Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 2331/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2331/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 27-11-2013 în dosarul nr. 2331/2013
Dosar nr._ - art. 182 cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 2331/2013
Ședința publică de la 27 Noiembrie 2013
PREȘEDINTE - D. F. - Judecător
Judecător V. T.
Judecător C. C.
Grefier L. M. P.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. C., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C..
...........................
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de P. DE PE L. J. C., inculpatul F. Ș. O. (deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță C.) și partea civilă N. A. NICUȘOR, împotriva sentinței penale nr. 3056 de la 02 octombrie 2013 pronunțată de J. C. în dosarul cu nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns: recurentul - inculpat asistat de avocat ales C. D.; recurentul parte civilă N. A. Nicușor.
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, recurentul - parte civilă a învederat în fața instanței de control judiciar faptul că înțelege să-și retragă recursul formulat, declarația dată în acest sens fiind consemnată și depusă la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public solicită să se ia act de declarația de retragere, iar avocatul inculpatului solicită, de asemenea, să se ia act de retragerea căii de atac formulată de partea civilă.
Curtea urmează să se pronunțe cu privire la retragerea recursului de către partea civilă, prin decizie.
Nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public, susține oral motivele de recurs depuse la dosar și arată că sentința este nelegală pentru că instanța a omis să facă aplicația dispozițiilor art. 74 lit. a rap la art. 76 cod penal și, este netemeinică, datorită greșitei individualizări a pedepsei principale, fiindcă nu s-a ținut seama de gravitatea faptei comise de către inculpat și de conduita ulterioară săvârșirii acestei fapte, respectiv intenția de a sustrage de la cercetări penale.
Recurentul parte civilă N. A. Nicușor solicită instanței să ia act de voința sa, și lasă la aprecierea soluția ce se va pronunța privitor la celelalte recursuri.
Avocat C. D., pentru recurentul - inculpat, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și reducerea pedepsei principale în limitele în limitele dispozițiilor art. 3201 alin. 7 cod procedură penală, deoarece inculpatul așa cum s-a manifestat și în cazul judecării sale la instanța de fond, este sincer, cooperant, regretă fapta, nu are antecedente penale, are în îngrijire un copil minor, este angajat, iar angajatorul dorește ca, în cazul în care se suspendă pedeapsa, aceasta să fie executată la locul de muncă, a încercat să acopere prejudiciul material produs, astfel încât, în favoarea sa, împrejurările menționate pot fi reținute ca circumstanțe atenuante, iar pedeapsa poate fi scăzută sub minimul special.
Totodată, se solicită suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Cu privire la recursul Ministerului Public, se solicită respingerea lui ca nefondat, iar cu privire la recursul părții civile, solicită să se ia act de retragerea acestuia.
Ministerul Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat și obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat, deoarece nu se justifică - în raport și de motivele de recurs ale parchetului - reținerea de circumstanțe atenuante și suspendarea executării pedepsei.
Recurentul - inculpat F. Ș. O., în ultimul cuvânt, declară că recunoaște, regretă fapta săvârșită și precizează că a achitat părții civile suma de 2.500 lei, solicitând admiterea propriului recurs, așa cum a fost susținut de apărător.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința penală nr. nr. 3056 de la 02 octombrie 2013 pronunțată de J. C. în dosarul cu nr._, în baza art. 182 alin. 2 C.pen. cu aplicarea art. 3201 C.proc.pen., a fost condamnat inculpatul F. Ș. O. (fiul lui M. și M., născut la data de 28.06.1986 în C., județul D., CNP_, cu domiciliul în C., ..4, ., ., în prezent deținut în Penitenciarul C.) la pedeapsa de 2 ani închisoare, în condițiile art. 57 C.pen.; în temeiul 71 C.pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen., pe durata executării pedepsei, iar în baza art. 88 C.pen. și art. 350 C.proc.pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestului preventiv de la 06.08.2013, la zi și s-a menținut starea de arest.
În temeiul art. 3201 alin. 5 C.proc.pen., s-a disjuns soluționarea pretențiilor civile formulate de SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C. și partea civilă N. A. NICUȘOR, dispunându-se formarea unui nou dosar în acest sens, cu termen 29.10.2013.
În baza art. 191 alin. 1 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare statului; în baza art. 193 alin. 1 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei cheltuieli judiciare părții vătămate N. A. Nicușor, reprezentând contravaloare onorariu apărător
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 9027/P/2013 al Parchetului de pe lângă J. C., s-a dispus trimiterea în judecată - în stare de arest preventiv - a inculpatului F. Ș. O. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 182 alin. 2 C.pen., constând în fapt în aceea că la data de 22.07.2013, în jurul orei 17.00, inculpatul, aflându-se pe . C., în fața blocului 123 s-a întâlnit cu partea vătămată N. A. Nicușor și martorul M. I. N., împrejurare în care, pe fondul unei stări conflictuale mai vechi cu aceștia, s-a deplasat la domiciliu, s-a înarmat cu un cuțit și a revenit în zona blocului 123.
Din declarația martorului M. I. N., a reieșit că i-a reproșat inculpatului că nu i-a salutat, drept pentru care F. Ș. O. a răspuns că nu dorește să mai fie prieten cu ei, după care, prin surprindere, inculpatul i-a aplicat din spate părții vătămate două lovituri cu cuțitul, în zona coapsei dreapta spate, secționându-i artera și provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 25-30 zile îngrijiri medicale și care, totodată, i-au pus în primejdie viața, după care inculpatul a fugit spre locuința sa și a aruncat cuțitul într-o ghenă din apropiere.
Potrivit concluziilor raportului de constatare medico-legală nr. 2517/A1 din data de 30.07.2013, leziunile provocate numitului N. A. Nicușor s-au putut produce la data de 22.07.2013, prin lovire cu obiect tăietor-înțepător, posibil cuțit, necesitând 25-30 zile de îngrijiri medicale. S-a precizat că leziunile au pus în pericol viața victimei și au putut fi aplicate din spate, lateral stânga – dreapta.
Instanța de fond a apreciat că și în condițiile unui conflict anterior între inculpat și partea vătămată, nu s-a putut reține că există o provocare sau o puternică tulburare ori emoție a inculpatului, care să justifice fapta sa, sau să atenueze răspunderea, atât timp cât a fost săvârșită pe la spate.
În caz de conflict cu partea vătămată, inculpatul și familia acestuia puteau și pot în continuare să se sesizeze organele competente.
Astfel, instanța de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului F. Ș. O. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 2 C.pen.
La alegerea pedepsei, precum și la individualizarea cuantumului acesteia, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 Cod penal. Având în vedere gravitatea faptei, în speță folosirea cuțitului, lovitura aplicată pe la spate, faptul că inculpatul a dispărut imediat după comiterea faptei de la domiciliu, fiind necesară intervenția organelor de ordine pentru a fi condus în fața instanței, pericolul pe care îl prezintă pentru ceilalți acțiunile de violență, s-a apreciat că este necesară aplicarea unei pedepse cu închisoarea în cuantum de 2 ani, cu executare în condițiile art. 57 C.pen.
Cu privire la latura civilă, în aplicarea art. 3201 alin. 5 C. proc. pen., instanța de fond a disjuns soluționarea pretențiilor civile formulate de Spitalul Clinic Județean de Urgență C. și partea civilă N. A. Nicușor.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât P. DE PE L. J. C., inculpatul F. Ș. O. (deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță C.) și partea civilă N. A. NICUȘOR.
Ministerul Public arată că sentința este nelegală pentru că instanța a omis să facă aplicația dispozițiilor art. 74 lit. a rap la art. 76 cod penal și, este netemeinică, datorită greșitei individualizări a pedepsei principale, fiindcă nu s-a ținut seama de gravitatea faptei comise de către inculpat și de conduita ulterioară săvârșirii acestei fapte, respectiv intenția de a sustrage de la cercetări penale.
Inculpatul solicită casarea sentinței și reducerea pedepsei principale în limitele în limitele dispozițiilor art. 3201 alin. 7 cod procedură penală, deoarece inculpatul așa cum s-a manifestat și în cazul judecării sale la instanța de fond, este sincer, cooperant, regretă fapta, nu are antecedente penale, are în îngrijire un copil minor, este angajat, iar angajatorul dorește ca, în cazul în care se suspendă pedeapsa, aceasta să fie executată la locul de muncă, a încercat să acopere prejudiciul material produs, astfel încât, în favoarea sa, împrejurările menționate pot fi reținute ca circumstanțe atenuante, iar pedeapsa poate fi scăzută sub minimul special.
Partea civilă nu și-a motivat recursul.
Cu privire la recursul părții civile, potrivit art. 3854 alin. 1 și 2 cod procedură penală, Curtea urmează să ia act de declarația părții civile N. A. Nicușor prin care aceasta declară că-și retrage recursul.
Recursul inculpatului F. Ș. este nefondat, iar recursul Ministerului Public este fondat doar cu privire la critica de nelegalitate.
În ceea ce privește recursul Ministerului Public, Curtea constată că în mod nelegal - deși era obligată potrivit legii - instanța a omis să dispună în baza art. 7 din Lg. 76/2008, prelevarea de probe biologice de la inculpat, în condițiile în care infracțiunea săvârșită de inculpat, respectiv cea prev de art. 182 alin. 2 cod penal, face parte din infracțiunile pentru care prelevarea de probe biologice este obligatorie.
Criticile formulate de inculpat și Ministerul Public privind individualizarea judiciară a pedepsei, sunt însă neîntemeiate, deoarece, așa cum s-a reținut și de prima instanță, în aplicarea dispozițiilor art. 72 cod penal comb. cu art. 181 alin. 2 cod penal, proporționalizarea pedepsei se face nu numai în raport de gradul de pericol social general și concret al infracțiunii de care este acuzat inculpatul și de comportamentul său necorespunzător avut imediat după săvârșirea infracțiunii, dar și în raport de lipsa unor antecedente penale, diligențele materiale dispuse ulterior pentru înlăturarea măcar în parte a urărilor faptelor sale, de poziția cooperantă adoptată în cursul judecății, de recunoaștere și regret., dar și de faptul că inculpatul are în prezent un loc de muncă și realizează venituri necesare întreținerii sale.
În raport de aceste împrejurări, în mod temeinic și legal prima instanță a apreciat că pedeapsa trebuie proporționalizată spre minimul special prevăzut de lege, în condițiile în care inculpatul a optat și pentru judecarea sa potrivit procedurii simplificate prev de art. 3201 alin. 1 și 7 cod procedură penală, dar că, în raport de împrejurările negative arătate, scopul pedepsei se poate realiza doar prin executare, conform art. 57 cod penal.
Aprecierea împrejurărilor favorabile inculpatului ca circumstanțe atenuante, trebuie realizată în conformitate - așa cum s-a arătat - și cu celelalte criterii prevăzute de art. 72 cod penal și în conexiunea probelor administrate. Ori, față de inculpat, elementele pozitive nu pot fi caracterizate, potrivit dispozițiilor menționate, ca împrejurări hotărâtoare, determinante, care să impună reținerea lor ca circumstanțe atenuante.
Cu motivarea arătată, în temeiul art. 38515 alin. 1 pct. 1 lit. b cod procedură penală, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, iar în temeiul art. 38515 alin. 1 pct. 2 lit. d cod procedură penală, recursul Ministerului Public va fi admis, se va casa sentința și, rejudecând, aceasta va fi modificată în sensul celor motivate.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de retragerea recursului părții civile N. A. NICUȘOR, declarat împotriva sentinței penale nr. 3056 de la 02 octombrie 2013 pronunțată de J. C. în dosarul cu nr._ .
Respinge ca nefondat recursul inculpatului F. Ș. O. (deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță C.), declarat împotriva sentinței penale nr. 3056 de la 02 octombrie 2013 pronunțată de J. C. în dosarul cu nr._ .
Admite recursul Ministerului Public - P. DE PE L. J. C. -, declarat împotriva sentinței penale nr. 3056 de la 02 octombrie 2013 pronunțată de J. C. în dosarul cu nr._, privind pe inculpatul F. Ș. O. (deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță C.).
In baza art.7 din Lg. nr.76/2008, dispune prelevarea de probe biologice de la inculpat.
Obligă partea civilă N. A. Nicușor la 60 lei cheltuieli judiciare către stat.
Obligă inculpatul la 60 lei cheltuieli judiciare statului.
Deduce preventia inculpatului de la 02.10.2013, în continuare, la zi.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Noiembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
D. F. V. T. C. C.
Grefier,
L. M. P.
Red. jud. D. F.
Jud. fond: .A. I. B.
Dact. 3 ex./A.T. - 13.12.2013
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 348/2013. Curtea de... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 2355/2013.... → |
|---|
