Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1122/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1122/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 17-05-2013 în dosarul nr. 1122/2013
Dosar nr._ - OUG nr.195/2002 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.1122
Ședința publică de la 17 Mai 2013
PREȘEDINTE T. Mireajudecător
A. Dumitrujudecător
C. Șeleajudecător
Grefier B. D.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. S.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
c.c.c.
Pe rol, judecarea recursului declarat de P. de pe lângă J. B., împotriva sentinței penale nr.47 din 28 februarie 2013, pronunțată de J. B., în dosarul nr._, privind pe inculpatul V. I..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul, asistat de avocat B. C., apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe pentru netemeinicie, în ceea ce privește reținerea în sarcina inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74, 76 Cod penal, aplicarea acestora neimpunându-se, iar reținerea fiind nejustificată și nemotivată, în condițiile în care deși a recunoscut și a beneficiat de procedura simplificată, conduita sa și faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale pot fi valorificate prin orientarea spre o pedeapsă către minimul prevăzut de lege, deoarece în urma consumului de băuturi alcoolice, inculpatul a creat un pericol social concret prin producerea unui accident.
Avocat B. C. pentru inculpat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței penale ca fiind legală și temeinică, întrucât cauza a fost judecată potrivit procedurii simplificate, ca urmare a recunoașterii inculpatului, dar și a faptului că acesta este la prima abatere de natură penală.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, își însușește concluziile apărătorului.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.47 din 28 februarie 2013, J. B., în baza art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 3201 Cpp, art. 74 alin. 1 lit. a și c Cp și art. 76 alin. 1 lit. e teza I Cp, a condamnat pe inculpatul V. I. - CNP_, fiul lui H. și E., născut la 27.08.1956 în municipiul Slatina, cu domiciliul în ., studii - școala tehnică, căsătorit, pensionar, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, la 6 luni închisoare.
În temeiul art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, determinat în raport de dispozițiile art. 82 Cp.
În temeiul art. 359 alin. 1 Cpp, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cp, a căror nerespectare conduce la revocarea suspendării condiționate acordate.
În temeiul art. 71 alin. 1 Cp, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cp.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cp, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cp, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate.
A fost obligat inculpatul la 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. B. nr. 1036/P/2012, din data de 27.02.2013, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului V. I., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
În fapt, s-a reținut că în ziua de 25.08.2012, în jurul orei 1720, organele de poliție din cadrul Poliției orașului B. au constatat că pe . a avut loc un eveniment rutier, în care au fost implicate autoturismele marca Dacia 1310, cu numărul de înmatriculare_ și Dacia Super N., cu numărul de înmatriculare_, conduse de numiții V. I. și R. C.. În fapt, s-a constatat că inculpatul nu a acordat prioritate de trecere celuilalt conducător, situație în care a s-a produs impactul între cele două vehicule.
Cei doi conducători auto au fost testați cu aparatul etilotest, care a indicat 0,82 mg/l alcool pur în aerul expirat, la ora 1732.
Inculpatul a fost condus la spital pentru recoltarea de probe biologice, din buletinul de analiză toxicologică rezultând că nivelul alcoolemiei acestuia era la ora 1800 de 1,70 gr.‰, iar la ora 1900 de 1,55 gr.‰, declarând cadrelor medicale că a consumat 300 ml bere, în jurul orei 1300, fără a consuma alimente.
Fiind audiat, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei.
Starea de fapt anterior expusă a fost probată cu proces-verbal de constatare, declarații martori, buletin de analiză toxicologică, înscrisuri, declarație inculpat.
S-a considerat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
Analizând întregul material probator aflat la dosarul cauzei, instanța a constatat că starea de fapt reținută în actul de inculpare corespunde realității faptice, iar încadrarea juridică dată este corectă.
Pentru a conchide astfel, instanța a avut în vedere declarațiile inculpatului, în care a recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, pe cele ale martorului audiat în cauză la urmărirea penală și buletinele de analiză toxicologică emise de Serviciul Județean de Medicină Legală O..
Față de toate cele mai sus expuse, instanța a apreciat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, fiind comisă cu intenție indirectă și a dispus condamnarea acestuia.
În acest context, instanța a arătat că achitarea inculpatului și aplicarea unei amenzi administrative este incompatibilă cu gradul de pericol social sporit al infracțiunilor de genul celei comise de inculpat, conducerea sub influența băuturilor alcoolice putând cauza evenimente nedorite, de multe ori cu efecte tragice, pentru a căror sancționare și combatere trebuie adoptate măsuri ferme.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a ținut cont de criteriile din art. 72 Cp, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă din partea specială, gradul de pericol social al faptelor, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Au fost reținute drept circumstanțe atenuante legale buna comportare a inculpatului înainte de săvârșirea faptelor, aspect dovedit de lipsa antecedentelor penale, și comportarea sinceră în cursul procesului penal, având ca efect coborârea pedepsei de s-a aplicat acestuia sub minimul special prevăzut de lege.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă J. B., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe pentru netemeinicie, în ceea ce privește reținerea în sarcina inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74, 76 Cod penal, aplicarea acestora neimpunându-se, iar reținerea fiind nejustificată și nemotivată, în condițiile în care deși a recunoscut și a beneficiat de procedura simplificată, conduita sa și faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale pot fi valorificate prin orientarea spre o pedeapsă către minimul prevăzut de lege, deoarece în urma consumului de băuturi alcoolice, inculpatul a creat un pericol social concret prin producerea unui accident.
Verificând actele și lucrările dosarului atât prin prisma dispozițiilor art.3856 alin.3 Cod pr.penală, cât și a criticilor formulate, Curtea constată recursul ca fondat, pentru următoarele considerente:
Se constată că, din probele administrate în cauză, respectiv proces-verbal de constatare, buletin de analiză toxicologică alcoolemie, proces-verbal de prelevare și buletin de examinare clinică, rezultat alcooltest, fișa de abateri rutiere, declarațiile martorului și ale inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei, astfel cum este descrisă în actul de sesizare, însușindu-și întreg materialul probator administrat, prima instanță în mod corect a stabilit starea de fapt, în sensul că în data de 25 august 2012, inculpatul V. I. a condus pe drumurile publice autoturismul marca Dacia 1310 cu număr de înmatriculare_, având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, respectiv 1,70 gr%o alcool în sânge, fapt ce a determinat provocarea de către inculpat a unui eveniment rutier, respectiv impactul cu autoturismul_, întrucât nu a acordat prioritate.
Prima instanță, deși a reținut în sarcina inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.a și c Cod penal, nu a motivat rațiunea pentru care a aplicat și a reținut împrejurări speciale, în condițiile în care art.79 Cod penal precizează că orice împrejurare reținută ca circumstanță atenuantă sau ca circumstanță agravantă, trebuie arătată în hotărâre, motiv pentru care se apreciază ca existent un motiv de nelegalitate în ceea ce privește modalitatea de individualizare a pedepsei aplicate.
Având în vedere gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite (infracțiuni care creează o stare de pericol în ceea ce privește circulația pe drumurile publice), modalitatea și împrejurările concrete (inculpatul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, a condus pe drumurile publice un autoturism provocând coliziunea cu un alt autoturism care urmare a nerespectării dispozițiilor privind circulația rutieră, neacordând prioritate, pericolul fiind obiectiv și efectiv), faptul că acesta nu este cunoscut și antecedente penale și a recunoscut săvârșirea infracțiunii, beneficiind de procedura simplificată și în consecință, de reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, constatând că în cauză nu există împrejurări speciale care să atragă incidența circumstanțelor atenuante, Curtea constată că o pedeapsă orientată la minimul special redus în urma aplicării dispozițiilor art.3201 alin.7 Cod pr.penală, este în măsură să realizeze scopul educativ-preventiv al pedepsei aplicate, cu aplicarea dispozițiilor art.81 Cod penal.
În ceea ce privește circumstanțele reținute în sarcina inculpatului, Curtea consideră nu numai nemotivată reținerea acestora de către prima instanță, dar și nejustificată, în condițiile în care conduita bună a infractorului nu este sinonimă cu lipsa antecedentelor sale penale și care trebuie raportate la gravitatea concretă a faptei, iar atitudinea sinceră a inculpatului, valorificată prin procedura simplificată, nu poate constitui împrejurare care să atragă și incidența dispozițiilor art.74 lit.c Cod penal, aplicându-se o dublă atenuare, în condițiile în care acesta s-a prezentat în fața primei instanțe la primul termen de judecată unde și-a manifestat intenția de a i se aplica procedura simplificată, inculpatul fiind identificat în urma evenimentului rutier, la fața locului de către organele de poliție.
Pe considerentele sus-menționate și având în vedere și dispozițiile art.38515 pct.2 lit.d Cod pr.penală, Curtea va admite recursul, va casa în parte sentința penală și rejudecând, în baza art. 87 alin.1 din O.U.G 195/2002, cu aplicarea art. 320 ind. 1 Cpp., va condamna pe inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal, se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare compus din cuantumul pedepsei la care se adaugă un interval de timp de 2 ani, în total 2 ani și 8 luni.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
Văzând și art.192 alin.3 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P. de pe lângă J. B., împotriva sentinței penale nr.47 din 28 februarie 2013, pronunțată de J. B., în dosarul nr._
Casează în parte sentința penală.
În baza art. 87 alin.1 din O.U.G 195/2002, cu aplicarea art. 320 ind. 1 Cpp.
Condamnă pe inculpatul V. I. la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal;
Dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare compus din cuantumul pedepsei la care se adaugă un interval de timp de 2 ani, în total 2 ani și 8 luni.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 mai 2013.
T. MireaAndreea DumitruCamelia Ș.
Grefier,
B. D.
Red.jud.
j.f.C.I.
PS/20.05.2013
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1167/2013. Curtea... → |
|---|
