Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1404/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1404/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 18-06-2012 în dosarul nr. 1404/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 1404
Ședința publică de la 18 Iunie 2012
PREȘEDINTE G. V.- judecător
C. M.- judecător
A. D.- judecător
Grefier S. V.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror T. D. N.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
***
S-au luat în examinare recursurile declarate de P. de pe lângă J. M. și inculpații D. M. D. și B. D. V., împotriva sentinței penale nr. 48 din data de 24 februarie 2012 pronunțată de J. M. în dosarul nr._, privind și pe inculpatul Cruți D. I..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns, recurentul inculpat D. M. D., asistat de avocat B. L., care substituie pe avocat B. M., apărător desemnat din oficiu, recurentul inculpat B. D. V., asistat de avocat B. V. A., apărător desemnat din oficiu, și inculpatul Cruți D. I., asistat de avocat B. V. A., care substituie pe avocat B. C., apărător desemnat din oficiu.
A lipsit partea civilă B. L..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul D. M. D. a declarat că înțelege să își retragă recursul, sens în care i-a fost luată o declarație.
S-a atras atenția inculpatului Cruți D. I. asupra dispozițiilor art. 70 alin. 2 C.p.p., în sensul că are dreptul să nu dea nicio declarație în cauză, iar în cazul în care consimte, tot ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa. Fiind de acord, s-a procedat la audierea acestuia, declarația fiind atașată la dosarul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține recursul, iar cu referire la cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C.p.p., apreciază că soluția de achitare a inculpatului Cruți D. I., în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c C.p.p., este greșită, la dosarul cauzei existând suficiente probe care demonstrează atât participația, cât și vinovăția inculpatului respectiv la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208, 209 alin. 1 lit. i Cp., considerente pentru care s-a cerut admiterea recursului, casarea sentinței, iar, în rejudecare, cu consecința condamnării acestui inculpat pentru infracțiunea ce a făcut obiectul judecății.
Avocat B. L. pentru recurentul inculpat D. M. D., având cuvântul, solicită instanței să ia act de declarația de retragere a recursului făcută de acesta.
Avocat B. V. A. susține recursul inculpatului B. D. V., iar cu referire la cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 18 și 14 C.p.p., invocă, într-o primă teză, greșita condamnare a acestuia sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, susținând că nu a condus autoturismul pe drumul public, cum astfel s-a reținut de către instanța de fond, ci pe un drum paralel cu acesta, neasfaltat, considerente pentru care a solicitat achitarea sa potrivit art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C.p.p., iar, într-o a doua teză, că pedeapsa ce i-a fost aplicată este greșit individualizată în raport de criteriile prev. de art. 72 Cp., fiind prea severă, impunându-se reducerea acesteia, în urma aplicării disp. art. 74, 76 Cp.
Referitor la recursul declarat de P., vizându-l pe intimatul inculpat Cruți D. I., avocat B. V. A., apreciază că este nefondat, întrucât, judicios, a apreciat prima instanță atunci când valorificând în ansamblu probatoriul a apreciat că infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a și i Cp., nu-i poate fi atribuită acestuia, achitându-l în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c C.p.p.
Procurorul pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului declarat de inculpatul B. D., apreciind că soluția de condamnare a acestuia este legală și temeinică.
Totodată, procurorul a solicitat să se ia act de declarația făcută de inculpatul D. M. D., în sensul retragerii recursului.
Recurentul inculpat D. M. D., arată că înțelege să își retragă recursul formulat.
Recurentul inculpat B. D. V., își însușește concluziile apărătorului său.
Inculpatul Cruți D. I., solicită respingerea recursului parchetului.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 48 din data de 24 februarie 2012 a Judecătoriei M., a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul D. M. D. prin avocat M. M..
În baza art. 11 pct.2 lit.a C.p.p. rap. la art. 10 lit. c C.p.p., a fost achitat inculpatul Cruți D. I., fiul lui V. și E., născut la 01.02.1983 în mun. Bacău, jud. Bacău, domiciliat în com. Mătăsari, ., ., pentru fapta prev. de art. 208 alin.1 – 209 alin. 1 lit. a și i c.pen.
În baza art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.i C.pen. cu aplicarea art.74 lit.a și c C.pen. și art.76 lit.c C.pen. a fost condamnat inculpatul D. M. D., fiul lui N. și R., născut la 26.12.1981 în mun. M., jud.Gorj, domiciliat în com. Mătăsari, ., ., la 2 (doi) ani închisoare.
Au fost interzise inculpatului D. M. D. drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen.
În baza art.81 C.pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei de 2 ani închisoare, pe o perioadă de 4 ani termen de încercare, stabilit în condițiile art.82 C.p.
În baza art.71 alin.5 C.pen. a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe același termen în aceleași condiții ale suspendării pedepsei principale .
În baza art. 359 C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.83 C.pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art.86 alin.1 din OUG 195/2002 a fost condamnat inculpatul B. D. V., fiul lui D. și D., născut la 19.06.1990 în mun. Tg.-J., jud.Gorj, domiciliat în com. Mătăsari, ., ., la 1 an închisoare.
Au fost interzise inculpatului B. D. drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen.
În baza art.81 C.pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de 3 ani, termen de încercare, stabilit în condițiile art.82 C.pen.
În baza art.71 alin.5 C.pen. a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe același termen în aceleași condiții ale suspendării pedepsei principale .
În baza art. 359 C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.83 C.pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă B. L. dom. în com. Mătăsari, ., ..
În baza art.191 alin.1 C.p.p. a fost obligat inculpatul D. M. D. la 300 lei cheltuieli judiciare statului.
În baza art.191 alin.1 C.p.p. a fost obligat inculpatul B. D. V. la 300 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei onorariu avocat din oficiu, avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. M. din data de 30.04.2010 a fost trimis în judecată inculpatul D. M. D. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin.1- 209 alin.1 lit. a,i cod penal, inculpatul Cruți D. I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin.1- 209 alin. 1 lit.a, i cod penal cu aplicarea art.37 lit.a cod penal și B. D. V. pentru săvârșirea infracțiunii prev. art. 86 alin.1 din OUG 195/2002.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei M. sub nr._ .
În expunerea de motive s-a reținut de către organele de urmărire penală că, la data de 16.07.2009, pe timp de zi, D. M. D. și Cruți D. I., profitând de faptul că partea vătămată B. L. este plecată în statul Italia, au pătruns în locuința acesteia, situată pe raza comunei Mătăsari, cu ajutorul unor chei potrivite și au sustras un aragaz marca Zanussi, un frigider marca FRAM, o combină muzicală marca Domotek, o comodă TV, o veioză electrică, o statuetă și un dulap de bucătărie.
Că, întrucât inculpatul D. M. D. locuia pe aceeași scară cu partea vătămată, bunurile sustrase au fost transportate în locuința acestuia, urmând ca ulterior să fie transportate din locuința respectivă în locuința inculpatului Cruți D. I..
Că, în noaptea de 18-19.07.2009, în jurul orelor 1,30, cei doi inculpați, cu ajutorul unui cărucior au transportat în scara blocului A.18 din . fără forme legale inculpatul Cruți D. I., frigiderul, combina muzicală și o boxă, iar după ce au lăsat aceste bunuri în scara blocului, cei doi inculpați s-au deplasat la inculpatul B. D. V. pe care l-au rugat să le transporte niște bunuri cu autoturismul proprietatea lui.
S-a mai reținut de către organele de urmărire penală că, D. M. D. și Cruți D. I. nu i-au adus la cunoștință inculpatului B. D. V. proveniența bunurilor, astfel încât acesta a fost de acord să le transporte și împreună cu cei doi s-a deplasat în fața blocului unde locuiește inculpatul D. M. D. și a încărcat în autoturismul cu nr. de înmatriculare_ celelalte bunuri sustrase de la partea vătămată.
Că, în timp ce se deplasau spre locuința inculpatului Cruți D. I. cu autoturismul condus de inculpatul B. D. V., cei trei au fost opriți de către un echipaj de poliție și s-a constatat că inculpatul B. D. V. nu posedă permis de conducere auto.
În ședința publică din 19.05.2010 a fost ascultat procuratorul părții vătămate B. L., numita D. V. C., care a arătat că se constituie parte civilă în cauză, în numele și pentru partea vătămată, cu suma de 1500 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor pe care partea vătămată nu le-a mai recuperat în natură, de la inculpați.
Legal citat, inculpatul D. M. D. s-a prezentat în instanță și în ședința publică din 01.09.2010 a declarat că recunoaște și regretă săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată. A mai arătat inculpatul că, B. D. V. nu cunoștea că bunurile transportate sunt bunuri furate, în timp ce inculpatul Cruți D. I. cunoștea că bunurile pe care le va primi, urma să fie sustrase împreună cu D. M. D., din garsoniera părții vătămate B. L., care era plecată în Italia.
Deși legal citați inculpații Cruți D. I. și B. D. V. nu s-au prezentat în instanță și nu au putut fi audiați.
Pentru completarea probatoriului a fost ascultată martora D. V. C..
În ce privește pe martora O. E., deși legal citată, cu mandat de aducere, aceasta nu s-a prezentat în instanță, din procesul verbal de aducere la îndeplinirea a mandatului, rezultând că martora se află în străinătate.
În aceste condiții, instanța a dat citire declarației date de martora O. E. în cursul urmăririi penale, în temeiul disp. art. 327 alin.3 cod procedură penală.
Din oficiu, instanța a solicitat Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj întocmirea referatelor de evaluare privind pe cei 3 inculpați.
Prin s.pen. nr. 20/26.01.2011 pronunțată de J. M. în primul ciclu procesual în baza art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.i C.pen. cu aplicarea art.74 lit.a și c C.pen. și art.76 lit.c C.pen. a fost condamnat inculpatul D. M. D. la 2 (doi) ani închisoare.
Au fost interzise inculpatului D. M. D. drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen.
În baza art.81 C.pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei de 2 ani închisoare, pe o perioadă de 4 ani, ce reprezintă termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 C.p.
În baza art.71 alin.5 C.pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale .
S-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.83 C.pen.
În baza art.86 alin.1 din OUG 195/2002 a fost condamnat inculpatul B. D. V. la 1 an închisoare.
S-au interzise inculpatului B. D. drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen.
În baza art.81 C.pen s-a suspendat condiționat executarea pedepsei de 1 an închisoare pe o perioadă de 3 ani, ce constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 C.pen.
În baza art.71 alin.5 C.pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.83 C.p.
În baza art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.a,i C.pen. cu aplicarea art.37 lit.a C.p. a fost condamnat inculpatul Cruți D. I. la 3 ani închisoare.
În baza art.61 alin.1 C.pen. s-a revocat liberarea condiționată privind pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin s.p. nr.1843/19.06.2007 a Judecătoriei Tg.-J. și contopește restul de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa anterioară (759 zile)cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art.71 C.p. au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza aII-a și lit.b C.p.
În baza art.14 și 346 C.p.p. a fost admisă acțiunea civilă formulată de p.civ. B. L. și obligați inculpații D. M. D. și Cruți D. I., în solidar, la 1500 lei despăgubiri civile către partea vătămată.
În baza art.191 alin.1 C.p.p. a fost obligat inculpatul D. M. D. la 300 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei onorariu avocat din oficiu, avansat din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art.191 alin.1 C.p.p. a fost obligat inculpatul B. D. V. la 300 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei onorariu avocat din oficiu, avansat din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art.191 alin.1 C.p.p. a fost obligat inculpatul Cruți D. I. la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul Cruți D. I., iar prin decizia penală nr. 750/09.05.2011 pronunțată de Curtea de Apel C. a fost admis recursul, casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la instanța de fond cu îndrumarea de a fi lămurite aspectele legate de participarea inculpatului Gruți D. I. la sustragerea bunurilor din domiciliul părții vătămate .
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei M. sub nr._ .
În rejudecare au fost ascultați insculpații Cruți D. I., D. M. D., B. D. V., martorii D. V. C., P. I., Stăic I. și a fost efectuată o cercetare la fața locului, iar pe baza probatoriului administrat pe parcursul procesului penal prima instanță a reținut următoarele:
La data de 19.07.2009, pe timp de zi, inculpatul D. M. D., știind că partea vătămată este plecată în Italia, a pătruns prin folosirea unei chei potrivite și a sustras un frigider marca „ FRAM”, un aragaz, o noptieră, o statuetă, un casetofon cu CD și o vază pe care le-a transportat în garsoniera sa ce se afla pe același palier.
După ce a sustras bunurile, având nevoie de bani, a mers la un magazin din comună pentru a căuta un cumpărător pentru bunurile sustrase.
La magazinul respectiv l-a cunoscut pe inculpatul Cruți D. I. care, după ce inculpatul D. M. D. l-a asigurat că bunurile sunt proprietatea sa, a fost de acord să cumpere bunurile contra sumei de 300 lei din care i-a plătit inițial suma de 50 lei iar restul urma să îi achite după ce verifica funcționalitatea bunurilor.
Pentru a transporta bunurile inculpatul Cruți D. I. l-a rugat pe inculpatul B. D. V. să-l ajute să transporte bunurile cumpărate la locuința sa.
Deoarece inculpatul B. D. V. a spus că va fi liber doar pe seară, inculpatul Cruți D. I. și D. M. D. împreună cu concubina acestuia din urmă au luat un căruț și au transporta frigiderul de la locuința inculpatului D. M. D. la locuința inculpatului Cruți D. I. unde au lăsat frigiderul la subsol.
Ulterior, au transportat și restul bunurilor de la locuința inculpatului D. M. D. la locuința inculpatului Cruți D. I. cu autoturismul_ condus de inculpatul B. D. V. pe drumul public DJ 673 A din ., fără a poseda permis de conducere. Inculpatul B. D. V. nu cunoștea faptul că bunurile sunt furate.
În timpul transportului au fost opriți de un echipaj de poliția, moment în care inculpatul D. M. D. a sărit din mașină și a fugit.
Starea de fapt reținută a rezultat din declarația inculpatului D. M. D. care a recunoscut că a sustras bunurile și a indicat organelor de cercetare penală modalitatea în care a săvârșit fapta de furt (f. 39-46 d.u.p.).
Din declarația inculpatului D. M. D. (f.55) s-a mai reținut că inculpatul Cruți D. I. nu a participat la furt, ci doar a fost de acord să cumpere niște bunuri cu privire la care inculpatul D. M. D. l-a asigurat că nu sunt furate.
Deși în primul ciclu procesual inculpatul D. M. D. a afirmat că furtul l-a săvârșit împreună cu inculpatul Cruți D. I., ulterior acesta și-a retractat declarația motivând că a declarat că la furt a participat și inculpatul Cruți D. I. crezând că în acest fel va obține o pedeapsă mai ușoară.
Aspectul că inculpatul Cruți D. I. l-a cunoscut pe inculpatul D. M. D. în ziua respectivă și că cei doi s-a înțeles cu vânzarea-cumpărarea unor bunuri este confirmat de martorul P. I. ( f. 59) .
Acest martor a declarat că se afla pe terasa din fața magazinului când inculpatul D. M. D. a venit și a întrebat dacă vrea cineva să cumpere un aragaz și un frigider.
A mai declarat martorul că atunci când inculpatul Cruți D. I. a ieșit din magazin, o altă persoană le-a făcut cunoștință celor doi inculpați .
A mai declarat că inculpatul Cruți D. I. a fost de acord să cumpere, l-a întrebat pe inculpatul D. M. D. dacă bunurile sunt furate și a văzut când inculpatul Cruți D. I., i-a dat lui D. M. D. suma de 50 lei.
Declarația martorului P. I. și a inculpatului D. M. D. se coroborează pe deplin cu declarația Cruți D. I. ( f. 19) care a susținut că nu a cunoscut faptul că bunurile sunt furate, că nu a participat la sustragerea bunurilor, că nu a fost niciodată în garsoniera părții vătămate și că a avut o înțelegere cu inculpatul D. M. D..
Inculpatul B. D. V. care a condus autoturismul_ (cu care au fost transportate bunurile sustrase) fără a poseda permis de conducere, deși în cursul cercetării penale a declarat că a condus autoturismul pe drumul public DJ 673 A din . dată în fața instanței acesta a susținut că a condus pe un drum care nu era asfaltat și care este o cale de acces către garaje utilizată de locuitorii comunei.
În vederea verificării apărărilor inculpatului B. D. V. prima instanță a procedat, în temeiul art. 129 c.proc.pen., la efectuarea unei cercetări la fața locului (f. 75-77) pentru a se identifica traseul parcurs.
Deși inculpatul B. D. V. a recunoscut că a condus autoturismul de la locuința inculpatului D. M. D. la locuința inculpatului D. M. D., la cercetarea la fața locului, acesta a indicat un alt traseu care nu este drum public (conform adresei Primăriei Mătăsari f. 94).
S-a reținut că susținerile inculpatului B. D. V. sunt contrazise de declarațiile celorlalți inculpați și de constatările de la fața locului în urma cărora a rezultat că singura variantă de parcurgere cu autoturismul a distanței dintre locuințele inculpaților D. M. D. și Cruți D. I. este utilizarea unui drum public.
Apreciind asupra probatoriului, în ce-l privește pe inculpatul Cruți D. I., trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 208 alin.1 – 209 alin. 1 lit. a) și i) c.pen., instanța a constatat că starea de fapt reținută în rechizitoriu nu corespunde stării de fapt ce reiese din probele administrate în cursul cercetării judecătorești.
Astfel, a stabilit prima instanță că inculpatul Cruți D. I. a declarat că nu a fost niciodată în locuința părții vătămate și nu a participat la sustragerea bunurilor pe care le-a cumpărat de la inculpatul D. M. D..
A mai stabilit instanța că inculpatul l-a cunoscut pe coinculpatul D. M. D. chiar în ziua în care, în prezența mai multor persoane, a negociat cu acesta să cumpere niște bunuri contra sumei de 300 lei și că l-a întrebat pe acesta care este provenința bunurilor, iar acesta a afirmat că sunt bunuri proprii și se află depozitate în locuința mătușii sale.
Declarația inculpatului Cruți D. I. a fost confirmată de declarația inculpatului D. M. D. și a martorului P. I..
Faptul că inculpatul Cruți D. I. nu a urcat în garsoniera părții vătămate, a fost confirmat și de inculpatul B. D. V. care a declarat că atunci când au mers să ia bunurile el a rămas în mașină, inculpatul D. M. D. a coborât bunurile ajutat de o a treia persoană pe care nu a văzut-o iar inculpatul Cruți D. I. a transportat bunurile de la scară la mașină .
În ce privește apărarea inculpatului Cruți D. I. care a arătat că, în fața organelor de cercetare penală, a dat o singură declarație în care a susținut că bunurile sunt cumpărate de la D. iar restul declarațiilor date nu au fost scrise și semnate de acesta, prima instanță a constatat că la filele 17-21 d.u.p. există două declarații, din data de 19.07.2009 .
S-a constatat că aceste două declarații, deși date în aceeași zi fără indicarea orei începerii și terminării ascultării, sunt contradictorii, în una (f.18 d.u.p.) inculpatul declarând că bunurile nu au fost sustrase ci au fost cumpărate de la inculpatul D. M. D. contra sumei de 300 lei iar în alta (f. 20 d.u.p.) inculpatul a declarat că, în data de 15.09.2009, împreună cu inculpatul D. M. D. a luat hotărârea să sustragă niște bunuri dintr-o garsonieră învecinată locuinței acestuia.
De menționat că nu se poate stabili ordinea în care au fost date aceste declarații deoarece nu este menționată ora începerii și terminării ascultării.
Deși declarația prin care inculpatul Cruți D. I. a recunoscut fapta, dată în faza actelor premergătoare, a fost luată în considerare la fundamentarea actului de inculpare, s-a constatat că, pe parcursul urmăririi penale nu au fost administrate alte probe obiective care să-l plaseze pe inculpat în câmpul infracțional și care, coroborate cu declarația inculpatului, să susțină starea de fapt reținută în actul de sesizare.
Mai mult decât atât, s-a apreciat că declarațiile date de inculpatul Cruți D. I. în faza actelor premergătoare (de altfel singurele declarații date faza de urmărire penală) nu au putut fi reținute ca având o valoare probatorie superioară declarațiilor date de acesta în fața instanței în care inculpatul a susținut că nu a participat la sustragerea bunurilor ci doar s-a înțeles cu inculpatul D. M. D. să cumpere niște bunuri despre care cunoștea că sunt ale acestuia.
Față de acestea, instanța constatând că în cauză nu există probe care să conducă la conturarea indubitabilă a faptului că inculpatul Cruți D. I. a participat la sustragerea bunurilor din locuința părții vătămate și există un puternic dubiu referitor la vinovăția acestuia, a dispus achitarea lui, în temeiul prevederilor art.11 pct.2 lit.a) raportat la art.10 lit.c) c.proc.pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. art. 208 alin.1 – 209 alin. 1 lit. a) și i) c.pen.
Totodată, s-a reținut că fapta inculpatului D. M. D. care în data de 16.07.2009, pe timp de zi, a sustras mai multe bunuri din garsoniera părții vătămate B. L., pătrunzând în această locuință cu chei potrivite, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de furt calificat în forma prev. de art. 208 alin.1 -209 alin.1 lit.i) cod penal.
În ce privește cererea de schimbare a încadrării juridice din art. 208 alin 1 C pen - 209 alin.1 lit a) și i) C.p. în art 208 Cp. formulată de apărătorul inculpatului D. M. D. și pusă în discuția părților, în ședința publică din data de 17.02.2012, instanța a respins-o având în vedere că din probele administrate în cauză coroborate cu declarația inculpatului a rezultat că, pentru a pătrunde în locuința părții vătămate, acesta s-a folosit de o cheie potrivită.
În ce privește disp. art. 209 alin.1 lit a), acestea au fost înlăturate având în vedere că aceste dispozițiile au fost reținute în sarcina inculpatului prin actul de inculpare pornind de la aspectul că acesta a sustras bunurile împreună cu inculpatul Cruți D. I., față de care instanța va da o soluție de achitare.
În ceea ce privește latura obiectivă, instanța a reținut că probele administrate în cauză evidențiază realizarea elementului material specific infracțiunii, ce constă în acțiunea de pătrundere în locuința părții vătămate prin folosirea unei chei potrivite și luare a unor bunuri mobile din posesia acesteia fără consimțământul său în scopul însușirii fără drept.
Săvârșirea acestei infracțiuni a avut ca urmare imediată producerea unei pagube în patrimoniul părții vătămate.
Sub aspectul laturii subiective, s-a arătat că inculpatul a acționat cu forma de vinovăție prevăzută de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a C. pen. - intenție directă, deoarece prin pătrunderea în locuința părții vătămate și luarea bunurilor acesteia în scopul însușirii pe nedrept a avut reprezentarea faptei sale și a consecințelor acesteia, prevăzând rezultatul socialmente periculos și urmărind producerea acestui rezultat.
Vinovăția inculpatului a rezultat din declarațiile sale care sunt coroborate, pe deplin, cu ansamblul probator administrat în cauză, conform art. 69 C. proc. penală.
Constatând că infracțiunea de furt calificat prev. de disp. art. 208 alin. 1 C.p. - 209 alin.1 lit i) C.p. există, constituie infracțiune și a fost comisă de inculpat cu vinovăție, în temeiul art. 345 alin. 2 C.p.p., s-a dispus condamnarea acestuia.
La individualizarea sancțiunii prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 72 alin. 1 și art. 52 Cod Penal.
În conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal prima instanță a avut în vedere, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.
Astfel, așa cum se desprinde din extrasul după cazierul judiciar, inculpatul nu are antecedente penale, nu are un loc de muncă și are în îngrijire doi copii minori de a căror creștere și educare se preocupă.
În ce privește conduita inculpatului pe parcursul cercetării judecătorești s-a constatat că inculpatul D. M. D. a avut o atitudine sinceră și s-a prezentat în fața instanței de judecată, precum și pentru faptul că acesta nu a mai săvârșit fapte prevăzute de legea penală, s-au reținut în sarcina acestuia circumstanțele atenuante prev. de art. 74 literele a și c cod penal și s-a făcut aplicarea art. 76 lit. c cod penal, urmând să coboare pedeapsa aplicată acestuia sub minimum special prevăzut de lege.
Având în vedere circumstanțele reale și personale ale cauzei și limitele de pedeapsă prevăzute de lege s-a dispus condamnarea inculpatului D. M. D. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.i C.pen. cu aplicarea art.74 lit.a și c C.pen. și art.76 lit.c C.pen.
Instanța a apreciat că aplicarea unei astfel de pedepse este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 din c.pen, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient.
Pe lângă pedepsele aplicate, instanța, în baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a avut în vedere Decizia nr. 74/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, date în recurs în interesul legii, prin care s-a statuat că dispozițiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c din C.pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din C.pen.
Astfel, s-a reținut că natura infracțiunii comise precum și atitudinea avută de inculpat față de aceasta duc la concluzia existenței unei nedemnități ce impune interzicerea exercitării drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b C.pen, deoarece exercitarea acestor drepturi are în vedere o responsabilitate de ordin civic, responsabilitate pe care inculpatul, prin săvârșirea faptelor a dovedit că nu o are.
Apreciind că sunt întrunite condițiile cumulative impuse de art. 81 C. pen. și considerând că scopurile educativ, preventiv și represiv ale pedepsei pot fi atinse și fără executarea efectivă a pedepsei privative de libertate, s-a dispus suspendarea condiționată a executării acesteia, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit potrivit art. 82 C.pen.
În baza art. 71 alin.5 C. pen. a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare, stabilit de către instanță în baza art. 82 C. pen..
În baza art. 359 Cod de procedură penală, au fost puse în vedere inculpatului dispozițiile art.83 Cod penal cu privire la normele a căror încălcare poate atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Aceeași instanță de fond, în final, a reținut că fapta inculpatului B. D. V., care în seara zilei de 19.07.2009 condus autoturismul, cu numărul de înmatriculare_, pe drumul public DJ 673 A din ., fără a poseda permis de conducere întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a autoturismului pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată.
Sub aspectul laturii obiective, s-a arătat că elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de conducere a autoturismului cu numărul de înmatriculare_ pe drumul public DJ 673 A din ..
Având în vedere că, în cursul cercetării judecătorești inculpatul a susținut că drumul pe care a condus autoturismul în seara respectivă nu este un drum public, instanța a efectuat a cercetare la fața locului în vedere stabilirii traseului pe care inculpatul a condus autoturismul.
Din probele administrate în cauză respectiv, cercetare la fața locului, declarații inculpați, proces-verbal întocmit de organele de poliție cu ocazia opririi autoturismului condus de inculpat și adresa nr. 1079/10.02.2012 emisă de Primăria Mătăsari, s-a reținut că inculpatul B. D. V. a condus autoturismul pe un drum public.
De asemenea, faptul că inculpatul B. D. V. nu posedă permis de conducere a rezultat din adresa nr. 2023 (f. 36 d.u.p.) prin care Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor a comunicat faptul că acesta nu figurează ca deținător de permis de conducere.
Prin urmare, condiția elementului material al infracțiunii, aceea ca acțiunea de conducere pe drumurile publice să fie săvârșită de către o persoană care nu poseda permis de conducere, este îndeplinită.
Urmarea imediată a săvârșirii faptei este reprezentată de o stare de pericol pentru relațiile sociale ocrotite de dispozițiile care stabilesc regimul circulației pe drumurile publice.
Fiind o infracțiune de pericol, legătura de cauzalitate rezultă ex re, din însăși săvârșirea faptei de către inculpat.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu forma de vinovăție prevăzută de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b C. pen. - intenție indirectă, deoarece a avut reprezentarea faptei sale și a consecințelor acesteia, prevăzând rezultatul socialmente periculos și acceptând producerea acestuia.
Vinovăția inculpatului a rezultat din declarațiile sale care sunt coroborate, pe deplin, cu ansamblul probator administrat în cauză, conform art. 69 C. proc. penală.
Constatând că infracțiunea de conducere a autoturismului pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată există, constituie infracțiune și a fost comisă de inculpat cu vinovăție, în temeiul art. 345 alin. 2 C.p.p., s-a dispus condamnarea acestuia.
La individualizarea sancțiunii au fost avute în vedere dispozițiile art. 72 alin. 1 și art. 52 Cod Penal.
În conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal a fost avut în vedere, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.
Astfel, așa cum se desprinde din extrasul după cazierul judiciar, inculpatul nu are antecedente penale și s-a prezentat în fața instanței de judecată.
Având în vedere circumstanțele reale și personale ale cauzei și limitele de pedeapsă prevăzute de lege s-a dispus condamnarea inculpatului B. D. V. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată.
S-a apreciat că aplicarea unei astfel de pedepse este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 din c.pen, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient.
Pe lângă pedepsele aplicate, instanța, în baza art. 71 C. pen., a interzis inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen.
Pentru a dispune în acest sens, a fost avută în vedere Decizia nr. 74/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, date în recurs în interesul legii, prin care s-a statuat că dispozițiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c din C.pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din C.pen.
Astfel, s-a reținut, că natura infracțiunii comise precum și atitudinea avută de inculpat față de aceasta duc la concluzia existenței unei nedemnități ce impune interzicerea exercitării drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b C.pen, deoarece exercitarea acestor drepturi are în vedere o responsabilitate de ordin civic, responsabilitate pe care inculpatul, prin săvârșirea faptelor a dovedit că nu o are.
Apreciind că sunt întrunite condițiile cumulative impuse de art. 81 C. pen. și considerând că scopurile educativ, preventiv și represiv ale pedepsei pot fi atinse și fără executarea efectivă a pedepsei privative de libertate, a fost suepndată condiționat executarea acesteia, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit potrivit art. 82 C.pen.
În baza art. 71 alin.5 C. pen. a fost suepndată executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare, stabilit de către instanță în baza art. 82 C. pen..
În baza art. 359 Cod de procedură penală, au fost puse în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 Cod penal cu privire la normele a căror încălcare poate atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În ce privește latura civilă a cauzei, respectiv acțiunea civilă formulată de procurator D. V. C., în numele și pentru partea civilă B. L., a fost apreciată ca nefiind fondată având în vedere că bunurile sustrase au fost recuperate și lăsate în custodia procuratoarei (f. 31 d.u.p.) iar pe parcursul cercetării judecătorești nu s-a făcut dovada altor prejudicii suferite de partea vătămată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs P. de pe lângă J. M. și inculpații D. M. D. și B. D. V..
Parchetul de pe lângă J. M., cu referire la cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C.p.p., a criticat soluția primei instanțe sub aspectul greșitei achitări a inculpatului Cruți D. I., în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c C.p.p., susținând, în esență, că la dosarul cauzei există suficiente probe care demonstrează atât participația, cât și vinovăția inculpatului respectiv la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208, 209 alin. 1 lit. i Cp., considerente pentru care s-a cerut admiterea recursului, casarea sentinței, iar, în rejudecare, cu consecința condamnării acestui inculpat pentru infracțiunea ce a făcut obiectul judecății.
În recursul său, inculpatul D. M. D. nu a invocat vreun caz prev. de art. 3859 C.p.p., mărginindu-se la a susține că soluția primei instanțe este nelegală și netemeinică, iar la termenul de astăzi, prezent fiind, a declarat că înțelege să își retragă recursul.
Inculpatul B. D. V., în recursul său, într-o primă teză, a invocat greșita sa condamnare sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, susținând că nu a condus autoturismul pe drumul public, cum astfel s-a reținut de către instanța de fond, ci pe un drum paralel cu acesta, neasfaltat, considerente pentru care a solicitat achitarea, potrivit art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C.p.p., iar, într-o a doua teză, că pedeapsa ce i-a fost aplicată este greșit individualizată în raport de criteriile prev. de art. 72 Cp., fiind prea severă, impunându-se reducerea acesteia, în urma aplicării disp. art. 74, 76 Cp.
Verificând recursurile declarate pe baza criticilor de casare invocate, dar și din oficiu, cum astfel obligă art. 3856 alin. 3 C.p.p., Curtea constată că recursul declarat de parchet, referitor la intimatul inculpat Cruți D. I., este fondat, pe când recursul declarat de inculpatul B. D. V., va fi privit ca nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.
Așa cum rezultă din probatoriul administrat în cele două faze ale procesului, la data de 16 iulie 2009, inculpații D. M. D. și Cruți D. I., în timpul zilei, au profita de împrejurarea că partea vătămată B. L. este plecată în Italia, au pătruns în locuința acesteia aflată pe raza comunei Mătăsari, județul Gorj, cu ajutorul unor chei potrivite, de unde au sustras mai multe bunuri, între care un aragaz, un frigider, o combină muzicală, o comodă TV, o veioză electronică, o statuetă și un dulap de bucătărie.
Întrucât inculpatul D. M. D. își avea locuința pe aceeași scară cu partea vătămată, bunurile sustrase au fost transportate în locuința acestuia, urmând ca ulterior să fie aduse în locuința coinculpatului Cruți D. I..
Astfel, în acest sens., în noaptea de 18/19 iulie 2009, cu ajutorul unui cărucior, cei doi inculpați D. M. D. și Cruți D. I. au transportat în scara blocului A 18 din . fără forme legale inculpatul Cruți D. I., frigiderul, combina muzicală și o boxă, iar după ce au lăsat aceste bunuri în scara blocului, cei doi inculpați s-au deplasat la inculpatul B. D. V., pe care l-au rugat să le transporte niște bunuri cu autoturismul proprietatea acestuia, însă, cu această ocazie, primii doi nu i-au adus la cunoștință ultimului inculpat, proveniența bunurilor, astfel încât acesta a fost de acord să le transporte.
Ca urmare, cei trei inculpați s-au deplasat în fața blocului unde locuiește inculpatul D. M. D., apoi au încărcat în autoturism celelalte bunuri sustrase de la partea vătămată.
În timp ce se deplasau spre locuința inculpatului Cruți D. I., cu autoturismul condus de inculpatul B. D. V., cei trei au fost opriți de către un echipaj de poliție, astfel constatându-se că B. D. V. nu posedă permis de conducere auto.
Situația de fapt reținută mai sus, se sprijină pe împrejurări și elemente de fapt decurse din declarațiile inculpaților, acestea coroborate cu declarațiile martorilor audiați pe parcursul procesului.
Nu poate fi primită apărarea făcută de coinculpatul Cruți D. I., în sensul că nu ar fi cunoscut împrejurarea că bunurile pe care le-a luat împreună cu D. M. D., din garsoniera părții vătămate, ar fi aparținut acesteia, întrucât – fapt stabilit neîndoielnic, pentru o parte din bunurile respective Cruți D. I. a plătit lui D. M. D. o sumă de bani.
Mai mult, în declarația dată la urmărirea penală la 19 iulie 2009 inculpatul Cruți D. I. a arătat că avea reprezentarea că săvârșește o faptă penală.
Apărarea inculpatului este înlăturată și de faptul că acesta, împreună cu D. M., au sustras bunurile din garsoniera părții vătămate pe timp de zi, transportându-le în garsoniera lui D. M. D., aflată pe aceeași scară a blocului, împrejurare ce confirmă faptul că inculpatul Cruți D. I. a cunoscut că locuința din care au luat bunurile nu aparține celuilalt inculpat.
Totodată, inculpatul Cruți D. I. nu a transportat bunurile la locuința sa în timpul zilei, ci a făcut-o în timpul nopții, împreună cu coinculpatul D. M. D., faptul respectiv conturând concluzia că, sub aspectul laturii subiective, Cruți D. I. cunoștea faptul că săvârșește o infracțiune.
Prin urmare, activitatea infracțională atribuită inculpaților Cruți D. I. și D. M. D. care, pe timpul zilei, la data de 16 iulie 2009, au sustras bunuri din garsoniera părții vătămate B. L., în care au pătruns cu chei potrivite, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. i Cp.
Prin urmare, în raport de această concluzie desprinsă de Curte, soluția de condamnare a inculpatului D. M. D., va fi privită ca legală și temeinică, pe când soluția de achitare a inculpatului Cruți D. I., va fi privită ca nelegală și netemeinică, ea fiind rezultatul unei greșeli de judecată, considerente pentru care, după admiterea recursului parchetului, casarea sentinței, în rejudecare, se va proceda la condamnarea inculpatului respectiv pentru infracțiunea prev. de art. 208, art. 209 alin. 1 lit. a, i Cp.
Ca o consecință, cu referire la disp. prev. de art. 14 C.p.p., art. 998 – 999 din cod civil vechi, inculpatul Cruți D. I., urmează a fi obligat, în solidar cu coinculpații D. M. D. și B. D. V. la 1.500 lei – cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă B. L..
La individualizarea judiciară a pedepsei ce urmează a-i fi aplicată acestui inculpat, vor fi avute în vedere criteriile înscrise în art. 72 Cp., respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, decurs din urmările produse, pe de o parte, dar și unele elemente ce privesc pe făptuitor, nesincer în raport cu învinuirile aduse și aflat în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a Cp., pe de altă parte.
Referitor la criticile de casare aduse soluției de către inculpatul B. D. V., Curtea apreciază că acestea nu pot fi primite, întrucât, pe de o parte, prima instanță a reținut în cauză o situație de fapt exactă, în raport de care a încadrat judicios activitatea infracțională a acestuia în disp. prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, inculpatul săvârșind infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a avea permis de conducere, iar, pe de altă parte, atât pedeapsa ce i-a fost aplicată inculpatului, cât și modalitatea de executare aleasă, vor fi privite ca just individualizate în raport de criteriile înscrise în art. 72 Cp. cât și de cerințele prev. de art. 52 Cp.
Așadar, pentru considerentele arătate în precedent, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d C.p.p., va fi admis recursul parchetului, va fi casată sentința, iar, în rejudecare, se va proceda la pronunțarea unei noi hotărâri în privința inculpatului Cruți D. I., cum astfel se va vedea mai jos, în dispozitiv, iar în baza art. 38515 alin. 1 lit. b C.p.p., urmează a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B. D. V..
Cu referire la disp. prev. de art. 3854 C.p.p., urmează să se ia act de declarația de retragere a recursului făcută de inculpatul D. M. D..
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P. de pe lângă J. M. împotriva sentinței penale nr. 48 din data de 24 februarie 2012 pronunțată de J. M. în dosarul nr._ .
Casează sentința și, rejudecând
În baza art. 208, art. 209 alin. 1 lit. a, i C.pen., cu aplic. art. 37 lit. a c.pen., art. 80 C.pen., condamnă pe inculpatul Cruți D. I. la pedeapsa principală de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art.61 alin.1 C.pen., menține liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 759 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1843/19.06.2007 a Judecătoriei Tg.J..
Face aplicația art. 71, 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen.
Obligă pe inculpatul Cruți D. I., în solidar cu coinculpații D. M. D. și B. D. V., la 1500 lei despăgubiri civile către p.civilă B. L..
Se ia act de declarația de retragere a recursului de către inculpatul D. M. D..
Obligă recurentul inculpat D. M. D. la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare statului, din care 300 lei reprezentând onorariu apărător oficiu.
Respinge, ca nefondat, recursul inculpatului B. D. V..
Obligă recurentul inculpat B. D. V. la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare, din care 300 lei reprezentând onorariu apărător oficiu.
Onorariu în sumă de 300 lei, vizând apărarea din oficiu a inculpatului Cruți D. I., se va plăti din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Iunie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
G. V. C. M. A. D.
Grefier,
S. V.
Red.jud.G.V.
j.f.E.Ș.V.
O.A. 17 Iulie 2012
| ← Traficul de persoane. Legea 678/2001 art. 12. Decizia nr.... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
