnat, având cuvântul, solicită admiterea contestației, desființarea sentinței penale iar pe fond, admiterea cererii formulate, condamnatul a participat la mai multe activități socio-educative, acesta a executat fracția, iar sancțiunile au fost ridicate prin recompensă.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul solicită respingerea contestației ca nefondată cu obligarea la cheltuieli judiciare către stat, față de timpul executat de condamnat nu este suficient pentru îndreptarea acestuia.
Condamnatul având cuvântul, arată că a executat 3 ani și 8 luni și solicită admiterea cererii de liberare și este de acord cu concluziile apărătorului.
C.
Asupra contestației de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 4649 din data de 11 decembrie 2015, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în baza art. 517 alin.2 C.p.p. și art. 180 din Legea nr. 254/2013 a respins propunerea de liberare din centrul de detenție formulată de P. de M. și T. C. privind persoana privată de libertate M. I., fiul lui G. și Tănțica, născut la data de 11.04.1996.
În baza art. 181 alin. (2) din Legea 254/2013 a fost fixat termen de reînnoire a propunerii după data de 11.03.2016.
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, din care onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 130 lei va fi avansat din fondurile Ministerului de Justiție.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că la data de 09.12.2015 a fost înregistrată pe rolul instanței sub nr._ propunerea de liberare din centru de detenție formulată de P. de M. și T. C. față de persoana privată de libertate M. I., aflat în executarea măsurii educative a internării într-un centru de detenție pe o durată de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 C.p., pedeapsă care a fost aplicată prin sentința CD 5352/2014 a Judecătoriei C..
Din procesul verbal nr. C 3_/09.12.2015, întocmit de Penitenciar s-a reținut că, pentru a putea fi liberat din executarea măsurii educative persoana privată de libertate trebuie sa execute 730 zile din durata măsurii educative si a executat până în prezent 1276 zile.
Executarea pedepsei a început la data de 12.06.2012 și urmează să expire în termen la data de 11.06.2016.
Din procesul verbal înaintat de Penitenciar s-a reținut că persoana privată de libertate a avut un comportament corespunzător și poate fi liberat.
Analizând dispozițiile legale privind materia liberării, prima instanță a reținut că, potrivit art. 125 alin. 4 C.p., poate fi liberată, după executarea a cel puțin jumătate din durata internării, persoana privată de libertate care a împlinit vârsta de 18 ani, și dacă, în cursul executării măsurii educative a internării într-un centru de detenție, a dovedit interes constant pentru însușirea cunoștințelor școlare și profesionale și a făcut progrese evidente în vederea reintegrării sociale.
Raportând aceste criterii legale la situația petentului si analizând actele aflate la dosarul cauzei, prima instanță a apreciat că, deși petentul a executat fracția de ½ din durata măsurii educative, aceasta împrejurare nu-i conferă un drept, ci doar o vocație la acordarea beneficiului liberării, oportunitatea acordării liberării fiind lăsată exclusiv la latitudinea instanței de judecata.
Din înscrisurile depuse, s-a reținut că persoana privată de libertate a avut un comportament preponderent pozitiv, exceptând o sancțiune disciplinară. A fost recompensat de trei ori. De la data ultimei amânări nu a mai fost sancționat disciplinar și a fost recompensat o dată cu ridicarea sancțiunii disciplinare.
Din punct de vedere educațional a participat la programele și activitățile recomandate, este înscris la activitatea de școlarizare clasa a VI-a.
Totodată s-a reținut că petentul se află la a patra analiză și execută sancțiunea în regim închis.
Având în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite – contra integrității sexuale a persoanei, respectiv viol având ca victime persoane vătămate minore, prima instanță a apreciat ca timpul executat de persoana privată de libertate din măsura internării nu este suficient pentru ca aceasta să fie responsabilizată cu privire la comportamentul său viitor, astfel încât să nu mai comită si alte fapte de natură penală.
Față de cele reținute anterior, a fost respinsă propunerea de liberare din centrul de detenție formulată de P. de M. și T. C. privind persoana privată de libertate M. I..
În baza art. 181 alin. (2) din Legea 254/2013 a fost fixat termen de reînnoire a propunerii după data de 11.03.2016.
În baza art. 275 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, din care onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 130 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul M. I..
Examinând contestația formulată C. de apel constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:
În mod legal și temeinic, prima instanță a apreciat că deși persoana privată de libertate M. I. a executat fracțiunea de ½ din durata măsurii educative, prevăzută de art. 125 alin 4 Cod penal, aceasta împrejurare nu-i conferă un drept, ci doar o vocație la acordarea beneficiului liberării din măsura educativă a internării într-un centru de detenție, oportunitatea acordării fiind lăsată exclusiv la latitudinea instanței de judecata.
Într-adevăr, liberarea contestatorului din măsura educativă a internării într-un centru de detenție reprezintă doar o posibilitate care se aplică facultativ dacă sunt îndeplinite și constatate de către instanță condițiile legale, măsura constituind un stimulent important pentru reeducarea celui condamnat.
C. de apel constată că în raport cu gravitatea deosebită a faptelor săvârșite de contestator, de nivelul de educație, este necesar ca procesul de reeducare al persoanei private de libertate să continue în stare de detenție.
Având în vedere că în cursul detenției contestatorul a urmat cursuri școlare – clasa a IV și a participat la programe educaționale, apare ca necesară continuarea executării măsurii educative în stare de detenție, pentru continuarea eventual a pregătirii școlare și profesionale, în condițiile în care mediul social și familial din care provine nu garantează continuarea aceste pregătiri, astfel încât la eliberare contestatorul să se poată reintegra în societate, dat fiind că în stare de libertate, această pregătire școlară și profesională este puțin probabil să nu mai continue, în cazul în care ar fi pus în libertate, liberarea din centru nefiind în măsură să asigure în acest moment garantarea procesului de reeducare al contestatorul
Față de aceste considerente, C. va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul M. I., împotriva sentinței penale nr. 4649 din data de 11 decembrie 2015, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ .
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul M. I., împotriva sentinței penale nr. 4649 din data de 11 decembrie 2015, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ .
Obligă contestatorul condamnat la cheltuieli judiciare către stat, în cuantum de 200 lei, din care onorariul apărător din oficiu, în sumă de 130 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 ianuarie 2016.
Președinte,
A. D.
Grefier,
V. D.
Red.jud.A.D.
j.f.C.D.
V.D. 22 Ianuarie 2016
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 15/2016.... | Prelungire/înlocuire măsuri educative neprivative. Art.513... → |
|---|
